Dumnezeu a încredințat mult oamenilor și S-a adresat, de asemenea, intrării lor, în nenumărate moduri. Dar, deoarece calibrul oamenilor este deosebit de slab, multe dintre cuvintele lui Dumnezeu nu au reușit să se înrădăcineze. Există diverse motive pentru acest calibru slab, cum ar fi: corupția gândirii și moralității umane și o lipsă a unei educații adecvate; superstițiile feudale care au acaparat, în mod serios, inima omului; stilul de viață depravat și decadent, care a adăpostit multe boli în cele mai profunde colțuri ale inimii umane; o înțelegere superficială a alfabetizării culturale, educația în acest domeniu lipsind unui procent de aproape nouăzeci și opt la sută dintre persoane și, mai mult decât atât, faptul că există foarte puțini care au acces la niveluri mai înalte de educație culturală. Prin urmare, oamenii nu au, în esență, nicio idee despre ce se înțelege prin Dumnezeu sau prin Duh, ci au doar o imagine vagă și neclară a lui dumnezeu, dobândită din superstițiile feudale. Influențele dăunătoare și gândirea feudală adânc înrădăcinate în inima omului de-a lungul a mii de ani prin „spiritul național” i-au legat și înlănțuit pe oameni, lăsându-i fără un dram de libertate, fără ambiție sau perseverență și fără dorința de a progresa, făcându-i în schimb să rămână negativi și regresivi, înrădăcinați într-o mentalitate de sclavi și așa mai departe. Acești factori obiectivi au imprimat o pecete murdară și urâtă, de neșters, asupra perspectivei ideologice, aspirațiilor, moralității și firii umanității. Oamenii, s-ar părea, trăiesc într-o lume întunecată a terorii și niciunul dintre ei nu se gândește să o depășească sau să evolueze către o lume ideală; mai degrabă, își petrec zilele cu un sentiment de mulțumire față de soarta pe care o au în viață: născând și crescând copii, căznindu-se, transpirând, ocupându-se de munca lor și visând la o familie confortabilă și fericită, la afecțiune conjugală, la copii devotați, la bucurie când ajung la apusul vieții și la a-și trăi viața în pace… Timp de zeci, mii, zeci de mii de ani până acum, oamenii și-au irosit timpul în acest fel, fără ca nimeni să creeze cea mai înaltă formă a vieții umane, preocupați doar de uciderea reciprocă, goana după faimă și câștig și comploturile reciproce în această lume întunecată. Cine a căutat vreodată intențiile lui Dumnezeu? A fost cineva vreodată atent la lucrarea lui Dumnezeu? Toate aspectele oamenilor dominate de influența întunericului au devenit, de mult timp, natură umană și, astfel, este destul de dificil de îndeplinit lucrarea lui Dumnezeu, iar oamenii au chiar mai puțină inimă pentru a acorda atenție la ceea ce Dumnezeu le-a încredințat astăzi. În orice caz, cred că oamenii nu se vor supăra că Eu rostesc aceste cuvinte, de vreme ce, despre ceea ce vorbesc Eu este istoria a mii de ani. A vorbi despre istorie înseamnă fapte și, în plus, scandaluri care sunt evidente tuturor, deci ce rost are să spunem ceea ce este contrar faptului? Dar cred, de asemenea, că oamenii care au rațiune, văzând aceste cuvinte, se vor trezi și se vor strădui să progreseze. Dumnezeu speră, de asemenea, ca oamenii să poată trăi și munci în pace și mulțumire. Totuși, intenția lui Dumnezeu este ca oamenii să fie capabili să-L iubească pe Dumnezeu și ca întreaga omenire să poată intra în odihnă. Mai mult decât atât, umplerea întregului ținut cu slava lui Dumnezeu este marea dorință a lui Dumnezeu. Numai că este păcat că ființele umane rămân scufundate în uitare și nedeșteptate, atât de grav corupte de Satana încât, astăzi, ele nu mai au asemănarea oamenilor. Deci gândirea umană, moralitatea și educația formează o legătură importantă, instruirea în alfabetizarea culturală constituind o a doua legătură, pentru a ridica mai bine calibrul cultural al ființelor umane și pentru a schimba perspectivele lor mentale.

De fapt, cerințele lui Dumnezeu de la umanitate nu sunt atât de mari, dar, întrucât decalajul dintre calibrul oamenilor și standardul, pe care Dumnezeu îl cere, este atât de mare, majoritatea oamenilor își ridică pur și simplu capetele și se uită în direcția cerințelor lui Dumnezeu, dar nu au capacitatea de a le împlini. Înzestrările înnăscute ale oamenilor, împreună cu ceea ce sunt dotați după naștere, sunt departe de a fi suficiente pentru a îndeplini cerințele lui Dumnezeu. Dar, pur și simplu, recunoașterea acestui punct nu este o soluție de succes. Apa îndepărtată nu poate stinge o sete imediată. Chiar dacă oamenii se cunosc pe ei înșiși ca fiind inferiori prafului, dacă nu au hotărârea de a satisface inima lui Dumnezeu și cu atât mai puțin au ei calea avansată pentru a îndeplini cerințele lui Dumnezeu, atunci ce valoare are acel tip de cunoaștere? Nu este ca și cum ai scoate apă cu un coș de bambus – cu totul zadarnic? Esența a ceea ce spun Eu are de-a face cu intrarea; acesta este subiectul principal.

Pe parcursul intrării omului, viața este întotdeauna plictisitoare, plină de elementele monotone ale vieții spirituale, cum ar fi rugatul, mâncatul și băutul cuvintelor lui Dumnezeu sau participatul la adunări, și astfel, oamenii simt mereu că a crede în Dumnezeu nu aduce mare bucurie. Astfel de activități spirituale sunt întotdeauna desfășurate pe baza firii originale corupte satanice a omenirii. Deși oamenii pot primi, uneori, luminarea Duhului Sfânt, gândirea, firea, stilurile lor de viață și obiceiurile lor originale sunt încă înrădăcinate în interior și, astfel, natura lor inerentă rămâne neschimbată. Activitățile superstițioase în care se implică oamenii sunt ceea ce Dumnezeu urăște cel mai mult, dar mulți oameni nu sunt încă în stare să renunțe la ele, gândindu-se că aceste activități superstițioase sunt poruncite de Dumnezeu, și, chiar și astăzi, trebuie încă să se lepede complet de ele. Astfel de lucruri, ca aranjamentele pe care tinerii le fac pentru ospățul de nuntă și trusourile mireselor; darurile de bani, banchetele și modalitățile similare cu care sunt celebrate ocaziile fericite; formulele antice care au fost transmise; toate activitățile superstițioase fără sens, care se desfășoară pentru morți și funeraliile lor: acestea sunt chiar mai detestabile pentru Dumnezeu. Chiar și ziua de închinare (precum și Sabatul, așa cum este respectat de lumea religioasă) este detestabilă pentru El; iar relațiile sociale și interacțiunile lumești dintre oameni sunt cu atât mai mult disprețuite și respinse de către Dumnezeu. Chiar și Festivalul Primăverii și Ziua de Crăciun, care sunt cunoscute de toată lumea, nu sunt poruncite de Dumnezeu, să nu mai vorbim de jucăriile și decorațiunile pentru aceste sărbători festive, cum ar fi cupletele, pocnitorile, felinarele, Sfânta Împărtășanie, cadourile de Crăciun și festivitățile de Crăciun – nu sunt ele idoli în mintea oamenilor? Împărțirea pâinii și a vinului de Sabat și inul subțire sunt idoli chiar mai indubitabili. Toate zilele festivalurilor tradiționale populare în China, cum ar fi Ziua Ridicării Capetelor de Dragon, Festivalul Bărcilor-Dragon, Festivalul de la Mijlocul Toamnei, Festivalul Laba și Ziua de Anul Nou, precum și festivalurile din lumea religioasă, cum ar fi Paștele, Botezul Domnului și Ziua de Crăciun, toate aceste festivaluri nejustificate au fost inventate și transmise de mulți oameni, din vremuri străvechi și până astăzi. Imaginația bogată a umanității și concepția ingenioasă sunt cele care au permis să fie transmise până astăzi. Ele par să fie lipsite de defecte, dar sunt, de fapt, tertipuri pe care Satana le joacă asupra umanității. Cu cât un loc este mai aglomerat de Satane, cu cât acel loc este mai nefolosit și învechit, cu atât mai profund înrădăcinate sunt obiceiurile sale feudale. Aceste lucruri leagă strâns oamenii, nepermițând absolut niciun spațiu pentru mișcare. Multe dintre festivalurile din lumea religioasă par să dea dovadă de o originalitate extraordinară și să creeze un pod către lucrarea lui Dumnezeu, dar ele sunt, de fapt, legăturile invizibile prin care Satana îi înrobește pe oameni, ca să nu-L cunoască pe Dumnezeu – ele sunt toate uneltirile Satanei. De fapt, când o etapă a lucrării lui Dumnezeu este terminată, El a distrus deja uneltele și stilul acelei vremi, fără a lăsa nicio urmă. Cu toate acestea, „credincioși devotați” continuă să se închine acelor obiecte materiale tangibile; între timp, ei încredințează subconștientului lor ceea ce are Dumnezeu, fără a studia acel lucru, părând a fi plini de iubire față de Dumnezeu când, de fapt, ei L-au împins afară din casă acum mult timp și l-au pus pe Satana pe masă, să i se închine. Portretele lui Isus, Crucea, Maria, Botezul lui Isus și Cina cea de Taină – oamenii le venerează pe acestea ca pe „Domnul Cerului”, în același timp strigând în mod repetat: „Doamne, Tată ceresc”. Oare nu este totul o glumă? Până în prezent, multe expresii și practici asemănătoare care au fost transmise în rândul umanității sunt detestabile pentru Dumnezeu; ele Îi stau grav în cale lui Dumnezeu și, chiar mai mult decât atât, provoacă pierderi uriașe pentru intrarea omenirii. Lăsând la o parte măsura în care Satana a corupt omenirea, oamenii dau pe dinafară de lucruri precum legea lui Witness Lee, experiențele lui Lawrence, sondajele lui Watchman Nee și lucrarea lui Pavel. Dumnezeu pur și simplu nu are nicio cale de a lucra asupra ființelor umane, deoarece ele au, în interiorul lor, prea mult individualism, legi, reguli, reglementări, sisteme și altele asemenea; aceste lucruri, alături de izul superstițiilor feudale ale oamenilor, au capturat și au devorat omenirea. Este ca și cum gândurile oamenilor ar fi un film interesant care povestește un basm plin de culoare, cu ființe fantastice care merg pe nori, atât de fanteziste încât îi uluiesc pe oameni, lăsându-i năuciți și fără cuvinte. Sincer să fiu, lucrarea pe care Dumnezeu vine să o facă astăzi este, în primul rând, pentru a trata și a risipi izul superstițiilor omenești și pentru a transforma complet mentalitatea oamenilor. Lucrarea lui Dumnezeu nu a durat până astăzi datorită moștenirii transmise din generație în generație de către omenire; este lucrarea așa cum a fost inițiată personal de către El și încheiată de către El, fără a fi deloc nevoie să succeadă la moștenirea unui anumit mare om spiritual sau să moștenească vreo lucrare de natură reprezentativă, făcută de Dumnezeu într-o altă epocă. Ființele umane nu trebuie să se preocupe de niciunul dintre aceste lucruri. Dumnezeu are astăzi un stil unic de a vorbi și de a lucra, așadar, de ce ar fi nevoie ca oamenii să se îngrijoreze în privința acestor lucruri? Dacă oamenii merg pe cărarea de astăzi în curentul actual, în timp ce continuă moștenirea „strămoșilor” lor, ei nu vor ajunge la destinație. Dumnezeu simte o repulsie profundă pentru acest mod particular de comportament uman, la fel cum detestă anii, lunile și zilele lumii umane.

Cea mai bună cale de a schimba firea umană este de a lecui acele părți care sunt cele mai intime ale inimilor oamenilor, care au fost profund otrăvite, permițându-le oamenilor să înceapă cu schimbarea gândirii și moralității lor. Mai întâi de toate, oamenii trebuie să vadă clar că toate aceste ritualuri și activități religioase, anii, lunile și festivalurile sunt detestate de Dumnezeu. Ei ar trebui să se elibereze din aceste legături de gândire feudală și să elimine orice urmă a înclinației lor adânc înrădăcinate spre superstiție. Toate acestea sunt incluse în intrarea umanității. Trebuie să înțelegeți de ce Dumnezeu conduce omenirea afară din obiceiuri și, din nou, de ce El conduce omenirea departe de reglementări. Aceasta este poarta prin care veți intra și, deși aceste lucruri nu au nimic de-a face cu experiența voastră spirituală, ele sunt cele mai mari obstacole care blochează intrarea voastră și vă împiedică să-L cunoașteți pe Dumnezeu. Ele formează o plasă care înfășoară oamenii. Mulți oameni citesc prea mult Biblia și pot chiar să recite, din memorie, numeroase pasaje din Biblie. În intrarea lor astăzi, oamenii folosesc Biblia în mod inconștient pentru a măsura lucrarea lui Dumnezeu, ca și cum baza acestei etape a lucrării lui Dumnezeu este Biblia, iar sursa ei este Biblia. Când lucrarea lui Dumnezeu este în concordanță cu Biblia, oamenii susțin ferm lucrarea lui Dumnezeu și Îl privesc cu un respect nou descoperit; când lucrarea lui Dumnezeu e în contradicție cu Biblia, oamenii devin atât de nerăbdători încât încep să transpire, căutând în ea fundamentul lucrării lui Dumnezeu; dacă lucrarea lui Dumnezeu nu este deloc menționată în Biblie, oamenii Îl vor ignora pe Dumnezeu. Se poate spune că, în ceea ce privește lucrarea de astăzi a lui Dumnezeu, majoritatea oamenilor o acceptă cu băgare de seamă și precauție, îi dau o supunere selectivă și se simt indiferenți față de cunoașterea ei; în ceea ce privește lucrurile din trecut, ei se țin strâns de o jumătate și o abandonează pe cealaltă. Poate aceasta să fie numită intrare? Ei țin cărțile altora și le tratează în permanență ca pe niște comori, le consideră a fi cheia de aur de la poarta Împărăției și pur și simplu nu arată niciun interes față de ceea ce Dumnezeu cere astăzi de la ei. Chiar mai mult decât atât, mulți „experți inteligenți” țin cuvintele lui Dumnezeu în mâna lor stângă și „capodoperele” altora în cea dreaptă, ca și cum ar vrea să găsească fundamentul cuvintelor de astăzi ale lui Dumnezeu în aceste capodopere, pentru a dovedi pe deplin că vorbele lui Dumnezeu sunt corecte, ba chiar chiar le explică altora cuvintele lui Dumnezeu, integrându-le în capodopere, ca și cum ar fi fost la lucru. Sincer să fiu, există numeroși „cercetători științifici” în rândul omenirii care nu au niciun respect pentru cele mai recente realizări științifice de astăzi, realizări științifice care sunt fără precedent (adică, lucrarea lui Dumnezeu, cuvintele lui Dumnezeu și cărarea pentru intrarea în viață), astfel încât oamenii sunt cu toții „autonomi”, „predicând” în lung și-n lat despre puterea elocvenței lor și fălindu-se cu „numele cel bun al lui Dumnezeu”. Între timp, propria lor intrare este în pericol, iar ei par a fi la fel de departe de cerințele lui Dumnezeu, cum este creația față de acest moment. Este ușor să faci lucrarea lui Dumnezeu? Se pare că oamenii s-au hotărât deja să lase jumătate dintre ei înșiși zilei de ieri și să aducă jumătate până astăzi, să-i cedeze jumătate Satanei și să-I prezinte jumătate lui Dumnezeu, ca și cum aceasta ar fi calea de a le ușura conștiința și de a simți un sentiment de confort. Lumile interioare ale oamenilor sunt atât de perfide, ei se tem să nu piardă nu numai ziua de mâine, ci și pe cea de ieri, profund temători atât de a nu-l ofensa pe Satana, cât și de a nu-I aduce vreo ofensă Dumnezeului de astăzi, care pare să fie și totuși să nu fie. Deoarece oamenii au eșuat teribil în ceea ce privește cultivarea lor ideologică și morală, ei sunt deosebit de lipsiți de discernământ și, pur și simplu, nu pot spune dacă lucrarea de astăzi este sau nu cea a lui Dumnezeu. Poate că acest lucru se datorează faptului că gândirea feudală superstițioasă a oamenilor este atât de profundă încât ei au pus de mult superstiția și adevărul, pe Dumnezeu și idolii, în aceeași categorie, fără să le pese să facă deosebirea între aceste lucruri, iar ei par incapabili de a discrimina în mod clar, în ciuda faptului că-și storc creierii. De aceea, ființele umane s-au oprit pe loc și nu mai înaintează. Toate aceste probleme se ivesc din lipsa modului corect de educație ideologică a oamenilor, ceea ce creează mari greutăți pentru intrarea lor. Ca urmare, oamenii nu simt vreodată vreun interes în lucrarea adevăratului Dumnezeu, ci rămân legați în mod persistent de^[1] lucrarea omului (cum ar fi aceia pe care ei îi văd ca fiind grozavi), ca și cum ar fi fost marcați de aceasta. Nu sunt acestea ultimele subiecte în care omenirea ar trebui să intre?

Note de subsol:

1. „Legați în mod persistent de” este folosit în mod batjocoritor. Această frază indică faptul că oamenii sunt încăpățânați și refractari, ținând la lucrurile învechite și nedorind să le dea drumul.