XI Cuvinte clasice privind intrarea în realitatea adevărului

(XIV) Cuvinte despre cum să ne supunem judecății și mustrării, încercărilor și rafinării

173. Confruntat cu starea omului și cu atitudinea sa față de Dumnezeu, Dumnezeu a făcut o nouă lucrare, permițându-i omului să dețină atât cunoștințe despre și ascultare față de El, cât și dragoste și mărturie. Astfel, omul trebuie să experimenteze rafinarea sa de către Dumnezeu, precum și judecata, tratarea și curățirea sa, fără de care omul nu L-ar cunoaște niciodată pe Dumnezeu și nu ar fi niciodată capabil să-L iubească și să-L mărturisească cu adevărat. Rafinarea omului de către Dumnezeu nu este doar de dragul unui efect unilateral, ci de dragul unui efect multifațetat. Doar în acest fel Dumnezeu înfăptuiește lucrarea de rafinare în cei care doresc să caute adevărul, pentru ca hotărârea și dragostea lor să fie desăvârșite de către Dumnezeu. Pentru cei care doresc să caute adevărul și care tânjesc după Dumnezeu, nimic nu are mai multă semnificație sau un sprijin mai intens decât o asemenea rafinare. Firea lui Dumnezeu nu este atât de ușor cunoscută sau înțeleasă de către om, căci Dumnezeu, în cele din urmă, este Dumnezeu. Până la urmă, este imposibil ca Dumnezeu să aibă aceeași fire ca și omul și, astfel, nu este ușor pentru om să Îi cunoască firea. Adevărul nu este în mod inerent stăpânit de către om și nu este ușor de înțeles de cei care au fost corupți de către Satana; omul este lipsit de adevăr și lipsit de hotărârea de a pune adevărul în practică, și dacă nu suferă și nu este rafinat sau judecat, atunci hotărârea lui nu va fi niciodată desăvârșită. Pentru toți oamenii, rafinarea este chinuitoare și foarte greu de acceptat – totuși, în timpul rafinării, Dumnezeu îi dă de înțeles în mod clar omului despre firea Sa dreaptă și face publice cerințele Lui pentru om și oferă mai multă iluminare și o curățire și tratare mai reale; prin compararea faptelor cu adevărul, El dă omului o mai mare cunoaștere a sa și a adevărului și o mai bună înțelegere a voinței Sale, permițându-i astfel acestuia să aibă o iubire adevărată și mai curată față de Dumnezeu. Acestea sunt obiectivele lui Dumnezeu în realizarea rafinării. Toată lucrarea pe care o face Dumnezeu în om are propriile scopuri și semnificații; Dumnezeu nu face o lucrare fără sens, nici nu face o lucrare care este lipsită de beneficii pentru om. Rafinarea nu înseamnă îndepărtarea oamenilor din fața lui Dumnezeu, nici nu înseamnă distrugerea lor în iad. Înseamnă schimbarea firii omului în timpul rafinării, schimbarea motivațiilor sale, a vechilor sale păreri, schimbarea dragostei lui pentru Dumnezeu și schimbarea întregii sale vieți. Rafinarea este un adevărat test al omului și o formă de pregătire reală, și numai în timpul rafinării iubirea lui poate servi funcției sale inerente.

Fragment din „Numai prin experimentarea rafinării Îl poate iubi omul cu adevărat pe Dumnezeu” în Cuvântul Se arată în trup

174. În credința lor în Dumnezeu, ceea ce oamenii caută este să obțină binecuvântări pentru viitor; acesta este țelul pe care îl au în credința lor. Toți oamenii au această intenție și speranță, dar corupția din natura lor trebuie rezolvată prin încercări. Trebuie să fiți rafinați în oricare dintre aspectele în care nu sunteți purificați – acesta este aranjamentul lui Dumnezeu. El îți creează un mediu, forțându-te să fii rafinat acolo, astfel încât să-ți poți cunoaște propria corupție. În cele din urmă, ajungi la un punct în care preferi să mori și să renunți la planurile și dorințele tale și să te supui suveranității și aranjamentului lui Dumnezeu. Prin urmare, pentru cineva care nu are câțiva ani de rafinare și care nu a îndurat o anumită doză de suferință, acea persoană nu va putea să se elibereze de robia corupției trupului în gândurile sale și în inima sa. În oricare dintre aspectele în care ești încă supus robiei Satanei și în oricare dintre aspectele în care ai încă propriile dorințe și cerințe, acestea sunt aspectele în care ar trebui să suferi. Numai prin suferință pot oamenii să învețe lecții, să câștige adevărul și să înțeleagă voia lui Dumnezeu. De fapt, multe adevăruri sunt înțelese experimentând încercări dureroase. Nimeni nu poate să priceapă voia lui Dumnezeu, să recunoască atotputernicia și înțelepciunea Lui sau să aprecieze firea Sa dreaptă, atunci când se află într-un mediu confortabil și relaxat sau atunci când împrejurările sunt favorabile. Acest lucru ar fi imposibil!

Fragment din „Cum să-L mulțumești pe Dumnezeu în mijlocul încercărilor” în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos

175. Dacă nu cunoști firea lui Dumnezeu, atunci vei cădea în mod inevitabil în timpul încercărilor, pentru că nu ești conștient de modul şi de metodele prin care Dumnezeu îi desăvârşeşte pe oameni și când încercările lui Dumnezeu se vor abate asupra ta și acestea nu vor corespunde concepțiilor tale, nu vei putea rămâne ferm. Adevărata dragoste a lui Dumnezeu este întreaga Lui fire, și atunci când întreaga Lui fire ți se arată, ce aduce acest lucru trupului tău? Când firea dreaptă a lui Dumnezeu ţi se arată, trupul tău va suferi în mod inevitabil multă durere. Dacă nu suferi această durere, atunci nu poți fi desăvârșit de Dumnezeu și nici nu vei putea să-I dedici dragoste adevărată lui Dumnezeu. Dacă Dumnezeu te va desăvârși, El îți va arăta cu siguranță întreaga Sa fire. Din momentul facerii până în ziua de astăzi, Dumnezeu nu Și-a arătat niciodată întreaga Sa fire – dar, în zilele de pe urmă, Își va dezvălui firea în fața acestui grup de oameni pe care El i-a predestinat și i-a ales și, făcându-i pe oameni desăvârșiți, Își dezvăluie firile prin intermediul cărora desăvârșește un grup de oameni. Aceasta este dragostea adevărată a lui Dumnezeu față de oameni. A trăi dragostea adevărată a lui Dumnezeu pentru oameni necesită ca oamenii să sufere dureri extreme și să plătească un preț ridicat. Doar după aceasta ei vor fi câștigați de Dumnezeu și vor putea să-I înapoieze lui Dumnezeu dragostea lor și numai atunci inima lui Dumnezeu va fi mulțumită. Dacă oamenii doresc să fie desăvârșiți de Dumnezeu și, dacă doresc să-I facă voia și să-și dea pe deplin dragostea adevărată lui Dumnezeu, atunci trebuie să îndure multe suferințe și multe chinuri din încercări, să sufere o durere mai rea decât moartea, şi în cele din urmă vor fi nevoiți să-și dea inima adevărată înapoi lui Dumnezeu. Dacă cineva iubește sau nu cu adevărat pe Dumnezeu se va vedea în timpul greutăților și al rafinamentului. Dumnezeu purifică dragostea oamenilor, iar acest lucru se realizează numai în mijlocul greutăților și al rafinamentului.

Fragment din „Numai iubirea față de Dumnezeu este credința adevărată în Dumnezeu” în Cuvântul Se arată în trup

176. Oamenii nu își pot schimba singuri firea; ei trebuie să fie supuşi judecății, mustrării, suferinței și rafinării cuvintelor lui Dumnezeu sau să fie tratați, disciplinaţi și emondați prin cuvintele Lui. Doar după aceea pot să ajungă la ascultarea și devotamentul față de Dumnezeu și să nu încerce să-L păcălească și să-L trateze superficial. Sub rafinarea cuvintelor lui Dumnezeu oamenii trec printr-o schimbare a firii lor. Doar cei care se supun dezvăluirii, judecății, disciplinării și tratării cuvintelor Lui, nu vor mai îndrăzni să facă lucrurile nesăbuit și vor deveni calmi și liniştiți. Cel mai important lucru este că sunt capabili să asculte cuvintele actuale ale lui Dumnezeu şi să se supună lucrării lui Dumnezeu şi, chiar dacă nu este în conformitate cu concepţiile umane, ei pot lăsa la o parte aceste noțiuni şi să se supună de bunăvoie.

Fragment din „Cei a căror fire s-a schimbat sunt aceia care au intrat în realitatea cuvintelor lui Dumnezeu” în Cuvântul Se arată în trup

177. A dobândi purificarea stricăciunii și a obține o transformare în firea vieții necesită o dragoste pentru adevăr și capacitatea de a accepta adevărul. Cum accepți adevărul? Acceptarea adevărului înseamnă că, indiferent ce fel de fire coruptă ai sau ce venin al marelui balaur roșu ți-a otrăvit natura, îl recunoști când este dezvăluit de cuvântul lui Dumnezeu și te supui cuvântului lui Dumnezeu; îl accepți necondiționat, fără motiv sau alegere și te cunoști pe tine însuți conform cuvântului lui Dumnezeu. Asta înseamnă să accepți cuvântul lui Dumnezeu. Indiferent ce spune Dumnezeu, indiferent cât de mult ar putea să îți străpungă inima, indiferent ce cuvinte folosește El, poți să accepți aceste lucruri atât timp cât sunt adevărul și le poți recunoaște atât timp cât se conformează realității. Poți să te supui cuvântului lui Dumnezeu indiferent cât de profund îl înțelegi, precum și să accepți și te supui luminii din luminarea Duhului Sfânt care este comunicată de frați și surori. Atunci când urmărirea adevărului de către o astfel de persoană a ajuns la un anumit punct, ea poate dobândi adevărul și poate dobândi transformarea firii sale.

Fragment din „Cum să cunoști natura omului” în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos

178. Când primim judecata cuvintelor lui Dumnezeu, nu trebuie să ne temem de suferință și nici nu trebuie să ne fie frică de durere; cu atât mai puțin să ne temem că ale lui Dumnezeu cuvintele ne vor străpunge inimile. Ar trebui să citim mai multe din cuvântările Lui despre cum ne judecă și ne mustră și ne demască esențele corupte. Trebuie să le citim și să ne conformăm lor mai mult. Să nu îi comparăm pe alții cu ele – să ne comparăm noi înșine cu ele. Nu ne lipsește nici măcar unul dintre aceste lucruri; cu toții putem fi pe potriva lor. Dacă nu credeți, mergeți și experimentați voi înșivă. […] În credința noastră, trebuie să susținem cu tărie că ale lui Dumnezeu cuvinte sunt adevărul. Dat fiind că ele sunt efectiv adevărul, ar trebui să le acceptăm rațional. Indiferent dacă suntem sau nu în stare să recunoaștem sau să admitem asta, prima noastră atitudine față de cuvintele lui Dumnezeu ar trebui să fie una de acceptare deplină. Fiecare rând în parte al cuvintelor lui Dumnezeu se referă la o stare specifică. Adică, toate rândurile din cuvântările Sale sunt nu despre fenomene externe, cu atât mai puțin despre reguli externe sau despre o simplă formă de comportament în oameni. Nu este așa. Dacă privești fiecare rând rostit de Dumnezeu ca pe un simplu tip de comportament uman sau ca pe un fenomen extern, atunci nu ai nici o înțelegere de natură spirituală și nu înțelegi ce este adevărul. Cuvintele lui Dumnezeu sunt profunde. În ce fel sunt ele profunde? Tot ceea ce spune Dumnezeu, ceea ce El dezvăluie, este relativ la firile corupte ale oamenilor și la lucrurile considerabile și adânc înrădăcinate din viața lor. Sunt lucruri esențiale, nu fenomene externe și, mai ales, nu sunt comportamente externe. Văzând oamenii din perspectiva fenomenelor externe, toți pot părea în regulă – însă de ce Dumnezeu spune, totuși, că unii oameni sunt duhuri rele, iar alții sunt duhuri necurate? Aceasta este o chestiune care nu este vizibilă pentru tine. Așadar, nu te poți baza pe aparență sau pe ceea ce vezi din afară pentru a respecta cuvintele lui Dumnezeu.

Fragment din „Importanța și calea urmăririi adevărului” în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos

179. Dacă tu crezi în domnia lui Dumnezeu, atunci trebuie să crezi că lucrurile care se întâmplă în fiecare zi, fie ele bune sau rele, nu sunt întâmplări aleatorii. Nu este vorba despre faptul că cineva este aspru cu tine în mod intenționat sau că te vizează; de fapt, totul este aranjat și orchestrat de Dumnezeu. Pentru ce orchestrează Dumnezeu aceste lucruri? Nu este pentru a-ți dezvălui neajunsurile sau pentru a te expune; expunerea ta nu este scopul final. Scopul final este să te desăvârșească și să te mântuiască. Cum face Dumnezeu acest lucru? În primul rând, El te face conștient de propria ta fire coruptă, de natura și de esența ta, de neajunsurile tale și de ceea ce îți lipsește. Doar prin înțelegerea acestor lucruri în inima ta, poți urmări adevărul și te poți elibera treptat de firea ta coruptă. Acesta este Dumnezeu oferindu-ți o ocazie. Tu trebuie să știi cum să profiți de această ocazie și să nu te bați cap în cap cu Dumnezeu. În special, când te confrunți cu oamenii, evenimentele și lucrurile pe care Dumnezeu le aranjează în jurul tău, nu te gândi întotdeauna că lucrurile nu sunt așa cum le dorești să fie, vrând întotdeauna să scapi, mereu învinuindu-L și înțelegându-L greșit pe Dumnezeu. Aceasta nu înseamnă să experimentezi lucrarea lui Dumnezeu și va face să-ți fie foarte greu să intri în realitatea adevărului. Oricare ar fi lucrul pe care tu nu-l poți înțelege pe deplin, atunci când ai dificultăți, trebuie să înveți să te supui. Ar trebui mai întâi să vii înaintea lui Dumnezeu și să te rogi mai mult. În acest fel, înainte să-ți dai seama, se va produce o schimbare în starea ta interioară și vei putea să cauți adevărul pentru a-ți rezolva problema – vei fi capabil să experimentezi lucrarea lui Dumnezeu. În acest timp, realitatea adevărului este modelată înlăuntrul tău și acesta este felul în care vei progresa și în care va avea loc o schimbare a stării vieții tale. Odată ce ai suferit această schimbare și ai acest fel de realitate a adevărului, atunci vei deține o statură, iar cu statura va veni viața.

Fragment din „Pentru a dobândi adevărul, trebuie să înveți de la oamenii, de la chestiunile și de la lucrurile din jurul tău” în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos

180. Dumnezeu lucrează în fiecare persoană și, indiferent care este metoda Lui, ce fel de oameni, lucruri sau chestiuni întrebuințează El pentru a face un serviciu sau ce fel de ton au cuvintele Lui, El are doar un scop final: mântuirea ta. Înainte de a te mântui, El trebuie să te transforme, deci cum ai putea să nu suferi puțin? Va trebui să suferi. Această suferință poate implica multe lucruri. Uneori, Dumnezeu pune în mișcare oamenii, chestiunile și lucrurile din jurul tău astfel încât să poți ajunge să te cunoști pe tine însuți sau, altminteri, ai putea fi tratat, emondat și expus în mod direct. La fel ca cineva aflat pe o masă de operație – trebuie să treci printr-o anumită durere pentru un rezultat bun. Dacă, de fiecare dată când ești emondat și tratat și de fiecare dată când El pune în mișcare oameni, chestiuni și lucruri, acest lucru îți stârnește sentimentele și îți dă un impuls, atunci este ceva corect, iar tu vei avea statură și vei intra în realitatea adevărului. Dacă de fiecare dată când ești emondat și tratat și de fiecare dată când Dumnezeu pune în mișcare mediul tău, nu simți niciun fel de durere sau disconfort și nu simți absolut nimic, și dacă nu vii înaintea lui Dumnezeu pentru a-I pricepe voia, nici rugându-te, nici căutând adevărul, atunci ești chiar prea amorțit! Oamenii care sunt prea amorțiți nu au niciodată o conștiință spirituală; drept urmare, Dumnezeu nu are cum să lucreze asupra lor. El va spune: „Această persoană este prea amorțită și a fost prea profund coruptă. Am săvârșit atâtea lucruri asupra ei, am depus atât efort și, totuși, încă nu pot să apelez la inima ei și nu pot să-i deștept duhul. E ceva atât de problematic și de greu.” Dacă Dumnezeu rânduiește anumite medii, oameni, lucruri și obiecte pentru tine, dacă te emondează și te tratează și dacă, din asta, înveți niște lecții, dacă ai învățat să vii înaintea lui Dumnezeu, ai învățat să cauți adevărul și, fără să-ți dai seama, ești luminat și iluminat și dobândești adevărul, dacă ai experimentat o schimbare în aceste medii, ai cules recompense și ai făcut progrese, dacă începi să înțelegi un pic voia lui Dumnezeu și încetezi să te plângi, atunci toate acestea vor însemna că ai stat neclintit în toiul încercărilor din aceste medii și că ai făcut față testului. Ca atare, vei fi răzbit acest calvar.

Fragment din „Pentru a dobândi adevărul, trebuie să înveți de la oamenii, de la chestiunile și de la lucrurile din jurul tău” în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos

181. Firea coruptă a omului se ascunde în fiecare gând și idee, în motivele din spatele fiecărei acțiuni; se ascunde în fiecare opinie pe care o are omul despre orice și în fiecare înțelegere, punct de vedere și dorință pe care o are vizavi de tot ceea ce face Dumnezeu. Este ascunsă în interior. Și ce face Dumnezeu? Cum abordează Dumnezeu aceste lucruri ale omului? El pregătește medii în care să te dezvăluie. El nu doar că te va da în vileag, ci te va și judeca. Atunci când îți dai pe față firea coruptă, când nutrești gânduri și idei care Îl sfidează pe Dumnezeu, când ai stări și puncte de vedere care se războiesc cu Dumnezeu, când ai stări în care Îl înțelegi greșit pe Dumnezeu, sau Îi opui rezistență sau I te împotrivești, Dumnezeu te va dojeni, te va judeca și te va mustra, iar uneori te va și pedepsi și disciplina. Care este scopul disciplinării tale? Este acela de a te lăsa să înțelegi că ceea ce ai făcut este greșit. „Lucrurile la care m-am gândit erau noțiunile omenești și erau greșite. Intenția mea venea de la Satana, din voia omului, și nu Îl reprezenta pe Dumnezeu. Nu era compatibilă cu Dumnezeu și nu putea respecta voia lui Dumnezeu. Dumnezeu o detestă, o urăște; ea Îl face să fie atât de mânios încât o blestemă. Trebuie să-mi schimb intenția.ˮ Cum poți să o schimbi? Mai întâi, trebuie să fii supus felului în care te tratează Dumnezeu, precum și mediului, oamenilor, evenimentelor și lucrurilor pe care El le pregătește pentru tine. Trebuie să fii ascultător și să nu cauți defecte în orice; nu căuta motive obiective și nu te eschiva de la responsabilitățile tale. În plus, ai nevoie să cauți în ceea ce face Dumnezeu care sunt adevărurile pe care să le practici și în care să pătrunzi. Asta este ceea ce Dumnezeu vrea să înțelegi. El vrea să-ți recunoști firile corupte și esența satanică, ca să poți fi obedient în mediile pe care Dumnezeu le rânduiește pentru tine și, în cele din urmă, să poți practica ceea ce El cere de la tine în acord cu voia Lui și să fii capabil să-I mulțumești voia. Atunci vei fi trecut peste greaua încercare.

Fragment din „Doar ascultarea adevărată este credința reală” în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos

182. Faptul de a fi eșuat și căzut de mai multe ori nu este ceva rău, după cum nu este nici a fi expus. Fie că ai avut parte de răfuială, ai fost emondat sau dat în vileag, trebuie să-ți amintești întotdeauna: a fi dat în vileag nu înseamnă că ești condamnat. A fi expus este ceva bun; este cea mai bună oportunitate ca să ajungi să te cunoști. Poate să-ți aducă o schimbare în bine în experiența ta de viață. Fără așa ceva, nu vei avea nici oportunitatea, nici condiția și nici contextul ca să poți dobândi o înțelegere a adevărului despre corupția ta. Dacă poți ajunge să cunoști lucrurile dinlăuntrul tău, toate acele aspecte ascunse în adâncul tău care sunt greu de recunoscut și dificil de dezgropat, atunci acesta este un lucru bun. A deveni capabil să te cunoști cu adevărat pe tine însuți este cea mai bună oportunitate de a-ți drege căile și de a deveni o persoană nouă; este pentru tine cea mai bună ocazie să obții nouă viață. Odată ce te cunoști cu adevărat pe tine însuți, vei putea vedea că, atunci când adevărul devine viața cuiva, este, cu adevărat, un lucru de mare preț, și vei înseta după adevăr și vei pătrunde în realitate. Acesta este un lucru nespus de măreț! Dacă poți să profiți de această oportunitate, să reflectezi cu seriozitate asupra ta și să câștigi o cunoaștere autentică de sine ori de câte ori dai greș sau cazi, atunci, în mijlocul a tot ceea ce este negativ și slăbiciune, vei putea să te ridici înapoi pe picioare. Odată trecut de acest prag, vei putea să faci un pas mare înainte și să pătrunzi în realitatea adevărului.

Fragment din „Pentru a dobândi adevărul, trebuie să înveți de la oamenii, de la chestiunile și de la lucrurile din jurul tău” în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos

183. Cu cât rafinarea lui Dumnezeu este mai mare, cu atât inimile oamenilor sunt capabile să-L iubească pe Dumnezeu. Chinul din inimile lor este benefic pentru viețile lor, ei pot să fie în pace înaintea lui Dumnezeu, relația lor cu Dumnezeu este mai apropiată și sunt mai în măsură să vadă dragostea și mântuirea supremă a lui Dumnezeu. Petru a experimentat purificarea de sute de ori, iar Iov a trecut prin câteva încercări. Dacă vă doriți să fiți desăvârșiți de către Dumnezeu, și voi trebuie să treceți prin rafinare de sute de ori; numai dacă treceți prin acest proces și vă bazați pe acest pas, puteți să îndepliniți voia lui Dumnezeu și să fiți desăvârșiți de către Dumnezeu. Rafinarea este cel mai bun mijloc prin care Dumnezeu îi desăvârșește pe oameni; numai rafinarea și încercările chinuitoare pot clarifica în inimile oamenilor adevărata dragoste pentru Dumnezeu. Fără greutăți, oamenii sunt lipsiți de adevărata dragoste pentru Dumnezeu; dacă nu sunt testați în interior și nu sunt cu adevărat supuși rafinării, atunci inimile lor vor fi mereu în derivă în exterior. După ce ai fost rafinat până la un anumit punct, îți vei vedea propriile slăbiciuni și dificultăți, vei vedea cât de multe îți lipsesc și că nu poți depăși numeroasele probleme cu care te confrunți și vei vedea cât de mare este neascultarea ta. Numai în timpul încercărilor vor fi oamenii capabili să-și cunoască într-adevăr stările autentice, iar încercările îi fac pe oameni capabili să fie desăvârșiți.

Fragment din „Numai prin experimentarea rafinării Îl poate iubi omul cu adevărat pe Dumnezeu” în Cuvântul Se arată în trup

184. Când Dumnezeu lucrează pentru a rafina omul, omul suferă. Cu cât este mai mare rafinarea, cu atât mai mare devine dragostea sa pentru Dumnezeu și cu atât mai mult din puterea lui Dumnezeu se dezvăluie în el. Cu cât rafinarea omului este mai ușoară, cu atât mai mică este dragostea sa față de Dumnezeu și cu atât mai puțin se descoperă în el puterea lui Dumnezeu. Cu cât este mai mare rafinarea și suferința lui și cu cât mai mare este chinul său, cu atât mai mare va fi dragostea lui adevărată față de Dumnezeu, cu atât va fi mai autentică credința lui în Dumnezeu și cu atât va fi mai profundă cunoașterea lui Dumnezeu. În experiențele tale vei vedea că cei care suferă o rafinare mai profundă și o suferință mai mare și care suferă multă tratare și disciplină au o iubire profundă față de Dumnezeu și o cunoaștere mai profundă și mai pătrunzătoare a lui Dumnezeu. Cei care nu au experimentat tratarea au doar o cunoaștere superficială și pot spune doar: „Dumnezeu este atât de bun, El dă har oamenilor pentru ca ei să se poată bucura de El.” Dacă oamenii au experimentat faptul de a fi tratați și disciplinați, atunci ei sunt capabili să vorbească despre adevărata cunoaștere a lui Dumnezeu. Deci, cu cât este mai minunată lucrarea lui Dumnezeu în om, cu atât este mai valoroasă și mai semnificativă. Cu cât este mai de nepătruns pentru tine și cu cât este mai incompatibilă cu noțiunile tale, cu atât mai mult lucrarea lui Dumnezeu este capabilă să te cucerească, să te câștige și să te facă desăvârșit. Semnificația lucrării lui Dumnezeu este atât de mare! Dacă El nu ar rafina omul în felul acesta, dacă nu ar lucra conform acestei metode, atunci lucrarea lui Dumnezeu ar fi ineficientă și fără semnificație. Acesta este motivul din spatele semnificației extraordinare a alegerii de către El a unui grup de oameni în zilele de pe urmă. S-a spus înainte că Dumnezeu va alege și va câștiga acest grup. Cu cât este mai mare lucrarea pe care o desfășoară în voi, cu atât mai profundă și mai pură este iubirea voastră de Dumnezeu. Cu cât este mai mare lucrarea lui Dumnezeu, cu atât este omul mai capabil să guste din înțelepciunea Sa și cu atât este mai profundă cunoașterea omului despre El.

Fragment din „Cei ce vor fi desăvârșiți trebuie să treacă prin rafinare” în Cuvântul Se arată în trup

185. Pentru fiecare pas al lucrării lui Dumnezeu, există un mod în care oamenii ar trebui să coopereze. Dumnezeu rafinează oamenii pentru ca ei să aibă încredere în mijlocul rafinărilor. Dumnezeu îi desăvârșește pe oameni pentru ca ei să aibă încrederea de a fi desăvârșiți de Dumnezeu și pentru ca ei să fie dispuși să accepte rafinările Sale și tratarea și emondarea de către Dumnezeu. Duhul lui Dumnezeu lucrează în interiorul oamenilor pentru a le aduce luminare și iluminare și pentru a-i determina să coopereze cu El și să practice. Dumnezeu nu vorbește în timpul rafinărilor. El nu Își folosește vocea, dar există încă lucrarea pe care oamenii ar trebui să o facă. Ar trebui să respecți ceea ce ai deja, ar trebui să te poți ruga încă lui Dumnezeu, să fii aproape de Dumnezeu și să mărturisești ferm în fața lui Dumnezeu; în acest mod îți vei îndeplini propria datorie. Toți ar trebui să vedeți clar din lucrarea lui Dumnezeu că încercările Sale ale încrederii și iubirii oamenilor necesită ca ei să se roage mai mult lui Dumnezeu și ca ei să savureze cuvintele lui Dumnezeu în fața Lui mai des. Dacă Dumnezeu te luminează și te face să înțelegi voia Sa, dar tu nu o pui în practică deloc, nu vei câștiga nimic. Când pui în practică cuvintele lui Dumnezeu, ar trebui să te poți încă ruga Lui și când Îi savurezi cuvintele, ar trebui să cauți mereu în fața Lui și să fii plin de încredere în El fără a fi descurajat sau rece. Aceia care nu pun în practică cuvintele lui Dumnezeu sunt plini de energie în timpul adunărilor, dar cad în întuneric când se întorc acasă. Există unii care nici măcar nu vor să meargă la adunări. Deci trebuie să vezi clar care este datoria pe care oamenii ar trebui să o îndeplinească. Poate că nu știi care este de fapt voia lui Dumnezeu, dar îți poți îndeplini datoria, poți să te rogi când ar trebui, poți pune adevărul în practică când ar trebui și poți face ceea ce oamenii ar trebui să facă. Poți să îți respecți viziunea inițială. În acest mod, vei fi mai capabil să accepți următorul pas al lucrării lui Dumnezeu. Este o problemă dacă nu urmărești când Dumnezeu lucrează într-un mod ascuns. Când El vorbește și predică în timpul adunărilor, tu asculți cu entuziasm, dar când El nu vorbește, îți lipsește energia și te retragi. Ce tip de persoană face aceasta? Acesta este cineva care se lasă dus de val. Nu are nicio postură, nicio mărturie și nicio viziune! Majoritatea oamenilor sunt așa. Dacă continui pe calea aceea, într-o zi când vei da peste o încercare mare, vei cădea în pedeapsă. Să ai postură este foarte important în desăvârșirea de către Dumnezeu a oamenilor. Dacă nu te îndoiești de niciun pas al lucrării lui Dumnezeu, îndeplinești datoria omului, respecți cu sinceritatea ceea ce Dumnezeu te-a pus să pui în practică, adică, îți aduci aminte de îndemnurile lui Dumnezeu și indiferent ce face El acum, tu nu uiți îndemnurile Sale, nu ai dubii privind lucrarea Sa, îți menții postura, îți menții mărturia și ești victorios la fiecare pas, în final tu vei fi desăvârșit ca biruitor de către Dumnezeu. Dacă ești capabil îți menții poziția în fiecare etapă a încercărilor lui Dumnezeu și poți să îți menții poziția până la capăt, ești un biruitor și ești cineva care este desăvârșit de Dumnezeu.

Fragment din „Ar trebui să îți menții devotamentul față de Dumnezeu” în Cuvântul Se arată în trup

186. În timpul încercărilor este normal ca oamenii să fie slabi sau negativiști în interiorul lor sau să nu aibă claritate cu privire la voința lui Dumnezeu sau la calea lor de a practica. Dar, în orice caz, trebuie să ai credință în lucrarea lui Dumnezeu și să nu-L lepezi pe Dumnezeu, precum Iov. Deși Iov a fost slab și a blestemat ziua nașterii sale, el nu a negat că toate lucrurile din viața umană au fost dăruite de Iahve și că Iahve este și Cel care ia totul înapoi. Indiferent de modul în care a fost încercat, el și-a păstrat această credință. Indiferent de felul de rafinare pe care o suferi în experiențele tale din cuvintele lui Dumnezeu, Dumnezeu cere credința omenirii. În acest fel, ceea ce este desăvârșit sunt credința și aspirațiile oamenilor. Nu poți să atingi sau să vezi; sunt acestea circumstanțele în care este nevoie de credința ta. Credința oamenilor este necesară atunci când ceva nu poate fi văzut cu ochiul liber, iar credința ta este necesară atunci când nu poți renunța la noțiunile proprii. Când nu îți este clară lucrarea lui Dumnezeu, ceea ce se cere este credința ta și faptul că vei lua o poziție fermă și vei mărturisi ferm. Când Iov a ajuns la acest punct, Dumnezeu i S-a arătat și i-a vorbit. Adică, numai prin credința ta vei putea să-L vezi pe Dumnezeu și, când ai credință, Dumnezeu te va desăvârși. Fără credință, El nu poate face asta. Dumnezeu îți va dărui orice speri să câștigi. Dacă nu ai credință, nu poți fi desăvârșit și nu vei putea vedea acțiunile lui Dumnezeu, cu atât mai mult nu vei putea vedea omnipotența Sa. Când ai credință și poți atinge acțiunile Sale prin experiența ta practică, Dumnezeu ți Se va arăta și te va lumina și te va călăuzi din interior. Fără această credință, Dumnezeu nu va putea face acest lucru. Dacă ți-ai pierdut speranța în Dumnezeu, cum vei putea să-i experimentezi lucrarea? Prin urmare, numai când ai credință și nu ai îndoieli față de Dumnezeu, numai când ai credință adevărată în El, indiferent de ceea ce face, El te va lumina și ilumina în experiențele tale și numai atunci vei putea vedea acțiunile Sale. Toate aceste lucruri sunt realizate prin credință, iar credința este dobândită numai prin rafinare – credința nu se poate dezvolta în absența rafinării. La ce se referă credința? Credința este convingerea autentică și inima sinceră pe care oamenii ar trebui să le aibă atunci când nu pot vedea sau atinge ceva, când lucrarea lui Dumnezeu nu este în conformitate cu noțiunile umane, atunci când este dincolo de puterea omului de a o atinge. Aceasta este credința despre care vorbesc. Oamenii au nevoie de credință în vremuri de restriște și rafinare, și împreună cu credința vine rafinarea. Acestea sunt inextricabile.

Fragment din „Cei ce vor fi desăvârșiți trebuie să treacă prin rafinare” în Cuvântul Se arată în trup

187. Lucrarea de rafinare este în primul rând pentru a desăvârși credința oamenilor și, în cele din urmă, pentru a ajunge la o stare în care dorești să pleci, dar nu poți, unde unii oameni sunt lipsiți de o fărâmă de speranță, dar încă mai au credință, în care oamenii nu mai au speranță în viitorul lor propriu, și numai în acest moment rafinarea lui Dumnezeu se va încheia. Omenirea încă nu a ajuns în stadiul de a se situa între viață și moarte – nu a gustat moartea, deci rafinarea nu este la sfârșit. Chiar și cei care au fost în etapa făcătorilor de servicii nu au fost rafinați complet, dar Iov a fost, fără să se bazeze pe nimic. Oamenii trebuie să fie supuși rafinărilor până în punctul în care nu mai au nicio speranță și nimic pe care să se bazeze – numai atunci sunt cu adevărat rafinați. În timpul în care făceai servicii, dacă inima ta era întotdeauna liniștită în fața lui Dumnezeu și, dacă indiferent ce făcea El și indiferent de voia Lui pentru tine, tu ascultai mereu de aranjamentele Lui, atunci, la sfârșitul drumului, ai înțelege tot ceea ce a făcut Dumnezeu. Trăirea încercărilor lui Iov este și trăirea încercărilor lui Petru. Când Iov a fost testat, a mărturisit ferm și, în cele din urmă, Iahve i S-a descoperit. Numai după ce a mărturisit ferm a fost demn să vadă fața lui Dumnezeu. De ce se spune: „Mă ascund de țara spurcăciunii, dar Mă arăt în Împărăția sfântă”? Asta înseamnă că numai atunci când ești sfânt și ești martor poți avea demnitatea de a vedea fața lui Dumnezeu. Dacă nu poți mărturisi ferm pentru El, nu ai demnitatea de a-I vedea fața. Dacă te retragi sau te plângi împotriva lui Dumnezeu în fața rafinărilor, fără a mărturisi ferm pentru El și fiind de râsul Satanei, nu vei câștiga arătarea lui Dumnezeu. Dacă ești ca Iov, care, în mijlocul încercărilor, și-a blestemat trupul și nu s-a plâns împotriva lui Dumnezeu și a fost capabil să-și disprețuiască trupul fără să se plângă sau să păcătuiască prin cuvintele sale, asta înseamnă a mărturisi ferm. Când te supui rafinării într-o oarecare măsură și poți fi totuși ca Iov, absolut ascultător în fața lui Dumnezeu și fără alte cerințe de la El sau noțiuni ale tale, atunci Dumnezeu ți Se va arăta.

Fragment din „Cei ce vor fi desăvârșiți trebuie să treacă prin rafinare” în Cuvântul Se arată în trup

188. Acel om este capabil să sufere pentru Dumnezeu și a reușit să ajungă atât de departe, pe de-o parte, datorită dragostei lui Dumnezeu și, pe de altă parte, datorită mântuirii lui Dumnezeu; mai mult, este datorită lucrării de judecată și de mustrare pe care Dumnezeu a îndeplinit-o în om. Dacă voi sunteți fără judecata, mustrarea și încercările lui Dumnezeu și dacă Dumnezeu nu v-a făcut să suferiți, atunci, să fim cinstiți, voi nu-L iubiți cu adevărat pe Dumnezeu. Cu cât este mai mare lucrarea lui Dumnezeu în om și cu cât este mai mare suferința omului, cu atât este mai în măsură să arate doar cât de importantă este lucrarea lui Dumnezeu și cu atât mai mult că inima omului este capabilă să-L iubească cu adevărat pe Dumnezeu. Cum înveți cum să-L iubești pe Dumnezeu? Fără chin și rafinare, fără încercări dureroase – și dacă, în plus, tot ceea ce Dumnezeu a dat omului era har, iubire și milă – ai fi tu capabil să atingi adevărata dragoste de Dumnezeu? Pe de o parte, în timpul încercărilor de la Dumnezeu, omul ajunge să-și cunoască lipsurile și vede că este neînsemnat, vrednic de dispreț și umil, că nu are nimic și nu este nimic; pe de altă parte, în timpul încercărilor Sale, Dumnezeu creează medii diferite pentru om care fac omul mai capabil să experimenteze frumusețea lui Dumnezeu. Deși durerea este mare și, uneori, insurmontabilă – și chiar ajunge la nivelul suferinței devastatoare – după ce a experimentat-o, omul vede cât de minunată este lucrarea lui Dumnezeu în el și numai pe această fundație se naște în om dragostea adevărată de Dumnezeu. Astăzi omul vede că doar cu harul, dragostea și îndurarea lui Dumnezeu, el este incapabil să se cunoască cu adevărat pe sine însuși, cu atât mai puțin este el capabil să cunoască esența omului. Doar prin rafinarea și judecata lui Dumnezeu, doar în timpul unei astfel de rafinări omul poate să își cunoască lipsurile și să știe că nu are nimic. Astfel, dragostea omului față de Dumnezeu este construită pe fundația rafinării și judecății lui Dumnezeu.

Fragment din „Doar prin experimentarea încercărilor dureroase poți cunoaște frumusețea lui Dumnezeu” în Cuvântul Se arată în trup

189. Când Iov a trecut prin încercările sale prima dată, el a rămas fără toate bunurile și toți copiii săi, dar nu a căzut ca urmare a acestor lucruri și nu a zis nimic care să fie un păcat împotriva lui Dumnezeu. El biruise ispitele Satanei și biruise bunurile materiale și urmașii și încercarea de a pierde toate posesiunile sale lumești, ceea ce înseamnă că el a putut să se supună faptului că Dumnezeu lua de la el și a putut să ofere mulțumiri și laude lui Dumnezeu datorită acestui lucru. Așa a fost comportamentul lui Iov în timpul primei ispitiri a Satanei și așa a fost și mărturia lui Iov în timpul primei încercări a lui Dumnezeu. În a doua încercare, Satana și-a întins mâna să-l rănească pe Iov și, deși Iov a experimentat o durere mai mare ca niciodată, mărturia sa tot a fost suficientă pentru a-i ului pe oameni. El și-a folosit tăria de caracter, convingerea și ascultarea față de Dumnezeu, precum și frica sa de Dumnezeu, pentru a-l mai învinge încă o dată pe Satana, iar comportamentul și mărturia lui au fost încă o dată aprobate și susținute de Dumnezeu. În timpul acestei ispite, Iov a folosit comportamentul său efectiv pentru a-i declara Satanei că durerea trupului nu îi putea schimba credința și ascultarea față de Dumnezeu sau să-l lase fără devotamentul său pentru Dumnezeu și frica sa de Dumnezeu; el nu va renunța la Dumnezeu sau la propria desăvârșire și neprihănire deoarece se confrunta cu moartea. Determinarea lui Iov l-a făcut laș pe Satana, credința sa l-a lăsat pe Satana înfricoșat și tremurând, forța luptei sale pe viață și pe moarte cu Satana l-a umplut pe Satana de resentimente și de o ură profundă, desăvârșirea și neprihănirea sa l-au lăsat pe Satana fără a mai avea ce să-i facă, astfel că Satana și-a abandonat atacurile asupra lui și a renunțat la acuzațiile sale împotriva lui Iov înaintea lui Iahve Dumnezeu. Aceasta înseamnă că Iov biruise lumea, biruise trupul, îl biruise pe Satana și biruise moartea; el era complet și pe deplin un om care-I aparținea lui Dumnezeu. În timpul acestor două încercări, Iov a rămas de neclintit în mărturia sa și și-a trăit efectiv desăvârșirea și neprihănirea sa și a mărit sfera principiilor de viață de a se teme de Dumnezeu și a respinge răul. După ce a trecut prin aceste două încercări, s-a născut în Iov o experiență mai bogată, iar această experiență l-a făcut mai matur și experimentat, l-a făcut mai puternic, cu o convingere mai profundă și l-a făcut mai încrezător în dreptatea și valoarea integrității pe care și-a păstrat-o cu fermitate. Încercările lui Iahve Dumnezeu i-au dat o înțelegere mai profundă și o măsură a preocupării lui Dumnezeu pentru om și i-au permis să simtă valoarea iubirii lui Dumnezeu, iar din acest punct s-au adăugat fricii sale de Dumnezeu respectul și iubirea față de Dumnezeu. Încercările lui Iahve Dumnezeu nu numai că nu l-au îndepărtat pe Iov de El, dar i-au adus inima mai aproape de Dumnezeu. Când durerea trupească îndurată de Iov a atins punctul culminant, grija pe care o simț‏ea din partea lui Iahve Dumnezeu nu i-a dat de ales decât să-și blesteme ziua nașterii. Un astfel de comportament nu a fost planificat cu mult timp înainte, ci o revelație naturală a respectului și iubirii pentru Dumnezeu din inima sa, a fost o revelație naturală care a venit din respectul și iubirea sa pentru Dumnezeu. Adică, deoarece era dezgustat de el însuși și nu era dispus și nu putea rezista să-L chinuiască pe Dumnezeu, astfel, respectul și iubirea sa au atins punctul de altruism. În acest moment, Iov și-a crescut adorația și tânjirea sa de mult timp pentru Dumnezeu și devotamentul pentru Dumnezeu la nivelul de respect și iubire. În același timp, el și-a ridicat și credința și ascultarea sa față de Dumnezeu și frica de Dumnezeu la nivelul de respect și iubire. El nu și-a permis să facă nimic care I-ar face rău lui Dumnezeu, el nu și-a permis un comportament care L-ar răni pe Dumnezeu și nu și-a permis să aducă tristețe, durere sau chiar nefericire asupra lui Dumnezeu pentru propriile motive. În ochii lui Dumnezeu, deși Iov era tot Iov de mai înainte, credința, ascultarea și frica de Dumnezeu a lui Iov Îi aduseseră lui Dumnezeu bucurie și mulțumire deplină. În acest stadiu, Iov atinsese desăvârșirea pe care Dumnezeu Se aștepta să o atingă, el devenise cineva cu adevărat vrednic de a fi numit „desăvârșit și neprihănit” în ochii lui Dumnezeu. Faptele lui drepte i-au permis să îl biruie pe Satana și să rămână de neclintit în mărturia sa pentru Dumnezeu. De asemenea, faptele sale drepte l-au desăvârșit și au permis valorii vieții sale să crească și să transceadă mai mult ca niciodată și să îl facă prima persoană care nu a mai fost atacată și ispitită de Satana. Deoarece Iov era drept, el a fost acuzat și ispitit de Satana; deoarece Iov era drept, el a fost predat Satanei; și deoarece Iov era drept, el l-a biruit și l-a înfrânt pe Satana și a rămas de neclintit în mărturia sa. De aici înainte, Iov a devenit primul om care nu va mai fi niciodată predat Satanei, el a venit cu adevărat în fața tronului lui Dumnezeu și a trăit în lumină, sub binecuvântările lui Dumnezeu, fără spionarea sau ruinarea Satanei… El devenise un adevărat om în ochii lui Dumnezeu, el fusese eliberat…

Fragment din „Lucrarea lui Dumnezeu, firea lui Dumnezeu și Dumnezeu Însuși (II)” în Cuvântul Se arată în trup

190. Fiecare dintre cuvintele lui Dumnezeu ne lovește în punctul nostru letal și ne lasă triști și înfricoșați. El ne dezvăluie noțiunile noastre, ne revelează imaginațiile noastre și ne revelează firile corupte. Prin tot ceea ce spunem și facem și prin fiecare dintre gândurile și ideile noastre, natura și esența noastră sunt dezvăluite de cuvintele Sale, lăsându-ne umiliți și tremurând de frică. El ne spune nouă despre toate acțiunile noastre, scopurile și intențiile noastre și chiar firea coruptă pe care nu am descoperit-o niciodată, făcându-ne să simțim că suntem expuși, în toată imperfecțiunea noastră infamă, și chiar mai mult, ne simțim complet convinși. El ne judecă pentru opunerea noastră față de El, ne mustră pentru blasfemia noastră și condamnarea Lui de către noi și ne face să simțim că în ochii Lui suntem lipsiți de valoare și că suntem Satana în viață. Speranțele noastre sunt năruite, nu mai îndrăznim să emitem nicio pretenție și încercare nerezonabilă față de El și chiar și visele noastre dispar peste noapte. Acesta este un fapt pe care nimeni dintre noi nu și-l poate imagina și pe care niciunul dintre noi nu îl poate accepta. Pentru un moment, mințile noastre devin dezechilibrate și nu știm cum să continuăm pe calea aflată în fața noastră, nu știm cum să continuăm în credințele noastre. Ni se pare că credința noastră a revenit la zero și că nu L-am cunoscut și nu ne-am familiarizat niciodată cu Domnul Isus. Totul din fața ochilor noștri ne derutează și ne face să simțim de parcă am fi fost aruncați în derivă. Suntem consternați, suntem dezamăgiți și adânc în inimile noastre există mânie și rușine de neînăbușit. Încercăm să ne descărcăm, să găsim o cale de scăpare și, mai mult, încercăm să continuăm să Îl așteptăm pe Mântuitorul nostru Isus și să Îi spunem ce avem pe suflet. Deși există momente când nu suntem nici încrezuți, nici umili în exterior, în inimile noastre suntem afectați de un sentiment de pierdere nemaiîntâlnit. Deși uneori putem părea neobișnuit de calmi pe dinafară, înăuntru îndurăm valuri înspumate de chin. Judecata și mustrarea Lui ne-au dezbrăcat de speranțele și visele noastre, ne-au lăsat fără dorințele noastre extravagante și refractari în a crede că El este Mântuitorul și capabil de a ne mântui. Judecata și mustrarea Lui au deschis o prăpastie adâncă între noi și El și nimeni nu este nici măcar dispus să treacă. Judecata și mustrarea Lui sunt prima dată când suferim un astfel de mare regres și o astfel de mare umilință. Judecata și mustrarea Lui ne-au permis să apreciem cu adevărat onoarea și intoleranța lui Dumnezeu față de ofensa omului, comparativ cu care suntem atât de josnici și impuri. Judecata și mustrarea Lui ne-au făcut să realizăm pentru prima dată cât de aroganți și pompoși suntem și cum omul nu va fi niciodată egalul lui Dumnezeu sau la același nivel cu Dumnezeu. Judecata și mustrarea Lui ne-au făcut să tânjim să nu mai trăim cu o astfel de fire coruptă și ne-au făcut să tânjim să ne eliberăm pe noi înșine de o astfel de natură și esență pe cât de curând posibil și să nu mai fim detestați de El și dezgustători pentru El. Judecata și mustrarea Lui ne-au făcut fericiți să ne supunem cuvintelor Sale și ne-au făcut să nu mai fim dispuși să ne răzvrătim împotriva orchestrațiilor și aranjamentelor Lui. Judecata și mustrarea Lui ne-au dat încă o dată dorința de a căuta viața și ne-au făcut fericiți să-L acceptăm ca Mântuitorul nostru… Am ieșit din lucrarea de cucerire, am ieșit din iad, am ieșit din valea umbrei morții… Dumnezeu Atotputernicul ne-a câștigat, acest grup de oameni! El a triumfat asupra Satanei și Și-a învins toți dușmanii!

Fragment din „Privind arătarea lui Dumnezeu întru judecata și mustrarea Sa” în Cuvântul Se arată în trup

191. După ce ani la rând au trecut, omul a devenit bătut de vreme, trăind greutăți de rafinare și mustrare. Deși omul și-a pierdut „gloria” și „romantismul” vremurilor trecute, a ajuns în mod inconștient să înțeleagă adevărul de a fi om și a ajuns să aprecieze anii de devotament ai lui Dumnezeu pentru mântuirea omenirii. Omul începe încet să-și deteste propria barbarie. El începe să urască cât de sălbatic este, și toate neînțelegerile față de Dumnezeu și cererile lipsite de logică pe care le-a făcut către El. Timpul nu poate fi dat înapoi; evenimentele trecute devin amintirile regretabile ale omului, iar cuvintele și dragostea lui Dumnezeu devin forța motrice a noii vieți a omului. Rănile omului se vindecă pe zi ce trece, îi revine puterea, se ridică și se uită la fața Celui Atotputernic … doar pentru a descoperi că El a fost mereu lângă mine și că zâmbetul și înfățișarea Lui sunt încă atât de tulburătoare. Inima Lui încă se mai preocupă de omenirea pe care El a creat-o și mâinile Sale sunt încă la fel de calde și de puternice așa cum erau la început. Este ca și cum omul s-ar fi întors în Grădina Edenului, dar de data aceasta omul nu se mai lasă ademenit de șarpe, nu se mai îndepărtează de fața lui Iahve. Omul îngenunchează înaintea lui Dumnezeu, privește fața zâmbitoare a lui Dumnezeu și oferă sacrificiul său cel mai prețios – O! Doamne, Dumnezeul meu!

Fragment din „Omul poate fi salvat numai în mijlocul gestionării lui Dumnezeu” în Cuvântul Se arată în trup

Anterior: (XIII) Cuvinte despre cum să urmărești iubirea de Dumnezeu

Înainte: (XV) Cuvinte despre cum să-L slujești pe Dumnezeu și să fii martor pentru El

Ai vrea să știi cum să-L întâmpini pe Domnul înaintea marilor dezastre? Participă la întâlnirea noastră online, care te va ajuta să găsești calea.
Contactați-ne
Contactează-ne pe whatsapp

Conținut similar

Setări

  • Text
  • Teme

Culori compacte

Teme

Fonturi

Mărime font

Spațiu între linii

Spațiu între linii

Lățime pagină

Cuprins

Căutare

  • Căutare în text
  • Căutare în carte