Aplicația Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

Ascultați glasul lui Dumnezeu și întâmpinați întoarcerea Domnului Isus!

Îi rugăm pe toți cei care caută adevărul să ne contacteze.

Oile lui Dumnezeu aud glasul lui Dumnezeu (Aspecte esențiale pentru noul credincios)

Culori individuale

Teme

Font

Dimensiunea fontului

Spațiu între linii

Lățimea paginii

0 rezultat(e) de căutare

Nu s-a găsit niciun rezultat

Capitolul 6 Câteva forme de diferențiere pe care ar trebui să le aveți în credința voastră în Dumnezeu

4. Cum puteți face diferența între căile adevărate și cele false, și între bisericile adevărate și cele false?

Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:

Care este principiul cel mai de bază în căutarea căii adevărate? Trebuie să te uiți dacă este lucrarea Duhului Sfânt sau nu, dacă aceste cuvinte sunt expresia adevărului sau nu, cine este mărturisit și ce îți poate aduce. Distincția între calea reală și cea falsă necesită câteva aspecte ale cunoștințelor de bază, cele mai fundamentale fiind faptul de a putea spune dacă este lucrarea Duhului Sfânt sau nu. Pentru că esența credinței omului în Dumnezeu este credința în Duhul lui Dumnezeu și, chiar credința lui în Dumnezeu întrupat, este deoarece acest trup este întruchiparea Duhului lui Dumnezeu, ceea ce înseamnă că o astfel de credință este totuși credința în Duh. Există diferențe între Duh și trup, dar pentru că acest trup vine de la Duh și este Cuvântul întrupat, în ceea ce crede omul este totuși esența inerentă a lui Dumnezeu. Și, astfel, în deosebirea dintre calea adevărată și cea falsă, trebuie, mai presus de toate, să te uiți dacă este lucrarea Duhului Sfânt sau nu, după care trebuie să te uiți dacă există sau nu adevăr în această cale. Acest adevăr este firea vieții umanității normale, adică, ceea ce i-a cerut Dumnezeu omului atunci când l-a creat la început, cu alte cuvinte, întreaga umanitate normală (inclusiv simțul uman, înțelegerea, înțelepciunea și cunoștințele de bază de a fi om). Altfel spus, trebuie să te uiți dacă această cale îl poartă sau nu pe om într-o viață de umanitate normală, dacă adevărul rostit este sau nu necesar în conformitate cu realitatea umanității normale, dacă acest adevăr este sau nu practic și real și dacă este sau nu cel mai oportun. Dacă există adevăr, atunci poate purta omul în experiențe normale și reale; omul, mai mult, devine și mai normal, simțul uman al omului devine și mai complet, viața omului în trup și viața spirituală devin și mai organizate, iar emoțiile omului devin și mai normale. Acesta este cel de-al doilea principiu. Mai există un principiu și anume dacă omul are sau nu tot mai multe cunoștințe despre Dumnezeu, dacă experimentarea unei astfel de lucrări și a unui astfel de adevăr pot inspira sau nu dragostea de Dumnezeu în el și îl pot aduce și mai aproape de Dumnezeu. Prin acestea se poate determina dacă este sau nu calea reală. Cel mai important este dacă această cale este realistă, mai degrabă decât supranaturală și dacă poate oferi sau nu viață omului. Dacă se conformează acestor principii, se poate concluziona că aceasta este calea adevărată. […] Dacă este lucrarea Duhului Sfânt, omul devine și mai normal, iar umanitatea lui devine și mai normală. Omul are tot mai multe cunoștințe în ceea ce privește firea sa, care a fost coruptă de Satana și în ceea ce privește esența omului, având tot mai multă dorință pentru adevăr. Cu alte cuvinte, viața omului crește și crește, iar firea coruptă a omului devine capabilă de tot mai multe schimbări – toate fiind semnificația lui Dumnezeu care devine viața omului. Dacă o cale este incapabilă să dezvăluie acele lucruri care formează esența omului, este incapabilă să modifice firea omului și, mai mult, este incapabilă să-l aducă în fața lui Dumnezeu sau să-i ofere o înțelegere reală a lui Dumnezeu, înjosindu-i chiar umanitatea și făcându-i simțurile să fie și mai anormale, atunci această cale nu trebuie să fie calea adevărată și poate fi lucrarea unui spirit rău sau calea veche. Pe scurt, nu poate fi lucrarea prezentă a Duhului Sfânt.

din „Doar cei care Îl cunosc pe Dumnezeu și lucrarea Sa Îl pot mulțumi” în Cuvântul Se arată în trup

Toți aceia care se află în curentul Duhului Sfânt sunt stăpâniți de prezența și disciplina Duhului Sfânt, iar aceia care nu se află în curentul Duhului Sfânt sunt sub comanda lui Satana și fără nimic din lucrarea Duhului Sfânt. Oamenii care se află în curentul Duhului Sfânt sunt aceia care acceptă lucrarea nouă a lui Dumnezeu, cei care colaborează la lucrarea nouă a lui Dumnezeu. Dacă aceia care se află în acest curent nu sunt în stare să colaboreze și nu pot să pună în practică adevărul cerut de Dumnezeu în acest timp, atunci ei vor fi disciplinați și, în cel mai rău caz, vor fi lepădați de Duhul Sfânt. Aceia care acceptă lucrarea nouă a Duhului Sfânt vor trăi în curentul Duhului Sfânt și vor primi grija și protecția Duhului Sfânt. Aceia care sunt dornici să pună adevărul în practică sunt luminați de Duhul Sfânt, iar aceia care nu sunt dornici să pună adevărul în practică sunt disciplinați de Duhul Sfânt și pot fi chiar pedepsiți. Indiferent ce fel de oameni sunt, cu condiția ca ei să se afle în curentul Duhului Sfânt, Dumnezeu Își va asuma responsabilitatea pentru toți aceia care acceptă lucrarea Sa nouă de dragul numelui Său. Aceia care preamăresc numele Său și sunt dornici să Îi pună cuvintele în practică vor primi binecuvântările Sale; cei care nu Îl ascultă și nu Îi pun cuvintele în practică vor primi pedeapsa Sa. […] Nu este același lucru pentru oamenii care nu acceptă lucrare nouă: ei se află în afara curentului Duhului Sfânt, iar disciplina și reproșul Duhului Sfânt nu li se aplică. Toată ziua, acești oameni trăiesc în trup, trăiesc în mintea lor, și tot ce fac este conform doctrinei rezultată din analiza și cercetarea propriilor lor creiere. Nu sunt cerințele lucrării noi a Duhului Sfânt, cu atât mai puțin nu este colaborarea cu Dumnezeu. Aceia care nu acceptă lucrarea nouă a lui Dumnezeu sunt lipsiți de prezența lui Dumnezeu și, mai mult, lipsiți de binecuvântările și protecția lui Dumnezeu. Majoritatea cuvintelor și acțiunilor lor țin de cerințele din trecut ale lucrării Duhului Sfânt; ele sunt doctrine, nu adevăr. O astfel de doctrină și regulament sunt suficiente pentru a demonstra că singurul lucru care le aduce laolaltă este religia; ele nu sunt cele alese sau scopurile lucrării lui Dumnezeu. Adunarea tuturor celor din mijlocul lor se poate numi doar o mare adunare a religiei și nu poate fi numită o biserică. Acesta este un fapt de nestrămutat.

din „Lucrarea lui Dumnezeu și practica omului” în Cuvântul Se arată în trup

De ce se spune că practica celor din bisericile religioase este învechită? Deoarece ceea ce ei pun în practică este separat de lucrarea de astăzi. În Epoca Harului, ceea ce ei au pus în practică a fost corect dar, pe măsură ce epoca a trecut și lucrarea lui Dumnezeu s-a schimbat, practica lor a devenit, încetul cu încetul, învechită. A fost lăsată în urmă de lucrarea nouă și de lumina nouă. Pe baza pietrei de temelie inițială, lucrarea Duhului Sfânt a progresat cu câțiva pași mai adânc. Totuși, acei oameni rămân încă prinși în etapa inițială a lucrării lui Dumnezeu și încă se agață de vechile practici și de vechea lumină. Lucrarea lui Dumnezeu se poate schimba dramatic în trei sau cinci ani, așa că nu ar fi normal să aibă loc transformări și mai mari pe parcursul a 2000 de ani? Dacă omul nu are o lumină sau o practică nouă, înseamnă că nu a ținut pasul cu lucrarea Duhului Sfânt. Acesta este eșecul omului; existența lucrării noi a lui Dumnezeu nu poate fi negată deoarece, astăzi, cei cu lucrarea inițială a Duhului Sfânt se supun încă practicilor învechite. Lucrarea Duhului Sfânt merge întotdeauna înainte, și toți aceia care se află în curentul Duhului Sfânt trebuie și ei să progreseze mai adânc și să se schimbe, pas cu pas. Ei nu trebuie să se oprească la o singură etapă. Numai aceia care nu cunosc lucrarea Duhului Sfânt vor rămâne la stadiul lucrării Sale inițiale și nu vor accepta lucrarea nouă a Duhului Sfânt. Numai aceia care sunt neascultători vor fi nevrednici să câștige lucrarea Duhului Sfânt. Dacă practica omului nu ține ritmul cu lucrarea nouă a Duhului Sfânt, atunci practica omului este cu siguranță separată de lucrarea de astăzi și este cu siguranță incompatibilă cu lucrarea de astăzi. Astfel de oameni învechiți ca aceștia sunt, pur și simplu, nevrednici să împlinească voința lui Dumnezeu, cu atât mai puțin ar putea ei să devină acei oameni de pe urmă care vor mărturisi ferm lui Dumnezeu. Mai mult, întreaga lucrare de gestionare nu ar putea fi săvârșită în rândul unui astfel de grup de oameni. Pentru aceia care au ținut, odinioară, legea lui Iahve, și aceia care au suferit, odată, pentru cruce, dacă nu pot accepta etapa lucrării din zilele de pe urmă, atunci, tot ceea ce au făcut va fi fost în van și inutil. […] Dacă omul se împotmolește într-o singură etapă, atunci acest lucru dovedește că nu este capabil să țină pasul cu lucrarea lui Dumnezeu și cu lumina nouă; nu dovedește că planul de gestionare (planul mântuirii) al lui Dumnezeu nu s-a schimbat. Cei care se află în afara curentului Duhului Sfânt cred că au întotdeauna dreptate dar, de fapt, lucrarea lui Dumnezeu în ei a încetat cu mult timp în urmă, iar lucrarea Duhului Sfânt lipsește din ei. Lucrarea lui Dumnezeu a fost mutată demult către un alt grup de oameni, un grup asupra căruia El intenționează să Își completeze noua Sa lucrare. Pentru că cei cufundați în religie sunt nevrednici să accepte lucrarea nouă a lui Dumnezeu și țin numai de lucrarea veche din trecut, Dumnezeu S-a lepădat de acești oameni și Își face noua lucrare asupra oamenilor care acceptă această lucrare nouă. Aceștia sunt oameni care colaborează în lucrarea Sa nouă și numai în acest fel poate fi împlinită gestionarea Sa.

din „Lucrarea lui Dumnezeu și practica omului” în Cuvântul Se arată în trup

Citate din predici și părtășii ca referință:

Dacă întreaga comunitate religioasă nu ar fi ostilă și nu i s-ar opune, atunci aceasta nu ar fi calea adevărată. Amintiți-vă: căii adevărate trebuie să i se opună rezistență din partea majorității oamenilor și chiar din partea lumii. Când Domnul Isus a venit pentru prima oară să lucreze și să predice, nu I s-a opus întregul iudaism? De fiecare dată când Dumnezeu începe o nouă lucrare, omenirea coruptă are cea mai mare dificultate în a o accepta, căci lucrarea lui Dumnezeu este în contradicție cu și respinge concepțiile oamenilor; oamenilor le lipsește capacitatea de a înțelege și nu sunt capabili să pătrundă în tărâmul spiritual, iar dacă nu ar fi lucrarea Duhului Sfânt, ei nu ar putea să accepte calea adevărată. Dacă se crede că ea este lucrarea lui Dumnezeu, dar nu este contestată de comunitatea religioasă și nu are împotrivirea și ostilitatea lumii, atunci aceasta dovedește că această lucrare a lui Dumnezeu este falsă. De ce este incapabilă omenirea să accepte adevărul? În primul rând, omul este din carne, este dintr-o substanță fizică. Lucrurile fizice sunt incapabile să pătrundă tărâmul spiritual. Ce înseamnă să fii „incapabil să pătrunzi tărâmul spiritual”? Înseamnă să fii incapabil să vezi duhurile, activitățile duhurilor și tărâmul spiritual, să fii orb la ceea ce face și spune Dumnezeu. Oamenii ar fi orbi cu privire la ceea ce se întâmplă în tărâmul spiritual. Dacă închizi ochii în lumea fizică, nu vezi nimic. Când îi deschizi, ce poți să vezi? Lumea fizică. Poți să vezi care lucrare este făcută în oameni de către care duh? Poți să vezi ce a venit Duhul lui Dumnezeu să facă și să spună? Nu poți. Uneori poți auzi vocea Lui și citi cuvintele lui Dumnezeu scrise într-o carte, dar, totuși, nu știi cum sau când a rostit Dumnezeu aceste cuvinte. Poți auzi vocea Lui, dar nu știi de unde vine; vezi cuvintele lui Dumnezeu tipărite pe pagină, dar nu știi ce înseamnă ele. Oamenii nu sunt în stare să pătrundă tărâmul spiritual sau să înțeleagă sursa cuvintelor lui Dumnezeu și, astfel, ei cer luminarea și iluminarea Duhului Sfânt și lucrarea Duhului Sfânt pentru a obține rezultate. În al doilea rând, omenirea a fost prea profund coruptă, iar interiorul ei a fost umplut cu veninul nesfârșit al Satanei și cu nenumărate cunoștințe; dacă omul evaluează totul folosind diferite filosofii și cunoștințe satanice, atunci nu va putea niciodată să stabilească ce este adevărul. Fără luminarea și iluminarea Duhului Sfânt, omul nu ar fi capabil să înțeleagă adevărul. Omenirea stricată este incapabilă din instinct să pătrundă tărâmul spiritual. Ea a fost umplută de filozofii și cunoștințe satanice și nu poate identifica adevărul. Și, astfel, calea adevărată este în mod inevitabil supusă persecuției și respingerii omului. De ce este ușor pentru oameni să accepte cunoștințele și filosofiile Satanei? În primul rând, este în concordanță cu concepțiile lor și cu interesele trupului lor și este benefic pentru trupul lor. Ei își spun: „Acceptarea unor astfel de cunoștințe mă ajută: îmi va aduce o promovare, mă va face de succes și îmi va permite să realizez lucruri. Cu astfel de cunoștințe oamenii mă vor admira.” Vezi cum ceea ce aduce beneficii oamenilor este în concordanță cu concepțiile lor… Fiindcă s-au stricat până la acest nivel și fiind incapabili să pătrundă tărâmul spiritual, oamenii pot doar să se opună lui Dumnezeu și, astfel, sosirea lucrării lui Dumnezeu s-a întâlnit cu respingerea, împotrivirea și condamnarea omului. Nu este de așteptat aceasta? Dacă sosirea lucrării lui Dumnezeu nu ar fi întâmpinat condamnarea și împotrivirea lumii și a omenirii, atunci aceasta ar dovedi că ea nu este adevărul. Dacă tot ceea ce a fost rostit de Dumnezeu ar fi în conformitate cu concepțiile oamenilor, ar condamna ei acest lucru? S-ar opune? Cu siguranță nu.

din „Părtășie și cel înalt despre răspândirea Evangheliei”

O biserică este alcătuită din cei care au fost cu adevărat predestinați și aleși de Dumnezeu – este compusă din cei care iubesc adevărul, urmăresc adevărul și au lucrarea Duhului Sfânt. Ea poate fi o biserică numai atunci când acești oameni se adună să mănânce și să bea cuvântul lui Dumnezeu, duc viața bisericii, experimentează lucrarea lui Dumnezeu și își îndeplinesc datoria ca făpturi ale lui Dumnezeu. Dacă o mulțime de oameni spune că într-adevăr crede în Dumnezeu, dar nu iubește, nici nu urmărește adevărul și este fără lucrarea Duhului Sfânt și face ceremonii religioase și se roagă și citește cuvintele lui Dumnezeu, atunci nu este o biserică. Mai exact, bisericile fără lucrarea Duhului Sfânt nu sunt biserici; ele sunt doar locuri religioase de întâlnire și oameni care efectuează ceremonii religioase. Ei nu sunt oameni care ascultă cu adevărat de Dumnezeu și care experimentează lucrarea lui Dumnezeu.

[…]

O biserică este o adunare de oameni care cred cu adevărat în Dumnezeu și urmăresc adevărul și nu include deloc pe cei răi – ei nu aparțin unei biserici. Dacă un grup de oameni care nu a urmărit adevărul și nu a făcut nimic pentru a pune adevărul în practică s-ar aduna împreună, ar fi aceasta o biserică? Ce ar fi? Ar fi doar o întâlnire religioasă sau o gloată. O biserică trebuie să fie formată din oameni care cred cu adevărat în Dumnezeu și urmăresc adevărul, care mănâncă și beau cuvintele lui Dumnezeu și se închină lui Dumnezeu, își îndeplinesc datoria și experimentează lucrarea lui Dumnezeu și au dobândit lucrarea Duhului Sfânt. Doar aceasta este o biserică. Astfel, atunci când evaluezi o biserică, trebuie să te uiți mai întâi la ce fel de oameni are. În al doilea rând, trebuie să te uiți la faptul dacă au sau nu lucrarea Duhului Sfânt; dacă adunarea lor este fără lucrarea Duhului Sfânt, aceasta nu este o biserică, iar dacă nu este o adunare a celor care urmăresc adevărul, atunci nu este o biserică. Dacă o biserică nu are pe nimeni care să urmărească sincer adevărul și este complet lipsită de lucrarea Duhului Sfânt, atunci, dacă există o persoană în ea care este dispusă să urmărească adevărul și rămâne într-o astfel de biserică, ar putea fi mântuită acea persoană? Nu ar putea, și ar trebui să părăsească acea gloată și să caute cât mai curând posibil o biserică. Dacă într-o biserică există trei sau cinci persoane care urmăresc adevărul și 30 sau 50 de oameni care nu sunt decât o adunătură, atunci, acei trei sau cinci oameni care cred cu adevărat în Dumnezeu și urmăresc adevărul ar trebui să se unească; făcând acest lucru, adunarea lor este încă o biserică, o biserică având cei mai puțini membri, dar care este pură.

din „Este crucial să lucrăm potrivit celor cinci principii ale lucrării bisericii” în Predici și părtășie despre intrarea în viață (VII)

Liderii și pastorii lumii religioase nu au experimentat lucrarea lui Dumnezeu, nici nu au fost desăvârșiți și întăriți de Duhul Sfânt, ci au devenit în schimb conducători și pastori ai comunității religioase după ce au absolvit un seminar și au obținut o diplomă. Ei sunt fără lucrarea și confirmarea Duhului Sfânt, nu au nici cea mai vagă cunoaștere adevărată a lui Dumnezeu, iar gurile lor nu pot vorbi decât despre cunoștințe și teorii teologice. Ei nu au experimentat practic nimic. Astfel de oameni sunt complet necalificați pentru a fi folosiți de Dumnezeu; cum ar putea ei să conducă omul înaintea lui Dumnezeu? Ei susțin în mod arogant absolvirea seminarului ca o dovadă a propriei lor titulaturi, fac tot ce pot pentru a-și etala cunoștințele despre Biblie, sunt insuportabil de aroganți – și, din această cauză, sunt condamnați de Dumnezeu și detestați de El și au pierdut lucrarea Duhului Sfânt. Despre acest lucru nu există nicio îndoială. Motivul pentru care comunitatea religioasă a devenit dușmanul de moarte al lui Hristos este o întrebare foarte provocatoare. Ce arată faptul că, în Epoca Harului, iudaismul L-a răstignit pe cruce pe Isus Hristos? În Epoca Împărăției din zilele de pe urmă, comunitatea religioasă și-a unit și și-a dedicat toate eforturile pentru a se împotrivi și a judeca lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă, neagă și respinge pe Hristosul întrupat din zilele de pe urmă, a născocit diverse zvonuri și a denigrat și a hulit pe Dumnezeul întrupat și pe biserica lui Dumnezeu și, de mult timp a răstignit pe Isus Cel reîntors, Hristosul din zilele de pe urmă, pe cruce. Aceasta dovedește că acum mult timp comunitatea religioasă a slăbit forțele Satanei care se opun și se răzvrătesc împotriva lui Dumnezeu. Comunitatea religioasă nu este condusă de Dumnezeu, cu atât mai puțin este condusă de adevăr; aceasta este condusă complet de oamenii corupți și, mai mult, de antihriști.

Când oamenii cred în Dumnezeu într-un loc religios ca acesta – unul care aparține Satanei și care este condus și controlat de demoni și antihriști – ei sunt doar capabili să înțeleagă doctrine religioase, pot urma doar ceremonia și regulamentul religios și nu vor înțelege niciodată adevărul, nu vor experimenta niciodată lucrarea lui Dumnezeu și sunt complet incapabili de a fi mântuiți. Acest lucru este categoric. Pentru că nu există nimic din lucrarea Duhului Sfânt în locurile religioase, iar acestea sunt locuri care Îl dezgustă pe Dumnezeu, care sunt detestate de Dumnezeu și sunt condamnate și blestemate de El. Dumnezeu nu a recunoscut niciodată religia, cu atât mai puțin a lăudat-o vreodată, iar din vremea lui Isus comunitatea religioasă a fost condamnată de Dumnezeu. Astfel, când crezi în Dumnezeu, trebuie să găsești locuri în care se află lucrarea Duhului Sfânt; numai acestea sunt adevărate biserici, și numai în biserici adevărate vei putea să auzi vocea lui Dumnezeu și să descoperi urmele lucrării lui Dumnezeu. Acestea sunt mijloacele prin care Dumnezeu este căutat.

din „Rezultate care pot fi dobândite printr-o înțelegere autentică” în Colecție de predici – Aprovizionare pentru viață

Anterior:Cum puteți face diferența între Hristosul adevărat și Hristoșii falși?

Următorul:Diferența dintre a urma pe Dumnezeu și a urma oamenii

Conținuturi Similare