Aplicația Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

Ascultați glasul lui Dumnezeu și întâmpinați întoarcerea Domnului Isus!

Îi rugăm pe toți cei care caută adevărul să ne contacteze.

Cuvântul Se arată în trup

Culori individuale

Teme

Font

Dimensiunea fontului

Spațiu între linii

Lățimea paginii

0 rezultat(e) de căutare

Nu s-a găsit niciun rezultat

Lucrarea și intrarea (3)

Dumnezeu a încredințat mult oamenilor și S-a adresat, de asemenea, intrării lor, în nenumărate moduri. Dar, deoarece calibrul oamenilor este deosebit de modest, multe dintre cuvintele lui Dumnezeu nu au reușit să se înrădăcineze. Există diverse motive pentru acest calibru modest, cum ar fi: corupția gândirii și moralității umane și o lipsă a unei educații adecvate; superstițiile feudale care au acaparat, în mod serios, inima omului; stilul de viață depravat și decadent, care a adăpostit multe boli în cele mai profunde colțuri ale inimii umane; o înțelegere superficială a alfabetizării culturale, cu aproape nouăzeci și opt la sută dintre persoanele cărora le lipsește educația în domeniul alfabetizării culturale și, mai mult decât atât, foarte puțini primesc niveluri mai înalte de educație culturală. Prin urmare, oamenii nu au, în esență, nicio idee despre ce a vrut să spună Dumnezeu sau Duhul, ci au doar o imagine vagă și neclară a lui Dumnezeu, dobândită din superstițiile feudale. Influențe dăunătoare, pe care mii de ani de „spirit înalt al naționalismului” le-au lăsat adânc în inima omului, precum și gândirea feudală, prin care oamenii sunt legați și înlănțuiți, fără un dram de libertate, fără nicio voință de a aspira sau a persevera, nicio dorință de a face progrese, rămânând, în schimb, pasiv și regresiv, înrădăcinat într-o mentalitate de sclav, și așa mai departe, acești factori obiectivi au conferit o distribuție urâtă și o mizerie permanentă a concepției ideologice, idealurilor, moralității și firii umanității. Oamenii, s-ar părea, trăiesc într-o lume teroristă a întunericului, pe care, niciunul dintre ei nu caută să o depășească și, niciunul dintre ei nu se gândește să avanseze spre o lume ideală; mai degrabă, ei sunt mulțumiți cu soarta lor în viață,[1] să-și petreacă zilele purtând și crescând copiii, străduindu-se, transpirând, mergând la treburile lor, visând la o familie confortabilă și fericită, la afecțiune conjugală, la copii ascultători, la bucurie în anii lor de amurg, în timp ce-și trăiesc, în pace, viețile... Timp de zeci, mii, zeci de mii de ani până acum, oamenii și-au risipit timpul, în acest fel, fără ca nimeni să-și creeze o viață desăvârșită. Toți intenționează doar să se ucidă reciproc în această lume întunecată, în cursa pentru faimă și avere, și să se provoace unul pe celălalt. Cine a căutat vreodată voia lui Dumnezeu? A fost cineva vreodată atent la lucrarea lui Dumnezeu? Toate părțile umanității, ocupate de influența întunericului, au devenit, de mult timp, natură umană și, astfel, este destul de dificil de îndeplinit lucrarea lui Dumnezeu, iar oamenii au chiar mai puțină inimă pentru a acorda atenție la ceea ce Dumnezeu le-a încredințat astăzi. Oricum, cred că oamenii nu se vor supăra ca Eu să rostesc aceste cuvinte, de vreme ce, despre ceea ce vorbesc Eu este istoria a mii de ani. A vorbi despre istorie înseamnă fapte și, în plus, scandaluri care sunt evidente tuturor, deci ce rost are să spunem ceea ce este contrar faptului? Dar, de asemenea, Eu cred că oamenii raționali, văzând aceste cuvinte, se vor trezi și vor căuta să progreseze. Dumnezeu speră că oamenii pot trăi și lucra în pace și mulțumire, de vreme ce, în același timp, ei pot să-L iubească pe Dumnezeu. Este voia lui Dumnezeu ca întreaga umanitate să poată intra în odihnă; mai mult decât aceasta, umplerea întregului pământ cu slava lui Dumnezeu este dorința cea mare a lui Dumnezeu. Numai că este păcat că ființele umane rămân întunecate și nedeșteptate, atât de grav corupte de Satana încât, astăzi, ele nu mai au asemănarea oamenilor. Deci, gândirea umană, moralitatea și educația formează o legătură importantă, cu antrenarea în alfabetizarea culturală care constituie o a doua legătură, pentru a ridica mai bine calibrul cultural al ființelor umane și pentru a schimba perspectivele lor spirituale.

De fapt, Dumnezeu nu cere mult de la umanitate, dar, întrucât decalajul dintre calibrul oamenilor și standardul, pe care Dumnezeu îl cere, este atât de mare, majoritatea oamenilor caută, pur și simplu, în direcția cerințelor lui Dumnezeu, dar nu au capacitatea de a le împlini. Înzestrarea înnăscută a oamenilor, împreună cu ceea ce sunt dotați după naștere, este departe de a fi suficient pentru a îndeplini cerințele lui Dumnezeu. Dar, pur și simplu, recunoașterea acestui punct nu este o soluție de succes. Apa îndepărtată nu poate stinge o sete imediată. Chiar dacă oamenii se cunosc pe ei înșiși ca fiind inferiori prafului, dacă nu au hotărârea de a satisface inima lui Dumnezeu, cu atât mai puțin iau ei calea avansată pentru a îndeplini cerințele lui Dumnezeu, atunci ce valoare are acel tip de cunoaștere? Nu este un efort inutil, la fel ca a scoate apă cu o sită? Esența a ceea ce spun Eu, are de-a face cu intrarea; acesta este subiectul principal.

Pe parcursul intrării omului, viața este întotdeauna plictisitoare, plină de elementele monotone ale vieții spirituale, cum ar fi a face câteva rugăciuni, a mânca și a bea cuvintele lui Dumnezeu sau a constitui adunări, astfel încât, oamenii să simtă mereu că, a crede în Dumnezeu, nu aduce mare bucurie. Astfel de activități spirituale sunt întotdeauna desfășurate pe baza firii originale a omenirii, care a fost coruptă de Satana. Deși oamenii pot primi, uneori, luminarea Duhului Sfânt, gândirea, firea, stilul lor de viață și obiceiurile lor originale sunt încă înrădăcinate în interior și, astfel, natura lor rămâne neschimbată. Activitățile superstițioase în care se implică oamenii sunt ceea ce Dumnezeu urăște cel mai mult, dar mulți oameni nu sunt încă în stare să renunțe la ele, gândindu-se că aceste activități superstițioase urmează să fie decretate de Dumnezeu și, chiar și astăzi, trebuie încă să se lepede complet de ele. Astfel de lucruri, ca aranjamentele pe care tinerii le fac pentru ospățul de nuntă și trusourile mireselor; darurile de bani, banchetele și modalitățile similare cu care sunt celebrate ocaziile fericite; formulele antice care au fost transmise; toate activitățile superstițioase fără sens, care se desfășoară în numele morților și al ritualurilor lor: acestea sunt chiar mai detestabile pentru Dumnezeu. Chiar duminica (Sabatul, așa cum au observat evreii) este detestabilă pentru El; iar relațiile sociale și interacțiunile lumești dintre oameni sunt cu atât mai mult disprețuite și respinse de către Dumnezeu. Chiar și Festivalul de Primăvară și Ziua de Crăciun, care sunt cunoscute de toată lumea, nu sunt decretate de Dumnezeu, să nu mai vorbim de jucării și decorațiuni (cuplete, tort de Anul Nou, pocnitori, felinare, cadouri de Crăciun, petreceri de Crăciun și Sfânta Împărtășanie) pentru aceste vacanțe festive – nu sunt ele idoli în mintea oamenilor? Ruperea pâinii de Sabat, vinul și inul subțire sunt idoli chiar mai indubitabili. Toate zilele de festivitate tradițională, populare în China, cum ar fi Ziua ridicării Capetelor Dragonului, Festivalul bărcilor-dragon, Festivalul de la jumătatea toamnei, Festivalul Laba și Ziua de Anul Nou, precum și festivalurile din lumea religioasă, cum ar fi Paștele, Ziua Botezului și Ziua de Crăciun, toate aceste festivaluri nejustificate au fost aranjate și transmise, de mulți oameni, din vremuri străvechi până astăzi și sunt total nepotrivite cu rasa umană pe care Dumnezeu a creat-o. Este imaginația bogată a umanității și concepția ingenioasă care au permis să fie transmise până astăzi. Ele par să fie lipsite de defecte, dar sunt, de fapt, tertipuri pe care Satana le joacă asupra umanității. Cu cât un loc este aglomerat de Satane, cu cât acel loc este mai nefolosit și învechit, cu atât mai profund înrădăcinate sunt obiceiurile sale feudale. Aceste lucruri leagă strâns oamenii, nepermițând absolut niciun spațiu pentru mișcare. Multe dintre festivalurile din lumea religioasă par să afișeze o originalitate extraordinară și să creeze un pod pentru lucrarea lui Dumnezeu, dar ele sunt, de fapt, legăturile invizibile cu care Satana îi ține pe oameni de la a ajunge să-L cunoască pe Dumnezeu – ele sunt toate stratagemele viclene ale Satanei. De fapt, când o etapă a lucrării lui Dumnezeu este terminată, El a distrus deja uneltele și stilul acelei vremi, fără a lăsa nicio urmă. Cu toate acestea, „credincioși devotați” continuă să se închine acelor obiecte materiale tangibile; între timp, ei încredințează subconștientului lor ceea ce are Dumnezeu, fără a studia mai departe acel lucru, părând a fi plini de dragostea lui Dumnezeu când, de fapt, ei L-au împins afară din casă, acum mult timp, și l-au pus pe Satana, pe masă, să i se închine. Portretele lui Isus, Crucea, Maria, Botezul lui Isus și Cina cea de Taină – oamenii le venerează pe acestea ca pe Domnul Cerului, tot timpul strigând, în mod repetat: „Dumnezeu Tatăl”. Oare nu este totul o glumă? Până în prezent, multe expresii și practici asemănătoare, care i-au fost transmise umanității, sunt detestate de Dumnezeu; ele obstrucționează, în mod serios, calea către Dumnezeu și, în plus, creează obstacole uriașe în calea intrării umanității. Lăsând la o parte măsura în care Satana a corupt umanitatea, interiorul oamenilor este complet umplut cu lucruri precum legea lui Witness Lee, experiențele lui Lawrence, sondajele lui Watchman Nee și lucrarea lui Paul. Dumnezeu, pur și simplu, nu are nicio cale de a lucra asupra ființelor umane, deoarece ele au, în interiorul lor, prea mult individualism, legi, reguli, reglementări, sisteme și altele asemenea; aceste lucruri, alături de tendințele feudale superstițioase ale oamenilor, au captat și au devorat omenirea. Este ca și cum gândurile oamenilor ar fi un film interesant care povestește un basm plin de culoare, cu ființe fantastice care merg pe nori, atât de imaginativ încât să uimească oamenii, lăsându-i pe aceștia uimiți și fără cuvinte. Ca să spun adevărul, lucrarea pe care Dumnezeu vine să o facă astăzi este, în primul rând, pentru a trata și a risipi caracteristicile superstițioase ale ființelor umane și pentru a transforma complet mentalitatea lor. Lucrarea lui Dumnezeu nu este ceea ce a fost transmis generațiilor și păstrat până astăzi de umanitate; este lucrarea așa cum a fost inițiată personal și completată de către El, fără a fi deloc nevoie să succeadă la moștenirea unui anumit mare om spiritual sau să moștenească vreo lucrare, de natură reprezentativă, făcută de Dumnezeu, într-o altă epocă. Ființele umane nu trebuie să se preocupe de niciunul dintre aceste lucruri. Dumnezeu are astăzi un alt stil de a vorbi și de a lucra, deci, de ce ar trebui să se tulbure ființele umane? Dacă oamenii merg pe cărarea de astăzi în curentul actual, în timp ce continuă moștenirea „strămoșilor” lor, ei nu vor ajunge la destinație. Dumnezeu simte o repulsie profundă pentru acest mod particular de comportament uman, la fel cum detestă anii, lunile și zilele lumii umane.

Cea mai bună cale de a schimba firea umană este de a inversa acele porțiuni ale părților celor mai intime ale inimii oamenilor, care au fost profund otrăvite, permițându-le oamenilor să înceapă să-și schimbe gândirea și moralitatea. Mai întâi de toate, oamenii trebuie să vadă clar că toate aceste ritualuri și activități religioase, anii, lunile și festivalurile sunt detestate de Dumnezeu. Ei ar trebui să se elibereze din aceste legături de gândire feudală și să elimine orice urmă a înclinației lor adânc înrădăcinate spre superstiție. Toate acestea sunt incluse în intrarea umanității. Trebuie să înțelegeți de ce Dumnezeu conduce umanitatea afară din lumea seculară și, din nou, de ce El conduce umanitatea departe de reguli și reglementări. Aceasta este poarta prin care veți intra și, deși nu are nimic de-a face cu experiența voastră spirituală, acestea sunt cele mai mari obstacole care blochează intrarea voastră și cunoașterea lui Dumnezeu. Ele formează o plasă care înfășoară oamenii. Mulți oameni citesc prea mult Biblia și pot chiar să recite, din memorie, numeroase pasaje din Biblie. La intrarea lor astăzi, oamenii folosesc Biblia, în mod inconștient, pentru a măsura lucrarea lui Dumnezeu, ca și cum baza acestei etape în lucrarea lui Dumnezeu este Biblia, iar sursa ei este Biblia. Când lucrarea lui Dumnezeu este în concordanță cu Biblia, oamenii susțin ferm lucrarea lui Dumnezeu și Îl privesc cu un respect nou descoperit; când lucrarea lui Dumnezeu nu se potrivește cu Biblia, oamenii devin atât de nerăbdători încât încep să transpire, căutând în ea fundamentul lucrării lui Dumnezeu; dacă lucrarea lui Dumnezeu nu este deloc menționată în Biblie, oamenii Îl vor ignora pe Dumnezeu. Se poate spune că, în ceea ce privește lucrarea de astăzi a lui Dumnezeu, majoritatea oamenilor o acceptă cu o precauție delicată, îi dau o ascultare selectivă și se simt indiferenți față de cunoașterea ei; în ceea ce privește lucrurile din trecut, ei se țin strâns de o jumătate și o abandonează pe cealaltă. Poate aceasta să fie numită intrare? Ținând cărțile celorlalți ca pe niște comori și abordându-le ca pe cheia de aur de la poarta Împărăției, oamenii, pur și simplu, nu arată niciun interes în ceea ce Dumnezeu cere astăzi de la ei. Mai mult, mulți „experți inteligenți” țin cuvintele lui Dumnezeu în mâna lor stângă și „capodoperele” altora în cea dreaptă, ca și cum ar vrea să găsească fundamentul cuvintelor lui Dumnezeu în aceste capodopere, pentru a dovedi, pe deplin, că vorbele lui Dumnezeu sunt corecte și, ei chiar explică altora cuvintele lui Dumnezeu, integrându-le în capodopere, ca și cum ar fi fost la lucru. Ca să spun adevărul, există numeroși „cercetători științifici” în rândul umanității, care nu au avut niciodată o părere bună despre cele mai recente realizări științifice de astăzi, realizări științifice care sunt fără precedent (adică, lucrarea lui Dumnezeu, cuvintele lui Dumnezeu și cărarea pentru intrarea în viață), astfel încât, oamenii sunt toți „autonomi”, „predicând” în lung și-n lat despre puterea elocvenței lor și fălindu-se cu „numele cel bun al lui Dumnezeu”. Între timp, propria lor intrare este în pericol, iar ei par a fi la fel de departe de cerințele lui Dumnezeu, cum este creația față de acest moment. Cât de ușor este să faci lucrarea lui Dumnezeu? Se pare că oamenii s-au hotărât deja să lase jumătate din ei înșiși zilei de ieri și să aducă jumătate până astăzi, să-i cedeze jumătate Satanei și să-I prezinte jumătate lui Dumnezeu, ca și cum aceasta ar fi calea de a le ușura conștiința și de a simți un sentiment de confort. Lumile interioare ale oamenilor sunt atât de insidioase, ei se tem de a nu pierde doar ziua de mâine, ci și pe cea de ieri, profund temători de a nu-l ofensa atât pe Satana cât și pe Dumnezeul de astăzi, care pare să fie și totuși să nu fie. Deoarece oamenii nu au reușit să-și cultive gândirea și moralitatea, în mod corespunzător, ei sunt lipsiți, în mod excepțional, de discernământ și, pur și simplu, nu pot spune dacă lucrarea de astăzi este sau nu cea a lui Dumnezeu. Poate că acest lucru este cauzat de gândirea feudală și superstițioasă a oamenilor, care este atât de profundă încât ei au pus de mult superstiția și adevărul, pe Dumnezeu și idolii, în aceeași categorie, fără să le pese să facă deosebirea între aceste lucruri, iar ei par incapabili de a discrimina, în mod clar, chiar după ce-și storc creierii. De aceea, ființele umane s-au oprit pe loc și nu mai înaintează. Toate aceste probleme se ivesc din lipsa modului corect de educație ideologică a oamenilor, ceea ce creează mari greutăți pentru intrarea lor. Ca urmare, oamenii nu simt vreodată vreun interes în lucrarea adevăratului Dumnezeu, ci rămân legați, în mod persistent, de[2] lucrarea omului (cum ar fi aceia pe care ei îi văd ca oameni grozavi), ca și cum ar fi imprimată ca o marcă. Nu sunt acestea ultimele subiecte în care umanitatea ar trebui să intre?

Note de subsol:

1. „Mulțumiți cu soarta lor în viață” indică faptul că oamenii respectă regulile și nu fac nimic care încalcă legile.

2. „Legați, în mod persistent, de” este folosit în mod batjocoritor. Această frază indică faptul că oamenii sunt încăpățânați și refractari, ținând la lucrurile învechite și nedorind să le dea drumul.

Anterior:Lucrarea și intrarea (2)

Următorul:Lucrarea și intrarea (4)

Conținuturi Similare

  • Capitolul 12

    Atunci când Fulgerul iese de la Răsărit – care este, de asemenea, tocmai momentul în care Eu încep să vorbesc – în momentul ivirii Fulgerului, întrea…

  • Cum să cunoşti realitatea

    Dumnezeu e un Dumnezeu concret: întreaga Lui lucrare este concretă, toate cuvintele pe care le spune sunt concrete şi toate adevărurile pe care le ex…

  • Capitolul 35

    Șapte fulgere vin de la tron, zgâlțâie universul, răstoarnă cerul și pământul și răsună prin cer! Sunetul este atât de pătrunzător că oamenii nici nu …

  • Lucrarea lui Dumnezeu și practica omului

    Lucrarea lui Dumnezeu printre oameni este inseparabilă de om, deoarece omul reprezintă scopul acestei lucrări și este singura creatură a lui Dumnezeu …