Un număr mare de oameni ascultă predici timp de mulți ani, dar nu înțeleg ce este adevărul și nici asupra cărui aspect al adevărului ar trebui să-și concentreze eforturile. Ei doar ascultă și atât, mereu nepăsători, ca niște oameni nechibzuiți și fără inimă. Nu e de mirare că ei cred în Dumnezeu de mai mulți ani, dar rămân lipsiți de experiență bazată pe mărturie. O persoană care realmente urmărește adevărul trebuie să reflecteze asupra sa: este oare ceea ce spun și fac în conformitate cu adevărul? Ce îmi lipsește? Ce neajunsuri ar trebui să compensez? Cât de bine îmi îndeplinesc datoria? Sunt capabil să acționez în conformitate cu principiile? Dacă nu ești lămurit cu privire la aceste lucruri, atunci nu ești o persoană care urmărește adevărul. Dacă-ți dorești să urmărești și să dobândești adevărul, trebuie să citești și să contempli frecvent cuvintele lui Dumnezeu. Indiferent de datoria pe care o îndeplinești, trebuie să contempli și să descoperi adevărurile pe care e nevoie să le înțelegi și trebuie să fii capabil să practici și să experimentezi oricât de multe adevăruri înțelegi. Trebuie să te gândești întotdeauna: „Oare am practicat și am pătruns acest adevăr? La ce aspecte ale vieții se referă acest adevăr? La ce medii? La care circumstanțe?” Aceste întrebări trebuie să fie întipărite în inima ta și trebuie să încerci să le înțelegi în timpul tău liber. Dacă te gândești la ele, dar nu le înțelegi, atunci trebuie să citești în rugăciune, să vii înaintea lui Dumnezeu și să-ți deschizi inima în fața Lui. Majoritatea oamenilor nu au inima îndreptată spre adevăr în credința lor în Dumnezeu. Unde sunt inimile lor? Inimile lor sunt mereu îndreptate spre chestiuni exterioare, devenind mereu excesiv de preocupate de chestiuni ale vanității și mândriei, de ceea ce este corect și ceea ce este greșit. Ei nu știu care lucruri au legătură cu adevărul și care nu, și gândesc: „Atât timp cât fac lucruri în casa lui Dumnezeu, alergând și îndurând greutăți pentru a-mi îndeplini datoria, înseamnă că practic adevărul.” Acest lucru este incorect. Practică cineva adevărul dacă face lucruri pentru casa lui Dumnezeu, alergând și îndurând greutăți? Există vreun temei pentru a spune acest lucru? A îndura greutăți în timp ce faci lucruri și a practica adevărul sunt două chestiuni diferite. Dacă nu știi care este adevărul, cum ai putea să-l practici? Nu este absurd? Acționezi conform noțiunilor și închipuirilor omenești, ești într-o stare confuză, făcând lucrurile conform propriilor idei. Inima ta este confuză, fără niciun obiectiv, direcție sau principii. Doar faci lucruri și înduri greutăți în timp ce le faci – ce legătură are asta cu practicarea adevărului? Dacă oamenii nu înțeleg adevărul, indiferent de ceea ce fac și indiferent de greutățile pe care le îndură, ei sunt departe de a practica adevărul. Oamenii fac întotdeauna lucrurile conform propriei voințe și doar pentru a le duce la bun sfârșit; ei nu se gândesc deloc dacă acțiunile lor sunt sau nu în conformitate cu adevărurile-principii. În cazul în care nu știi dacă ceea ce faci este în conformitate cu adevărul, atunci cu siguranță nu practici adevărul. Unii ar putea spune: „Fac lucruri pentru biserică. Nu asta înseamnă să practici adevărul?” Acest lucru este pur și simplu greșit. Dacă o persoană face lucruri pentru biserică înseamnă că aceasta practică adevărul? Nu neapărat – acest lucru poate fi determinat doar văzând dacă există sau nu principii în acțiunile acesteia. Dacă nu există principii în ceea ce face o persoană, atunci, indiferent pentru cine o face, aceasta nu practică adevărul. Chiar dacă face un lucru bun, acesta trebuie să fie făcut în conformitate cu adevărurile-principii pentru a fi calificat drept practicare a adevărului. Dacă încalcă principiile, atunci orice lucru bun pe care îl face este doar un comportament bun și nu se încadrează în practicarea adevărului. În prezent, există mulți oameni care nu se străduiesc niciodată să respecte adevărurile-principii în îndeplinirea îndatoririlor lor, ceea ce înseamnă că ei doar muncesc. Dacă o persoană nu se străduiește niciodată să atingă adevărul, nu își poate îndeplini datoria în mod adecvat; acest tip de persoană cu siguranță nu se numără printre aleșii lui Dumnezeu, ci doar ar putea fi numită muncitoare. Dacă poate continua să muncească până la sfârșit, poate fi considerată o muncitoare loială și i se va permite să rămână. Dar dacă a făcut unele lucruri rele cât timp a muncit, va fi eliminată pe parcurs, precum un muncitor sezonier de care nu mai este nevoie. Majoritatea muncitorilor sunt eliminați în acest fel. Dacă munca lor nu este la înălțimea standardelor, atunci cu siguranță nu pot rămâne neclintiți.

Ce este practicarea adevărului? Cum practică un om adevărul atunci când îndeplinește o sarcină ori o datorie sau cum nu-l practică? A nu practica adevărul înseamnă că ceea ce face cineva nu are legătură cu adevărul. Acea persoană poate că îndeplinește o datorie, dar ceea ce face nu are prea multă legătură cu adevărul. Este doar un fel de comportament bun și poate fi considerat o faptă bună, dar este totuși departe de practicarea adevărului – există o distincție între aceste lucruri. Care este această distincție? Tu doar respecți o sferă de competență sau niște reglementări atunci când faci ceva. Nu permiți ca interesele casei lui Dumnezeu să sufere pierderi, alergi un pic mai mult și treci prin ceva mai multe greutăți, ai realizat aceste lucruri, iar dacă cerințele care ți se impun nu sunt deosebit de mari, probabil că îți îndeplinești datoria în mod corespunzător. Însă mai este ceva de luat în considerare: ai scormonit și ai descoperit ce firi corupte, gânduri și lucruri care Îl nemulțumesc pe Dumnezeu se află în sinea ta atunci când faci acest lucru? Ai ajuns la o adevărată cunoaștere de sine făcând acest lucru și îndeplinindu-ți datoria? Ai găsit adevărul pe care trebuie să îl practici și să îl pătrunzi? (Rareori – uneori pur și simplu mă ridic împotriva cuvintelor lui Dumnezeu, ajung să mă cunosc puțin și atât.) Atunci, de cele mai multe ori, ai doar o cunoaștere teoretică, convențională, despre tine însuți, nu una practică. Dacă nu urmărești adevărul, atunci chiar dacă nu ai făcut greșeli mari, nu ai încălcat niciun principiu major, nu ai făcut răul în mod activ și pari a fi o persoană bună, cu un pic de umanitate, tot nu ai practicat sau nu ai câștigat adevărul, iar lipsa de greșeli și faptul că pari a avea umanitate nu înseamnă că ești în conformitate cu adevărul sau că îl practici. Aceste chestiuni sunt îndepărtate și distincte de practicarea adevărului. După ce cred în Dumnezeu timp de câțiva ani, mulți oameni descoperă că sunt muncitori tipici. Ei se întreabă cum de au devenit muncitori, dar nu găsesc răspunsul, oricât de mult ar sta pe gânduri. Oamenii nu intenționează să devină muncitori atunci când abia încep să creadă în Dumnezeu. Ei intenționează să fie buni credincioși, să ajungă la o înțelegere a adevărului și, în cele din urmă, să fie mântuiți și să intre în Împărăția Cerurilor – sau cel puțin să poată supraviețui. De asemenea, ei cred că, în calitate de credincioși, trebuie să se supună lui Dumnezeu și să se teamă de El și să se ferească de rău. Cum se face că, fără să-și dea seama, ei devin muncitori? Asta se întâmplă pentru că nu ești niciodată capabil să practici adevărul sau să intri în adevărul-realitate în datoria ta, iar în mediile pe care Dumnezeu le-a aranjat pentru tine, depui efort mereu în loc să îți îndeplinești datoria. Acesta este motivul. Așadar, după ce ți-ai îndeplinit datoria o perioadă de timp, când te liniștești și te gândești: „Ce am dobândit în acest timp? Odată, când am ieșit în oraș, era cât pe ce să întâmpin un pericol, dar Dumnezeu m-a protejat.” Văzând că Dumnezeu te-a protejat, poți considera că Îl cunoști? Aceste lucruri nu te pot inspira să îți sporești credința în Dumnezeu și nici nu îți pot permite să ai o înțelegere adevărată a propriei firi corupte și a naturii-esenței tale. Dacă te gândești la modul în care ți-ai îndeplinit datoria în această perioadă, ai făcut vreun progres în intrarea ta în viață? Dacă ai pus adevărul în practică atunci când ți-ai îndeplinit datoria și acționezi conform principiilor, atunci vei face cu siguranță progrese. Dacă spui: „În ceea ce privește partea pozitivă a lucrurilor, adevărul cunoașterii lui Dumnezeu este profund; încă nu l-am obținut cu adevărat sau nu am aflat prea multe din el. Dar în ceea ce privește partea negativă a lucrurilor, știu că firile corupte cele mai greu de identificat sunt firea coruptă a oamenilor, așa cum a fost expusă de Dumnezeu: esența lor care este ostilă lui Dumnezeu și I se împotrivește, natura lor ticăloasă și înșelăciunea, precum și firea coruptă ascunsă în adâncul inimilor oamenilor, pe care Dumnezeu a expus-o. Înainte nu puteam să fac legătura dintre acest lucru și mine, dar acum am ajuns să îl conștientizez și am făcut acea legătură, iar inima mea îl înțelege într-o oarecare măsură.” Acesta este un progres. Ai aceste sentimente, iar când te liniștești și încerci să te gândești cu atenție, vei descoperi că experiența ta de a crede în Dumnezeu timp de mai mulți ani este prea superficială și vei vedea că îți lipsesc prea multe lucruri. Ai o oarecare înțelegere a adevărului despre corupția ta, dar abia ai început să te căiești. Păcătuiești mai puțin și dai dovadă de unele mici schimbări de comportament, dar acest lucru este încă departe de o schimbare a vieții-fire. Când vei mai avea câțiva ani de experiență și când vei avea o înțelegere mai profundă a firii tale corupte și unele schimbări în viața-fire personală, atunci vei simți în sfârșit că ai primit o mare mântuire de la Dumnezeu și vei spune: „Cuvintele lui Dumnezeu care îl expun pe om sunt adevărate, iar eu spun «Amin!» cuvintelor lui Dumnezeu. Cuvintele Lui sunt adevărul, și cât de adevărate sunt!” Când nu se cunosc pe ei înșiși, toți oamenii spun: „Alții ar putea să-L trădeze pe Dumnezeu, dar eu nu o voi face niciodată. Alții ar putea să se lepede de Dumnezeu, dar eu nu o voi face niciodată.” Nu sunt acestea cuvinte goale? Dezvăluiți de fapte, oamenii pot simți că ei înșiși nu sunt oameni pe care să te poți bizui, că au nevoie ca Dumnezeu să aibă grijă de ei și să-i protejeze, că realmente nu pot părăsi grija lui Dumnezeu, că doar prin harul și mila lui Dumnezeu au ajuns oamenii până în ziua de azi și că ei nu au cu ce să se laude. Dacă ai acest sentiment, el provine din experiența ta, și nu pentru că ți-a fost insuflat de alții. Vine din situațiile prin care ai trecut și pe care le-ai trăit personal. Aceste lucruri sunt foarte practice și profunde, mult mai practice decât cuvintele mari și goale atât de des rostite de oameni. Când ai acest tip de experiență și inima ta are acest sentiment, atunci ea va fi însetată de Dumnezeu, de cuvintele Sale și de adevăr. Vei fi inspirat să prețuiești cuvintele lui Dumnezeu, să practici și să experimentezi cuvintele Sale și vei fi adus cu un pas mai aproape de Dumnezeu în relația ta cu El. Aceasta este o dovadă că ești deja pe calea cea dreaptă a credinței în Dumnezeu și că ai început să intri în adevărul-realitate. Acei oameni care predică mereu doar cuvinte și doctrine și teorii goale sunt alungați tot mai departe, devenind din ce în ce mai izolați și făcuți de rușine în casa lui Dumnezeu. Ei trebuie să reflecteze asupra lor și este timpul ca ei să se trezească.

Care sunt criteriile pentru a evalua dacă cineva are adevărul-realitate? Sau pentru a vedea dacă cineva practică adevărul? Atunci când acestuia i se întâmplă ceva, trebuie să vă uitați la atitudinea pe care o are față de Dumnezeu, dacă poate căuta adevărul, dacă are o cunoaștere adevărată de sine și dacă se poate teme de Dumnezeu și se poate feri de rău. Obținând o imagine clară asupra acestor lucruri, puteți determina dacă practică adevărul sau dacă are adevărul-realitate. Dacă cineva predică mereu cuvinte și doctrine și debitează cuvinte pompoase atunci când i se întâmplă ceva, este clar că nu are adevărul-realitate. Atunci când i se întâmplă ceva unei persoane care nu are adevărul-realitate, poate ea pune adevărul în practică? Este imposibil să facă acest lucru. Ar putea spune: „Acest lucru s-a întâmplat, mă supun lui Dumnezeu!” De ce vrei să te supui lui Dumnezeu? Principiul este corect, dar s-ar putea ca tu să acționezi conform sentimentelor tale, cu o metodă pe care ai evaluat-o și pe care ai decis-o singur. Vorbești despre supunerea față de Dumnezeu, dar, în adâncul sufletului, te îndoiești mereu de tot ceea ce face Dumnezeu. Nu înțelegi de ce Dumnezeu acționează în felul în care o face, dar îți tot spui că trebuie să I te supui, când, de fapt, nu ai nicio intenție în acest sens. Doar din exterior pari că nu te opui, că nu te plângi și că faci ceea ce ți se spune. Dai impresia că te-ai supus, dar acest tip de supunere nu reprezintă decât vorbe goale, o simplă respectare a reglementărilor. Nu practici supunerea. Trebuie să extragi și să diseci firea coruptă care te împiedică să te supui și să o pui alături de cuvintele lui Dumnezeu pentru a le compara. Dacă dobândești adevărata cunoaștere a firii tale corupte, dacă Îl poți înțelege cu adevărat pe Dumnezeu și știi de ce acționează în felul în care o face, dacă poți înțelege acest lucru pe deplin, înseamnă că te poți supune lui Dumnezeu. Tu vei spune: „Oricât de mari ar fi greutățile, oricât de slab sau de trist m-aș simți, nu voi fi negativ și mă voi supune lui Dumnezeu, pentru că știu că ceea ce face Dumnezeu este bun, că tot ceea ce face El este corect. El nu ar face nimic greșit.” Când vei reuși acest lucru, problema ta va fi fost complet rezolvată. Unii oameni nu caută adevărul și nu rezolvă problemele în acest mod. Ei doar predică cuvinte și doctrine, și pare că înțeleg totul, dar când se confruntă cu o dificultate reală, nu pot pune adevărul în practică, deși ar vrea să o facă. Nemulțumirile și neînțelegerile persistă în inima lor, dar ei nu caută adevărul pentru a rezolva problema. Aceste nemulțumiri și neînțelegeri sunt ascunse în sinea oamenilor. Ele sunt, de fapt, un cancer și vor izbucni în mediul potrivit. Înainte ca acest lucru să se întâmple, oamenii nu le pot simți și cred că înțeleg tot adevărul și că nu au dificultăți, dar când mai târziu li se întâmplă ceva, ei sunt incapabili să pună adevărul în practică. Asta dovedește că tu nu ai credință adevărată în Dumnezeu și că nu prea înțelegi adevărul. Ce înseamnă acest lucru? Înseamnă că poți predica câteva cuvinte și doctrine și că poți doar să respecți câteva reglementări. Cu toate că uneori poți fi capabil să te supui, este o supunere care constă în respectarea unor reglementări și este o supunere foarte limitată. Dacă ți se întâmplă ceva care nu se potrivește cu noțiunile tale, nu vei fi capabil să te supui. Asta arată că nu ești o persoană care se poate supune cu adevărat lui Dumnezeu și că firea ta coruptă nu este înlăturată și nu s-a schimbat. Trebuie să-ți cunoști firea coruptă în lumina lucrurilor care ți se întâmplă și trebuie să cunoști, să înțelegi și să ții cont de tot ceea ce face Dumnezeu. După aceea, trebuie să ajungi la o supunere adevărată și benevolă și, indiferent de ceea ce ți se întâmplă sau de cât de discordant este acest lucru față de noțiunile tale, trebuie să fii capabil să te supui. Acesta este nivelul care trebuie atins pentru a fi o persoană care se supune cu adevărat lui Dumnezeu și o persoană care s-a schimbat cu adevărat.

Majoritatea oamenilor care cred în Dumnezeu de ani de zile nu știu ce înseamnă să I se supună. Ei știu doar cum să rostească cuvinte și doctrine, nu și ce înseamnă să practici adevărul sau cum să practici adevărul pentru a te supune lui Dumnezeu. De ce se întâmplă acest lucru? Unii oameni se supun întotdeauna lui Dumnezeu conform propriilor lor noțiuni și închipuiri, iar atunci când ceea ce spune Dumnezeu nu este în acord cu noțiunile lor, ei nu reușesc să se supună. Atunci apar în sinea lor noțiuni și neînțelegeri despre Dumnezeu, iar ei nu vor căuta adevărul. Dacă ar fi cu adevărat oameni care se supun lui Dumnezeu, ei ar fi capabili să facă acest lucru indiferent dacă sunt sau nu cuvintele lui Dumnezeu în acord cu noțiunile umane, deoarece supunerea omului față de Dumnezeu este absolut firească și justificată. Dacă cineva practică în acest mod, se supune lui Dumnezeu, iar dacă ajunge să înțeleagă adevărul prin această practică, atunci deține realitatea supunerii față de Dumnezeu. Când încearcă să practice adevărul, majoritatea oamenilor practică doar doctrina textuală a cuvintelor lui Dumnezeu și cred că practică adevărul. De fapt, procedând astfel, nu se ajunge la practicarea adevărului. Trebuie să existe principii pentru practicarea adevărului. Dacă o persoană nu poate găsi principiile practicării, atunci ea nu face decât să respecte reglementări, iar acestei practicări îi lipsește detaliul necesar de a acționa conform principiilor. Mulți oameni susțin doar reglementările cuvintelor și doctrinelor și nu au principii în practica lor. Acest lucru nu corespunde standardelor de practicare a adevărului. Toți cei din domeniul religios acționează conform propriilor noțiuni și închipuiri și cred că aceasta este practicarea adevărului. Ei pot predica despre dragoste, de exemplu, sau despre umilință, dar tot ceea ce fac este să repete ca papagalii cuvinte care sună frumos. Practica lor nu are principii, iar ei nu pot înțelege lucrurile fundamentale. Cum poate cineva să intre în adevărul-realitate dacă practică în acest fel? Cuvântul lui Dumnezeu este adevărul; realitatea este trăită de om. O persoană deține adevărul-realitate doar atunci când poate să practice adevărul și să trăiască cuvintele lui Dumnezeu. Prin practicarea și experimentarea cuvintelor lui Dumnezeu, oamenii dobândesc luminarea Duhului Sfânt și adevărata cunoaștere a cuvintelor lui Dumnezeu. Doar atunci înțeleg adevărul. Oamenii care realmente înțeleg adevărul sunt capabili să stabilească principiile practicării. Atunci când ai ajuns să înțelegi principiile practicii, discursul și acțiunile tale vor avea principii, iar îndeplinirea datoriei tale va fi în conformitate cu adevărurile-principii. Asta înseamnă să practici adevărul; asta înseamnă să ai adevărul-realitate. Doar atunci când trăiești adevărul-realitate practici adevărul, iar dacă nu trăiești adevărul-realitate, nu practici adevărul. Practicarea adevărului nu înseamnă doar respectarea unor reglementări, așa cum își imaginează oamenii, și nimeni nu trebuie să practice oricum ar vrea să practice. Dumnezeu Se uită dacă realmente înțelegi adevărul atunci când practici și experimentezi cuvintele Sale și dacă discursul și acțiunile tale au adevărurile-principii. Dacă înțelegi adevărul și îl poți pune în practică, vei avea intrare în viață. Indiferent de experiențele și cunoștințele pe care le ai despre cuvintele lui Dumnezeu, indiferent de aprecierea pe care o ai, toate aceste lucruri sunt direct legate de intrarea ta în viață. Dacă ai experimentat multe lucruri, ai eșuat de multe ori, ai învățat lecții reale și ai avut experiențe practice, atunci poți simți că deții adevărul-realitate. Este acest lucru corect? Nu este. Este un astfel de sentiment demn de încredere? Nu este nici demn de încredere. Oamenii care dețin adevărul-realitate se pot supune lui Dumnezeu și pot fi martori pentru El, iar pentru alții este foarte edificator să le audă mărturia. Numai despre acești oameni se poate spune că au adevărul-realitate. Doar o persoană care poate obține recunoașterea și aprobarea celor care înțeleg adevărul are adevărul-realitate. Faptul că deții sau nu adevărul-realitate depinde în mod crucial de măsura în care poți să înțelegi adevărul și să ajungi să-L cunoști pe Dumnezeu, practicând și experimentând cuvintele Sale. Dacă practica și experiența ta nu au legătură cu cuvintele lui Dumnezeu și cu adevărul, atunci nu ai o experiență de viață adevărată. Acest lucru dovedește și că relația ta cu Dumnezeu este anormală. De ce spun că relația ta cu Dumnezeu este anormală? Pentru că nu ai nicio practică sau experiență a cuvintelor Sale și nu ai obținut o înțelegere a adevărului. Asta arată că nu ești o persoană care experimentează lucrarea lui Dumnezeu, cu atât mai puțin cineva care se supune lui Dumnezeu. Numai dacă tu crezi în Dumnezeu de mulți ani, dacă ai trecut prin multe încercări și necazuri, dacă dragostea ta pentru Dumnezeu și credința ta au crescut, iar tu ai rămas neclintit în mărturia ta, vei dovedi că ai credință adevărată în Dumnezeu. O astfel de credință adevărată trebuie dovedită rămânând neclintit în mărturia ta; faptul că ești sau nu capabil să faci acest lucru este crucial. Acest test determină dacă practici sau nu adevărul, iar el dezvăluie dacă ai sau nu credință adevărată. De exemplu, care ar fi atitudinea ta dacă Dumnezeu ar rândui o situație, iar tu ai vedea că El intenționează să-ți ia persoana pe care o iubești și la care ții cel mai mult, sau lucrurile pe care le prețuiești cel mai mult? Nu este ca și cum simplul fapt de a spune: „O, Dumnezeule, tot ceea ce faci Tu este bun. Îți mulțumesc și Te slăvesc” ar însemna că poți trece testul. Atunci când vei vedea persoana pe care o iubești cel mai mult dându-și ultima suflare, inima ta va fi în agonie și zbucium, iar tu vei spune: „Nu pot trăi dacă ea moare. Voi muri cu ea, căci nu pot fi fără ea! Dacă moare, nu voi mai crede în Dumnezeu.” În acest caz, tu nu deții adevărul-realitate și ești complet dezvăluit. Ai credință adevărată? Persoana iubită a murit, iar tu nu mai poți trăi; nici măcar nu-L mai vrei pe Dumnezeu. Persoana dragă ție a murit și tu nici măcar nu te supui lui Dumnezeu. Acest lucru dovedește că omul este cel pe care îl iubești și căruia i te supui. Nu ai fost dezvăluit prin asta? În mod fundamental, nu ești o persoană care se supune lui Dumnezeu, cu atât mai puțin care-L iubește. Cu siguranță, părtășia ta obișnuită cu alții este plină de vorbe goale și doctrină, nu de cuvinte practice și sincere. Atunci când vei fi testat, se va dezvălui dacă doctrinele pe care le rostești și sloganurile pe care le scandezi provin din credința ta și reprezintă adevărata ta înțelegere. Se va dovedi că ești un fals credincios, un impostor și un neîncrezător. Spui doar vorbe goale despre credința ta în Dumnezeu; cuvintele Lui nu au prins rădăcini în inima ta. Cea mai înspăimântătoare formă de credință în Dumnezeu este aceea în care o persoană înțelege toate doctrinele, dar nu are nici cea mai mică urmă de credință adevărată în Dumnezeu. Cum poate fi verificată credința adevărată? În principal, văzând dacă cineva poate accepta adevărul și îl poate pune în practică atunci când i se întâmplă anumite lucruri. Dacă el nu a acceptat niciodată adevărul și nici nu l-a pus în practică, atunci, de fapt, a fost deja dezvăluit și nu este nevoie să așteptăm ca un test să dezvăluie asta. Când unei persoane i se întâmplă ceva în viața de zi cu zi, poți vedea clar dacă deține adevărul-realitate. Există mulți oameni care de obicei nu urmăresc adevărul și nu îl pun în practică atunci când li se întâmplă ceva. Oare astfel de oameni trebuie să aștepte o încercare care să-i dezvăluie? Nicidecum. După un timp, dacă ei rămân neschimbați, înseamnă că au fost deja dezvăluiți. Dacă sunt emondați, dar tot nu acceptă adevărul și rămân neclintiți în refuzul lor de a se căi, atunci ei au fost și mai mult dezvăluiți și ar trebui să fie îndepărtați și eliminați. Toți cei care nu se concentrează de obicei pe acceptarea adevărului sau pe punerea lui în practică sunt neîncrezători și nu trebuie să li se încredințeze nicio lucrare sau să își asume vreo responsabilitate. Poate cineva fără adevăr să rămână neclintit? Este important să pună adevărul în practică? Este suficient să te uiți la acei oameni care nu au pus niciodată adevărul în practică – nu va dura mulți ani pentru ca toți să fie dați dezvăluiți. Ei nu au niciun fel de experiență bazată pe mărturie. Cât de săraci și demni de milă sunt și cât de rușinați trebuie să se simtă!

Cum se naște în cineva credința adevărată în Dumnezeu? Ea vine din experiență. Cum vine din experiență? Dacă ești capabil să cauți și să cugeți la intențiile lui Dumnezeu în fiecare persoană, eveniment și lucru pe care îl întâlnești și, prin aceasta, să Îl înțelegi, atunci, după numeroase experiențe, vei ajunge treptat la o înțelegere adevărată a lui Dumnezeu – nu o înțelegere verbală, ci o pătrundere profundă în sinea ta. Dumnezeul în care crede inima ta și pe care gura ta Îl recunoaște trăiește în inima ta și nimeni nu ți-L poate lua. La fel ca Iov, atunci când a fost pus la încercare, prietenii săi au spus: „Ai păcătuit și L-ai ofensat pe Dumnezeu. Roagă-L repede pe Iahve Dumnezeu să te ierte!” Iov nu credea asta, dar de ce? Pentru că, după zeci de ani de viață, înțelegerea lui despre Dumnezeu nu se baza pe experiență; el nu a spus: „Dumnezeu îi binecuvântează pe oameni, este milostiv cu ei și nu-i privează niciodată.” Ceea ce a experimentat a fost că Dumnezeu îi dă omului, dar îi și ia. Atunci când El îi dă lucruri omului, uneori îl și mustră, îl disciplinează și îl pedepsește. Ceea ce le face Dumnezeu oamenilor nu este dictat de mintea, gândirea sau imaginația oamenilor. Așadar, deceniile de experiențe de viață ale lui Iov l-au condus pe acesta la concluzia că „Iahve a dat și Iahve a luat; binecuvântat să fie numele lui Iahve” (Iov 1:21). Adică, tot ceea ce face Dumnezeu, indiferent dacă este considerat bun sau rău de către oameni, face parte din orchestrările Sale. Chiar dacă se întâmplă lucruri rele, Satana nu îndrăznește să acționeze împotriva oamenilor fără permisiunea lui Dumnezeu. Omenirea este în mâinile lui Dumnezeu și, sub suveranitatea Sa, nu are de ce să se teamă. Chiar dacă ai căzut în mâinile Satanei, acest lucru ar fi tot sub suveranitatea lui Dumnezeu, iar Satana nu ar îndrăzni să se atingă de tine fără permisiunea lui Dumnezeu. Iov a avut acest nivel de înțelegere și de aceea nu s-a plâns, indiferent de ceea ce făcea Dumnezeu. El a văzut clar că numai Iahve Dumnezeu este adevăratul Dumnezeu care are suveranitate asupra tuturor lucrurilor și că toți acei îngeri, spirite rele și demoni nu sunt Dumnezeu. Cine are suveranitate asupra tuturor lucrurilor? Cine are suveranitate asupra omenirii și a tot ce există? Dumnezeu. Pentru a folosi o expresie obișnuită, Dumnezeu este cel mai măreț. Familia unei persoane, nivelul său de bunăstare, dacă își va petrece zilele în confort sau în durere și durata vieții sale – toate acestea se află în mâinile lui Dumnezeu. Iov a avut o experiență profundă în această privință, și nu doar o dată sau de două ori în viața sa. Ori de câte ori se întâmpla un lucru, acesta îi rămânea adânc întipărit în memorie dacă înțelegea că s-a întâmplat în cadrul suveranității lui Dumnezeu. Îi dădea senzația și sentimentul profund că aceste lucruri nu se petreceau din întâmplare, sau prin voia omului sau a Satanei, ci că era lucrarea lui Dumnezeu, iar el nu se putea plânge. Ce a realizat Iov când a trecut prin încercări atât de mari? Că Dumnezeu este suprem, că Dumnezeu este înțelept. El a putut să-L slăvească mereu pe Dumnezeu, indiferent de ceea ce a făcut El. Dacă ți se întâmplă astfel de lucruri, dar nu le poți înțelege, nu judeca și nu-ți impune propriile concluzii. Dacă nu știi care este voia bună a lui Dumnezeu, atunci caut-o, așteaptă, apoi supune-te ei. Acesta este cel mai bun mod de a practica și cea mai bună cale de practică, altfel vei fi umilit și făcut de rușine. Iov avea o cunoaștere bazată pe experiență foarte profundă a acestor lucruri. Dacă mereu Îl înțelegi greșit pe Dumnezeu, nu vei fi capabil să dobândești adevărul și vei pierde binecuvântările Lui. Chiar dacă vei suferi multe greutăți, nu vei dobândi nimic, deoarece relația ta cu Dumnezeu este anormală, nu-L tratezi pe Dumnezeu ca pe Dumnezeu, nu înțelegi lucrarea Sa și nu I te supui cu adevărat. Din această cauză, nu vei fi capabil să obții adevărata cunoaștere a lui Dumnezeu. Dumnezeu vorbește și lucrează și, indiferent ce fel de eforturi minuțioase depune pentru tine și indiferent ce fel de mediu creează pentru tine, în cele din urmă, totul se întâmplă pentru ca tu să Îl poți cunoaște pe Dumnezeu. Odată ce Îl vei cunoaște pe Dumnezeu, relația ta cu El va deveni mai apropiată și mai normală. Dumnezeu nu acționează fără motiv, darămite să se joace cu cineva din plictiseală, și este normal dacă oamenii nu înțeleg cum lucrează El. Dar ei ar trebui să caute adevărul și, cel puțin, să nu-L judece pe Dumnezeu atunci când nu știu nimic despre El – asta înseamnă să fii o persoană rezonabilă. Așa cum a spus Petru, indiferent dacă Dumnezeu îi tratează pe oameni ca pe niște jucării și indiferent în ce fel îi tratează, El are întotdeauna dreptate. „Dacă Dumnezeu m-ar trata ca pe o jucărie, cum aș putea să nu fiu dispus și dornic?” Ce l-a determinat pe Petru să spună aceste cuvinte? (Propria experiență l-a condus pe Petru la aceste cuvinte. El și-a dat seama că, indiferent de ceea ce face Dumnezeu, intențiile Sale sunt întotdeauna bune.) Uneori nu vei percepe intențiile lui Dumnezeu, așa că ce ar trebui să faci? Trebuie să aștepți, să o cauți și să încerci să o recunoști. Deși Iov și Petru au trăit în perioade diferite, au avut medii diferite, au experimentat lucruri diferite și au rostit cuvinte diferite, căile și modalitățile lor de practică au fost aceleași, iar atitudinea lor față de Dumnezeu atunci când li s-au întâmplat anumite lucruri a fost aceeași. Doar că au folosit un limbaj diferit pentru a exprima această idee. Dar ce înțeleg oamenii din asta? Că trebuie să practici supunerea, în timp ce cauți și aștepți să vezi ce dorește Dumnezeu. Nu fi neliniștit. Este corect să ai doar această atitudine mai întâi. Dacă te neliniștești prea mult când se întâmplă ceva și nu știi să cauți adevărul, ci continui să te plângi de Dumnezeu, atunci vor fi probleme. Unii oameni spun: „Pur și simplu nu înțeleg! De ce ne tratează Dumnezeu așa? Nu pot să mă supun dacă suntem tratați ca diavolii și ca satanele. Este irațional și de nejustificat!” Mai meriți tu îndrumarea lui Dumnezeu atunci când mintea ta omenească, noțiunile, închipuirile, răzvrătirea și neascultarea sunt scăpate de sub control? Supunerea nu este la fel de simplă precum a spune că te supui sau a predica doctrina ori a exprima puțină hotărâre și a avea puțină stăpânire de sine. Nu este atât de simplu. Dacă te supui lui Dumnezeu, răsplata ta finală este să Îl cunoști pe Dumnezeu, să înțelegi mediile pe care El le stabilește pentru tine și să deții o reală cunoaștere bazată pe experiență. Adică, tu vei înțelege inima lui Dumnezeu și intenția Lui serioasă și că El este dezamăgit de fierul imperfect care nu devine oțel. Dumnezeu nu vrea să te vadă trăind în firi corupte, ci vrea să scapi de ele. Așa că El trebuie să folosească metode precum judecarea și mustrarea ta, emondarea, dojenirea și disciplinarea ta, într-atât încât pare că Dumnezeu este insensibil la sentimentele tale, ca și cum te-ar condamna, te-ar pedepsi sau s-ar juca cu tine. Ce faci atunci? Dacă poți înțelege intenția serioasă a lui Dumnezeu, chiar și atunci când El acționează în acest fel, atunci este suficient – te vei supune cu adevărat. Pe când era pus la încercare, Iov a spus: „Iahve a dat și Iahve a luat; binecuvântat să fie numele lui Iahve.” Ce înțelegea el din această chestiune? „Toate lucrurile pe care le am mi-au fost date de Iahve Dumnezeu, iar El poate să mi le ia dacă vrea, pentru că El este Dumnezeu și are această putere. Nu am dreptul să refuz, pentru că tot ce am este de la El.” Asta a înțeles și a experimentat Iov. Care a fost hotărârea lui în acel moment? „Trebuie să-L înțeleg pe Dumnezeu, să fac lucruri rezonabile și să fiu o persoană rezonabilă. Toate acestea mi-au fost date de Dumnezeu, iar El mi le poate lua în orice moment. Nu pot încerca să Îl conving pe Dumnezeu în această privință; să fac acest lucru ar însemna să mă răzvrătesc împotriva Lui. Respingând acțiunile lui Dumnezeu I-aș răni inima, iar dacă aș face acest lucru nu aș fi o persoană cu adevărat bună sau o ființă creată adevărată.” Acesta a fost modul în care a practicat el la vremea respectivă și ce rezultate i-a adus această practică? De fapt, adevăratul rezultat nu a fost că a devenit mai bogat, că a avut mai multe vite și oi decât înainte sau că a avut mai mulți copii frumoși decât înainte. Acestea sunt doar lucruri date de harul lui Dumnezeu. Prin această experiență, ceea ce Dumnezeu i-a acordat de fapt a fost o mai bună înțelegere a Lui, supunerea, o relație mai strânsă cu El și o mai mare apropiere de inima Sa. Iov a fost capabil să înțeleagă tot ceea ce făcea Dumnezeu și nu a mai rostit cuvinte absurde sau obraznice, nici cuvinte care să rănească inima lui Dumnezeu. Nu asta înseamnă oare să te eliberezi de firea ta coruptă? Satana nu te mai poate controla; nu mai ești sub controlul lui, ci sub cel al lui Dumnezeu. Te poți supune indiferent ce face Dumnezeu, iar tu Îi aparții. Aceasta era starea în care se afla Iov în acel moment și atitudinea pe care o avea. În plus, pentru că a acționat în acest fel și a intrat în această realitate, în cele din urmă Dumnezeu i S-a arătat. Apariția lui Dumnezeu, indiferent de forma pe care a luat-o, i-a sporit înțelegerea despre Dumnezeu? (Da.) Da, cu siguranță i-a sporit înțelegerea. De la a auzi inițial despre Dumnezeu în legende, la confirmarea existenței Sale, la a-L vedea – care dintre acestea ați spune că este cea mai mare binecuvântare pentru omenire, în comparație cu harul pe care îl oferă Dumnezeu? (A-L vedea pe Dumnezeu este binecuvântarea mai mare.) Categoric. Atunci când oamenii cred în Dumnezeu, dar nu înțeleg adevărul, ei cer întotdeauna ca Dumnezeu să-i protejeze, să le dăruiască har, să-i ridice deasupra celorlalți și să le binecuvânteze întreaga familie cu siguranță și fericire. Ei cer să fie capabili să propovăduiască oriunde se duc și să fie invidiați și admirați de ceilalți. Asta își doresc oamenii, dar ei nu sunt conștienți de cea mai mare binecuvântare pe care Dumnezeu vrea să o ofere. Ei cer doar harul material extern, dar toate cerințele lor nu fac decât să-i îndepărteze și mai mult de inima lui Dumnezeu. Ei pierd cel mai mare noroc dintre toate și pierd binecuvântarea lui Dumnezeu. Dacă nu poți dobândi cunoașterea lui Dumnezeu și nu poți dobândi adevărul, ești capabil să trăiești în prezența Lui? Poți să te supui cu adevărat tuturor rânduielilor lui Dumnezeu? Acest lucru este absolut imposibil.

Procesul de punere în practică a adevărului și de intrare în adevărul-realitate este, de fapt, un proces prin care te înțelegi pe tine însuți și te eliberezi de firea ta coruptă. De asemenea, este un proces de interacțiune față în față cu Dumnezeu și de cunoaștere a Lui. Spui că pui adevărul în practică, dar cum se face că nu-L cunoști pe Dumnezeu? Cum se face că relația ta cu Dumnezeu nu a devenit mai apropiată? Spui că în fiecare zi te rogi și îți deschizi inima în fața Lui, deci te simți mai aproape de El în această perioadă? Simți că a crescut credința ta în Dumnezeu? În această perioadă, simți că ai dobândit o mai bună înțelegere a lui Dumnezeu, că ai mai puține plângeri față de El și că Îl înțelegi greșit și te răzvrătești mai puțin împotriva Lui? Dacă nu vezi nimic din toate acestea la tine și ești exact la fel ca înainte, atunci nu ai pus adevărul în practică și ai pierdut timpul, limitându-te doar la a-ți exercita puterea. Nimeni nu te obligă să muncești sau să depui efort și, de asemenea, nimeni nu te împiedică să pui adevărul în practică. Este alegerea ta, iar tu mergi pe calea muncii. Dacă oamenii nu pun adevărul în practică sau nu urmăresc adevărul, ei nu au cum să nu devină niște muncitori. Oamenilor le este foarte greu să pună adevărul în practică. Ei nu știu cum să I se supună lui Dumnezeu și sunt întotdeauna mulțumiți doar să trudească și să muncească. Când reușesc în sfârșit să înțeleagă câteva dintre doctrine, nu știu cum să pună adevărul în practică. În schimb, pur și simplu muncesc din nou, dar nici măcar nu-și dau seama de asta. Prin urmare, trebuie să petreci periodic ceva timp reflectând, examinându-te pe tine însuți și având părtășie cu frații și surorile tale despre ceea ce ai dobândit în acest timp. Spui: „Mai am multe înțelegeri greșite despre Dumnezeu și încă nu le-am înlăturat pe multe dintre ele.” Altcineva spune: „Simt că am dobândit o oarecare înțelegere a inimii lui Dumnezeu în aceste zile. Este un lucru bun ca Dumnezeu să lase omenirea să sufere. Înainte îmi era teamă de suferință și voiam să mă ascund sau să fug când mă confruntam cu suferința. Acum simt că oamenii pot să se liniștească în fața lui Dumnezeu și să nu-și lase atenția să se îndrepte spre chestiuni exterioare, doar după ce au suferit puțin. Suferința este bună, așa că Dumnezeu creează întotdeauna medii anevoioase pentru a-i încerca și rafina pe oameni. Simt că înțeleg și simt o parte din scopul lui Dumnezeu și din intenția Lui serioasă. Tot ce face Dumnezeu este bun!” Acesta este modul în care trebuie să ai părtășie. Vei obține beneficii prin părtășie. În cazul în care câțiva oameni se adună în timpul liber pentru a bârfi, a judeca sau a spune alte lucruri care au tendința de a provoca certuri, ei pot părea că vorbesc despre credința lor în Dumnezeu sau despre experiențele lor de viață, dar dacă inimile lor nu sunt împăcate, atunci ar trebui să exerseze cum să caute și să se străduiască să dobândească adevărul și să îndeplinească cerințele lui Dumnezeu. Dacă urmărești întotdeauna adevărul în acest mod, atunci Duhul Sfânt va lucra în tine și te va lumina. Ia adevărurile care îți lipsesc ca pe o povară pe care să o urmărești, mergi să practici și să experimentezi și luptă pentru adevăr. Cum ar trebui să pui acest lucru în practică? Ar trebui să cauți și să ceri îndrumare de la cineva care înțelege adevărul despre lucrurile pe care nu le înțelegi sau pe care nu le poți pătrunde. Dacă practici astfel tot timpul, vei reuși să înțelegi mai mult din adevăr și vei dobândi multe. De cele mai multe ori, voi nu știți cum să aveți părtășie despre adevăr, vă concentrați doar pe discuții despre lucrare sau vorbiți mereu despre metode și nu despre principii. Aceasta este o abatere, când, de fapt, ar trebui să aveți părtășie despre chestiuni care implică adevărurile-principii atunci când vorbiți despre lucrare; asta va fi în beneficiul intrării voastre în viață. Odată ce ați avut o părtășie clară despre chestiuni care implică adevărurile-principii, atunci veți avea o cale spre intrarea în viață. Acest lucru este benefic pentru realizarea lucrării și îndeplinirea datoriei voastre, precum și pentru intrarea voastră în viață. Nu este aceasta cea mai bună variantă? Trebuie să aveți părtășie într-un mod pur și deschis cu privire la experiența voastră de a crede în Dumnezeu pentru a avea rezultate și pentru a obține intrarea în viață. Bârfa sau judecata permanentă nu are niciun beneficiu pentru intrarea în viață și îi face pe oameni să piardă șansa de a se mântui prin credința în Dumnezeu. În credința în Dumnezeu, oamenii trebuie să se concentreze mereu pe punerea în practică a adevărului. Cu cât îl puneți mai mult în practică, cu atât mai mari sunt șansele voastre de mântuire. Dacă înțelegeți prea puțin din adevăr, trebuie să îl căutați și mai mult. Numai prin dobândirea unei înțelegeri a adevărului și punerea lui în practică puteți experimenta o schimbare reală și puteți obține o speranță mai mare și mai sigură de mântuire.

16 iulie 2017