Majoritatea dintre voi credeți în Dumnezeu de mai mulți ani și ați pus, mai mult sau mai puțin, o temelie pe adevărata cale. Acum sunteți capabili să vă lepădați de încurcăturile familiei și ale lumii laice pentru a-L urma pe Dumnezeu. Vă instruiți să îndepliniți o datorie în casa lui Dumnezeu, sunteți dispuși să vă sacrificați pentru El și sunteți gata să vă străduiți pentru a obține adevărul. Asta înseamnă că ați început să înțelegeți lucrurile și că aveți ceva conștiință și rațiune. Acesta e un lucru bun. Însemnătatea îndeplinirii unei datorii este foarte mare! Dacă poți sau nu să-ți faci bine datoria are o legătură directă cu mântuirea și desăvârșirea ta. S-ar putea spune că poți dobândi intrarea în viață numai experimentând lucrarea lui Dumnezeu în timp ce îndeplinești o datorie și că poți obține aprobarea lui Dumnezeu numai îndeplinindu-ți bine datoria. Ca urmare, va fi benefic pentru voi să vi se pretindă ceva mai mult când e vorba de îndatoririle voastre și să fiți puțin emondați și tratați. Măcar veți progresa mai rapid în viață. Nu este un lucru rău că vi se cere mult și nu este un lucru rău nici să vi se dea din când în când o problemă dificilă pentru a vă încerca. Toate acestea se fac pentru a vă ajuta să creșteți în viață și să faceți voia lui Dumnezeu și ca să puteți stăpâni mai bine unele cunoștințe profesionale și să deveniți mai eficienți în datoria voastră. Dacă nu vi s-ar cere aceste lucruri, care ar fi rezultatul? Ați fi capabili doar să predicați doctrine și să respectați reguli și ați crede în Dumnezeu mulți ani fără să vă schimbați deloc. Așa, oare când ați putea progresa? Cum v-ați putea îndeplini bine datoria? Nu doar că nu ați face niciun progres în privința adevărului; nu ați face niciun progres nici în cunoștințele profesionale necesare în datoria voastră. Atunci, ați putea să vă faceți datoria la un standard acceptabil și să depuneți mărturie pentru Dumnezeu? În ceea ce privește statura voastră actuală, înțelegeți adevărul prea superficial și nu ați stăpânit principiile pentru îndeplinirea datoriei voastre. De asemenea, sunteți foarte departe de atingerea standardelor pentru a vă îndeplini datoria în mod satisfăcător. Și totuși, nu vă dați seama de lucrul acesta și vi se pare că vă descurcați bine, iar uneori sunteți chiar extrem de îndrăzneți și neprihăniți de sine. Cuvintele pe care le rostiți sau lucrurile pe care le faceți nu pot vedea lumina zilei și nu sunt în acord cu adevărurile-principii. Când cineva semnalează o problemă a ta, n-o poți accepta, nici nu cauți adevărul și chiar îți găsești scuze. Care e problema aici? Aceea că nu ai nici măcar cea mai rudimentară rațiune necesară pentru a te comporta cum se cuvine. Indiferent ce faci, trebuie, cel puțin, să fie considerat ca adecvat de majoritatea oamenilor. Trebuie să asculți sugestiile fiecăruia – dacă ceea ce spune este corect, atunci trebuie să accepți asta și apoi să-ți corectezi greșelile. Dacă fiecare crede că rezultatele pe care le-ai obținut sunt în regulă și fiecare le încuviințează, abia atunci acțiunile tale pot fi considerate acceptabile. În felul acesta, într-o privință, veți fi capabili să acționați conform principiilor în timp ce vă faceți datoria și veți deveni mai maturi și mai experimentați în gestionarea problemelor. În altă privință, veți fi capabili să învățați mai mult și în același timp veți ajunge să înțelegeți adevărul și să aveți intrare în viață. De aceea, când vi se întâmplă ceva, nu trebuie să fiți neprihăniți de sine. Trebuie să vă liniștiți înaintea lui Dumnezeu și să învățați o lecție. Trebuie să fiți capabili să vă lepădați de voi înșivă pentru a învăța mai mult. Dacă îți spui în gând: „Sunt mai priceput decât voi în problema asta, deci eu ar trebui să conduc și voi toți ar trebui să mă ascultați!”, ce fel de fire e aceasta? E aroganță și neprihănire de sine. Este o fire coruptă, satanică și nu e ceva din sfera umanității normale. Așadar, ce înseamnă să nu fii neprihănit de sine? (Înseamnă să asculți sugestiile fiecăruia și să discuți lucrurile cu fiecare.) Oricare sunt gândurile și opiniile tale personale, dacă hotărăști orbește că sunt corecte și că reprezintă modul în care ar trebui făcute lucrurile, asta e aroganță și neprihănire de sine. Dacă ai unele idei sau opinii pe care le consideri corecte, dar nu ai totală încredere în tine însuți și le poți confirma prin căutare și părtășie, asta e ceea ce înseamnă să nu fii neprihănit de sine. Modul rațional de a face lucrurile este să aștepți să primești susținerea și încuviințarea tuturor înainte de a acționa. Dacă cineva nu e de acord cu tine, ar trebui să răspunzi conștiincios și să fii meticulos când vine vorba de aspectele profesionale ale lucrării tale. Nu se poate să te prefaci că nu vezi problema, zicând: „Cine înțelege asta mai bine, tu sau eu? Sunt implicat în domeniul acesta de lucru de foarte mult timp – nu ar trebui să-l înțeleg mai bine decât tine, oare? Ce știi tu despre el? Nu-l înțelegi!” Asta nu e o fire bună, e prea arogantă și neprihănită de sine. E posibil ca persoana care nu e de acord cu tine să fie o amatoare și să nu înțeleagă bine acel domeniu de lucru; poate că ai dreptate și faci lucrurile corect, însă firea ta e problema. Care este, atunci, modul corect de a te purta și de a acționa? Cum poți să te porți și să acționezi în acord cu adevărurile-principii? Trebuie să-ți expui ideile și să-i lași pe toți să vadă dacă există vreo problemă cu ele. Dacă cineva face o sugestie, mai întâi trebuie s-o accepți și apoi să-i lași pe toți să confirme calea corectă de practică. Dacă nimeni nu are nicio problemă cu ea, poți să hotărăști, apoi, modul cel mai adecvat de a face lucrurile și să acționezi în acel mod. Dacă se descoperă o problemă, atunci trebuie să ceri părerea fiecăruia și ar trebui să căutați adevărul cu toții și să aveți părtășie despre el împreună, iar în felul acesta veți dobândi luminarea Duhului Sfânt. Când inimile vă sunt iluminate și aveți o cale mai bună, rezultatele pe care le obțineți vor fi mai bune decât înainte. Nu e asta îndrumarea lui Dumnezeu? E un lucru minunat! Dacă poți evita să fii neprihănit de sine, dacă poți renunța la închipuirile și ideile tale și dacă poți asculta opiniile corecte ale altora, vei fi capabil să obții luminarea Duhului Sfânt. Inima îți va fi iluminată, iar tu vei fi capabil să găsești calea corectă. Vei avea o cale înainte și, când o vei pune în practică, va fi cu siguranță în acord cu adevărul. Printr-o astfel de practică și experiență vei învăța cum să practici adevărul și, totodată, vei învăța ceva nou despre domeniul respectiv de lucru. Nu-i un lucru bun? Prin aceasta îți vei da seama că, atunci când ți se întâmplă ceva, nu trebuie să fii neprihănit de sine și trebuie să cauți adevărul și că, dacă ești neprihănit de sine și nu accepți adevărul, toți te vor urî și Dumnezeu sigur te va detesta. Nu e aceasta o lecție învățată? Dacă întotdeauna urmărești astfel și practici adevărul, vei continua să-ți perfecționezi abilitățile profesionale pe care le folosești în datoria ta, vei obține rezultate din ce în ce mai bune în datoria ta, iar Dumnezeu te va lumina, te va binecuvânta și-ți va permite să dobândești și mai mult. Pe lângă acestea, vei avea o cale pentru practicarea adevărului și, odată ce vei ști cum să practici adevărul, vei stăpâni treptat principiile. Când știi care acțiuni vor duce la luminarea și îndrumarea de la Dumnezeu, care vor duce la ura și respingerea din partea Lui și care vor duce la aprobarea și binecuvântările Lui, vei avea o cale înainte. Când oamenii primesc binecuvântările și luminarea lui Dumnezeu, progresul lor în viață se va accelera. Vor primi în fiecare zi luminarea și îndrumarea lui Dumnezeu, iar în inimile lor va fi pace și fericire. Oare asta nu le va aduce plăcere? Când acțiunile tale vor putea fi prezentate înaintea lui Dumnezeu și acceptate de El, vei simți plăcere în inimă, iar lăuntric vei avea pace și fericire. Această pace și fericire sunt simțăminte pe care ți le-a dat Dumnezeu, sunt o senzație oferită ție de Duhul Sfânt.

Aroganța și neprihănirea de sine constituie cea mai evidentă fire satanică a omului și, dacă oamenii nu acceptă adevărul, nu vor avea nicio posibilitate de-a o curăți. Toți oamenii au firi arogante și neprihănite de sine și mereu sunt îngâmfați. Indiferent ce gândesc, ce spun sau cum văd lucrurile, totdeauna consideră că propriile puncte de vedere și atitudini sunt corecte și că ceea ce spun alții nu e la fel de bun sau de corect precum ceea ce spun ei. Întotdeauna se agață de opiniile lor și, indiferent cine vorbește, nu vor să-l asculte. Chiar dacă ceea ce spune altcineva este corect sau în acord cu adevărul, ei nu vor accepta; doar vor părea că ascultă, dar nu vor adopta realmente ideea, iar când va veni timpul să acționeze, tot vor face lucrurile așa cum doresc, gândindu-se mereu că ceea ce spun ei este corect și rezonabil. Poate că ceea ce spui este, într-adevăr, corect și rezonabil sau poate că ceea ce ai făcut este corect și ireproșabil, însă ce fel de fire ai dezvăluit? Nu una arogantă și neprihănită de sine? Dacă nu te vei lepăda de firea asta arogantă și neprihănită de sine, nu-ți va afecta ea îndeplinirea datoriei? Nu-ți va afecta practicarea adevărului? Dacă nu vei înlătura firea ta arogantă și neprihănită de sine, oare nu va fi cauza unor piedici serioase în viitor? În mod sigur vei avea parte de piedici, asta e inevitabil. Spuneți-Mi, poate Dumnezeu să vadă un astfel de comportament al omului? Dumnezeu e mai mult decât capabil să-l vadă! El nu doar examinează atent adâncurile inimilor oamenilor, ci le și observă fiecare cuvânt și faptă oricând și oriunde. Ce va spune Dumnezeu când va vedea acest comportament al tău? Va spune: „Ești intransigent! E de înțeles că s-ar putea să te agăți de ideile tale când nu știi că greșești, dar când știi clar că greșești și totuși te agăți de ideile tale și ai prefera să mori, decât să te căiești, nu ești decât un nesăbuit încăpățânat și ai o problemă. Dacă, indiferent cine face o sugestie, întotdeauna adopți o atitudine negativă, de împotrivire față de ea, și nu accepți nici măcar un strop din adevăr, iar inima îți e total potrivnică, închisă și refractară, atunci ești foarte ridicol, ești un om absurd! Ești prea dificil!” În ce sens ești dificil? Ești dificil întrucât ceea ce afișezi nu este o abordare eronată sau un comportament eronat, ci o manifestare a firii tale. O manifestare a cărei firi? A unei firi în care îți e lehamite de adevăr și urăști adevărul. Odată ce ai fost identificat ca persoană care urăște adevărul, în ochii lui Dumnezeu ai o problemă și El te va detesta, te va respinge și te va ignora. Din punctul de vedere al oamenilor, cel mult ei vor spune: „Firea acestei persoane e rea, este incredibil de încăpățânată, împietrită și arogantă! E greu să te înțelegi cu persoana asta și nu iubește adevărul. N-a acceptat niciodată adevărul și nu-l pune în practică.” Cel mult, toți te vor evalua astfel, dar poate această evaluare să-ți decidă soarta? Evaluarea pe care ți-o fac oamenii nu poate să-ți decidă soarta, dar există un lucru pe care nu trebuie să-l uiți: Dumnezeu examinează atent inimile oamenilor și, în același timp, El le observă fiecare cuvânt și faptă. Dacă Dumnezeu te definește în felul acesta și spune că urăști adevărul, dacă El nu spune doar că firea ta e puțin coruptă sau că ești puțin neascultător, nu e asta o problemă foarte gravă? (Este gravă.) Asta înseamnă necaz, iar necazul acesta nu constă în modul în care te văd oamenii sau cum te evaluează ei, ci în modul în care Dumnezeu vede firea ta coruptă de-a urî adevărul. Cum o vede Dumnezeu, deci? Oare Dumnezeu doar a stabilit că urăști, și nu iubești adevărul, și asta-i tot? Oare e atât de simplu? De unde vine adevărul? Pe cine reprezintă adevărul? (Îl reprezintă pe Dumnezeu.) Reflectați asupra acestui lucru: dacă o persoană urăște adevărul, atunci, din punctul lui Dumnezeu de vedere, cum o va privi El? (Ca fiind dușmanul Său.) Nu e asta o problemă gravă? Când o persoană urăște adevărul, ea Îl urăște pe Dumnezeu! De ce spun Eu că Îl urăște pe Dumnezeu? L-a blestemat ea pe Dumnezeu? I s-a împotrivit lui Dumnezeu fățiș? L-a judecat sau L-a osândit pe la spate? Nu neapărat. Atunci, de ce spun că a manifesta o fire care urăște adevărul înseamnă a-L urî pe Dumnezeu? Asta nu înseamnă să faci din țânțar armăsar, e realitatea situației. Este ca în cazul fariseilor ipocriți care L-au pironit pe cruce pe Domnul Isus pentru că urau adevărul — consecințele au fost teribile. Asta înseamnă că, dacă o persoană are o fire căreia îi e lehamite de adevăr și urăște adevărul, aceasta poate răbufni din ea oricând și oriunde și, dacă trăiește după firea asta, oare nu I se va împotrivi lui Dumnezeu? Când persoana se va confrunta cu ceva care implică adevărul sau cu luarea unei decizii, dacă ea nu poate accepta adevărul și trăiește după firea ei coruptă, I se va împotrivi în mod natural lui Dumnezeu și-L va trăda, întrucât firea ei coruptă este una care-L urăște pe Dumnezeu și urăște adevărul. Dacă ai o asemenea fire, atunci, chiar și când e vorba de cuvinte rostite de Dumnezeu, tu le vei pune sub semnul întrebării și vei vrea să le analizezi și să le diseci. Apoi vei fi suspicios în privința cuvintelor Lui și vei spune: „Acestea sunt cu adevărat cuvintele lui Dumnezeu? Mie nu-mi par a fi adevărul, nu mi se par toate neapărat corecte!” Oare nu a răbufnit astfel firea ta de-a urî adevărul? Te poți supune lui Dumnezeu, când gândești în modul acesta? Categoric nu poți. Dacă nu te poți supune Lui, mai este El Dumnezeul tău? Nu este. Ce va fi Dumnezeu pentru tine, atunci? Îl vei trata ca pe un subiect de cercetare, ca pe cineva pe care să-L pui la îndoială, cineva pe care să-L condamni; Îl vei trata ca pe un om obișnuit și comun și-L vei condamna ca atare. Făcând astfel, vei deveni o persoană care I se împotrivește lui Dumnezeu și Îl blasfemiază. Ce fel de fire provoacă lucrul acesta? Este provocat de o fire arogantă, care s-a inflamat într-o anumită măsură; nu doar că din tine va răbufni firea ta satanică, ci și chipul tău satanic va fi complet expus. Ce se întâmplă cu relația dintre Dumnezeu și un om care a ajuns la stadiul de-a I se împotrivi lui Dumnezeu și a cărui răzvrătire față de El a ajuns la un anumit grad? Devine o relație ostilă, în care un om Îl plasează pe Dumnezeu în opoziție cu sine. Dacă, în credința ta în Dumnezeu, nu poți accepta adevărul și nu i te poți supune, atunci Dumnezeu nu este Dumnezeul tău. Dacă refuzi și respingi adevărul, vei fi devenit deja cineva care I se împotrivește lui Dumnezeu. Mai poate Dumnezeu să te mântuiască, atunci? Categoric nu poate. Dumnezeu îți dă o oportunitate să primești mântuirea Sa și nu te vede ca pe un dușman, însă tu nu poți accepta adevărul și-L plasezi pe Dumnezeu în opoziție cu tine; incapacitatea ta de a-L accepta pe Dumnezeu ca fiind adevărul tău și calea ta te face o persoană care I se împotrivește lui Dumnezeu. Cum ar trebui rezolvată această problemă? Trebuie să te căiești și să schimbi direcția rapid. De exemplu, când întâmpini o problemă sau o dificultate în timp ce îți îndeplinești datoria și nu știi cum s-o rezolvi, nu trebuie să te gândești orbește la ea. Mai întâi trebuie să te liniștești înaintea lui Dumnezeu, să te rogi, să cauți la El și să vezi ce spun cuvintele Lui despre ea. Dacă, după citirea cuvintelor lui Dumnezeu, tot nu înțelegi și nu știi de care adevăruri ține această chestiune, trebuie să rămâi fidel unui principiu, și anume: în primul rând să asculți, să nu ai idei sau gânduri personale, să aștepți cu inima liniștită și să vezi cum intenționează și cum vrea Dumnezeu să acționeze. Când nu înțelegi adevărul, ar trebui să-l cauți și ar trebui să-L aștepți pe Dumnezeu, în loc să acționezi orbește și neglijent. Dacă cineva îți dă o sugestie atunci când nu înțelegi adevărul și-ți spune cum să acționezi în acord cu adevărul, întâi ar trebui s-o accepți și să-i lași pe toți să aibă părtășie despre ea și să vezi dacă această cale este sau nu corectă și dacă este sau nu în acord cu adevărurile-principii. Dacă îți confirmi că este în acord cu adevărul, atunci practică în modul respectiv; dacă stabilești că nu se potrivește cu adevărul, atunci nu practica în acel mod. Atât este de simplu! Atunci când cauți adevărul, ar trebui să cauți de la mulți oameni. Dacă cineva are ceva de spus, ar trebui să-l asculți și să iei în serios toate cuvintele sale. Nu-l ignora și nu-l disprețui, fiindcă asta se leagă de chestiuni din sfera datoriei tale și trebuie să iei în serios acest lucru. Aceasta e atitudinea și starea corectă. Când te afli în starea corectă și nu dai dovadă de o fire căreia îi este lehamite de adevăr și urăște adevărul, atunci practicarea în acest mod va înlocui firea ta coruptă. Asta e practicarea adevărului. Ce roade va aduce dacă practici în modul acesta? (Vom fi îndrumați de Duhul Sfânt.) A primi îndrumarea Duhului Sfânt e un aspect. Uneori, chestiunea va fi foarte simplă și se poate înfăptui folosindu-ți propria minte; după ce alții au terminat să-ți dea sugestii și înțelegi, vei fi capabil să îndrepți lucrurile și să acționezi în acord cu principiile. Oamenii pot crede că aceasta este o chestiune minoră, dar pentru Dumnezeu e o chestiune importantă. De ce spun asta? Deoarece, atunci când practici în felul acesta, pentru Dumnezeu ești o persoană care poate să practice adevărul, o persoană care iubește adevărul și o persoană căreia nu îi e lehamite de adevăr – atunci când Dumnezeu vede în inima ta, El îți vede și firea, iar asta e o chestiune importantă. Cu alte cuvinte, când îți faci datoria și acționezi în prezența lui Dumnezeu, ceea ce trăiești și manifești sunt, toate, adevăruri-realități pe care oamenii ar trebui să le aibă. Atitudinile, gândurile și stările pe care le ai în tot ce faci sunt cele mai importante lucruri pentru Dumnezeu și ele sunt ceea ce El examinează atent.

Nu e josnic, oare, că unora le place să despice firul în patru și să intre în fundături de câte ori li se întâmplă ceva? Aceasta e o mare problemă. Oamenii limpezi la minte nu vor face greșeala asta, dar oamenii absurzi așa sunt. Totdeauna își închipuie că alții le fac lucrurile dificile, că alții le fac viața grea dinadins, așa că mereu li se opun altor oameni. Nu e asta o deviație? Nu depun efort când e vorba de adevăr, preferă să se ciondănească despre lucruri neimportante atunci când li se întâmplă ceva, pretinzând explicații, încercând să-și salveze imaginea, și întotdeauna folosesc soluții omenești pentru a aborda aceste chestiuni. Acesta e cel mai mare obstacol pentru intrarea în viață. Dacă așa crezi în Dumnezeu sau dacă așa practici, nu vei dobândi adevărul niciodată, pentru că nu vii niciodată înaintea lui Dumnezeu. Nu vii niciodată înaintea lui Dumnezeu să primești tot ce ți-a pregătit El și nici nu folosești adevărul pentru a aborda toate acestea, ci folosești soluții omenești pentru a aborda lucrurile. Ca urmare, în ochii lui Dumnezeu, tu ai rătăcit prea departe de El. Nu doar inima ți-a rătăcit de la El. Întreaga ta ființă nu trăiește în prezența Lui. Astfel îi privește Dumnezeu pe cei care mereu analizează excesiv lucrurile și despică firul în patru. Există oameni care sunt guralivi, mieroși la vorbă, cu mintea ageră și vicleană, care se gândesc: „Am darul vorbirii. Alții chiar mă admiră, mă stimează toți și mă apreciază foarte mult. De obicei oamenii mă ascultă.” Oare e util acest lucru? Ți-ai construit prestigiul printre oameni, dar modul în care te comporți înaintea lui Dumnezeu Lui nu-I place. Dumnezeu spune că ești un non-credincios și că urăști adevărul. Printre oameni, poate că ești sofisticat și cizelat, s-ar putea să gestionezi lucrurile foarte bine și să te înțelegi cu oricine; poate că întotdeauna ești capabil să găsești o cale de-a te ocupa și de-a avea grijă de lucruri indiferent de situație, însă nu vii înaintea lui Dumnezeu și nu cauți adevărul pentru a rezolva problemele. Astfel de oameni fac multe necazuri. Dumnezeu are un singur lucru de spus ca evaluare a oamenilor ca tine: „Ești un non-credincios, încerci să profiți de această oportunitate ca să câștigi binecuvântări sub pretextul credinței în Dumnezeu. Nu ești o persoană care acceptă adevărul.” Ce părere aveți despre o asemenea evaluare? Este ceea ce vă doriți? În mod sigur nu este. E posibil ca unora să nu le pese și să spună: „Nu contează cum ne vede Dumnezeu. Oricum, noi nu-L putem vedea pe Dumnezeu. Cea mai urgentă problemă a noastră e ca întâi să ajungem în relații bune cu oamenii din jur. Odată ce ne-am creat o poziție stabilă, apoi îi vom putea câștiga pe conducători și pe lucrători, astfel încât să ne admire toți.” Ce fel de persoană e asta? E cineva care crede în Dumnezeu? Cu siguranță nu; este un non-credincios. Cei care cred în Dumnezeu trebuie să trăiască mereu în prezența Lui; indiferent ce probleme întâmpină, ei trebuie să vină înaintea lui Dumnezeu să caute adevărul, astfel ca până la urmă, Dumnezeu să spună: „Ești cineva care iubește adevărul, care-L mulțumește pe Dumnezeu și pe care El îl găsește plăcut. Dumnezeu ți-a văzut inima și ți-a văzut și ascultarea.” Ce părere aveți despre o asemenea evaluare? Doar astfel de oameni pot primi lauda lui Dumnezeu. Puteți să înțelegeți pe deplin lucrul acesta? Eu vă spun că, orice datorie îndeplinește un om care crede în Dumnezeu – fie că se ocupă de chestiuni externe sau de o datorie care e în legătură cu diversele lucrări sau domenii de specializare ale casei lui Dumnezeu –, dacă el nu vine des înaintea lui Dumnezeu, nu trăiește în prezența Sa, nu îndrăznește să accepte examinarea Sa atentă și nu caută adevărul de la Dumnezeu, atunci el e un non-credincios și nu se deosebește cu nimic de un necredincios. Puteți să înțelegeți ideea aceasta? E posibil să existe acum unii oameni care nu pot îndeplini o datorie deoarece mediul lor nu este potrivit; ei trăiesc în mediul necredincioșilor, și totuși încă primesc adeseori luminarea și îndrumarea lui Dumnezeu. Cum e cu putință? Lucrurile cele mai importante sunt că pot să se roage la Dumnezeu, să mănânce și să bea cuvintele Lui, să caute adevărul și să-l practice și să păstreze o relație normală cu Dumnezeu. Acestea sunt lucrurile care sunt esențiale pentru a determina dacă o persoană poate trăi mereu în prezența lui Dumnezeu. Dacă adesea nu-L poți simți pe Dumnezeu și în mod frecvent ești slab și negativ, sau dacă adesea ești depravat sau nu porți nicio povară în datoria ta și mereu ești dezorientat, aceasta e o stare bună sau o stare rea? E o stare de-a trăi înaintea lui Dumnezeu sau o stare de-a nu trăi deloc înaintea lui Dumnezeu? (E o stare de-a nu trăi înaintea lui Dumnezeu.) Așadar, trebuie să cumpăniți lucrul acesta: trăiți adesea înaintea lui Dumnezeu sau nu? Dacă foarte rar trăiești înaintea Lui și dacă nici măcar nu te rogi sau nu citești cuvintele lui Dumnezeu, se anunță o problemă, înseamnă că ești un necredincios. Unii oameni rar își concentrează mintea la treburile cuvenite, sunt depravați și neînfrânați, iar când li se întâmplă ceva sunt mereu derutați și nu știu cum să caute adevărul. Nu știu nici măcar dacă au obținut sau nu rezultate în îndeplinirea îndatoririlor lor. Nu știu care din acțiunile lor zilnice Îl ofensează pe Dumnezeu, care sunt considerate de El plăcute și care sunt detestate de El. Ei doar o scot cumva la capăt, zi după zi. Ce părere aveți despre starea aceasta? Oamenii care trăiesc în asemenea stări au, oare, inimi care se tem de Dumnezeu? Poate exista vreun principiu în ceea ce fac ei? Pot ei face lucruri raționale? Când își îndeplinesc îndatoririle oare pot să spună: „Trebuie să mă înfrânez, trebuie să-mi fac bine datoria, trebuie s-o fac din toată inima și din toate puterile mele”? Pot ei atinge devoțiunea? (Nu pot.) Ce fac astfel de oameni, atunci? Trudesc, doar. Au obținut adevărul astfel de oameni? (Nu.) Aceasta-i o mare pierdere. Cum poate grupul acesta de nesăbuiți să nu știe să urmărească adevărul? Cred în Dumnezeu de zece sau douăzeci de ani și au ascultat atâtea predici, și totuși ei nu știu ce se poate dobândi prin credința în Dumnezeu, cum ar trebui să urmărească adevărul, cum ar trebui să practice adevărul sau cum ar trebui să-și îndeplinească îndatoririle. Dacă nu înțeleg clar nici măcar lucrurile acestea importante, nu sunt cam nesăbuiți? Sunt atât de slabi de minte și insensibili! Nu au absolut nicio reacție față de adevăr, iar asta e periculos. Care este cel mai important lucru în credința în Dumnezeu? Să obții adevărul. Ce probleme vor fi rezolvate când un om obține adevărul? În primul rând va fi problema păcatelor sale, problema firilor sale corupte și toate dificultățile credinței lui în Dumnezeu și toate punctele lui de vedere greșite. Toate aceste probleme pot fi rezolvate. Când un om obține adevărul, unde ar trebui să-l folosească? Ar trebui să fie folosit în îndeplinirea datoriei sale și în a fi mărturie pentru Dumnezeu – acestea sunt lucrurile cele mai importante. Poate acum vă lipsește o cunoaștere adevărată a acestui lucru, poate încă nu v-ați dat seama de valoarea sau însemnătatea adevărului, dar într-o bună zi vă veți da seama.

Ați citit Cartea lui Iov? V-ați simțit mișcați când o citeați? Ați simțit un fel de dor care vă făcea să vă doriți să deveniți o persoană ca Iov? (Da.) Cât poate dura o astfel de stare și dispoziție? O zi-două sau o lună-două sau poate un an-doi? (Două sau trei zile.) Așadar, o astfel de stare și dispoziție va dispărea după două sau trei zile? Când te simți mișcat, trebuie să te rogi și să-I spui lui Dumnezeu că vrei să fii o persoană ca Iov, că vrei să înțelegi adevărul, să ajungi să-L cunoști pe Dumnezeu și să devii o persoană care se teme de Dumnezeu și se ferește de rău. Trebuie să-L implori să producă asta în tine, implorându-L să te îndrume, să-ți ofere mediile potrivite, să-ți dea tărie și să te apere ca să poți rămâne ferm în fiecare situație pe care o întâlnești, să nu I te împotrivești lui Dumnezeu, ci să faci fapte care țin de frica de Dumnezeu și ferirea de rău și să împlinești voia Sa. Trebuie ca mereu să te rogi lui Dumnezeu și să-L implori, de dragul acestui țel și pentru lucrurile pe care speri să le realizezi, iar când va vedea inima ta sinceră, va acționa. Nu te teme când acționează Dumnezeu. În niciun caz El nu ți-ar putea acoperi trupul de bube și să-ți ia tot ce ai, cum a făcut când l-a încercat pe Iov. Dumnezeu nu va face asta; treptat, îți va da să duci mai mult, potrivit staturii tale. Trebuie să-L chemi pe Dumnezeu în mod serios – nu-L chema doar două zile după ce ai citit Cartea lui Iov și încă te simți mișcat de ea, și apoi să uiți de ea a treia zi, când n-o mai citești, și să n-o mai păstrezi în inimă. Dacă faci așa, te așteaptă probleme! Dacă admiri oamenii ca Iov și dacă vrei să fii o astfel de persoană, atunci trebuie să ai o cale pentru modul în care să devii o astfel de persoană; trebuie să-ți pui inima înaintea lui Dumnezeu și apoi să te rogi des pentru lucrul acesta, să cugeți des la el și apoi să mănânci și să bei cuvintele pe care le-a rostit Dumnezeu despre Iov, să reflectezi asupra lor în mod consecvent și repetat, iar după aceea trebuie să ai părtășie cu oameni care au experiență și cunoaștere de acest fel. Trebuie să lucrezi din greu pentru atingerea acestui țel. Cum ar trebui să lucrezi din greu? Dacă doar stai uitându-te și așteptând, acesta nu-i lucrat din greu. Trebuie să pui asta în practică, trebuie să-i dedici effort, nutrind, totodată, o hotărâre de-a îndura suferința și o inimă plină de dor, și apoi să-ți aduci ca ofrandă rugăciunile pentru lucrul acesta, rugându-L pe Dumnezeu să acționeze. Dacă Dumnezeu nu acționează, atunci, oricât de multă determinare au oamenii, va fi zadarnic. Cum va acționa Dumnezeu? El va începe să orchestreze și să aranjeze pentru tine medii care se potrivesc staturii tale. Trebuie să-I spui lui Dumnezeu ce obiectiv vrei să realizezi în credința ta și ce fel de hotărâri ai luat. Te-ai rugat și L-ai implorat pe Dumnezeu pentru asta? Cât timp te-ai rugat și L-ai implorat? Dacă doar spui din când în când vreo două rugăciuni și, când vezi că Dumnezeu nu a acționat, te gândești: „Uită de asta, o să las lucrurile în pace! Întâmplă-se ce s-o întâmpla, mă voi lăsa dus de val și atât. Nu-mi pasă ce mi se întâmplă”, asta nu e în regulă și nu ești sincer. Dacă tot ce ai sunt două minute de entuziasm, poate Dumnezeu să acționeze pentru tine și să ajute să-ți aranjeze medii? El nu ar face asta! Dumnezeu vrea să-ți vadă sinceritatea, să vadă cât timp pot rezista sinceritatea și perseverența ta și dacă inima ta e cinstită sau falsă. Dumnezeu va aștepta. El îți aude rugăciunile și implorările, îți aude hotărârile și dorințele pe care I le mărturisești, dar până nu ți-a văzut determinarea de-a îndura suferința, El nu va acționa. Dacă, după ce ai terminat să te rogi lui Dumnezeu, pur și simplu dispari fără să fi făcut nimic, ar acționa El oare în aceste circumstanțe? Cât se poate de sigur, nu. Trebuie să-L rogi și să-L implori mai mult pe Dumnezeu, depunând efort în acest lucru și reflectând asupra lui, iar apoi să savurezi în detaliu mediile pe care El ți le-a pregătit; ele vor veni în viața ta puțin câte puțin și Dumnezeu va începe să acționeze. Dacă nu ai o inimă sinceră, atunci asta nu va funcționa. Poți să spui: „Cât îl admir pe Iov și cât îl admir pe Petru!”, dar ce folos de admirația ta? Poți să-i admiri cât vrei, însă tu nu ești ei și toată admirația ta nu-L va determina pe Dumnezeu să facă asupra ta aceeași lucrare pe care a făcut-o asupra lor, fiindcă nu ești același gen de persoană ca ei. Nu ai hotărârea lor sau umanitatea lor sau inima cu care au tânjit după adevăr și l-au urmărit. Doar când vei ajunge să ai aceste lucruri, te va înzestra Dumnezeu cu mai mult.

Aveți acum determinarea de-a urmări adevărul, de-a obține adevărul, de-a dobândi mântuirea și de-a fi desăvârșiți de Dumnezeu? (Da.) Cât de mare este determinarea voastră? Cât timp o puteți menține? (Când sunt într-o stare bună, am determinare, însă când întâmpin lucruri care nu corespund cu noțiunile mele sau cu interesele trupului meu, ori când trec printr-o rafinare sau am niște dificultăți, atunci mă blochez într-o stare de negativitate, iar credința și determinarea pe care le aveam la început dispar puțin câte puțin.) Asta nu e în regulă. Ești prea slab. Trebuie să ajungi în punctul în care, indiferent ce circumstanțe întâmpini, ele nu pot să-ți schimbe determinarea. Numai atunci vei fi cineva care chiar iubește și urmărește adevărul. Dacă, atunci când ți se întâmplă ceva și întâmpini o mică dificultate, te retragi, devii negativ și deprimat și renunți la determinarea ta, asta nu e în regulă. Trebuie să ai tăria cuiva care e gata să-și pună viața în joc și să spui: „Indiferent ce se va întâmpla, chiar dacă voi muri, nu voi abandona adevărul sau țelul meu de-a urmări adevărul.” Atunci nimic nu te va putea opri. Dacă într-adevăr vei întâmpina dificultăți și vei fi încolțit, Dumnezeu va acționa. În plus, trebuie să ai următorul mod de înțelegere: „Nu contează ce întâmpin, toate sunt lecții pe care trebuie să le învăț în demersul meu de urmărire a adevărului – ele au fost rânduite de Dumnezeu. Poate că sunt slab, dar nu sunt negativ și-I sunt recunoscător lui Dumnezeu că-mi dă oportunitatea de-a învăța aceste lecții. Îi sunt recunoscător lui Dumnezeu că-mi creează situația aceasta. Nu pot renunța la determinarea mea de a-L urma pe Dumnezeu și de-a obține adevărul. Dacă aș renunța la ea, ar fi totuna cu a ceda Satanei, a mă ruina și a-L trăda pe Dumnezeu.” Indiferent ce probleme minore întâmpini, toate sunt mici episoade în derularea vieții tale. Nu trebuie să le lași să blocheze direcția progresului tău. Când întâlnești dificultăți poți să cauți și să aștepți, însă direcția progresului tău nu trebuie să se schimbe, corect? (Corect.) Indiferent ce zic alții sau cum te tratează și indiferent cum te tratează Dumnezeu, determinarea ta nu trebuie să se schimbe. Dacă Dumnezeu spune: „Tu nu accepți deloc adevărul, te detest”, iar tu spui: „Dumnezeu mă detestă. Ce sens are viața mea, deci? Mai bine mor și termin cu ea!” – L-ai înțelege greșit pe Dumnezeu. E adevărat că El te detestă, însă ar trebui să lupți mai departe, ar trebui să accepți adevărul și să-ți îndeplinești datoria. Atunci nu vei fi cineva care nu e bun de nimic, iar Dumnezeu nu te va urî și nu te va respinge. În clipa de față, statura voastră e încă prea mică și încă nu ați atins standardele necesare pentru ca Dumnezeu să vă încerce. Care e singurul lucru pe care-l puteți face? Trebuie să te rogi: „Dumnezeule, Te rog să mă îndrumi și să mă luminezi ca să înțeleg voia Ta, să am credința și perseverența de-a merge pe calea urmăririi adevărului și ca să pot să mă tem de Dumnezeu și să mă feresc de rău. Deși sunt slab și statura mea e imatură, Te implor să-mi dai tărie și să mă aperi, ca să Te pot urma până la capăt.” Trebuie să vii des înaintea lui Dumnezeu să te rogi. Poate că alți oameni râvnesc lucruri lumești, își răsfață trupul și urmează tendințe lumești, dar tu nu trebuie să te însoțești cu ei – concentrează-te doar pe îndeplinirea datoriei tale. Când alții se simt negativi și nu-și îndeplinesc îndatoririle, nu trebuie să te simți constrâns și ar trebui să cauți adevărul pentru a-i ajuta. Când alții se răsfață în confort, nu trebuie să-i invidiezi, pe tine trebuie să te preocupe numai să trăiești înaintea lui Dumnezeu. Când alții urmăresc prestigiu, avantaje și statut, ar trebui să te rogi pentru ei și să-i ajuți, să-ți liniștești inima înaintea lui Dumnezeu și să nu lași aceste lucruri să te influențeze. Orice se întâmplă în jurul tău, ar trebui să te rogi lui Dumnezeu pentru toate. Ar trebui ca întotdeauna să cauți adevărul, să te înfrânezi, să te asiguri că trăiești în prezența lui Dumnezeu și că ai o relație normală cu El. Dumnezeu examinează atent oamenii tot timpul și Duhul Sfânt lucrează în astfel de oameni. Cum anume examinează Dumnezeu atent inima unei persoane? El nu doar Se uită cu ochii, El aranjează medii pentru tine și-ți atinge inima cu mâna Sa. De ce spun Eu asta? Fiindcă, atunci când Dumnezeu aranjează un mediu pentru tine, El vede dacă tu îl respingi și urăști ori îți place și te supui acestuia, dacă aștepți cu pasivitate ori cauți adevărul în mod activ. Dumnezeu urmărește cum ți se schimbă inima și gândurile și în ce direcție se dezvoltă ele. Starea din inima ta e uneori pozitivă și alteori negativă. Dacă poți accepta adevărul, vei fi capabil să primești de la Dumnezeu oamenii, evenimentele, lucrurile și diversele medii pe care El le creează pentru tine și vei fi capabil să le abordezi corect. Prin citirea cuvintelor lui Dumnezeu și prin reflecție, toate gândurile și ideile tale, toate opiniile și stările tale se vor schimba pe baza cuvintelor Lui. Vei înțelege clar lucrul acesta, iar Dumnezeu va și examina totul cu atenție. Chiar dacă nu vei fi vorbit cu nimeni despre asta sau nu te vei fi rugat în legătură cu asta și o vei gândi numai în inima și în lumea ta, din perspectiva lui Dumnezeu va fi foarte clar deja – va fi evident pentru El. Oamenii te privesc cu ochii lor, însă Dumnezeu îți atinge inima cu inima Sa, atât de aproape de tine este El. Dacă simți examinarea Lui atentă, trăiești în prezența Lui. Dacă nu simți deloc examinarea Lui atentă, trăiești în lumea ta și trăiești după sentimentele și firile tale corupte, iar atunci ai o problemă. Dacă nu trăiești în prezența lui Dumnezeu, dacă există o mare distanță între tine și El și ești departe de El, dacă nu te gândești deloc la voia lui Dumnezeu și dacă nu accepți examinarea Lui atentă, El va ști toate acestea. Va fi cât se poate de ușor pentru El să-Și dea seama. Deci, când ai determinare și un țel și ești dornic să fii desăvârșit de Dumnezeu și să devii o persoană care urmează voia Lui, se teme de Dumnezeu și se ferește de rău, când ai hotărârea aceasta și poți să te rogi și să implori des pentru aceste lucruri și să trăiești în prezența lui Dumnezeu nedistanțându-te de El și nepărăsindu-L niciodată, înțelegi clar aceste lucruri, iar Dumnezeu le știe și El. Unii oameni spun: „Eu personal înțeleg clar lucrul acesta, dar Dumnezeu îl știe sau nu?” Această întrebare nu e valabilă. Dacă spui asta, dovedește că nu ai comunicat niciodată cu Dumnezeu și că nu există absolut nicio relație între tine și El. De ce spun că nu există nicio relație între tine și El? Tu nu ai trăit înaintea lui Dumnezeu și, ca urmare, nu poți percepe dacă El este cu tine sau nu, dacă te îndrumă, dacă te apără și dacă te-a dojenit când ai făcut ceva rău. Dacă nu percepi aceste lucruri, atunci nu trăiești înaintea lui Dumnezeu, doar îți închipui asta și te răsfeți – trăiești în lumea ta, și nu înaintea lui Dumnezeu, și nu există absolut nicio relație între tine și El.

Cum pot oamenii să păstreze o relație normală cu Dumnezeu? De ce anume depinde menținerea ei? Depinde de faptul ca ei să implore, să se roage și să interacționeze cu Dumnezeu în inimile lor. Acest gen de relație le permite oamenilor să trăiască mereu înaintea lui Dumnezeu. De aceea, pentru a stabili o relație normală cu Dumnezeu, în primul rând oamenii trebuie să se liniștească. Unii mereu fac lucruri afară și se preocupă numai de treburi exterioare. Dacă nu au nicio viață spirituală o zi sau două, nu-și vor da seama de asta. Tot nu-și vor da seama nici după trei sau patru zile și nici chiar după una sau două luni. Asta deoarece nu s-au rugat, nu au implorat sau nu au comunicat cu Dumnezeu. Implorarea e atunci când ți se întâmplă ceva și vrei ca Dumnezeu să te ajute, să te îndrume, să-ți poarte de grijă, să te lumineze, să te facă să înțelegi voia Lui, să știi ce este adevărul, să înțelegi care sunt principiile adevărului și să știi cum să practici adevărul – acesta e genul de implorare care e în acord cu voia lui Dumnezeu. Rugăciunea acoperă o gamă destul de largă. Uneori poți să vorbești despre lucruri care sunt în inima ta – când întâmpini dificultăți sau când te simți negativ și slab, poți să-I vorbești lui Dumnezeu despre lucrurile acestea din inimă; poți, de asemenea, să te rogi lui Dumnezeu în perioade când ești neascultător sau poți să-I vorbești lui Dumnezeu despre lucrurile care ți se întâmplă în fiecare zi, atât cele pe care le poți pricepe, cât și cele pe care nu le poți pricepe – aceasta se numește rugăciune. Rugăciunea înseamnă să-I vorbești lui Dumnezeu despre ceea ce e în inima ta sau să cauți adevărul de la El. Uneori e făcută la un moment stabilit, alteori nu e la vreun moment stabilit; te poți ruga oricând și oriunde. Părtășia spirituală nu ia nicio formă anume: poate că există ceva ce te supără sau poate că nu; poate ai ceva ce vrei să spui sau poate nu. Când există ceva ce te supără, ar trebui să-I vorbești lui Dumnezeu despre asta și să spui o rugăciune. În mod obișnuit, ar trebui să încerci să reflectezi asupra unor întrebări ca de pildă: cum iubește Dumnezeu omul, cum Se îngrijorează El pentru om, de ce îl emondează și tratează pe om, ce înseamnă cu adevărat să asculți de Dumnezeu și așa mai departe, comunicând cu Dumnezeu întotdeauna și pretutindeni, rugându-te Lui și cerând de la El. Aceasta e părtășie spirituală sau „părtășie în duh” pe scurt. Uneori, e posibil să te gândești în timp ce ești pe drum la ceva ce te întristează foarte mult; nu e nevoie să îngenunchezi ori să-ți închizi ochii. Poți să-I vorbești lui Dumnezeu în inima ta, pur și simplu: „Dumnezeule, mi s-a întâmplat lucrul acesta și nu știu modul corect în care să mă ocup de el, așa că cer îndrumarea Ta în această problemă.” Când simți o mișcare în inimă și-I spui lui Dumnezeu câteva cuvinte din suflet despre ea, atunci El va ști. Uneori, poate ți-e dor de casă și spui: „Dumnezeule, mi-e așa de dor de casă!” Nu spui de cine anume ți-e dor, doar te simți trist și-I vorbești lui Dumnezeu despre asta. Îți poți rezolva problemele numai dacă te rogi lui Dumnezeu și-I spui ce-i în inima ta. Îți poți rezolva problemele discutând cu o altă persoană? Nu e prea rău dacă te întâlnești cu cineva care înțelege adevărul – nu doar că vei fi capabil să-ți rezolvi problemele, ci vei și beneficia din asta. Dar dacă te întâlnești cu cineva care nu înțelege adevărul, nu vei fi capabil să-ți rezolvi problemele și s-ar putea să-l afecteze și pe omul respectiv. Dacă-I vorbești lui Dumnezeu, El te va mângâia și te va mișca. Dacă poți să te liniștești înaintea Lui, să citești cuvintele Sale și apoi să reflectezi și să te rogi, vei fi capabil să înțelegi adevărul și să-ți rezolvi problemele. Cuvintele lui Dumnezeu te pot ajuta să găsești o cale de a-ți depăși dificultățile, iar când vei întâlni acest mic obstacol, nu te vei poticni și nu te va constrânge, nici nu va influența modul în care-ți îndeplinești datoria. Vor fi momente când te vei simți deodată deprimat și puțin întunecat. Când se întâmplă asta, ar trebui să te rogi imediat lui Dumnezeu și să te apropii de El, adică să-I vorbești despre ce e în inima ta și să I te confesezi întotdeauna și oriunde te afli. Astfel, starea ta poate fi schimbată total. Trebuie să ai credință: „Dumnezeu este alături de mine în absolut fiecare clipă, El nu m-a părăsit niciodată, simt asta. Oriunde aș fi și orice aș face – fie că sunt într-o adunare sau îmi fac datoria – știu în inima mea că Dumnezeu mă duce de mână și că nu m-a părăsit niciodată.” Uneori, când îți amintești cum ai petrecut fiecare zi în felul acesta de-a lungul anilor, vei simți că statura ți-a crescut, că Dumnezeu te îndruma și că iubirea lui Dumnezeu te apăra tot timpul. Gândindu-te la aceste lucruri, te vei ruga atunci în inima ta, dându-I slavă lui Dumnezeu: „O, Dumnezeule, Îți mulțumesc! Sunt prea slab, timid și prea profund corupt. Dacă nu Te-aș fi avut pe Tine să mă îndrumi în felul acesta, în niciun caz nu aș fi reușit să ajung ziua de azi de unul singur.” Nu este aceasta părtășie spirituală? Dacă oamenii pot avea deseori părtășie cu Dumnezeu în felul acesta, oare nu vor avea multe să-I spună lui Dumnezeu? Nu vor trece multe zile fără să aibă nici măcar un lucru să-I spună lui Dumnezeu. Când nu ai nimic să-I spui lui Dumnezeu, Dumnezeu lipsește din inima ta. Dacă Dumnezeu este în inima ta și ai credință în El, atunci vei putea să-I spui toate cuvintele din inima ta, inclusiv lucrurile despre care ai vorbi cu confidenții tăi. Dumnezeu îți este, de fapt, cel mai apropiat confident. Dacă Îl tratezi pe Dumnezeu ca pe cel mai apropiat confident al tău, ca pe membrul familiei tale pe care te bazezi cel mai mult, pe care îl consideri cel mai de nădejde, cel mai demn de încredere și cu care ești cel mai intim, atunci îți va fi imposibil să nu ai nimic să-I spui lui Dumnezeu. Dacă ai întotdeauna ceva să-I spui lui Dumnezeu, oare nu vei trăi mereu în prezența Lui? Dacă trăiești mereu în prezența lui Dumnezeu, atunci vei putea simți în fiecare clipă cum Dumnezeu te luminează și te îndrumă, cum Se îngrijește de tine și te apără și îți aduce pace și bucurie, cum te binecuvântează și cum te dojenește, te disciplinează, te ceartă, te judecă și te mustră. Toate acestea vor fi clare și evidente pentru tine. Dacă doar o scoți cumva la capăt în fiecare zi, crezând în Dumnezeu numai cu vorba, fără să-L ai în inimă, și dacă îți îndeplinești datoria și participi la adunări doar la nivel exterior și citești cuvintele lui Dumnezeu și te rogi zilnic, făcând doar mecanic, de formă, aceste lucruri, atunci asta nu e credință în Dumnezeu – niciunul dintre aceste ritualuri religioase pe care le respecți nu are vreo relație cu adevărul. Cei care cred în Dumnezeu ar trebui să citească atent în fiecare zi un pasaj din cuvintele Lui și să se roage și să aibă părtășie în cadrul acestor cuvinte. Ar trebui ca în fiecare zi să dobândească puțină iluminare din cuvintele lui Dumnezeu și să înțeleagă ceva din adevăr. Mai ales, ar trebui să fie capabili să caute adevărul și să gestioneze problemele conform principiilor în timp ce își îndeplinesc îndatoririle și să fie capabili să câștige zilnic experiență de viață și să experimenteze lucrarea lui Dumnezeu. Asta înseamnă un credincios adevărat și un om care-L urmează pe Dumnezeu.

Care problemă e cea mai importantă și are cea mai mare nevoie de rezolvare în credința ta în Dumnezeu? Problema relației tale normale cu Dumnezeu. Dacă tu crezi în Dumnezeu, dar El nu este în inima ta și ți-ai întrerupt relația cu El și nu-L tratezi ca pe cel mai intim, cel mai de încredere și cel mai apropiat membru al familiei și confident al tău, atunci Dumnezeu nu este Dumnezeul tău. Practicați conform cuvintelor Mele o perioadă și uitați-vă să vedeți dacă starea voastră lăuntrică s-a schimbat. Practicând conform cuvintelor Mele te poți asigura că trăiești în prezența lui Dumnezeu, că ai o condiție și o stare normală. Când starea cuiva este normală și el nu este influențat de niciun eveniment, om sau lucru, nici de diversele medii de care are parte în toate etapele experienței lui de viață, iar el este capabil să stăruie în a-și îndeplini datoria în mod normal, atunci are statură adevărată și este cineva care a intrat în realitatea adevărului.

13 iulie 2017