Dumnezeu a încredințat mult oamenilor și, de asemenea, a abordat intrarea lor în nenumărate moduri. Dar, deoarece calibrul oamenilor este deosebit de slab, multe dintre cuvintele lui Dumnezeu nu au reușit să prindă rădăcini. Există diverse motive pentru acest calibru slab, cum ar fi corupția gândirii și moralității umane și o lipsă a unei educații adecvate; superstițiile feudale care au acaparat în mod grav inima omului; stilurile de viață depravate și decadente, care au sădit multe rele în cele mai profunde colțuri ale inimii umane; o pricepere superficială a culturii generale, aproape nouăzeci și opt la sută dintre persoane fiind lipsite de educație în domeniul culturii generale și, mai mult decât atât, foarte puțini beneficiind de niveluri mai înalte de educație culturală. Prin urmare, oamenii nu au, în esență, nicio idee despre ce se înțelege prin Dumnezeu sau prin Duh, ci au doar o imagine vagă și neclară a lui dumnezeu, dobândită din superstițiile feudale. Influențele dăunătoare și gândirea feudală adânc întipărite în inima omului de-a lungul a mii de ani de „spirit național” i-au legat și înlănțuit pe oameni, lăsându-i fără un dram de libertate, fără ambiție sau perseverență și fără nicio dorință de a progresa, făcându-i în schimb să rămână negativi și să dea înapoi, înrădăcinați într-o mentalitate de sclavi și așa mai departe. Acești factori obiectivi au imprimat perspectivei ideologice a oamenilor și aspirațiilor, moralității și firii lor personale o tentă murdară și urâtă, de neșters. S-ar părea că oamenii trăiesc într-o lume întunecată a terorii și niciunul dintre ei nu se gândește să o depășească sau să meargă mai departe spre o lume ideală; mai degrabă, își petrec zilele cu un sentiment de mulțumire față de soarta pe care o au în viață: să nască și să crească copii, să se străduiască, să asude, să-și vadă de munca lor și să viseze la o familie confortabilă și fericită, la afecțiune conjugală, la copii devotați, la bucurie în anii bătrâneții și la a-și trăi viața în pace… Timp de zeci, mii, zeci de mii de ani până acum, oamenii și-au irosit timpul în acest fel, fără ca nimeni să creeze cea mai splendidă dintre toate viețile umane, preocupați doar de uciderea reciprocă, de goana după faimă și câștig și de comploturile reciproce în această lume întunecată. Cine a căutat vreodată intențiile lui Dumnezeu? A fost cineva vreodată atent la lucrarea lui Dumnezeu? Toate acele părți ale oamenilor acaparate de influența întunericului au devenit, de mult timp, natură umană și, astfel, este destul de dificil de îndeplinit lucrarea lui Dumnezeu, iar oamenii au chiar mai puțină tragere de inimă pentru a fi atenți la ceea ce Dumnezeu le-a încredințat astăzi. În orice caz, cred că oamenii nu se vor supăra că Eu rostesc aceste cuvinte, de vreme ce vorbesc despre istoria a mii de ani. A vorbi despre istorie înseamnă fapte și, în plus, scandaluri care sunt evidente tuturor, deci ce rost are să spunem ceea ce este contrar faptelor? Dar cred, de asemenea, că oamenii care au rațiune, văzând aceste cuvinte, se vor trezi și se vor strădui să progreseze. Dumnezeu speră și că oamenii pot trăi și munci în pace și mulțumire. Totuși, intenția lui Dumnezeu este ca oamenii să fie capabili să-L iubească pe Dumnezeu și ca întreaga omenire să ajungă să intre în odihnă. Mai mult decât atât, a umple întregul ținut cu slava lui Dumnezeu este marea dorință a lui Dumnezeu. Numai că este păcat că ființele umane rămân scufundate în uitare și nedeșteptate, atât de grav corupte de Satana încât, astăzi, ele nu mai au asemănarea umană. Deci gândirea, moralitatea și educația umană formează o legătură importantă, instruirea în cultura generală constituind o a doua legătură, pentru a ridica mai bine calibrul cultural al ființelor umane și pentru a schimba perspectivele lor mentale.

De fapt, cerințele lui Dumnezeu de la umanitate nu sunt atât de mari dar, întrucât decalajul dintre calibrul oamenilor și standardul pe care Dumnezeu îl cere este atât de mare, majoritatea oamenilor își ridică pur și simplu capetele și se uită în direcția cerințelor lui Dumnezeu, dar nu au capacitatea de a le împlini. Înzestrările înnăscute ale oamenilor, împreună cu lucrurile cu care ajung să fie dotați după naștere, sunt departe de a fi suficiente pentru a îndeplini cerințele lui Dumnezeu. Dar a recunoaște pur și simplu acest punct nu este o soluție sigură. Apa de departe nu poate stinge setea de acum. Chiar dacă oamenii se cunosc pe ei înșiși ca fiind inferiori prafului, dacă nu au hotărârea de a satisface inima lui Dumnezeu și cu atât mai puțin au calea avansată pentru a îndeplini cerințele lui Dumnezeu, atunci ce valoare are acel tip de cunoaștere? Nu este ca și cum ai scoate apă cu un coș de bambus – cu totul zadarnic? Esența a ceea ce spun Eu are de-a face cu intrarea; acesta este subiectul principal.

Pe parcursul intrării omului, viața este întotdeauna plictisitoare, plină de elementele monotone ale vieții spirituale, cum ar fi rugatul, mâncatul și băutul cuvintelor lui Dumnezeu sau participatul la adunări și, astfel, oamenii simt mereu că a crede în Dumnezeu nu aduce mare bucurie. Astfel de activități spirituale sunt întotdeauna desfășurate pe baza firii corupte satanice inițiale a omenirii. Deși oamenii pot primi, uneori, luminarea Duhului Sfânt, gândirea, firea, stilurile lor de viață și obiceiurile lor inițiale sunt încă înrădăcinate în interior și, astfel, natura lor inerentă rămâne neschimbată. Activitățile superstițioase în care se implică oamenii sunt ceea ce Dumnezeu urăște cel mai mult, dar mulți oameni încă nu sunt în stare să renunțe la ele, gândindu-se că aceste activități superstițioase sunt poruncite de Dumnezeu, și, chiar și astăzi, încă nu au scăpat complet de ele. Astfel de lucruri precum aranjamentele pe care tinerii le fac pentru ospățul de nuntă și trusourile mireselor; darurile în bani, banchetele și modalitățile similare cu care sunt celebrate ocaziile fericite; formulele antice care au fost transmise; toate activitățile superstițioase fără sens care se desfășoară pentru morți și funeraliile lor: acestea sunt chiar mai detestabile pentru Dumnezeu. Chiar și ziua de închinare (precum și Sabatul, așa cum este respectat de lumea religioasă) este detestabilă pentru El; iar relațiile sociale și interacțiunile lumești dintre oameni sunt cu atât mai mult disprețuite și respinse de către Dumnezeu. Chiar și Festivalul Primăverii și Ziua de Crăciun, care sunt cunoscute de toată lumea, nu sunt poruncite de Dumnezeu, ca să nu mai vorbim de jucăriile și decorațiunile pentru aceste sărbători festive, cum ar fi distihurile, pocnitorile, felinarele, Sfânta Împărtășanie, cadourile de Crăciun și festivitățile de Crăciun – nu sunt ele idoli în mintea oamenilor? Împărțirea pâinii și a vinului de Sabat și inul fin sunt, cu atât mai mult, idoli. Toate zilele festivalurilor tradiționale populare în China, cum ar fi Ziua Ridicării Capetelor de Dragon, Festivalul Bărcilor-Dragon, Festivalul de la Mijlocul Toamnei, Festivalul Laba și Ziua de Anul Nou, precum și festivalurile din lumea religioasă, cum ar fi Paștele, Botezul Domnului și Ziua de Crăciun, toate aceste festivaluri nejustificate au fost inventate și transmise de mulți oameni, din vremuri străvechi și până astăzi. Imaginația bogată și concepția ingenioasă a omenirii sunt cele care au permis să fie transmise până astăzi. Ele par să fie lipsite de defecte dar sunt, de fapt, feste pe care Satana le joacă omenirii. Cu cât un loc este mai împânzit de satane și cu cât acel loc este mai nefolosit și mai învechit, cu atât mai profund înrădăcinate sunt obiceiurile sale feudale. Aceste lucruri îi leagă strâns pe oameni, nelăsându-le absolut niciun spațiu de mișcare. Multe dintre festivalurile din lumea religioasă par să dea dovadă de o originalitate extraordinară și să creeze o punte către lucrarea lui Dumnezeu, dar ele sunt, de fapt, legăturile invizibile prin care Satana îi împiedică pe oameni să ajungă să-L cunoască pe Dumnezeu – ele sunt toate uneltirile Satanei. De fapt, când o etapă a lucrării lui Dumnezeu este terminată, El a distrus deja uneltele și stilul acelei perioade, fără a lăsa nicio urmă. Cu toate acestea, „credincioșii devotați” continuă să se închine acelor obiecte materiale tangibile; între timp, împing în plan secund ceea ce are Dumnezeu, fără a studia aceste lucruri, părând a fi plini de iubire față de Dumnezeu când, de fapt, ei L-au alungat din casă acum mult timp și l-au pus pe Satana pe masă, ca să i se închine. Portretele lui Isus, Crucea, Maria, Botezul lui Isus și Cina cea de Taină – oamenii le venerează pe acestea ca pe „Domnul Cerului”, în același timp strigând în mod repetat: „Doamne, Tată ceresc”. Oare nu este totul o glumă? Până în prezent, multe zicale și practici asemănătoare care au fost transmise în rândul omenirii sunt detestabile pentru Dumnezeu; ele pun piedici serioase în calea pe care Dumnezeu o are înainte și, chiar mai mult decât atât, provoacă pierderi uriașe pentru intrarea omenirii. Lăsând la o parte măsura în care Satana a corupt omenirea, oamenii sunt plini până la refuz de lucruri precum legea lui Witness Lee, experiențele lui Lawrence, sintezele lui Watchman Nee și lucrarea lui Pavel. Dumnezeu pur și simplu nu are nicio cale de a lucra asupra ființelor umane, deoarece ele au, în interiorul lor, prea mult individualism, prea multe legi, reguli, reglementări, sisteme și așa mai departe; aceste lucruri, alături de izul superstițiilor feudale ale oamenilor, au capturat și au devorat omenirea. Este ca și cum gândurile oamenilor ar fi un film interesant care povestește un basm plin de culoare, cu ființe fantastice care merg pe nori, atât de fanteziste încât îi uluiesc pe oameni, lăsându-i năuciți și fără cuvinte. Sincer vorbind, lucrarea pe care Dumnezeu vine să o facă astăzi este, în primul rând, pentru a trata și a risipi izul superstițiilor omenești și pentru a transforma complet mentalitatea oamenilor. Lucrarea lui Dumnezeu nu a durat până astăzi datorită moștenirii transmise din generație în generație de către omenire; este lucrarea inițiată personal de către El și încheiată de către El, fără a fi deloc nevoie să preia moștenirea unui anumit mare om spiritual sau să moștenească vreo lucrare de natură reprezentativă, făcută de Dumnezeu într-o altă epocă. Ființele umane nu au nevoie să se preocupe de niciunul dintre aceste lucruri. Dumnezeu are astăzi un stil unic de a vorbi și de a lucra, așadar, de ce ar fi nevoie ca oamenii să se îngrijoreze în privința acestor lucruri? Dacă oamenii merg pe calea de astăzi în curentul actual, în timp ce continuă moștenirea „strămoșilor” lor, ei nu vor ajunge la destinație. Dumnezeu simte o repulsie profundă față de acest mod particular de comportament uman, la fel cum detestă anii, lunile și zilele lumii umane.

Cea mai bună cale de a schimba firea umană este de a lecui acele părți din străfundurile inimii oamenilor care au fost profund otrăvite, permițându-le oamenilor să înceapă cu schimbarea gândirii și moralității lor. Mai întâi de toate, oamenii trebuie să vadă clar că toate aceste ritualuri și activități religioase, anii, lunile și festivalurile sunt detestate de Dumnezeu. Ei ar trebui să se elibereze din aceste legături ale gândirii feudale și să elimine orice urmă a înclinației lor adânc înrădăcinate spre superstiție. Toate acestea sunt incluse în intrarea omenirii. Trebuie să înțelegeți de ce Dumnezeu scoate omenirea din obiceiuri și, din nou, de ce El conduce omenirea departe de reglementări. Aceasta este poarta prin care veți intra și, deși aceste lucruri nu au nimic de-a face cu experiența voastră spirituală, ele sunt cele mai mari obstacole care blochează intrarea voastră, împiedicându-vă să-L cunoașteți pe Dumnezeu. Ele formează o plasă care îi prinde pe oameni. Mulți oameni citesc prea mult Biblia și pot chiar să recite, din memorie, numeroase pasaje din Biblie. În intrarea lor astăzi, oamenii folosesc Biblia în mod inconștient pentru a măsura lucrarea lui Dumnezeu, ca și cum temelia acestei etape a lucrării lui Dumnezeu ar fi Biblia și sursa ei ar fi Biblia. Când lucrarea lui Dumnezeu este în acord cu Biblia, oamenii susțin ferm lucrarea lui Dumnezeu și Îl privesc cu un respect nou descoperit; când lucrarea lui Dumnezeu e în contradicție cu Biblia, oamenii devin atât de nerăbdători încât încep să transpire, căutând în ea temelia lucrării lui Dumnezeu; dacă lucrarea lui Dumnezeu nu este deloc menționată în Biblie, oamenii Îl vor ignora pe Dumnezeu. Se poate spune că, în ceea ce privește lucrarea de astăzi a lui Dumnezeu, majoritatea oamenilor o acceptă cu precauție și cu prudență, i se supun selectiv și se simt indiferenți față de cunoașterea ei; în ceea ce privește lucrurile din trecut, ei păstrează o jumătate și o abandonează pe cealaltă. Poate aceasta să fie numită intrare? Ei țin cărțile altora și le tratează în permanență ca pe niște comori, le consideră a fi cheia de aur de la poarta Împărăției și pur și simplu nu arată niciun interes față de ceea ce Dumnezeu cere astăzi de la ei. Chiar mai mult decât atât, mulți „experți inteligenți” țin cuvintele lui Dumnezeu în mâna lor stângă și „capodoperele” altora în cea dreaptă, ca și cum ar vrea să găsească temelia cuvintelor lui Dumnezeu din ziua de azi în aceste capodopere, pentru a dovedi pe deplin că ale lui Dumnezeu cuvinte sunt corecte, ba chiar le explică altora cuvintele lui Dumnezeu, combinându-le cu capodoperele, ca și cum ar fi la lucru. Sincer vorbind, există numeroși „cercetători științifici” în rândul omenirii care nu au niciun respect pentru cele mai recente realizări științifice de astăzi, realizări științifice care sunt fără precedent (adică, lucrarea lui Dumnezeu, cuvintele lui Dumnezeu și calea pentru intrarea în viață), astfel încât oamenii sunt cu toții „autonomi”, „predicând” în lung și-n lat, bazându-se pe elocvența lor și fălindu-se cu „numele cel bun al lui Dumnezeu”. Între timp, propria lor intrare este în pericol, iar ei par a fi la fel de departe de cerințele lui Dumnezeu cât este creația față de acest moment. Este ușor să faci lucrarea lui Dumnezeu? Se pare că oamenii s-au hotărât deja să lase jumătate din ei înșiși în trecut și să aducă jumătate în prezent, să-i cedeze jumătate Satanei și să-I prezinte jumătate lui Dumnezeu, ca și cum aceasta ar fi calea de a le ușura conștiința și de a simți un oarecare sentiment de confort. Lumile interioare ale oamenilor sunt atât de perfide, încât ei se tem să nu piardă nu numai ziua de mâine, ci și pe cea de ieri, profund temători atât de a nu-l ofensa pe Satana, cât și de a nu comite vreo ofensă împotriva Dumnezeului de astăzi, care pare să fie și totuși să nu fie. Deoarece oamenii au eșuat teribil în ceea ce privește cultivarea lor ideologică și morală, ei sunt deosebit de lipsiți de discernământ și, pur și simplu, nu-și dau seama dacă lucrarea de astăzi este sau nu cea a lui Dumnezeu. Poate că acest lucru se datorează faptului că gândirea feudală superstițioasă a oamenilor este atât de profundă încât ei au pus de mult superstiția și adevărul, pe Dumnezeu și idolii, în aceeași categorie, fără să le pese să facă deosebirea între aceste lucruri, și par incapabili să facă o distincție clară, în ciuda faptului că-și frământă creierii. De aceea, ființele umane s-au oprit pe loc și nu mai înaintează. Toate aceste probleme se ivesc din lipsa tipului corect de educație ideologică a oamenilor, ceea ce creează mari greutăți pentru intrarea lor. Ca urmare, oamenii nu simt niciodată vreun interes cu privire la lucrarea Dumnezeului adevărat, ci se agață cu încăpățânare de^[1] lucrarea omului (cum ar fi aceia pe care ei îi văd ca fiind grozavi), ca și cum ar fi fost însemnați de aceasta. Nu sunt acestea cele mai recente subiecte în care omenirea ar trebui să intre?

Note de subsol:

1. „Se agață cu încăpățânare de” este folosit în mod batjocoritor. Această expresie indică faptul că oamenii sunt încăpățânați și refractari, agățându-se de lucrurile învechite și nefiind dispuși să le dea drumul.