Ce înseamnă să urmărești adevărul (11)

În fiecare perioadă și în fiecare etapă, în biserică se întâmplă anumite lucruri care sunt în contradicție cu noțiunile oamenilor. De exemplu, unii oameni se îmbolnăvesc, conducătorii și lucrătorii sunt înlocuiți, unii oameni sunt dați în vileag și alungați, unii înfruntă încercarea vieții și a morții, în unele biserici sunt chiar oameni răi și antihriști care provoacă tulburări și așa mai departe. Aceste lucruri se petrec din când în când, dar nu sunt deloc întâmplătoare. Toate aceste lucruri sunt rezultatul suveranității și al aranjamentelor lui Dumnezeu. O perioadă foarte liniștită poate fi brusc întreruptă de mai multe incidente sau evenimente neobișnuite, care fie au loc în jurul vostru, fie vi se întâmplă vouă, iar manifestarea acestor lucruri strică ordinea normală și normalitatea vieților oamenilor. Din exterior, acestea nu se conformează noțiunilor și închipuirilor oamenilor; ei nu vor să li se întâmple sau să fie martori la asemenea lucruri. Așadar, e benefică pentru oameni manifestarea acestor lucruri? Cum ar trebui oamenii să le gestioneze, să le experimenteze și să le înțeleagă? Este ceva la care s-a gândit vreunul dintre voi? (Ar trebui să înțelegem că acesta este rezultatul suveranității lui Dumnezeu.) Ține această chestiune doar de faptul de a înțelege că acesta e rezultatul suveranității lui Dumnezeu? Ați învățat vreo lecție din asta? Puteți înțelege mai amănunțit cum are Dumnezeu suveranitate asupra tuturor acestor lucruri? Ce implică, în mod specific, suveranitatea lui Dumnezeu? Ce lucruri specifice se manifestă în oameni pe care ar trebui să le cunoască și să le înțeleagă? Ați învățat vreo lecție din lucrurile care s-au întâmplat în jurul vostru? Puteți să le acceptați ca venind de la Dumnezeu și apoi să câștigați ceva din asta? Sau vă zăpăciți, gândind în sinea voastră: „Totul este rezultatul suveranității lui Dumnezeu, doar supune-te lui Dumnezeu, nu este nimic în asta la care să te gândești”, lăsând chestiunea să treacă pe lângă voi în timp ce aveți astfel de gânduri simple? Care dintre aceste situații se aplică în cazul vostru? Uneori, în biserică au loc evenimente majore: de exemplu, în răspândirea lucrării Evangheliei, se obțin rezultate neașteptat de bune sau apar unele dificultăți neașteptate, suișuri și coborâșuri, obstacole sau chiar perturbări și distrugeri cauzate de forțe externe. Uneori, într-o anumită biserică sau în rândul unor oameni care își îndeplinesc îndatoririle se întâmplă ceva neobișnuit. Fie în vremuri obișnuite, fie în vremuri neobișnuite, ați contemplat vreodată aceste lucruri extraordinare care se întâmplă? Ce concluzie finală ați tras? Sau, oare, de cele mai multe ori, nu înțelegeți nimic? Unii oameni se gândesc la asta în sinea lor și apoi pur și simplu rostesc o scurtă rugăciune, fără măcar să caute adevărul pentru a dobândi o oarecare înțelegere a acestor lucruri. Ei doar admit că aceste lucruri sunt de la Dumnezeu și asta este tot. Nu înseamnă asta acționa mecanic? Majoritatea oamenilor pur și simplu se căznesc. Și atunci când oamenii de calibru extrem de slab întâmpină aceste lucruri, asemenea persoane dezvoltă o mare neînțelegere și confuzie și pot cu ușurință să capete noțiuni și înțelegeri greșit despre Dumnezeu și îndoieli privind suveranitatea și orchestrarea Sa. Oamenii nu L-au înțeles pe Dumnezeu de la început și, atunci când întâlnesc unele lucruri care sunt în contradicție cu noțiunile lor, nu caută adevărul și nici oameni cu care să aibă părtășie, ci pur și simplu le tratează pe baza noțiunilor și a închipuirilor lor, înainte de a ajunge în cele din urmă la concluzia că „este încă incert dacă aceste lucruri sunt sau nu de la Dumnezeu”, și încep să se îndoiască de El și chiar de cuvintele Sale. Drept urmare, îndoielile, speculațiile și precauția lor față de Dumnezeu devin din ce în ce mai grave și își pierd motivația de a-și îndeplini îndatoririle. Nu sunt dispuși să sufere și să facă sacrificii și trândăvesc, căznindu-se de la o zi la alta. După ce experimentează câteva incidente particulare, stropul de entuziasm, hotărâre și dorință pe care l-au avut înainte îi părăsește și dispare, și tot ce rămâne sunt gândurile despre cum să-și facă planuri de viitor și să-și găsească o cale de scăpare. Oamenii ca aceștia nu sunt în minoritate. Pentru că oamenii nu iubesc adevărul și nu-l caută, ori de câte ori li se întâmplă ceva, ei îl privesc cu ochii lor, fără să învețe vreodată să-l accepte ca venind de la Dumnezeu. Ei nu caută adevărul în cuvintele lui Dumnezeu pentru a găsi răspunsurile și nu caută oameni care înțeleg adevărul pentru a avea părtășie și a rezolva aceste lucruri. În schimb, își folosesc întotdeauna propriile cunoștințe și experiență de a trata lumea pentru a analiza și a judeca lucrurile care li se întâmplă. Și care este rezultatul final? Se prind în capcană într-o stare incomodă, fără unde să meargă – aceasta este consecința necăutării adevărului. Nimic nu se întâmplă întâmplător, totul este condus de Dumnezeu. Deși oamenii pot înțelege și accepta acest lucru în teorie, cum ar trebui oamenii să trateze suveranitatea lui Dumnezeu? Acesta este adevărul pe care oamenii ar trebui să-l urmărească și să-l înțeleagă și ar trebui să-l practice în mod specific. Dacă oamenii recunosc doar suveranitatea lui Dumnezeu în teorie, dar nu au o înțelegere reală a ei și a lor n noțiunile și închipuirile nu au fost rezolvate, atunci indiferent de câți ani cred în Dumnezeu și de câte lucruri trăiesc, tot nu vor putea câștiga adevărul în cele din urmă. Dacă oamenii nu urmăresc adevărul, nu pot cunoaște lucrarea lui Dumnezeu. Cu cât experimentează mai multe lucruri, cu atât vor avea mai multe noțiuni despre Dumnezeu, cu atât Îl vor pune la îndoială mai mult și, desigur, speculațiile, neînțelegerea și neînțelegerea lor față de Dumnezeu vor deveni cu atât mai grave. Adevărul este că tot ceea ce se întâmplă este rezultatul suveranității și al aranjamentului lui Dumnezeu. Scopul și semnificația faptului că Dumnezeu face toate aceste lucruri nu este să vă sporească neînțelegerile și îndoielile despre El, ci să vă clarificați și să vă rezolvați noțiunile și imaginațiile interioare, precum și îndoielile, neînțelegerea și neînțelegerea față de Dumnezeu, precum și alte asemenea lucruri negative. Dacă nu rezolvați problemele în timp util, atunci când acestea apar, odată ce aceste probleme din interiorul vostru se acumulează și devin din ce în ce mai grave, iar entuziasmul sau hotărârea dumneavoastră nu mai sunt deja suficiente pentru a vă sprijini în îndeplinirea îndatoririlor dumneavoastră, vă veți prăbuși în negativitate, chiar și până în punctul în care există pericolul ca voi să-L lăsați pe Dumnezeu, ferm și cu siguranță. Acum, unii oameni fac, fără tragere de inimă, un efort simbolic în îndeplinirea îndatoririlor lor, dar numai pentru a obține binecuvântări, fără să urmărească vreun adevăr, și devin negativi ori de câte ori li se întâmplă o dificultate. Așa sunt oamenii care nu urmăresc adevărul. Deoarece nu sunt în întregime clari cu privire la adevărul viziunilor și nu au o înțelegere adevărată a lucrării lui Dumnezeu, chiar dacă își fac datoria și se cheltuiesc pentru Dumnezeu, ei nu au putere în inima lor, iar mica doctrină pe care o înțeleg nu îi poate susține mult timp înainte de a cădea. Dacă oamenii nu se adună în mod regulat, nu ascultă predici sau nu caută adevărul pentru a-și rezolva problemele, ei nu pot rămâne fermi. Prin urmare, cei care îndeplinesc îndatoriri trebuie să aibă în mod regulat părtășie cu adevărul și, ori de câte ori li se întâmplă unele chestiuni și își dezvoltă noțiuni, trebuie să rezolve acest lucru căutând adevărul în timp util. Numai în acest fel pot fi siguri că vor rămâne loiali în îndeplinirea datoriei lor și că vor putea să-L urmeze pe Dumnezeu până la capăt.

Drumul credinței în Dumnezeu este anevoios și neuniform. Acest lucru este poruncit de Dumnezeu. Indiferent ce se întâmplă, indiferent dacă este așa cum își doresc oamenii sau nu, sau dacă este în concordanță cu noțiunile și închipuirile lor sau nu, sau este previzibil pentru ei, faptul că se întâmplă nu poate fi separat de suveranitatea lui Dumnezeu și de orchestrarea Sa. Faptul că Dumnezeu face tot ceea ce face este semnificativ în sensul că le permite oamenilor să învețe o lecție din asta și să cunoască suveranitatea lui Dumnezeu. Scopul cunoașterii suveranității lui Dumnezeu nu este ca oamenii să se împotrivească lui Dumnezeu și nici ca aceștia, după ce L-au înțeles pe Dumnezeu, să aibă mai multă putere și capital prin care să concureze cu El. Mai degrabă, atunci când li se întâmplă lucruri, oamenii ar trebui să învețe să le accepte ca venind de la Dumnezeu, să caute adevărul ca să-l înțeleagă și apoi să practice adevărul pentru a dobândi o supunere adevărată și a dezvolta o credință adevărată în El. Înțelegeți acest lucru? (Da.) Ei bine, atunci, cum îl puneți în practică? Este corectă calea voastră de practicare cu privire la astfel de lucruri? Tratați fiecare lucru care se abate asupra voastră cu o inimă de supunere și o atitudine de căutare a adevărului? Dacă ești o persoană care urmărește adevărul, vei avea o astfel de mentalitate. Orice ți se va întâmpla, vei accepta acest lucru ca venind de la Dumnezeu și vei continua să cauți adevărul, să înțelegi voia Lui și să vezi oamenii și lucrurile pe baza cuvintelor Sale. În toate lucrurile care se abat asupra ta, vei fi capabil să experimentezi și să cunoști lucrarea lui Dumnezeu și să te supui Lui. Dacă nu ești cineva care urmărește adevărul, atunci indiferent de ce ți se va întâmpla, nu vei trata cu el conform cuvintelor lui Dumnezeu și nici nu vei căuta adevărul. Pur și simplu te vei încurca, fără să obții niciun adevăr ca rezultat. Dumnezeu îi face pe oameni desăvârșiți prin aranjarea multor lucruri care nu se conformează noțiunilor lor, pentru a-i antrena să caute adevărul, să dobândească o înțelegere a faptelor Sale și să vadă atotputernicia și înțelepciunea Lui, astfel încât viața lor să crească treptat. De ce se întâmplă că cei care urmăresc adevărul experimentează lucrarea lui Dumnezeu, dobândesc adevărul și sunt desăvârșiți de Dumnezeu, în timp ce cei care nu sunt alungați? Se datorează faptului că cei care urmăresc adevărul îl pot căuta indiferent de ceea ce li se întâmplă, deci au lucrarea și iluminarea Duhului Sfânt și, prin urmare, pot practica adevărul, pot intra în realitatea cuvintelor lui Dumnezeu și pot fi desăvârșiți de El; pe când cei care nu iubesc adevărul văd că lucrarea lui Dumnezeu nu se conformează noțiunilor lor și totuși nu rezolvă acest lucru căutând adevărul și pot chiar deveni negativi și se plâng. Cu timpul, noțiunile lor despre Dumnezeu cresc și încep să se îndoiască de El și să-L tăgăduiască. Drept urmare, ei sunt aruncați și alungați de lucrarea lui Dumnezeu. De aceea, atitudinea oamenilor față de adevăr ar trebui să fie aceea de a-l căuta, de a-l practica și de a se strădui să îndeplinească cerințele lui Dumnezeu, mai degrabă decât de a fi negativi și pasivi. Pentru a experimenta lucrarea lui Dumnezeu, ei trebuie să se confrunte cu multe lucruri și să le vadă pe toate conform cuvintelor lui Dumnezeu, precum și să petreacă mai mult timp contemplând, căutând adevărul și părtășind asupra lui, astfel încât să poată cunoaște lucrarea lui Dumnezeu și să țină pasul cu ea. Numai așa pot ei să înțeleagă adevărul și să-l aprofundeze zi de zi, și numai așa vor putea să prindă rădăcini în oameni cuvintele lui Dumnezeu și fiecare aspect al adevărului. Experimentarea lucrării lui Dumnezeu nu poate fi separată de viața reală, cu atât mai puțin de mediile diferitelor persoane, chestiuni și lucruri pe care le propune Dumnezeu, altfel oamenii nu vor putea înțelege și câștiga adevărul. Majoritatea oamenilor nu știu cum să experimenteze lucrarea lui Dumnezeu ori de câte ori li se întâmplă o problemă. Ei nu știu să caute adevărul pentru a-și rezolva noțiunile și imaginațiile sau să-și repare înțelegerile greșite și opiniile absurde. Drept urmare, în ciuda faptului că experimentează multe lucruri, ei nu pot înțelege adevărul și, în schimb, nu câștigă nimic – aceasta este o pierdere de timp. Indiferent de chestia care li se întâmplă, în cele din urmă ceea ce oamenii ar trebui să practice este să se supună orchestrației și aranjamentelor lui Dumnezeu. Această supunere nu înseamnă că oamenii ar trebui să se supună negativ, pasiv sau ca ultimă soluție, ci mai degrabă că au o intenție pozitivă, proactivă și o cale de a practica adevărul. Ce înseamnă să te supui orchestrației și aranjamentelor lui Dumnezeu? Înseamnă că indiferent de ce aranjează Dumnezeu, indiferent de materia care se va întâmpla cu voi, lăsați-l pe Dumnezeu să o facă și învățați să vă supuneți Lui. Nu aveți dorințe sau planuri personale și nu încercați să faceți lucrurile în felul vostru. Tot ceea ce oamenilor le place, urmărește și tânjește este absurd și absurd. Oamenii nu ascultă de Dumnezeu prea mult. El le cere oamenilor să meargă spre est, dar ei nu vor să meargă spre est. Chiar dacă se supun fără tragere de inimă, totuși se gândesc în interior să meargă spre vest. Aceasta nu este o supunere adevărată. Adevărata supunere înseamnă că atunci când Dumnezeu vă spune să mergeți spre est, voi trebuie să mergeți spre est și să abandonați și să înlăturați toate gândurile de a merge spre sud, nord sau vest și să puteți renunța la voința cărnii și apoi să mergeți să exersați urmând calea și direcția pe care Dumnezeu vi le-a arătat. Asta înseamnă supunerea. Care sunt principiile pentru a practica supunerea? Ei trebuie să asculte cuvintele lui Dumnezeu și să se supună și să practice în conformitate cu ceea ce spune Dumnezeu. Nu-ți adăposti propriile intenții și nici nu poți fi capricios. Indiferent dacă înțelegi cuvintele lui Dumnezeu clar sau nu, ar trebui să mergi cu blândețe să le pui în practică și să faci lucrurile conform cerințelor Lui. Din procesul de exersare și experiență, veți ajunge în mod inconștient să înțelegeți adevărul. Dacă gura ta spune că te supui lui Dumnezeu, dar nu renunți niciodată și nu renunți la planurile și dorințele tale interioare, nu este asta să spui una și să gândești altceva? (Da.) Aceasta nu este o supunere adevărată. Dacă nu vă supuneți cu adevărat, veți avea multe cerințe de la Dumnezeu ori de câte ori vi se vor întâmpla lucruri și, în interior, veți fi nerăbdători ca Dumnezeu să vă îndeplinească cerințele. Dacă Dumnezeu nu face așa cum doriți, voi vă veți simți foarte angoasă și supărată, veți suferi mult și nu vă veți putea supune suveranității și aranjamentelor lui Dumnezeu și mediilor pe care Dumnezeu le-a stabilit pentru voi. De ce asta? Pentru că dumneavoastră(e) aveți întotdeauna propriile cerințe și dorințe și nu puteți renunța la propriile idei personale și doriți să fiți cel care îți dă drumul. Prin urmare, ori de câte ori întâlniți lucruri care sunt în contradicție cu noțiunile voastre, nu vă puteți supune și vă este greu să vă supuneți lui Dumnezeu. Deși oamenii știu în teorie că ar trebui să se supună lui Dumnezeu și să renunțe la propriul id Cu toate acestea, pur și simplu nu pot renunța la ei, temându-se constant că vor fi dezavantajați și vor suferi pierderi. Spune-mi, asta nu-i pune în mare dificultate? Oare neliniștea lor nu crește atunci? (Da.) Dacă poți să renunți la tot și să renunți la lucrurile pe care le plac și le cer, dar care sunt contrare intențiilor lui Dumnezeu, dacă poți să renunți la ele în mod proactiv și de bunăvoie și să nu stabilești condiții cu Dumnezeu, ci să fii dispuși să faci ceea ce cere Dumnezeu, atunci dificultatea din interiorul tău va fi mult mai mică și obstacolele vor fi mult mai mici. Dacă obstacolele din calea supunerii unei persoane față de Dumnezeu sunt diminuate, oare oare oare oare angoasa ei va fi diminuată? Pe măsură ce angoasa lor scade, suferința la care sunt supuși inutil se reduce drastic. Veți (pl) mergeți și veți experimenta acest fel? Probabil că nu încă. Când unii oameni văd că cineva întâmpină dificultăți, ei se îngrijesc imediat de ei înșiși punându-se în locul acelei persoane. Ori de câte ori văd pe cineva întâmpinând un fel de suferință, boală, necaz sau calamitate, se gândesc imediat la ei înșiși și se întreabă: „Dacă mi s-ar întâmpla asta, ce aș face? Se dovedește că credincioșii încă pot întâlni aceste lucruri și pot suferi aceste chinuri. Deci, exact ce fel de Dumnezeu este El? Dacă Dumnezeu îl tratează pe tipul ăla atât de rău, mă va trata El la fel? Aceasta arată că Dumnezeu nu este de încredere. În orice loc și în orice moment, El creează un mediu neașteptat pentru oameni și îi poate pune în situații jenante în mod constant și în orice circumstanțe.” Le este frică că, dacă nu cred, nu vor obține binecuvântări, dar că, dacă continuă să creadă, se vor întâmpina cu dezastru. În acest fel, atunci când oamenii se roagă înaintea lui Dumnezeu, ei spun doar: „Doamne, te implor să mă binecuvântezi” și nu îndrăznesc să spună: „Doamne, îți cer să mă testezi, să mă disciplinezi și să faci ce vrei tu, eu sunt dispus să accept” – ei nu îndrăznesc să se roage așa. După ce au experimentat câteva eșecuri și eșecuri, hotărârea și curajul oamenilor se diminuează și au o „înțelegere” diferită a dispoziției neprihănite a lui Dumnezeu, a pedepsei și a judecății Sale și a suveranității Sale și, de asemenea, dezvoltă un sentiment de precauție față de Dumnezeu. În acest fel, există un zid, o înstrăinare, între oameni și Dumnezeu. Este în regulă ca oamenii să aibă aceste stări? (Nu.) Deci aceste stări tind să se dezvolte în interiorul tău (pl)? Se întâmplă să trăiești în aceste state? (Da.) Cum ar trebui rezolvate astfel de probleme? Este în regulă să nu cauți adevărul? Dacă nu înțelegi adevărul și nu ai credință, îți va fi greu să-L urmezi pe Dumnezeu până la capăt și vei cădea de fiecare dată când vei întâlni dezastre și calamități, fie ele naturale sau create de om.

După ce Iov a fost supus unei încercări, el a rostit cuvintele: „Iahve a dat și Iahve a luat; binecuvântat să fie numele lui Iahve Dumnezeu” (Iov 1:21). În zilele noastre, mulți oameni învață să recite această frază și o fac în mod clar, dar, ori de câte ori o recită, nu se gândesc decât la faptul că Iahve este cel care dă, însă nu se gândesc niciodată la cum va fi când Iahve va lua și la ce fel de suferință, dificultăți și situații neplăcute vor experimenta oamenii atunci sau cum inimile oamenilor se vor schimba odată cu mediul înconjurător. Nu s-au gândit niciodată la asta, ci continuă să recite „Iahve a dat și Iahve a luat; binecuvântat să fie numele lui Iahve Dumnezeu”, chiar până în punctul în care folosesc această frază ca slogan și doctrină pe care o prezintă cu fiecare ocazie. În mintea lor, toți se gândesc doar la harurile, binecuvântările și făgăduințele pe care le oferă Iahve oamenilor, dar ei nu se gândesc niciodată – sau nu-și pot imagina – ce fel de scenă va prinde viață când Iahve le va lua toate aceste lucruri. Toți cei care ajung să creadă în Dumnezeu sunt gata doar să accepte harul, binecuvântările și făgăduințele lui Dumnezeu și dispuși doar să accepte bunătatea și compasiunea Lui. Totuși, nimeni nu așteaptă și nu se pregătește să accepte mustrarea și judecata lui Dumnezeu, încercările și rafinamentul Său, ori faptul de a-i priva de ceva și nici măcar o singură persoană nu se pregătește să accepte mustrarea și pedeapsa lui Dumnezeu și privarea și blestemele din partea Lui. Este normală sau anormală această relație dintre oameni și Dumnezeu? (Este anormală.) De ce spuneți că este anormală? Unde lasă de dorit? Lasă de dorit întrucât oamenii nu au adevărul; pentru că oamenii au prea multe noțiuni și închipuiri, Îl înțeleg greșit pe Dumnezeu în mod constant și nu rezolvă aceste lucruri căutând adevărul – cel mai probabil, asta duce la apariția problemelor. În special, oamenii cred în Dumnezeu doar de dragul de a fi binecuvântați. Vor doar să încheie o înțelegere cu Dumnezeu și să-I ceară diverse, dar nu urmăresc adevărul. Acest lucru este foarte periculos. De îndată ce întâlnesc ceva care le contrazice noțiunile, ei dezvoltă imediat noțiuni, nemulțumiri și neînțelegeri cu privire la Dumnezeu și pot merge chiar atât de departe încât să-L trădeze. Sunt grave consecințele acestui lucru? Pe ce cale umblă majoritatea oamenilor în credința lor în Dumnezeu? Deși este posibil să fi ascultat foarte multe predici și să simțiți că ați ajuns să înțelegeți destul de multe adevăruri, realitatea este că încă mergeți pe calea credinței în Dumnezeu doar pentru a vă umple stomacul. Dacă mintea ta este deja pregătită să accepte mustrarea și pedeapsa, încercările și rafinamentul, iar tu te-ai și pregătit mental să înduri dezastrele și dacă, indiferent cât de mult te sacrifici pentru Dumnezeu și cât de multe sacrificii faci în îndeplinirea datoriilor tale, chiar te-ai confrunta cu încercările lui Iov, iar Dumnezeu te-ar priva de toate bunurile tale, chiar până în punctul în care viața ta ar fi pe cale să se termine, ce ai face atunci? Cum ar trebui să tratezi suveranitatea și rânduielile lui Dumnezeu? Cum ar trebui să-ți abordezi datoria? Cum ar trebui să te descurci cu ceea ce ți-a încredințat Dumnezeu? Ai înțelegerea și atitudinea corectă? Este sau nu ușor să răspunzi la aceste întrbări? Acesta este un mare obstacol pus în fața voastră. Întrucât este un obstacol și o problemă, nu ar trebui rezolvată? (Ba da.) Cum să o rezolvați? Nu este ușor de rezolvat? Să presupunem că, după atâția ani în care ai crezut în Dumnezeu, ai citit atât de multe cuvinte de-ale Sale, ai ascultat atâtea predici și ai înțeles atâtea adevăruri, ești pregătit să-L lași pe Dumnezeu să orchestreze totul, fie că este vorba despre binecuvântări sau dezastre. Și să presupunem că, în ciuda faptului că te-ai lepădat de tine însuți și că te-ai sacrificat, în ciuda sacrificiilor pe care le-ai făcut și a energiei de-o viață, tot ce primești în schimb este că Dumnezeu te blestemă sau te privează de ceva. În cazul în care, chiar și atunci, nu te plângi, nu ai dorințe sau cerințe proprii, ci doar cauți să te supui lui Dumnezeu și să te lași la mila orchestrărilor Sale și simți că, deoarece înțelegi chiar și un pic suveranitatea lui Dumnezeu și te supui puțin acesteia, viața ta merită trăită – dacă ai o astfel de atitudine corectă, atunci nu-ți este atunci ușor să rezolvi unele dintre dificultăți? Cunoașteți acum cu adevărat suveranitatea și rânduielile lui Dumnezeu? Mai aveți, în adâncul inimii voastre, planuri pentru viitorul și destinul personal? Puteți să lăsați totul în urmă și să vă sacrificați sincer pentru Dumnezeu? V-ați cheltuit timpul și energia gândindu-vă cu atenție la aceste probleme și contemplându-le? Sau ați experimentat unele lucruri pentru a dobândi înțelegerea adevărurilor și a cunoaște suveranitatea lui Dumnezeu? Dacă nici măcar nu v-ați gândit vreodată la o astfel de problemă practică, precum modul în care oamenii care-L urmează pe Dumnezeu ar trebui să trateze suveranitatea Sa și orchestrarea și rânduielile Creatorului, care este, de asemenea, cea mai mare problemă din fața voastră și nu vă dați seama că acesta este cel mai mare adevăr al viziunilor, atunci, dacă într-o zi ar avea loc un eveniment major sau un dezastru, ați fi capabili să rămâneți fermi în mărturia voastră? Este greu de spus și e încă un factor necunoscut, nu-i așa? (Da.) Nu ar trebui să reflectăm temeinic asupra acestei probleme? (Ba da.) Așadar, cum poți să ai o statură suficientă pentru a face față unui viitor pe care poți să-l prevezi? Cum poți să rămâi ferm în mărturia ta, în mediile pe care le stabilește Dumnezeu? Nu este aceasta o problemă care ar trebui luată în considerare și la care să reflectăm în mod serios? Dacă tu gândești în mod constant: „Sunt o persoană bună din fire și m-am bucurat de o mare parte din harul, binecuvântările și protecția lui Dumnezeu. Când alții întâmpină dificultăți, sunt neputincioși, dar, ori de câte ori întâmpin eu dificultăți, am asigurarea, îndrumarea și ajutorul lui Dumnezeu. Acum, sunt capabil să îndur greutăți și să fac sacrificii în îndeplinirea datoriei mele, credința mea în Dumnezeu a devenit mai puternică și, în plus, îndeplinesc o datorie importantă. Văd că Dumnezeu este deosebit de milostiv cu mine și am protecția și binecuvântarea Sa. Dacă voi continua așa, chiar dacă în viitor voi suferi în urma mustrării, judecății, încercărilor și rafinării, ar trebui să le pot depăși. Până la urmă, cu siguranță voi fi unul dintre cei binecuvântați, cu siguranță voi fi adus în Împărăție de către Dumnezeu și cu siguranță voi vedea ziua în care Dumnezeu va fi slăvit!” Ce părere ai de această gândire? Crezi că ești diferit, că Dumnezeu îți face o favoare specială și că dacă El îndepărtează sau abandonează pe cineva, nu vei fi tu. Sunt corecte aceste gânduri? (Nu.) De ce nu sunt corecte? (Nu este obiectiv să gândim astfel.) Echivalează aceste cuvinte cu a-L cunoaște într-adevăr pe Dumnezeu? Sau este acest lucru prea subiectiv și speculativ? Sunt oamenii care au aceste gânduri oameni care urmăresc adevărul? (Nu.) Deci se pot supune cu adevărat lui Dumnezeu? (Nu.) Sunt ei gata să accepte mustrarea, judecata, încercările și rafinarea lui Dumnezeu și chiar blestemele Sale? (Nu.) Ce vor face ei când mustrarea, judecata, încercările și rafinarea din partea lui Dumnezeu chiar se vor abate asupra lor? Vor dezvolta noțiuni sau se vor plânge de Dumnezeu? Pot ei să accepte aceste lucruri ca venind de la Dumnezeu și să se supună cu adevărat? (Nu.) Ar fi greu să facă așa ceva, ca să nu spunem mai mult, pentru că ei cred în Dumnezeu doar ca să caute har sau să-și umple stomacul. Ei nu știu că și Dumnezeu are mânie și măreție și că firea Sa nu poate fi jignită. Dumnezeu tratează pe toată lumea în mod corect, iar când vine vorba de orice ființă creată, firea lui Dumnezeu este compasiune și iubire, dar și măreție și mânie. În relațiile lui Dumnezeu cu fiecare persoană, compasiunea, iubirea, măreția și mânia din firea Lui dreaptă sunt neschimbate. Dumnezeu nu va arăta niciodată compasiune și iubire doar pentru unii oameni și măreție și mânie doar pentru alții. Dumnezeu nu va face niciodată asta, pentru că El este un Dumnezeu drept și e corect cu toată lumea. Compasiunea, iubirea, măreția și mânia lui Dumnezeu există pentru orice persoană. El poate oferi har și binecuvântări oamenilor și poate să-i protejeze. Totodată, Dumnezeu poate, de asemenea, să-i judece și să-i pedepsească pe oameni, să-i blesteme și să le ia tot ce le-a dat. Dumnezeu poate să le dea oamenilor, dar și să le ia totul. Aceasta este firea lui Dumnezeu și asta este ceea ce El trebuie să facă pentru fiecare persoană. Prin urmare, dacă tu gândești: „Sunt prețios în ochii lui Dumnezeu, ca lumina ochilor Săi. Categoric nu poate îndura să mă mustre și să mă judece și categoric nu-L va lăsa inima să-mi ia tot ce mi-a dat, ca să nu fiu supărat și nefericit”, oare nu este greșită această gândire? Nu este aceasta o noțiune despre Dumnezeu? (Ba da.) Așadar, înainte să ajungi să înțelegi aceste adevăruri, nu te gândești doar să te bucuri de harul, compasiunea și iubirea lui Dumnezeu? Drept urmare, tot uiți că Dumnezeu are și măreție, și mânie. Deși buzele tale spun că Dumnezeu este drept și poți să-L mulțumești și să-L slăvești atunci când îți arată compasiune și iubire, ori de câte ori Dumnezeu dă dovadă de măreție și mânie în a te mustra și a te judeca, ești foarte supărat. „Măcar de n-ar exista un astfel de Dumnezeu”, îți zici în sinea ta. „Măcar de n-ar fi fost Dumnezeu cel care a făcut asta, de nu m-ar fi vizat, de n-ar fi fost asta intenția Sa, de-ar fi pățit alții aceste lucruri. Deoarece sunt o persoană bună la inimă, n-am făcut nimic rău și am plătit un preț mare pentru că am crezut în Dumnezeu mulți ani, El nu ar trebui să fie atât de nemilos. Ar trebui să fiu îndreptățit și calificat să mă bucur de compasiunea și iubirea lui Dumnezeu, precum și de harul și binecuvântările Sale din belșug. Dumnezeu nu mă va judeca sau mustra și nici nu-L lasă inima o facă.” Este aceasta doar o dorință și o gândire greșită? (Da.) Ce este greșit? Greșit aici este că nu te consideri o ființă creată, un membru al umanității create. Te detașezi în mod greșit de umanitatea creată și te consideri ca aparținând unui grup sau tip special de ființă creată, acordându-ți un statut special. Nu înseamnă că ești arogant și neprihănit de sine? Nu este absurd acest lucru? Este aceasta o persoană care se supune cu adevărat lui Dumnezeu? (Nu.) Categoric nu.

În familia lui Dumnezeu, printre frați și surori, indiferent cât de înalt este statutul sau rangul tău, cât de importantă este datoria ta și oricât de mari sunt talentul și tale sau indiferent de cât timp crezi în Dumnezeu, în ochii Săi ești o ființă creată, o ființă creată obișnuită, iar titlurile și denumirile nobile pe care ți le-ai oferit nu există. Dacă le consideri întotdeauna cununi sau capital care-ți permite să aparții unui grup special sau să fii un personaj special, atunci, făcând acest lucru, ești potrivnic opiniilor lui Dumnezeu și intri în conflict cu acestea și ești incompatibil cu Dumnezeu. Care vor fi consecințele acestui lucru? Te va face să te împotrivești îndatoririlor pe care ar trebui să le îndeplinească o ființă creată? În ochii lui Dumnezeu, ești doar o ființă creată, dar nu te consideri una. Cu o astfel de gândire, te poți supune cu adevărat lui Dumnezeu? Întotdeauna gândești cu dorință: „Dumnezeu nu ar trebui să mă trateze așa, nu m-ar putea trata niciodată așa.” Nu creează acest lucru un conflict cu Dumnezeu? Când Dumnezeu acționează în contradicție cu noțiunile tale, cu mentalitatea și nevoile tale, ce vei gândi în inima ta? Cum te vei descurca cu mediile pe care Dumnezeu le-a aranjat pentru tine? Te vei supune? (Nu.) Nu te vei supune și cu siguranță te vei împotrivi, te vei opune, vei mormăi și te vei plânge, mirându-te de nenumărate ori în inima ta, gândind: „Dar Dumnezeu obișnuia să mă protejeze și să mă trateze cu milă. De ce S-a schimbat El acum? Nu mai pot trăi!” Așa că începi să fii irascibil și să-ți faci de cap. Dacă, acasă, te-ai purta așa față de părinții tăi, ar fi scuzabil și ei nu ți-ar face nimic, dar în casa lui Dumnezeu nu este acceptabil. Pentru că ești adult și credincios, nici măcar alți oameni nu-ți vor suporta prostiile – crezi că Dumnezeu ar tolera un astfel de comportament? Te va scuza dacă-I faci asta? Nu, nu te va scuza. De ce? Dumnezeu nu este părintele tău, El este Dumnezeu, este Creatorul și Creatorul nu ar permite niciodată unei ființe create să fie irascibilă și absurdă sau să aibă accese de furie în fața Lui. Când Dumnezeu te mustră și te judecă, te încearcă sau îți ia ceva, când aduce necazul asupra ta, El vrea să vadă atitudinea unei ființe create în modul în care Îl tratează pe Creator, vrea să vadă ce fel de cale alege o ființă creată și nu-ți va permite niciodată să fii irascibil și absurd sau să vii cu justificări ridicole. După ce înțeleg aceste lucruri, oare oamenii nu ar trebui să se gândească la cum ar trebui să trateze tot ceea ce face Creatorul? În primul rând, oamenii ar trebui să-și asume locurile cuvenite ca ființe create și să-și recunoască identitatea ca ființe create. Poți să recunoști că ești o ființă creată? Dacă poți să recunoști acest lucru, atunci ar trebui să-ți asumi locul cuvenit ca ființă creată și să te supui rânduielilor Creatorului și, chiar dacă suferi puțin, să o faci fără să te plângi. Asta înseamnă să fii o persoană cu rațiune. Dacă nu crezi că ești o ființă creată, dar consideri că ai titluri și un nimb deasupra capului și că ești o persoană cu statut, un mare lider, dirijor, editor, sau director în familia lui Dumnezeu și cineva care a adus contribuții demne la lucrarea familiei lui Dumnezeu – dacă asta crezi, atunci ești o persoană foarte absurdă și obraznic de nerușinată. Sunteți oameni cu statut, rang și valoare? (Nu suntem.) Atunci, ce ești? (Sunt o ființă creată.) Ai dreptate, ești doar o ființă creată obișnuită. Printre oameni, poți să-ți etalezi calificările, să joci cartea vechimii, să te lauzi cu contribuțiile tale sau să vorbești despre gesturile tale eroice, dar, înaintea lui Dumnezeu, aceste lucruri nu există și nu trebuie să vorbești niciodată despre ele, să te lauzi cu ele sau să-ți asumi atitudinea unui expert. Lucrurile vor merge prost dacă-ți etalezi calificările. Dumnezeu te va considera complet absurd și arogant până la extrem. Îl vei face să te respingă și să fie dezgustat de tine, iar El te va lăsa pe margine și, atunci, vei avea probleme. Mai întâi trebuie să-ți recunoști identitatea și poziția de ființă creată. Indiferent de statutul tău printre alții sau cât de distins este statutul tău, ce avantaje ai sau dacă Dumnezeu ți-a dăruit un fel de talent special, astfel încât să te poți bucura de un amplu sentiment de superioritate printre oameni, când vii înaintea Sa, aceste lucruri nu au valoare sau semnificație. Prin urmare, nu trebuie să te lauzi, ci trebuie să fii o ființă creată, blajină înaintea lui Dumnezeu. În fața Lui, ești doar un membru al umanității create. Indiferent cât de renumit, înzestrat sau talentat ești și oricât de mari sunt eforturile tale printre oameni, înaintea lui Dumnezeu aceste lucruri nu merită menționate, cu atât mai puțin să te lauzi cu ele, iar tu ar trebui doar să-ți asumi locul cuvenit ca ființă creată. Acesta este primul lucru. Al doilea lucru este să nu cauți doar să te bucuri de harul și binecuvântările lui Dumnezeu, în timp ce, în sinea ta, te împotrivești mustrării și judecății lui Dumnezeu sau le respingi, sau te temi de încercările și rafinarea lui Dumnezeu pentru tine. Aceste temeri și împotriviri nu au niciun rezultat. Unii oameni spun: „Dacă sunt dispus să accept judecata, mustrarea, încercările și rafinarea lui Dumnezeu, atunci pot fi scutit de aceste suferințe?” Dumnezeu nu face toate aceste lucruri în funcție de faptul că îți plac sau nu sau conform dorinței tale subiective sau alegerii tale, ci conform voii, gândurilor și planurilor Sale. Prin urmare, ca ființă creată, pe lângă faptul că accepți harul și binecuvântările lui Dumnezeu, trebuie să fii într-adevăr capabil să accepți și să experimentezi în inima ta mustrarea, judecata, încercările și rafinarea cuvintelor lui Dumnezeu. Există unii oameni care vor spune: „Vrei să spui că harul lui Dumnezeu poate fi dăruit oamenilor oriunde și în orice moment, dar și că mustrarea, judecata, încercările, rafinarea și calamitățile lui Dumnezeu pot să se abată asupra oamenilor oriunde și oricând?” Credeți că mustrarea, judecata, încercările și rafinarea lui Dumnezeu s-ar abate arbitrar asupra oamenilor, lăsându-i pe aceștia în imposibilitatea de a se feri? (Nu ar face-o.) Categoric nu, situația nu este deloc așa. Ființele umane corupte nu sunt demne de judecata și mustrarea lui Dumnezeu – acesta este un lucru de care ar trebui să fiți conștienți. Însă tu trebuie să înțelegi că faptul că Dumnezeu te descoperă și te dă în vileag, te disciplinează, te pedepsește și te mustră, precum și judecata, încercările și rafinarea Lui și chiar blestemul asupra ta se bazează pe statura și circumstanțele tale și, desigur, pe ceea ce urmărești. Dacă Dumnezeu te aprobă, atunci judecata, mustrarea, încercările și rafinarea Lui se vor abate asupra ta la momentul potrivit. Pe parcursul credinței tale în Dumnezeu, binecuvântările și harul Său te însoțesc oricând și oriunde, la fel ca și revelațiile, pedeapsa, disciplina, mustrarea, judecata, încercările și rafinarea din partea Sa și așa mai departe. Bineînțeles, oricând și oriunde înseamnă în justă măsură, la momentul potrivit și pe baza planului lui Dumnezeu. Nu li se întâmplă oamenilor în mod arbitrar și nu înseamnă că o calamitate majoră se va abate brusc asupra oamenilor de îndată ce aceștia încetează să fie atenți. Nu este deloc așa. Dacă nu ai o anumită statură și Dumnezeu nu a plănuit încă să facă nimic cu tine, nu-ți griji, s-ar putea ca în viața ta să fii însoțit doar de harul, binecuvântarea și prezența lui Dumnezeu. Dacă nu ai o statură suficientă sau ești deosebit de potrivnic și temător față de mustrarea, judecata, încercările și rafinarealui Dumnezeu, atunci Dumnezeu nu va forța lucrurile împotriva voinței tale, așa că nu e nevoie să-ți faci griji pentru asta. Indiferent dacă aceste lucruri se întâmplă sau nu, oamenii ar trebui să cunoască lucrarea lui Dumnezeu și să-I înțeleagă voia. Doar cu o cunoaștere exactă a cuvintelor lui Dumnezeu pot oamenii să aibă o atitudine corectă, o stare normală și să poată face față în mod corespunzător la ce li se întâmplă. Sunteți acum gata să acceptați mustrarea, judecata, încercările și rafinarea lui Dumnezeu? Sunteți dispuși să acceptați? (Suntem.) Gurile voastre spun da, dar în inimile voastre sunteți încă foarte speriați. Dacă, imediat ce ai spus da, o calamitate s-ar abate brusc asupra ta, din senin, cum i-ai face față? Ai izbucni în lacrimi? Ți-ar fi frică de moarte? Ți-ai face griji că nu vei fi binecuvântat? Ți-ar face griji că nu vei putea vedea ziua în care Dumnezeu va fi slăvit? Toate acestea sunt probleme cu care se confruntă oamenii atunci când li se întâmplă ceva. Pe scurt, dacă un om dorește să rămână ferm în toiul încercărilor și al necazurilor, trebuie să fie înzestrat cu două lucruri. În primul rând, să-ți asumi locul cuvenit ca ființă creată. În inima ta, ar trebui să-ți fie clar că ești o ființă creată obișnuită, o persoană obișnuită în rândul umanității corupte, nimic extraordinar sau special, și ar trebui să-ți asumi locul cuvenit ca ființă creată. În al doilea rând, să ai o inimă sinceră care se supune lui Dumnezeu și să fii gata în orice moment să accepți binecuvântările și harul de la Dumnezeu, precum și mustrarea, judecata, încercările și rafinarea din partea Sa. După cum a spus Iov: „Să primim de la Dumnezeu doar binele și să nu primim și răul?” (Iov 2:10), și „Iahve a dat și Iahve a luat; binecuvântat să fie numele lui Iahve Dumnezeu” (Iov 1:21). Acesta este un fapt și o realitate care nu se va schimba niciodată. Înțelegi, nu-i așa? (Da.) Dacă ești înzestrat cu aceste două lucruri, vei fi în principiu capabil să rămâi ferm și să treci peste calamități și necazuri generale. Deși s-ar putea să nu fii mărturie puternică și răsunătoare, măcar nu va fi probabil să te rătăcești, să faci un pas greșit sau să trădezi. Nu ești, atunci, în siguranță? (Ba da.) Atunci ar trebui să practici în conformitate cu aceste două lucruri și să vedeți dacă este ușor de realizat și dacă le puteți accepta în profunzimea inimii voastre. Odată ce știi aceste lucruri, atunci când întâmpini unele încercări, de tine depinde cât de diferit le vei vedea și înțelege. Aici se încheie părtășia noastră pe această temă.

În legătură cu zicalele privind conduita morală în cultura tradițională, despre care am avut părtășie ultima dată? (Am avut părtășie despre zicale: „Bunătatea unei picături de apă ar trebui răsplătită cu un izvor care țâșnește”, „Nu impune altora ceea ce tu însuți nu-ți dorești” și „Aș încasa un glonț pentru un prieten.”) Ultima dată, am avut părtășie despre aceste trei cerințe și zicale privind conduita morală și, de asemenea, despre esența zicalelor în ceea ce privește conduita morală. Ce am spus, în părtășie, cu privire la esența zicalelor despre conduita morală? (Dumnezeu a vorbit despre diferențele dintre zicalele despre conduita morală și adevăr. Zicalele despre conduita morală doar limitează comportamentul oamenilor și îi fac să se conformeze numai regulilor, în timp ce adevărul cuvintelor lui Dumnezeu le spune oamenilor principiile adevărului pe care ar trebui să le înțeleagă și le indică unele căi de practică, astfel încât să aibă principii și o direcție pentru practica lor ori de câte ori li se întâmplă ceva. Acestea sunt aspectele în care zicalele despre conduita morală diferă de adevăr.) Ultima dată, în timpul părtășiei, am spus că, în principal, zicalele despre conduita morală cer oamenilor să respecte anumite practici și reguli și pun mai mult accent pe utilizarea regulilor pentru a îngrădi comportamentul oamenilor. Pe de altă parte, cerințele lui Dumnezeu pentru oameni indică în principal căi de practică pentru ei, pe baza a ceea ce poate realiza umanitatea normală, iar aceste căi vaste de practică se numesc principii. Asta înseamnă că, ori de câte ori se va abate asupra ta o problemă, Dumnezeu îți va spune calea precisă și pozitivă de practică și principiile, scopurile și direcția pentru practica ta. El nu vrea ca tu să respecți regulile, ci aceste principii. În acest fel, oamenii trăiesc realitatea adevărului, iar calea pe care merg va fi corectă. Astăzi, haideți să analizăm mai detaliat ce alte probleme de natură esențială prezintă zicalele despre conduita morală. Multe zicale privind conduita morală nu numai că îngrădesc gândurile oamenilor, ci le și încurcă și amorțesc gândirea. Totodată, există niște zicale mai radicale care revendică viețile oamenilor. De exemplu, zicala cumplită de la ultima noastră părtășie, „Aș încasa un glonț pentru un prieten”, nu numai că preia controlul asupra gândurilor oamenilor și le limitează, ci și le revendică viețile, făcându-i incapabili nu doar să-și prețuiască viața, dar și predispuși să renunțe impetuos la viața lor din motive arbitrare, într-un mod impulsiv și neglijent. Nu înseamnă asta că revendică viețile oamenilor? (Ba da.) Înainte ca oamenii să înțeleagă măcar ce e cu viața și să găsească, în viață, calea cea dreaptă, ei renunță la ea în mod arbitrar pentru un așa-zis prieten în schimbul unui minim strop de bunătate și își consideră propria viață ca fiind foarte josnică și lipsită de valoare. Aceasta este consecința unui fel de gândire pe care-l învață oamenii de la cultura tradițională. Analizând modul în care zicalele despre conduita morală pot limita gândurile oamenilor, nu există niciun lucru pozitiv în ceea ce le privește și, analizând modul în care pretind arbitrar viețile oamenilor, cu siguranță nu au efecte pozitive sau beneficii asupra oamenilor. În plus, oamenii sunt înșelați și amorțiți de aceste idei. De dragul propriei vanități și mândrii și pentru a nu fi condamnați de opinia publică, ei sunt nevoiți să acționeze conform cerințelor conduitei morale. Oamenii au devenit deja complet legați, constrânși și încătușați de aceste diverse zicale și idei despre conduita morală, fără a avea de ales. Omenirea este dispusă să trăiască sub lanțurile unor zicale despre conduita morală și nu are liber arbitru doar cu scopul de a trăi o viață mai respectabilă, de a arăta bine în fața celorlalți, de a fi foarte apreciată și a primi comentarii favorabile de la oameni, ci și pentru a evita să fie ținta bârfelor și a aduce onoare familiei sale. Analizând aceste idei și puncte de vedere ale oamenilor, precum și aceste fenomene prin care ei sunt controlați de zicalele despre conduita morală, deși într-o anumită măsură astfel de zicale restricționează și constrâng comportamentul uman, într-o măsură semnificativă ascund faptul că Satana corupe oamenii și că oamenii au firi corupte și naturi satanice. Acestea folosesc comportamentul exterior pentru a-i acoperi pe oameni, astfel încât ei să trăiască, în exterior, o viață respectabilă, cultivată, elegantă, bună, distinsă și onorabilă. Prin urmare, ceilalți pot să determine doar ce fel de persoane sunt – dacă sunt onorabili sau josnici, buni sau răi – pe baza comportamentului lor exterior. În astfel de circumstanțe, toată lumea evaluează și judecă dacă un om este bun sau rău bazându-se pe diferitele cerințe privind conduita morală și, totuși, nimeni nu poate să vadă dincolo de conduita morală superficială a oamenilor și până la esența lor coruptă și nimeni nu este capabil să vadă în mod clar toate diversele viclenii și răutăți ascunse în spatele strălucirii conduitei morale. În acest fel, oamenii folosesc conduita morală ca pe o mantie pentru a-și ascunde, într-o mai mare măsură, esența coruptă. De exemplu, din afară, o femeie este virtuoasă, bună, blândă și morală, primind laudele și admirația celor din jurul ei. Se comportă cuviincios, este manierată, mai ales răbdătoare în interacțiunile cu ceilalți, nu poartă ranchiună, este respectuoasă față de părinții ei, joacă rolul unei soții și mame bune, poate îndura greutăți și este considerată un model de urmat pentru celelalte femei. Din înfățișarea ei exterioară nu pot fi detectate probleme, dar nimeni nu știe ce sau cum gândește în sinea ei. Nu spune niciodată care sunt dorințele și ambițiile ei și nici nu îndrăznește să le dea glas. De ce nu îndrăznește să le dea glas? Pentru că vrea să se comporte ca o femeie virtuoasă, bună, blândă și morală. Dacă se destăinuie cu adevărat și-și dezvăluie inima și urâțenia, atunci nu va putea fi o femeie virtuoasă, bună, blândă și morală și chiar va fi criticată și disprețuită de ceilalți, așa că nu poate decât să se ascundă și să se prefacă. Faptul că se află sub tăinuirea acestui comportament exterior de virtuozitate, bunătate, blândețe și moralitate înseamnă că oamenii văd doar faptele ei bune și o laudă și, prin urmare, ea și-a atins scopul. Dar indiferent cum se deghizează și cum îi înșală pe ceilalți, este ea într-adevăr la fel de bună cum o văd oamenii? Categoric nu. Are, de fapt, o fire coruptă? Are esența corupției? Este ea înșelătoare? Arogantă? Intransigentă? Rea? (Da.) Cu siguranță este astfel, dar toate aceste lucruri sunt ascunse – e o realitate. Unele figuri istorice chineze sunt venerate ca sfinți și înțelepți antici. Care este baza acestei afirmații? Ei sunt slăviți ca sfinți și înțelepți numai pe baza unor consemnări și legende limitate, nefondate. Realitatea este că nimeni nu știe care au fost exact acțiunile și comportamentul lor de bază. Aveți acum o înțelegere aprofundată a acestor probleme? Unii dintre voi ar trebui să aibă o înțelegere oarecum aprofundată, pentru că ați ascultat foarte multe predici și ați văzut destul de clar esența și adevărul corupției umane. Atât timp cât oamenii înțeleg unele adevăruri, ei sunt capabili să dobândească o înțelegere aprofundată a unor oameni, chestiuni și lucruri. Oare o femeie virtuoasă, bună, blândă și morală – indiferent cât de exemplare sunt comportamentul exterior și conduita ei morală și oricât de bine se deghizează și se prface – își va dezvălui firea arogantă? (Da.) Cu siguranță o va face. Așadar, are o fire intransigentă? (Da.) Ea crede că are dreptate și consideră că este virtuoasă, bună, blândă și morală și că este o persoană bună, ceea ce demonstrează că este foarte neprihănită de sine și, de asemenea, foarte intransigentă. Cert este că, adânc în sinea ei, își recunoaște adevăratul sine și ce neajunsuri are, dar poate totuși să-și trâmbițeze virtuțile. Nu este aceasta intransigență? Nu este aceasta aroganță? În plus, faptul că se proclamă a fi o persoană virtuoasă, bună, blândă și morală este, întru totul, de dragul de a lăsa în urmă o bună reputație și de a aduce onoare familiei sale. Nu sunt astfel de gânduri și preocupări absurde și rele? Este complimentată de oameni și câștigă un nume bun, dar, în adâncul sufletului, își ascunde constant intențiile, gândurile și lucrurile rușinoase pe care le-a făcut și nu spune nimănui nimic despre ele. Se teme că, odată ce oamenii o vor vedea așa cum este, o vor comenta, o vor judeca și o vor respinge. Ce fire este aceasta? Nu este înșelătoare? (Ba da.) Așadar, oricât de cuviincios și de respectabil este comportamentul ei exterior sau cât de onorabilă e conduita ei morală, firea ei coruptă există într-adevăr, doar că necredincioșii care nu au auzit niciodată cuvintele lui Dumnezeu și nu înțeleg adevărul nu pot percepe sau ști acest lucru. Poate că e în stare să-i înșele pe necredincioși, dar nu-i poate înșela pe cei care cred în Dumnezeu și care înțeleg adevărul. Nu este așa? (Ba da.) Asta e din cauză că ea a fost supusă corupției Satanei și are o fire și o esență coruptă. Aceasta este realitatea. Indiferent cât de exemplară este conduita ei morală sau cât de înalt este standardul la care se ridică, faptul că are o fire coruptă este de netăgăduit și imuabil. Odată ce oamenii înțeleg adevărul, o vor putea discerne așa cum este. Totuși, Satana exploatează aceste zicale despre conduita morală pentru a înșela ființele umane și, desigur, și pentru a le amorți și a le îngrădi gândurile, făcându-le să creadă în mod greșit că, dacă îndeplinesc aceste cerințe și standarde de conduită morală, sunt oameni buni și merg pe calea cea dreaptă. De fapt, contrariul este adevărat. Chiar dacă unii oameni afișează niște comportamente bune care sunt în concordanță cu zicalele despre conduita morală, ei nu au pornit pe calea cea dreaptă în viață. În schimb, s-au îmbarcat pe calea greșită și trăiesc în păcat. Au pornit pe calea ipocriziei și au căzut în plasa Satanei. Acest lucru e din cauză că firile corupte și esența coruptă a ființelor umane nu se vor schimba câtuși de puțin doar pentru că au o conduită morală bună. Conduita morală exterioară este doar un decor, este doar pentru spectacol, iar adevărata lor natură și adevărata fire tot vor fi dezvăluite. Satana își propune să-i constrângă și să-i controleze pe oameni prin comportamentul și înfățișarea lor exterioară, făcându-i să se deghizeze și să se prefacă ajutându-se de comportamentul bun, folosind, totodată, comportamentul bun al oamenilor pentru a ascunde faptul că Satana a corupt omenirea și desigur, pentru a ascunde și că oamenii au firi corupte. Scopul Satanei este, într-un sens, să-i supună pe oameni sub controlul acestor zicale privind conduita morală, pentru a-i determina să facă mai multe fapte bune și mai puține fapte rele și, cu siguranță, să nu facă lucruri care se opun clasei conducătoare. Acest lucru aduce și mai multe beneficii stăpânirii și controlului clasei conducătoare asupra omenirii. Într-un alt sens, după ce ființele umane acceptă aceste zicale despre conduita morală ca bază teoretică pentru comportamentul și acțiunile lor, ele tind să se distanțeze de adevăr și de lucrurile pozitive și să se împotrivească acestora. Desigur, când vine vorba de cuvintele rostite de Dumnezeu și de lucrurile pozitive sau adevărurile pe care le învață oamenii de la Dumnezeu, atunci devine o luptă pentru ei să înțeleagă și să priceapă, sau pot să dezvolte tot felul de împotriviri și noțiuni. Odată ce oamenii sunt stăpâniți de aceste idei privind conduita morală, pentru ei tinde să devină mai dificil să accepte cuvintele lui Dumnezeu și adevărul și, desigur, devine și mai dificil să înțeleagă firile corupte și să le schimbe. Prin urmare, toate diversele zicale și idei despre conduita morală au obstrucționat într-o măsură semnificativă acceptarea și înțelegerea de către oameni a cuvintelor lui Dumnezeu și, desigur, au influențat și măsura în care oamenii acceptă adevărul. Satana folosește metoda îndoctrinării oamenilor cu zicale despre conduita morală pentru a-i determina să vină cu tot felul de idei și puncte de vedere nepotrivite și negative, astfel încât să privească oamenii și lucrurile, să se comporte și să acționeze pe baza acestor idei și puncte de vedere. Când oamenii adoptă ideile din spatele acestor zicale despre conduita morală ca bază teoretică și standard pentru opiniile lor despre oameni, lucruri, comportamentul și acțiunile lor, nu numai că firile lor corupte nu pot fi domolite sau schimbate, ci, dimpotrivă, se vor agrava într-o oarecare măsură, iar neascultarea și împotrivirea lor față de Dumnezeu vor deveni și mai grave. Prin urmare, când Dumnezeu îi mântuiește pe oameni, când lor le sunt oferite cuvintele lui Dumnezeu, cel mai mare obstacol nu îl reprezintă firile corupte ale oamenilor, ci diferitele filosofii satanice, zicale despre conduita morală și diversele idei și opinii satanice care vin de la Satana. Aceasta este o consecință a coruperii omenirii de către Satana și este, de asemenea, impactul negativ pe care îl au asupra oamenilor corupți diferitele zicale despre conduita morală. Acesta este scopul real pe care Satana vrea să-l atingă propovăduind și susținând zicale despre conduita morală.

În principal, la ultima noastră adunare am avut părtășie despre trei zicale privind conduita morală, și anume „Bunătatea unei picături de apă ar trebui răsplătită cu un izvor care țâșnește”, „Nu impune altora ceea ce tu însuți nu-ți dorești” și „Aș încasa un glonț pentru un prieten.” Astăzi vom avea părtășie despre zicala „Omul nu ar trebui să fie niciodată corupt de bogăție, schimbat de sărăcie sau copleșit de forță”. Această zicală despre conduita morală a apărut și în rândul oamenilor, venind din ideile și opiniile ființelor umane corupte. Desigur, provine mai exact din coruperea și înșelarea omenirii de către Satana. Are același efect și aceeași natură ca și zicalele despre conduita morală despre care am avut părtășie anterior, deși cu o abordare diferită. Sunt afirmații la fel de îndrăznețe și grandioase, foarte înflăcărate, pline de pasiune și eroice. Dacă oamenii nu ar fi auzit niciodată cuvintele lui Dumnezeu și nu ar fi înțeles adevărul, ar fi crezut că aceste afirmații sunt extrem de emoționante și că le fac sângele să pompeze. După ce ar auzi aceste cuvinte, s-ar simți imediat împuterniciți și și-ar strânge pumnii. Nu ar mai putea să stea nemișcați sau să-și stăpânească starea de entuziasm lăuntric și ar simți că la asta se referă cultura chineză și spiritul dragonilor. Mai simțiți așa acum? (Nu.) Cum te simți când auzi aceste cuvinte acum? (Acum simt că aceste cuvinte nu sunt bune sau pozitive.) De ce vă simțiți diferit acum, față de înainte? Oare pentru că, odată ce oamenii îmbătrânesc și trec prin atâtea suferințe, își pierd vigoarea tinerească și nesăbuită? Sau pentru că, odată ce oamenii au ajuns să înțeleagă unele adevăruri, pot discerne că aceste afirmații despre conduita morală sunt prea goale, nerealiste și inutile? (În principal, deoarece aceste afirmații nu sunt în acord cu adevărul și sunt impracticabile.) Într-adevăr, aceste afirmații despre conduita morală sunt prea goale și nerealiste. Așadar, cât despre zicala privind conduita morală „Omul nu ar trebui să fie niciodată corupt de bogăție, schimbat de sărăcie sau copleșit de forță”, haideți să analizăm și să disecăm ce este în neregulă cu ea, luând în considerare principiile despre care am avut părtășie anterior, pentru a expune în mod specific absurditatea acestei zicale și uneltirile viclene ale Satanei care sunt ascunse în ea. Știți cum să o disecați? Spuneți-Mi care este sensul exact al acestei fraze. (Acestea sunt cele trei criterii propuse de Mencius pentru a deveni un bărbat viteaz, viril. Interpretarea modernă este următoarea: gloria și bogăția nu pot tulbura hotărârea cuiva, sărăcia și circumstanțele umile nu pot schimba voința puternică a cuiva, iar amenințarea cu puterea și violența nu pot face pe cineva să se supună.) Zicala despre conduita morală pe care am menționat-o mai înainte – „O femeie trebuie să fie virtuoasă, bună la inimă, blajină și morală” – se adresează femeilor, dar aceasta se adresează, evident, bărbaților. Fie că este vorba de o viață de glorie și bogății, fie de circumstanțe umile, fie de a te confrunta cu puterea și violența, oamenilor le sunt impuse cerințe în tot felul de medii. Câte cerințe se impun bărbaților, în total? Bărbaților li se cere să aibă o voință puternică, o hotărâre de nezdruncinat și să nu cedeze în fața puterii și violenței. Gândiți-vă dacă aceste cerințe propuse au sau nu în vedere umanitatea normală și dacă privesc sau nu mediile din viața reală în care trăiesc oamenii. Cu alte cuvinte, gândiți-vă dacă aceste cerințe impuse bărbaților sunt goale și nerealiste. Cerințele culturii tradiționale pentru conduita morală a femeilor sunt că o femeie trebuie să fie virtuoasă, bună la inimă, blajină și morală; „virtuoasă” înseamnă să aibă virtuți feminine, „bună la inimă” înseamnă să aibă o inimă bună, „blajină” înseamnă să fie o femeie blândă, iar „morală” înseamnă să fie o persoană morală și să aibă o conduită morală bună. Fiecare dintre aceste cerințe este moderată. Bărbații nu trebuie să fie virtuoși, buni la inimă, blajini sau morali, în timp ce femeile nu trebuie să aibă o voință puternică și o hotărâre de nezdruncinat și pot ceda ori de câte ori se confruntă cu puterea și violența. Adică, această cerință despre conduita morală, „Omul nu ar trebui să fie niciodată corupt de bogăție, schimbat de sărăcie sau copleșit de forță”, oferă femeilor suficientă libertate de acțiune, în măsura în care este deosebit de tolerantă și atentă față de ele. Care este sensul acestei toleranțe și atenții? Pot fi înțelese altfel? (Sunt o formă de discriminare.) Așa cred și Eu. Adevărul este că aceasta e o discriminare împotriva femeilor, credința că femeile nu au o voință puternică și că sunt lașe, violete care se închid, și că este suficient să te aștepți ca ele să aibă copii, să joace rolul unei soții și mame bune, să se îngrijească de treburile casnice și nu se certe cu ceilalți sau să bârfească. Ar fi imposibil să le ceri să-și facă o carieră și să aibă o voință puternică – sunt incapabile de asta. Deci, privind dintr-o altă perspectivă, aceste cerințe pentru femei sunt de-a dreptul discriminatorii și înjositoare. Această zicală despre conduita morală, „Omul nu ar trebui să fie niciodată corupt de bogăție, schimbat de sărăcie sau copleșit de forță”, se adresează bărbaților. Le cere bărbaților să aibă o voință puternică și o hotărâre de neoprit, precum și un spirit viteaz, viril, care nu cedează puterii și violenței. Este corectă această cerință? Este rezonabilă? Aceste cerințe pentru bărbați arată că persoana care a propus această zicală despre conduita morală are o părere foarte bună despre bărbați, întrucât cerințele sale față de bărbați sunt mai mari decât cele față de femei. Înțelesul acestui lucru poate fi că, atât în lumina esenței genului lor, cât și a statutului lor social și a instinctelor masculine, bărbații ar trebui să fie mai presus de femei. A fost această zicală despre conduita morală formulată din această perspectivă? (Da.) În mod clar, este produsul unei societăți în care bărbații și femeile nu sunt egali. În această societate, bărbații continuă să le discrimineze și să le înjosească pe femei, să restrângă sfera vieții femeilor, să ignore valoarea existenței femeilor, să-și exagereze constant valoarea, să-și îmbunătățească statutul social și să-și lase drepturile să le încalce pe cele ale femeilor. Care sunt efectele și consecințele acestui lucru în societate? Această societate este condusă și dominată de bărbați. Este o societate patriarhală, în care femeile ar trebui să fie sub conducerea, reprimarea și controlul bărbaților. Totodată, bărbații se pot angaja în orice domeniu de activitate, în timp ce gama de ocupații pe care femeile pot să și le asume ar trebui redusă și restrânsă. Bărbații ar trebui să se bucure pe deplin de toate drepturile în societate, în timp ce sfera drepturilor de care se bucură femeile este categoric limitată. Slujbele pe care bărbații nu vor sau nu aleg să le facă sau pentru care ar fi discriminați pentru că le fac, pot fi lăsate femeilor. De exemplu, spălatul rufelor, gătitul, industriile de servicii și unele ocupații cu venituri destul de mici și statut social scăzut sau pe care oamenii le discriminează, sunt rezervate femeilor. Cu alte cuvinte, bărbații se pot bucura din plin de drepturile lor ca bărbați, în ceea ce privește alegerea ocupației și a statutului social, și se pot bucura de drepturile speciale acordate bărbaților de societate. Într-o astfel de societate, bărbații sunt pe primul loc, în timp ce femeile sunt pe locul doi, chiar și până în punctul în care nu au nicio libertate să facă alegeri și nici măcar dreptul de a alege. Nu pot decât să aștepte pasiv să fie alese și, în cele din urmă, sunt alungate și îndepărtate de această societate. Prin urmare, cerințele acestei societăți față de femei sunt relativ moderate, în timp ce acelea care-i vizează pe bărbați sunt relativ stricte și dure. Totuși, indiferent dacă-i vizează pe bărbați sau femei, motivul și scopul propunerii acestor cerințe pentru conduita morală este de a-i determina pe oameni să servească mai bine societatea, națiunea, țara și, desigur, în cele din urmă, să clasa conducătoare și conducătorii. Din această zicală, „Omul nu ar trebui să fie niciodată corupt de bogăție, schimbat de sărăcie sau copleșit de forță”, se poate observa ușor că persoana care a propus această cerință pentru conduita morală este împotriva bărbaților. În ochii acelei persoane, bărbații trebuie să aibă o voință puternică, o hotărâre de nezdruncinat și un spirit care nu cedează puterii și violenței. Din aceste cerințe, puteți vedea care a fost scopul celui care a propus această zicală? A fost acela de a-i face pe oamenii utili și cu voință puternică din această societate să poată să slujească mai bine societatea, națiunea și țara și, în cele din urmă, să-i slujească mai bine pe cei aflați la putere și să suporte valoarea și funcția bărbaților în această societate. Numai bărbații ca aceștia pot fi numiți viteji și virili. Dacă oamenii nu îndeplinesc aceste cerințe, atunci, în ochii acestor moraliști și conducători, nu sunt numiți viteji și virili, ci pot fi numiți doar oameni mediocri și paria, și sunt discriminați. Adică, dacă un om nu are o voință puternică, o hotărâre de nezdruncinat și un spirit care nu cedează puterii și violenței așa cum cer ei, ci este doar o persoană obișnuită, mediocră, fără realizări și care nu poate decât să-și trăiască propria viață și nu poate contribui cu valoarea lui la societate, națiune și țară și nu poate fi desemnat să aibă o poziție importantă de către conducători, țară sau națiune, atunci o astfel de persoană nu va fi acceptată și apreciată de societate, nici apreciată de cei de la putere și va fi privită de conducători sau de acești moraliști ca o persoană mediocră, un paria și un degenerat printre oameni. Nu așa stau lucrurile? (Ba da.) Sunteți de acord cu această zicală? Este potrivită această zicală? Este corectă față de bărbați? (Nu, este nedreaptă.) Trebuie oare ca bărbații să pună ochii pe întreaga lume, pe țară și pe marile demersuri pentru națiune? Nu pot fi doar bărbați obișnuiți, ascultători? Nu pot ei să plângă, să sufere din dragoste, să nutrească motive egoiste în moduri josnice sau să ducă o viață simplă în compania celor dragi? Trebuie să aibă lumea în vizor pentru a fi descriși viteji și virili? Trebuie să fie numiți viteji și virili pentru a fi măcar considerați bărbați? Spune definiția unui bărbat că acesta trebuie să fie viteaz și viril? (Nu.) Aceste idei sunt o insultă la adresa bărbaților, echivalează cu un atac personal asupra bărbaților. Simte vreunul dintre voi la fel? (Da.) Este în regulă ca bărbații să nu aibă o voință puternică? Este în regulă ca bărbații să nu aibă o hotărâre de nezdruncinat? Când bărbații se confruntă cu puterea și violența, este în regulă să cedeze și să caute compromisul pentru a supraviețui? (Da, este în regulă.) Este, de asemenea, în regulă ca bărbații să nu aibă ceea ce femeile nu au? Este în regulă ca bărbații să-și dea o pauză nefiind curajoși și virili, ci fiind doar bărbați obișnuiți? (Da, este.) Astfel, oamenii vor fi eliberați, calea spre a fi bărbat va fi lărgită, iar bărbații nu vor fi atât de obosiți în viață, ci vor putea trăi normal.

Există încă destul de multe țări în care ideile culturii tradiționale, cum ar fi „Omul nu ar trebui să fie niciodată corupt de bogăție, schimbat de sărăcie sau copleșit de forță”, îi îngrădesc pe oameni. Aceste țări sunt încă societăți patriarhale în care bărbații iau deciziile, au domnia supremă de la familie la societate și țară în general, au prioritate în toate domeniile, câștigă în orice situație și au un sentiment absolut de superioritate. În același timp, societățile, națiunile și țările de acest fel au cerințe mari pentru bărbați, ceea ce îi supune la o presiune uriașă și dă naștere la multe consecințe nefavorabile. Unii bărbați care își pierd locul de muncă nici nu îndrăznesc să le spună familiilor lor. Zi de zi își pun geanta pe umăr și pretind că merg la muncă, dar, de fapt, ies și bat străzile. Uneori vin acasă târziu în noapte și chiar își mint membrii familiei că au lucrat în plus la birou. Apoi, a doua zi, continuă prefăcătoria, ieșind iarăși să se plimbe pe străzi. Aceste idei din cultura tradițională, precum și responsabilitățile sociale ale bărbaților și poziționarea în societate, sunt o sursă de presiune și chiar de umilire și, de asemenea, distorsionează umanitatea bărbaților, făcându-i pe mulți să se simtă irascibili, deprimați și adesea în pragul unei căderi nervoase de fiecare dată când sunt asaltați de dificultăţi. De ce? Pentru că ei cred că sunt bărbați, că bărbații ar trebui să câștige bani pentru a-și întreține familia, că ar trebui să-și îndeplinească responsabilitățile ca bărbați și că bărbații nu ar trebui să plângă sau să fie triști și că nu ar trebui să fie șomeri, ci ar trebui să fie stâlpii societății și coloana vertebrală a familiei. Așa cum spun necredincioșii, „Bărbații adevărați nu vărsă lacrimi cu ușurință”, un bărbat nu ar trebui să aibă slăbiciuni și nici neajunsuri. Aceste idei și puncte de vedere sunt cauzate de faptul că bărbații sunt etichetați greșit de moraliști, precum și de faptul că ei tot înalță statutul bărbaților. Aceste idei și puncte de vedere nu numai că-i supun pe bărbați la tot felul de necazuri, supărări și angoase, ci devin și cătușe în mintea lor, făcându-le poziția, situația și întâlnirile în societate din ce în ce mai incomode. Pe măsură ce presiunea asupra bărbaților crește, cresc și efectele negative ale acestor idei și puncte de vedere despre bărbați. Unii bărbați chiar se etichetează ca bărbați grozavi din cauza interpretării greșite a poziționării sexului masculin în societate, crezând că masculii sunt bărbați grozavi și femelele sunt femei plăpânde și că, prin urmare, bărbații trebuie să preia conducerea în toate și să fie stăpânii casei și că, atunci când lucrurile nu merg, pot comite acte de violență domestică împotriva femeilor. Toate aceste probleme au legătură cu modul în care sexul masculin este etichetat în mod greșit de omenire, nu-i așa? (Da.) Poți să vezi că în majoritatea țărilor lumii, statutul social al bărbaților este mai înalt decât al femeilor, mai ales în familie. Bărbații nu trebuie să facă altceva decât să meargă la muncă și să câștige bani, în timp ce femeile se ocupă de toate treburile casnice și nu pot să se certe, să se plângă sau să îndrăznească să povestească altora despre asta, oricât de obositor sau de anevoios ar fi. În ce măsură este mic statutul femeilor? De exemplu, bărbații aleg primii dintre cele mai gustoase mâncăruri de pe masă, în timp ce femeile sunt pe locul doi, iar în carnetele de înregistrare a locuinței, bărbatul este trecut ca șef al locuinței, iar femeia ca membru al familiei. Doar din aceste chestiuni banale, putem vedea diferența de statut între bărbați și femei. Diviziunea muncii între bărbați și femei este diferită din cauza diferențelor de gen, dar nu este oare nedrept că disparitatea statutului bărbaților și al femeilor în familie este atât de mare? Nu este acest lucru cauzat de educația în cultura tradițională? În societate, nu numai că femeile cred că bărbații sunt mai distinși și mai nobili, dar chiar și bărbații cred că sunt nobili și de rang înalt în comparație cu femeile, deoarece ei pot crea mai multă valoare și prin abilitățile lor pot să aibă un impact mai mare în societate, națiune și țară, în timp ce femeile nu pot. Nu este asta denaturarea realității? Cum a apărut o asemenea denaturare a realității? Are legătură directă cu inculcarea și influența educației societale și a culturii tradiționale? (Da.) Are legătură directă cu educația culturii tradiționale. Printre oameni, fie în societatea reală, fie într-o națiune sau țară, indiferent ce probleme aberante apar, toate sunt cauzate de câteva idei incorecte susținute de câțiva sociologi sau conducători și sunt direct legate de ideile incorecte susținute de liderii unei societăți, națiuni sau țări. Dacă ideile și punctele de vedere pe care le susțin sunt mai bune și mai aproape de adevăr, atunci vor exista relativ mai puține probleme printre oameni; dacă ideile pe care le susțin sunt părtinitoare, greșite și distorsionează umanitatea, atunci multe lucruri aberante se vor întâmpla în cadrul societății, în cadrul unui grup etnic sau într-o țară. Dacă sociologii susțin drepturile bărbaților, înalță valoarea bărbaților și minimizează valoarea și demnitatea femeilor, atunci în această societate va exista evident o disparitate uriașă privind statutul social între bărbați și femei, însoțită de diverse inegalități, cum ar fi inegalitatea slujbelor, statutul social și bunăstarea socială, precum și o disparitate imensă în statutul sexelor în familie și o diviziune complet diferită a muncii, toate acestea fiind aberante. Apariția acestor probleme aberante este legată de oamenii care susțin aceste idei și puncte de vedere și cauzată de acești politicieni și sociologi. Dacă omenirea ar avea de la început puncte de vedere corecte și zicale corecte privind aceste chestiuni, atunci ar exista o reducere relativă a acestor probleme aberante în diferitele țări sau națiuni.

În lumina lucrurilor despre care tocmai am avut părtășie acum, care ar trebui să fie punctul de vedere corect pentru tratamentul acordat bărbaților? Ce fel de comportamente, umanitate, preocupări și statut social ar trebui să aibă bărbații pentru a fi normali? Cum ar trebui să-și abordeze bărbații responsabilitățile sociale? Pe lângă diferențele de gen, ar trebui să existe diferențe între bărbați și femei în ceea ce privește responsabilitatea lor socială și statutul social? (Nu, nu ar trebui să existe.) Așadar, cum ar trebui să fie tratați bărbații într-un mod corect, obiectiv, uman și în conformitate cu principiile adevărului? Exact asta ar trebui să înțelegem acum. Haideți, deci, să vorbim despre cum ar trebui tratați, exact, bărbații. Ar trebui să se facă deosebiri între responsabilitățile sociale ale bărbaților și ale femeilor? Ar trebui bărbații și femeile să aibă statut social egal? Este corect să înălțăm pe nedrept statutul bărbaților și să acordăm puțină importanță femeilor? (Nu, este nedrept.) Așadar, cum, exact, ar trebui să fie tratat statutul social al bărbaților și femeilor într-un mod corect și rațional? Care este principiul pentru acest lucru? (Principiul este că bărbații și femeile sunt egali și ar trebui tratați corect.) Tratamentul corect este baza teoretică, dar cum ar trebui să fie pus în practică într-un mod care să reflecte corectitudinea și raționalitatea? Nu are asta ceva de-a face cu problemele practice? În primul rând, trebuie să stabilim că statutul bărbaților este egal cu al femeilor – acest lucru este incontestabil. Prin urmare, diviziunea socială a muncii între bărbați și femei ar trebui, de asemenea, să fie egală și ar trebui luată în considerare și aranjată în funcție de calibrul și capacitatea lor de a munci. Ar trebui să existe egalitate în special în ceea ce privește drepturile omului, în măsura în care și femeile ar trebui să se bucure de ceea ce se pot bucura bărbații, pentru a asigura un statut egal între bărbați și femei în societate. Oricine poate face treaba sau oricine este competent să fie lider ar trebui să aibă voie să o facă, indiferent dacă este bărbat sau femeie. Ce părere aveți despre acest principiu? (Este bun.) Reflectă egalitatea între bărbați și femei. De exemplu, dacă sunt doi bărbați și două femei care aplică pentru o slujbă ca pompier, cine ar trebui angajat? Tratamentul corect este baza teoretică și principiul. Cum ar trebui, de fapt, să procedezi? Așa cum am spus adineauri, lăsați să facă treaba pe oricine este în măsură să o facă, în funcție de capacitatea și calibrul personal. Doar faceți o selecție conform acestui principiu, văzând cine dintre acești candidați este apt fizic și nu neîndemânatic. Stingerea incendiilor înseamnă să acționezi rapid în caz de urgență. Dacă ești prea neîndemânatic, încet la minte și leneș, ca o broască țestoasă sau o vaca bătrână, vei întârzia lucrurile. După ce se constată caracteristicile fiecărui candidat în ceea ce privește calibrul, abilitățile, experiența, gradul de competență în munca de stingere a incendiilor etc., concluzia la care se ajunge este că un bărbat și o femeie sunt destul de potriviți: bărbatul este înalt, puternic din punct de vedere fizic, are experiență în stingerea incendiilor și a participat la mai multe operațiuni de stingere a incendiilor și de salvare; femeia este agilă, are o pregătire riguroasă, este bine informată privind stingerea incendiilor și procedurile de lucru aferente, are calibru, s-a remarcat la alte locuri de muncă și a primit premii. Deci, până la urmă, amândoi sunt aleși. Este corect? (Da.) Asta se numește alegerea celor mai buni dintre cei mai buni, fără a arăta favoriza pe nimeni. Înseamnă că, atunci când selectezi acest tip de persoană, nu ai în vedere o regulă conform căreia trebuie să fie bărbați sau femei – bărbații și femeile sunt toți la fel și oricine e calificat pentru acel loc de muncă, îl va avea. Prin urmare, când decizi dacă să alegi un bărbat sau o femeie pentru a face ceva, pe lângă principiul primordial al tratamentului corect, principiul specific de pus în practică este de a lăsa pe oricine este capabil și pregătit să facă acest lucru, indiferent dacă este bărbat sau femeie. Procedând astfel, nu mai ești constrâns sau legat de ideea că „Bărbații sunt superiori femeilor” și nicio idee învechită nu îți va afecta judecata sau alegerea în această chestiune. Din punctul tău de vedere, cine e potrivit pentru acel loc de muncă ar trebui să aibă permisiunea să îl ocupe, indiferent dacă este bărbat sau femeie – nu este corect? Înainte de toate, atunci când te ocupi de o problemă, nu ai prejudecăți față de bărbați sau femei. Crezi că există multe femei remarcabile și talentate și cunoști destul de multe astfel de persoane. Prin urmare, discernământul tău te convinge că puterea de muncă a femeilor nu este inferioară celei a bărbaților și că valoarea pe care femeile o aduc în societate nu este mai mică decât cea a bărbaților. Odată ce ai acest discernământ și această înțelegere, vei face judecăți și alegeri corecte pe baza acestui fapt ori de câte ori vei acționa în viitor. Cu alte cuvinte, dacă nu favorizezi pe nimeni și nu simpatizezi niciun gen, atunci umanitatea ta va fi relativ normală în acest sens și poți acționa corect. Interdicțiile culturii tradiționale, în sensul că bărbații sunt considerați superiori femeilor, vor fi ridicate, gândurile tale nu vor mai fi îngrădite și nu vei mai fi influențat de acest aspect al culturii tradiționale. Indiferent de mentalitățile sau convențiile predominante din societate, pe scurt, vei fi depășit deja aceste convenții și nu vei mai fi limitat și influențat de ele și vei putea confrunta realitatea și adevărul. Chiar mai bine decât atât, desigur, este că poți să privești oamenii și lucrurile, să te comporți și să acționezi conform cuvintelor lui Dumnezeu și principiilor adevărului, rezultatul fiind că ideile și punctele de vedere precum „oamenii trebuie să fie viteji și viril, în timp ce femeile sunt violete care se închid” nu există în ceea ce te privește. Așadar, sunt gândurile și opiniile tale relativ progresive în rândul ființelor umane? (Da.) Acesta este progres, relativ vorbind. Indiferent dacă este bărbat sau femeie, bătrân sau tânăr, atunci când vin la tine, toți pot fi tratați corect. De fapt, acest lucru înseamnă să-i edifici pe oameni, mai degrabă decât să le faci rău. Dacă încă te agăți de punctele de vedere ale culturii tradiționale, susținând că „Din cele mai vechi timpuri, bărbații au avut un statut mai înalt decât femeile și în toate categoriile sociale există mai mulți bărbați remarcabili și talentați decât femei. Prin urmare, se poate afirma că bărbații sunt mai puternici decât femeile și că valoarea bărbaților pentru societate este mai mare decât cea a femeilor. Dacă valoarea lor pentru societate este mai mare, nu ar trebui ca statutul lor social să fie mai înalt? Așadar, în această societate, bărbații ar trebui să aibă ultimul cuvânt și să-și asume poziția de dominație, în timp ce femeile ar trebui să asculte de bărbați și să fie reglementate și conduse de ei” – atunci acest tip de gândire este prea înapoiat și decadent și nu se conformează câtuși de puțin principiilor adevărului. Dacă tu chiar ai astfel de idei și puncte de vedere, poți doar să discriminezi și să oprimi femeile și vei fi condamnat și alungat de tendințele sociale. Egalitatea dintre bărbați și femei este un punct de vedere corect, care este deja universal recunoscut, și este pe deplin în conformitate cu voia lui Dumnezeu. Oamenii ar trebui tratați corect, bărbații nu ar trebui admirați, femeile nu ar trebui privite cu dispreț, iar valoarea, calibrul și capacitatea de muncă a femeilor nu ar trebui ignorate. Acesta este deja consensul de bază în rândul populației informate din fiecare țară. Dacă ideile tale dominante sunt încă influențate de cultura tradițională și simți în continuare că bărbații sunt distinși, în timp ce femeile sunt modeste, atunci ori de câte ori acționezi, perspectiva și alegerile tale vor fi predispuse către sexul masculin și vei oferi bărbaților relativ mai multe oportunități. Vei crede că, deși unii bărbați sunt mai puțin competenți, sunt totuși mai puternici decât femeile și că femeile nu pot să facă sau să realizeze tot ce pot bărbații. Dacă tu gândești în acest fel, punctul tău de vedere va fi părtinitor și, în consecință, judecata și deciziile finale vor fi distorsionate din cauza modului tău de a gândi. De exemplu, în ceea ce privește selecția pompierilor pe care tocmai am menționat-o, te tot gândești uimit la asta și te întrebi: „Pot femeile să urce pe scări? Cât de mult pot face femeile? La ce-i folosește agilitatea unei femei? Chiar dacă a avut parte de un antrenament riguros, nu este de niciun folos.” Dar apoi te gândești să tratezi corect oamenii, așa că în cele din urmă alegi doi bărbați și o femeie. Realitatea este că, alegând o femeie în acest caz, faci lucrurile de mântuială și un gest simbolic pentru a o împăca pe femeie și a-i salva mândria. Ce zici de acest mod de a proceda? Nu numai că selectezi oamenii în acest fel, dar atunci când atribui munca, adopți un punct de vedere care subestimează femeia, atribuindu-i chiar sarcini simple și ușoare. Încă mai crezi că ești empatic și că ai grijă de femeie, oferindu-i un tratament preferențial și protejând-o. Cert este că, din punctul de vedere al femeii, i-ai rănit foarte mult stima de sine. Cum ai rănit-o? Prin faptul că tu crezi că femeile sunt slabe și vulnerabile, că sunt violete care se închid, și bărbații sunt bărbați și că, prin urmare, femeile ar trebui protejate. Cum au apărut aceste idei? Oare din cauza influenței culturii tradiționale? (Da.) Aici se află cauza principală. Indiferent ce spui despre tratarea corectă a oamenilor, analizând chestiunea pe baza acțiunilor tale, încă ești, fără îndoială, încătușat și îngrădit de această idee din cultura tradițională, cum că „Bărbații sunt superiori femeilor”. Se vede clar din acțiunile tale că nu te-ai dezbărat de această idee. Chiar așa? (Da.) Dacă vrei să scapi de aceste cătușe, trebuie să cauți adevărul, să înțelegi complet esența acestor idei și să nu acționezi sub influența sau controlul acestor idei ale culturii tradiționale. Ar trebui să le abandonezi și să te lepezi de ele odată pentru totdeauna, să nu mai privești oamenii și lucrurile, să nu te mai comporți și să nu mai acționezi conform ideilor și opiniilor culturii tradiționale și să nu faci nicio judecată și alegere bazându-te pe cultura tradițională; mai degrabă, priveşte oamenii şi lucrurile, comportă-te şi acţionează conform cuvintelor lui Dumnezeu şi principiilor adevărului. În acest fel, vei merge pe calea cea dreaptă și vei fi o adevărată ființă creată aprobată de Dumnezeu. În caz contrar, vei fi în continuare controlat de Satana, vei tot trăi sub stăpânirea lui și nu vei putea trăi în cuvintele lui Dumnezeu: aceasta este realitatea.

Înțelegeți acum esența acestei zicale despre conduita morală, „Omul nu ar trebui să fie niciodată corupt de bogăție, schimbat de sărăcie sau copleșit de forță”? Și înțelegeți și contextul social în care a fost propusă această zicală? (Da.) Pentru a îmbunătăți statutul social al bărbaților și a le oferi drepturi mai mari, este necesar să se impună acestora cerințe mai mari, să se stabilească imaginea lor în mintea oamenilor și ca imaginea să fie modelată într-una a masculinității și virilității. Aceasta este imaginea transmisă de zicala „Omul nu ar trebui să fie niciodată corupt de bogăție, schimbat de sărăcie sau copleșit de forță” despre care vorbesc oamenii. Un aspect al lucrurilor pe care le zic oamenilor moraliştii care au propus această zicală despre conduita morală este că aceia care se ridică la înălțimea zicalei sunt bărbaţi adevăraţi, adică le spun oamenilor definiţia unui bărbat; celălalt aspect este că ei susțin că bărbații ar trebui să se ridice și să fie numărați în societate, să-și etaleze lipsa de convenționalism, să-și consolideze statutul social și să dețină puterea asupra principalului curent social. Această gândire potrivit căreia „Bărbații sunt superiori femeilor” a dăinuit până acum. Chiar dacă unele țări sau etnii au adus îmbunătățiri în acest sens, o astfel de gândire încă ocupă un loc dominant în multe alte țări și națiuni, unde mai controlează și domină tendințele naționale și sociale și domină diviziunea muncii între bărbați și femei în societate, precum și statutul lor social și valoarea socială, și nici până în prezent nu s-a schimbat prea mult. Adică, în multe țări și națiuni, femeile sunt încă discriminate și excluse, ceea ce este un lucru foarte regretabil și cea mai mare disproporție din lume. Discriminarea și excluderea sau nu a femeilor sau, în schimb, egalitatea lor cu bărbații, reprezintă un indicator clar pentru a evalua dacă o țară sau o națiune este progresistă sau înapoiată.

Tocmai am avut părtășie despre cum ar trebui priviți bărbații și femeile pe care i-a creat Dumnezeu și ce păreri corecte ar trebui să aibă cineva față de ei. Atât bărbații, cât și femeile, au o umanitate normală și sunt înzestrați cu o conștiință și rațiune umană normală – aceste lucruri sunt comune atât pentru bărbați, cât și pentru femei. Cu excepția diferențelor de gen, bărbații și femeile sunt, în esență, egali în ceea ce privește gândirea, instinctele, reacția la diverse probleme, calibrul, abilitățile lor și alte tipuri de aspecte. Nu se poate spune că sunt exact la fel, dar, în esență, sunt mai mult sau mai puțin asemănători. Obiceiurile și regulile lor de viață, precum și ideile, punctele de vedere și atitudinile lor față de societate, tendințele lumii, oameni, evenimente, lucruri și toate creațiile lui Dumnezeu, cât și reacțiile lor la anumite probleme, inclusiv cele fizice și mentale, sunt identice. De ce sunt aceste lucruri identice? Deoarece atât bărbații, cât și femeile, au fost creați de unicul și singurul Creator, iar suflarea vieții lor, liberul lor arbitru, precum și toate activitățile diferite pe care le pot întreprinde, rutinele vieții lor și așa mai departe vin, toate de la Creator. În lumina acestor fenomene, nu există nimic diferit între bărbați și femei, cu excepția diferențelor de gen și, de asemenea, a unor lucruri sau abilități profesionale diferite la care excelează. De exemplu, multe slujbe pe care le au bărbații pot să le aibă și femeile. Există femei care sunt oameni de știință, piloți și astronauți, precum și președinți și funcționari guvernamentali, ceea ce demonstrează că locurile de muncă pe care le ocupă bărbații și femeile sunt mai mult sau mai puțin aceleași, în ciuda diferențelor de gen. Când vine vorba despre rezistență fizică și de exprimarea emoțiilor, bărbații și femeile sunt mai mult sau mai puțin la fel. Când moare ruda unei femei, ea plânge până-n pragul morții din cauza durerii sfâșietoare; când părinții sau iubita unui bărbat moare, și el bocește atât de tare încât să zguduie pământul; atunci când femeile se confruntă cu divorțul, ele se demoralizează, se deprimă, se întristează și pot chiar să se sinucidă, în timp ce bărbații vor deveni și depresivi dacă soția îi părăsește, iar unii chiar vor plânge în secret, sub cuverturi. Pentru că sunt bărbați, nu îndrăznesc să se plângă de această suferință în fața altora și trebuie să se prefacă, în exterior, că sunt puternici, dar când nu este nimeni prin preajmă, plâng ca o persoană normală. Ori de câte ori se întâmplă anumite lucruri, atât bărbații, cât și femeile, se emoționează așa cum ne-am aștepta, indiferent dacă asta înseamnă că plâng sau râd. În plus, în rândul personalului care îndeplinește diverse îndatoriri și sarcini în casa lui Dumnezeu, femeile au oportunități de a fi promovate, instruite și repartizate în funcții importante, în timp ce și bărbații au aceleași oportunități de a fi promovați, instruiți și de a primi sarcini importante – șansele sunt aceleași și egale. Diversele corupții dezvăluite de femei în viața de zi cu zi și în îndeplinirea sarcinilor lor nu diferă de cele dezvăluite de bărbați. Chiar și printre femei există răufăcătoare și antihriste care tulbură și perturbă lucrarea bisericii – oare același lucru nu e valabil și pentru bărbați? Asta pentru că firile corupte ale oamenilor sunt aceleași. Dacă sunt oameni răi care fac răul, perturbă și tulbură lucrarea bisericii și încearcă să-și înființeze propria împărăție independentă, se va face vreo distincție între bărbați și femei când vor fi îndepărtați? Nu, toți vor fi eliminați în același mod. Credeți că, printre cei alungați, sunt mai mulți bărbați decât femei? Sunt cam la fel de mulți. Toți cei care fac răul, perturbă, tulbură și sunt socotiți drept antihriști și oameni răi, indiferent dacă sunt bărbați sau femei, trebuie să fie îndepărtați. Unii oameni spun: „Femeile nu pot face lucruri care perturbă și tulbură. Cât de rușinos ar fi pentru ele să facă astfel de lucruri; mai mult trebuie să le intereseze să-și păstreze demnitatea! Cum ar putea femeile fragile să comită rele atât de mari? Nu pot; ar trebui să li se dea șansa să se pocăiască. Bărbații sunt insolenți; s-au născut pentru a face lucruri rele, pentru a fi antihriști și a face rău. Chiar dacă fac doar puțin rău și chiar dacă nu înțelegem clar circumstanțele, ar trebui totuși alungați.” Face asta casa lui Dumnezeu? (Nu.) Casa lui Dumnezeu nu face asta. Casa lui Dumnezeu îndepărtează oamenii pe baza principiilor. Nu face distincție între bărbați și femei și nu este preocupată de păstrarea demnității femeilor sau bărbaților, ci îi tratează corect. Dacă ești un bărbat care a comis răul și îndeplinești principiile pentru a fi îndepărtat și alungat, atunci casa lui Dumnezeu te va înlătura conform principiilor; dacă ești o femeie care a provocat perturbări și tulburări și ești o persoană rea sau un antihrist, vei fi, de asemenea, îndepărtată sau alungată și nu vei fi cruțată doar pentru că ești femeie și plângi sau verși o lacrimă. Casa lui Dumnezeu trebuie să se ocupe de lucruri conform principiilor. Femeile credincioase aleargă după binecuvântări și au dorința și intenția de a fi binecuvântate. Și bărbații au asta? Da, în același mod; ambiția și dorința bărbaților de a fi binecuvântați este la fel ca a femeilor. A cui împotrivire față de Dumnezeu este mai gravă, a bărbaților sau a femeilor? Totul este la fel. Sunt unii care vor spune: „Acum înțeleg în sfârșit adevărul: se dovedește că bărbații și femeile sunt la fel de corupți! Obișnuiam să cred că bărbații sunt viteji și virili, că trebuie să se comporte ca niște domni și să facă totul drept, onorabil și fățiș, spre deosebire de femei, dintre care multe au mintea îngustă, se agită la nesfârșit din cauza chestiunilor triviale, bârfesc mereu pe la spatele oamenilor și nu acționează fățiș. Dar nu am considerat că mai mult de câțiva oameni răi sunt bărbați și că lucrurile rele pe care le fac sunt și mai mari și mai numeroase.” Acum înțelegeți aceste chestiuni. Pe scurt, fie că sunt bărbați sau femei, firile corupte ale tuturor sunt aceleași, doar că umanitățile oamenilor sunt diferite – acesta este singurul mod corect de a privy bărbații și femeile. Este părtinitor acest punct de vedere? (Nu.) Este influențat de ideea că bărbații sunt superiori femeilor? (Nu.) Nu este influențat deloc de aceste lucruri. Când evaluați dacă o persoană este bună sau rea, mai întâi nu ar trebui să vă uitați dacă este bărbat sau femeie, ci la umanitatea sa, și apoi să-i judecați esența pe baza manifestărilor firilor sale corupte în toate aspectele-i diferite – așa îi priviți pe oameni cu acuratețe.

Analizând subiectul din perspectiva fenomenelor despre care am avut părtășie mai devreme, în afara diferențelor de gen, nu există nicio diferență între bărbați și femei, nici în manifestarea instinctelor lor, nici în dezvăluirea diferitelor firi corupte ale lor, nici în natura și esența lor. În ceea ce privește esența trupească a oamenilor și firile lor, precum și instinctul, hotărârea și liberul arbitru cu care Dumnezeu i-a înzestrat pe oameni atunci când i-a creat, între ei nu există nicio diferență. Prin urmare, atunci când oamenii privesc bărbații și femeile, ar trebui să-i privească nu pe baza înfățișării lor, cu atât mai puțin pe baza ideilor culturii tradiționale pe care le învață ei de la această lume, ci mai degrabă pe baza cuvintelor lui Dumnezeu. De ce ar trebui să îi privim pe baza cuvintelor lui Dumnezeu? De ce să nu-i privim pe baza ideilor și punctelor de vedere ale culturii tradiționale? Sunt unii care spun: „De-a lungul mileniilor de istorie a omenirii, s-au făcut foarte multe afirmații, despre care s-a și scris în cărți. Oare niciuna dintre opiniile și zicalele omenirii nu este corectă? Nu conțin niciun adevăr?” În ce fel sunt absurde aceste cuvinte? Ființele umane sunt considerate ființe create; au fost corupte de Satana de milenii și sunt pline de firi satanice, și asta provoacă un asemenea întuneric și rău în societatea umană. Nimeni nu poate să vadă clar cauzele fundamentale, să-l discearnă pe Satana sau să-L cunoască pe Dumnezeu cu adevărat. Prin urmare, opiniile omenirii corupte nu sunt în acord cu adevărul și numai Creatorul știe totul despre aceasta. Asta e realitatea. Adevărul poate fi obținut doar din cuvintele lui Dumnezeu, în timp ce cultura lumii umane este produsă de corupția Satanei. Oamenii nu au experimentat niciodată lucrarea lui Dumnezeu și nimeni nu-L poate cunoaște pe Dumnezeu, așa că este imposibil ca adevărul să fie produs în cultura tradițională a omenirii, întrucât tot adevărul vine de la Dumnezeu și este exprimat de Hristos. Fiind corupte de Satana, toate ființele umane au o natură și firi satanice. Toți venerează celebrități și figuri importante și toți îl urmează pe Satana. Ființele umane au propriile motive și scopuri ascunse atunci când privesc sau definesc unele lucruri. Indiferent cui servesc aceste motive și scopuri sau care este țelul propus, toate sunt guvernate de firi corupte. Prin urmare, lucrurile definite de oamenii corupți și gândurile pe care le susțin sigur sunt influențate de uneltirile viclene ale Satanei. Acesta este un aspect al chestiunii. Un alt aspect, dintr-un punct de vedere obiectiv, este că oricât de capabili sunt oamenii, nimeni nu înțelege funcțiile, instinctele și esența ființelor umane create. Deoarece ființele umane nu sunt create de nicio persoană, nici de așa-zisele personaje importante, de regi ai diavolilor, de Satana sau de spiritele rele, oamenii nu înțeleg deloc instinctele, funcțiile și esența oamenilor. Așadar, cine cunoaște cel mai bine instinctele, funcțiile și esența oamenilor? Numai Creatorul știe cel mai bine. Cine a creat ființele umane le cunoaște cel mai bine funcțiile, instinctele și esența și, desigur, este cel mai calificat să definească ființele umane și să stabilească valoarea, identitatea și esența bărbaților sau a femeilor. Nu este acesta un fapt obiectiv? (Ba da.) Ceea ce Dumnezeu folosește pentru a crea ființe umane, instinctele pe care le dă oamenilor atunci când îi creează, funcțiile și legile corpului lor, lucrurile pentru care sunt potriviți sau nu să le facă și chiar cât de lungă ar trebui să fie durata lor de viață – toate acestea sunt prestabilite de Dumnezeu. Doar Dumnezeu înțelege cel mai bine ființele umane pe care le creează și nimeni altcineva nu înțelege mai mult despre omenirea creată. Nu este acesta un fapt? (Ba da.) Prin urmare, Dumnezeu este cel mai calificat să definească ființele umane și să stabilească identitatea, statutul, valoarea și funcția bărbaților sau femeilor, precum și calea corectă pe care oamenii ar trebui să meargă. Dumnezeu știe cel mai bine de ce au nevoie ființele umane pe care le-a creat, ce pot realiza și ce se încadrează în limitele posibilităților lor. Dintr-o altă perspectivă, ființele umane create au cel mai mult nevoie de cuvintele rostite de Creator. Doar Dumnezeu poate conduce, aproviziona și păstori personal ființele umane. Toate acele zicale ale omenirii corupte, care nu vin de la Dumnezeu, sunt înșelătoare, mai ales cele ale culturii tradiționale, care toate induc în eroare, amorțesc și îngrădesc oamenii și, desigur, acționează ca un fel de înfrânare și control. Mai există un alt aspect, și anume că Dumnezeu a creat oamenii, iar cea mai mare grijă a Sa pentru ființele umane este dacă pot sau nu să meargă pe calea cea dreaptă în viață. Pe de altă parte, societățile, națiunile și țările iau în considerare doar interesele clasei conducătoare și stabilitatea regimului politic, fără a se preocupa de viața claselor inferioare. Drept urmare, acest lucru cauzează apariția unor lucruri extreme și haotice. Ei nu-i îndrumă pe oameni pe calea cea bună, astfel încât oamenii să poată duce o viață valoroasă și clară și să se supună suveranității și rânduielilor lui Dumnezeu, ci mai degrabă vor să-i exploateze pe oameni pentru a-și sluji propria guvernare, carierele și propriile ambiţii şi dorinţe. Indiferent ce afirmații sau idei și puncte de vedere propun, scopul tuturor acestor lucruri este de a-i amăgi pe oameni, de a le îngrădi gândurile și de a controla omenirea, astfel încât oamenii să îi slujească și să le fie loiali. Ei nu iau în considerare viitorul sau perspectivele omenirii și nici modul în care ființele umane pot supraviețui mai bine, însă ceea ce face Dumnezeu este complet diferit, în măsura în care faptele Sale sunt conform planului Său. După ce a creat ființele umane, El le îndrumă spre înțelegerea mai multor adevăruri și principii pentru a se comporta și le face să vadă limpede realitatea coruperii omenirii de către Satana. Pe această temelie, conform acestor principii ale adevărului pe care le învață oamenii de la Dumnezeu și pe care El le folosește pentru a-i admonesta, ei sunt apoi capabili să pornească pe calea cea dreaptă în viață.

Aceste reglementări și convenții privind conduita morală în cultura tradițională sunt foarte ample și influențează gândirea oamenilor din tot felul de unghiuri, derutându-le și limitându-le gândirea. Lucrurile despre care am avut părtășie astăzi sunt câteva zicale și puncte de vedere absurde și greșite ale culturii tradiționale în ceea ce privește genul, care au influențat opiniile corecte ale oamenilor asupra genului într-o măsură semnificativă și, de asemenea, i-au supus pe bărbați și femei la atât de multe restricții, legături, constrângeri, discriminări și altele asemenea. Toate acestea sunt fapte pe care oamenii pot să le vadă și sunt, de asemenea, efectele și consecințele pe care cultura tradițională le are asupra lor.

14 mai 2022

Anterior: Ce înseamnă să urmărești adevărul (10)

Înainte: Ce înseamnă să urmărești adevărul (12)

Ești norocos! Apasă pe butonul de Messenger pentru a ne contacta, ceea ce te va ajuta să ai ocazia de a întâmpina pe Domnul și de a obține binecuvântarea lui Dumnezeu în 2024!

Setări

  • Text
  • Teme

Culori compacte

Teme

Fonturi

Mărime font

Spațiu între linii

Spațiu între linii

Lățime pagină

Cuprins

Căutare

  • Căutare în text
  • Căutare în carte

Contactează-ne pe Messenger