Capitolul 6 Câteva forme de diferențiere pe care ar trebui să le aveți în credința voastră în Dumnezeu

4. Diferențierea între căile adevărate și cele false, și dintre bisericile adevărate și cele false

Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:

Care este principiul cel mai de bază în căutarea căii adevărate? Trebuie să te uiți dacă este lucrarea Duhului Sfânt sau nu, dacă aceste cuvinte sunt expresia adevărului sau nu, cine este mărturisit și ce îți poate aduce. Distincția între calea reală și cea falsă necesită câteva aspecte ale cunoștințelor de bază, cele mai fundamentale fiind faptul de a putea spune dacă este lucrarea Duhului Sfânt sau nu. Pentru că esența credinței omului în Dumnezeu este credința în Duhul lui Dumnezeu și, chiar credința lui în Dumnezeu întrupat, este deoarece acest trup este întruchiparea Duhului lui Dumnezeu, ceea ce înseamnă că o astfel de credință este totuși credința în Duh. Există diferențe între Duh și trup, dar pentru că acest trup vine de la Duh și este Cuvântul întrupat, în ceea ce crede omul este totuși esența inerentă a lui Dumnezeu. Și, astfel, în deosebirea dintre calea adevărată și cea falsă, trebuie, mai presus de toate, să te uiți dacă este lucrarea Duhului Sfânt sau nu, după care trebuie să te uiți dacă există sau nu adevăr în această cale. Acest adevăr este firea vieții umanității normale, adică, ceea ce i-a cerut Dumnezeu omului atunci când l-a creat la început, cu alte cuvinte, întreaga umanitate normală (inclusiv simțul uman, înțelegerea, înțelepciunea și cunoștințele de bază de a fi om). Altfel spus, trebuie să te uiți dacă această cale îl poartă sau nu pe om într-o viață de umanitate normală, dacă adevărul rostit este sau nu necesar în conformitate cu realitatea umanității normale, dacă acest adevăr este sau nu practic și real și dacă este sau nu cel mai oportun. Dacă există adevăr, atunci poate purta omul în experiențe normale și reale; omul, mai mult, devine și mai normal, simțul uman al omului devine și mai complet, viața omului în trup și viața spirituală devin și mai organizate, iar emoțiile omului devin și mai normale. Acesta este cel de-al doilea principiu. Mai există un principiu și anume dacă omul are sau nu tot mai multe cunoștințe despre Dumnezeu, dacă experimentarea unei astfel de lucrări și a unui astfel de adevăr pot inspira sau nu dragostea de Dumnezeu în el și îl pot aduce și mai aproape de Dumnezeu. Prin acestea se poate determina dacă este sau nu calea reală. Cel mai important este dacă această cale este realistă, mai degrabă decât supranaturală și dacă poate oferi sau nu viață omului. Dacă se conformează acestor principii, se poate concluziona că aceasta este calea adevărată. Spun aceste cuvinte nu pentru a vă face să acceptați alte căi în experiențele viitoare, nici ca o previziune că va exista lucrarea unei alte epoci noi în viitor. Le spun pentru ca voi să aveți certitudinea că această cale de astăzi este calea adevărată, astfel încât să nu fiți siguri doar pe jumătate de credința voastră față de lucrarea de astăzi și să nu puteți obține înțelegerea despre aceasta. Încă există mulți care, în ciuda faptului că sunt siguri, încă sunt confuzi; o astfel de certitudine nu are principii și ei trebuie eliminați mai devreme sau mai târziu. Chiar și cei care sunt foarte înflăcărați în urmărirea lor sunt pe trei părți siguri și cinci părți nesiguri, ceea ce demonstrează că nu au o bază. Deoarece valoarea voastră este prea slabă și baza voastră este prea superficială, nu puteți înțelege diferența. Dumnezeu nu Își repetă lucrarea, nu săvârșește o lucrare nerealistă, nu are cerințe excesive de la om și nu săvârșește o lucrare dincolo de simțul omului. Toată lucrarea pe care o săvârșește se află în sfera simțului normal al omului și nu depășește simțul umanității normale, iar lucrarea Lui este conform cerințelor normale ale omului. Dacă este lucrarea Duhului Sfânt, omul devine și mai normal, iar umanitatea lui devine și mai normală. Omul are tot mai multe cunoștințe în ceea ce privește firea sa, care a fost coruptă de Satana și în ceea ce privește esența omului, având tot mai multă dorință pentru adevăr. Cu alte cuvinte, viața omului crește și crește, iar firea coruptă a omului devine capabilă de tot mai multe schimbări – toate fiind semnificația lui Dumnezeu care devine viața omului. Dacă o cale este incapabilă să dezvăluie acele lucruri care formează esența omului, este incapabilă să modifice firea omului și, mai mult, este incapabilă să-l aducă în fața lui Dumnezeu sau să-i ofere o înțelegere reală a lui Dumnezeu, înjosindu-i chiar umanitatea și făcându-i simțurile să fie și mai anormale, atunci această cale nu trebuie să fie calea adevărată și poate fi lucrarea unui spirit rău sau calea veche. Pe scurt, nu poate fi lucrarea prezentă a Duhului Sfânt.

Fragment din „Doar cei care Îl cunosc pe Dumnezeu și lucrarea Sa Îl pot mulțumi” în Cuvântul Se arată în trup


În fiecare etapă a lucrării lui Dumnezeu sunt și cerințe corespunzătoare de la om. Toți aceia care se află în curentul Duhului Sfânt sunt stăpâniți de prezența și disciplina Duhului Sfânt, iar aceia care nu se află în curentul Duhului Sfânt sunt sub comanda lui Satana și fără nimic din lucrarea Duhului Sfânt. Oamenii care se află în curentul Duhului Sfânt sunt aceia care acceptă lucrarea nouă a lui Dumnezeu, cei care colaborează la lucrarea nouă a lui Dumnezeu. Dacă aceia care se află în acest curent nu sunt în stare să colaboreze și nu pot să pună în practică adevărul cerut de Dumnezeu în acest timp, atunci ei vor fi disciplinați și, în cel mai rău caz, vor fi lepădați de Duhul Sfânt. Aceia care acceptă lucrarea nouă a Duhului Sfânt vor trăi în curentul Duhului Sfânt și vor primi grija și protecția Duhului Sfânt. Aceia care sunt dornici să pună adevărul în practică sunt luminați de Duhul Sfânt, iar aceia care nu sunt dornici să pună adevărul în practică sunt disciplinați de Duhul Sfânt și pot fi chiar pedepsiți. Indiferent ce fel de oameni sunt, cu condiția ca ei să se afle în curentul Duhului Sfânt, Dumnezeu Își va asuma responsabilitatea pentru toți aceia care acceptă lucrarea Sa nouă de dragul numelui Său. Aceia care preamăresc numele Său și sunt dornici să Îi pună cuvintele în practică vor primi binecuvântările Sale; cei care nu Îl ascultă și nu Îi pun cuvintele în practică vor primi pedeapsa Sa. Oamenii care se află în curentul Duhului Sfânt sunt aceia care acceptă noua lucrare și, pentru că au acceptat noua lucrare, trebuie să colaboreze cum se cuvine cu Dumnezeu, și nu să se comporte ca niște răzvrătiți care nu își îndeplinesc datoria. Aceasta este singura cerință a lui Dumnezeu de la om. Nu este același lucru pentru oamenii care nu acceptă lucrare nouă: ei se află în afara curentului Duhului Sfânt, iar disciplina și reproșul Duhului Sfânt nu li se aplică. Toată ziua, acești oameni trăiesc în trup, trăiesc în mintea lor, și tot ce fac este conform doctrinei rezultată din analiza și cercetarea propriilor lor creiere. Nu sunt cerințele lucrării noi a Duhului Sfânt, cu atât mai puțin nu este colaborarea cu Dumnezeu. Aceia care nu acceptă lucrarea nouă a lui Dumnezeu sunt lipsiți de prezența lui Dumnezeu și, mai mult, lipsiți de binecuvântările și protecția lui Dumnezeu. Majoritatea cuvintelor și acțiunilor lor țin de cerințele din trecut ale lucrării Duhului Sfânt; ele sunt doctrine, nu adevăr. O astfel de doctrină și regulament sunt suficiente pentru a demonstra că singurul lucru care le aduce laolaltă este religia; ele nu sunt cele alese sau scopurile lucrării lui Dumnezeu. Adunarea tuturor celor din mijlocul lor se poate numi doar o mare adunare a religiei și nu poate fi numită o biserică. Acesta este un fapt de nestrămutat. Ei nu au lucrarea nouă a Duhului Sfânt; ceea ce fac pare să amintească de religie, ceea ce trăiesc ei pare să abunde în religie; ei nu sunt în posesia prezenței și lucrării Duhului Sfânt, cu atât mai puțin sunt eligibili să primească disciplina și luminarea Duhului Sfânt. Acești oameni sunt toți leșuri fără de viață și viermi lipsiți de spiritualitate. Ei nu cunosc răzvrătirea și neascultarea omului, nu cunosc toate faptele rele ale omului și cu atât mai puțin nu cunosc toată lucrarea lui Dumnezeu și voința de astăzi a lui Dumnezeu. Sunt cu toții ignoranți, oameni infami, sunt gunoaie care nu merită să fie numiți credincioși! Nimic din ceea ce ei fac nu are relevanță asupra gestionării lui Dumnezeu, cu atât mai puțin poate să afecteze planurile lui Dumnezeu. Cuvintele și acțiunile lor sunt prea dezgustătoare, prea patetice și sunt pur și simplu nedemne de a fi menționate. Nimic din ceea ce este făcut de aceia care nu se află în curentul Duhului Sfânt nu are de a face cu lucrarea nouă a Duhului Sfânt. Din această cauză, orice ar face, ei nu au disciplina Duhului Sfânt și, mai mult decât atât, nu au luminarea Duhului Sfânt. Pentru că ei sunt cu toții oameni fără dragoste de adevăr, și au fost disprețuiți și respinși de Duhul Sfânt. Sunt denumiți făcători de rele pentru că umblă în trup și fac tot ceea ce le face plăcere sub stindardul lui Dumnezeu. În vreme ce Dumnezeu lucrează, ei sunt ostili lui Dumnezeu cu bună știință și aleargă în direcția opusă Lui. Neputința omului de a colabora cu Dumnezeu reprezintă neascultarea supremă în sine, așadar, acei oameni care se împotrivesc intenționat lui Dumnezeu, nu își vor primi ei, cu precădere, răsplata dreaptă?

Fragment din „Lucrarea lui Dumnezeu și practica omului” în Cuvântul Se arată în trup


Citate din predici și părtășii ca referință:

Dacă întreaga comunitate religioasă nu ar fi ostilă și nu i s-ar opune, atunci aceasta nu ar fi calea adevărată. Amintiți-vă: căii adevărate trebuie să i se opună rezistență din partea majorității oamenilor și chiar din partea lumii. Când Domnul Isus a venit pentru prima oară să lucreze și să predice, nu I s-a opus întregul iudaism? De fiecare dată când Dumnezeu începe o nouă lucrare, omenirea coruptă are cea mai mare dificultate în a o accepta, căci lucrarea lui Dumnezeu este în contradicție cu și respinge concepțiile oamenilor; oamenilor le lipsește capacitatea de a înțelege și nu sunt capabili să pătrundă în tărâmul spiritual, iar dacă nu ar fi lucrarea Duhului Sfânt, ei nu ar putea să accepte calea adevărată. Dacă se crede că ea este lucrarea lui Dumnezeu, dar nu este contestată de comunitatea religioasă și nu are împotrivirea și ostilitatea lumii, atunci aceasta dovedește că această lucrare a lui Dumnezeu este falsă. De ce este incapabilă omenirea să accepte adevărul? În primul rând, omul este din carne, este dintr-o substanță fizică. Lucrurile fizice sunt incapabile să pătrundă tărâmul spiritual. Ce înseamnă să fii „incapabil să pătrunzi tărâmul spiritual”? Înseamnă să fii incapabil să vezi duhurile, activitățile duhurilor și tărâmul spiritual, să fii orb la ceea ce face și spune Dumnezeu. Oamenii ar fi orbi cu privire la ceea ce se întâmplă în tărâmul spiritual. Dacă închizi ochii în lumea fizică, nu vezi nimic. Când îi deschizi, ce poți să vezi? Lumea fizică. Poți să vezi care lucrare este făcută în oameni de către care duh? Poți să vezi ce a venit Duhul lui Dumnezeu să facă și să spună? Nu poți. Uneori poți auzi vocea Lui și citi cuvintele lui Dumnezeu scrise într-o carte, dar, totuși, nu știi cum sau când a rostit Dumnezeu aceste cuvinte. Poți auzi vocea Lui, dar nu știi de unde vine; vezi cuvintele lui Dumnezeu tipărite pe pagină, dar nu știi ce înseamnă ele. Oamenii nu sunt în stare să pătrundă tărâmul spiritual sau să înțeleagă sursa cuvintelor lui Dumnezeu și, astfel, ei cer luminarea și iluminarea Duhului Sfânt și lucrarea Duhului Sfânt pentru a obține rezultate. În al doilea rând, omenirea a fost prea profund coruptă, iar interiorul ei a fost umplut cu veninul nesfârșit al Satanei și cu nenumărate cunoștințe; dacă omul evaluează totul folosind diferite filosofii și cunoștințe satanice, atunci nu va putea niciodată să stabilească ce este adevărul. Fără luminarea și iluminarea Duhului Sfânt, omul nu ar fi capabil să înțeleagă adevărul. Omenirea stricată este incapabilă din instinct să pătrundă tărâmul spiritual. Ea a fost umplută de filozofii și cunoștințe satanice și nu poate identifica adevărul. Și, astfel, calea adevărată este în mod inevitabil supusă persecuției și respingerii omului. De ce este ușor pentru oameni să accepte cunoștințele și filosofiile Satanei? În primul rând, este în concordanță cu concepțiile lor și cu interesele trupului lor și este benefic pentru trupul lor. Ei își spun: „Acceptarea unor astfel de cunoștințe mă ajută: îmi va aduce o promovare, mă va face de succes și îmi va permite să realizez lucruri. Cu astfel de cunoștințe oamenii mă vor admira.” Vezi cum ceea ce aduce beneficii oamenilor este în concordanță cu concepțiile lor. […] Fiindcă s-au stricat până la acest nivel și fiind incapabili să pătrundă tărâmul spiritual, oamenii pot doar să se opună lui Dumnezeu și, astfel, sosirea lucrării lui Dumnezeu s-a întâlnit cu respingerea, împotrivirea și condamnarea omului. Nu este de așteptat aceasta? Dacă sosirea lucrării lui Dumnezeu nu ar fi întâmpinat condamnarea și împotrivirea lumii și a omenirii, atunci aceasta ar dovedi că ea nu este adevărul. Dacă tot ceea ce a fost rostit de Dumnezeu ar fi în conformitate cu concepțiile oamenilor, ar condamna ei acest lucru? S-ar opune? Cu siguranță nu.

Fragment din părtășia celui de mai sus


O biserică este alcătuită din cei care au fost cu adevărat predestinați și aleși de Dumnezeu – este compusă din cei care iubesc adevărul, urmăresc adevărul și au lucrarea Duhului Sfânt. Ea poate fi o biserică numai atunci când acești oameni se adună să mănânce și să bea cuvântul lui Dumnezeu, duc viața bisericii, experimentează lucrarea lui Dumnezeu și își îndeplinesc datoria ca făpturi ale lui Dumnezeu. Dacă o mulțime de oameni spune că într-adevăr crede în Dumnezeu, dar nu iubește, nici nu urmărește adevărul și este fără lucrarea Duhului Sfânt și face ceremonii religioase și se roagă și citește cuvintele lui Dumnezeu, atunci nu este o biserică. Mai exact, bisericile fără lucrarea Duhului Sfânt nu sunt biserici; ele sunt doar locuri religioase de întâlnire și oameni care efectuează ceremonii religioase. Ei nu sunt oameni care ascultă cu adevărat de Dumnezeu și care experimentează lucrarea lui Dumnezeu. […] 

O biserică este o adunare de oameni care cred cu adevărat în Dumnezeu și urmăresc adevărul și nu include deloc pe cei răi – ei nu aparțin unei biserici. Dacă un grup de oameni care nu a urmărit adevărul și nu a făcut nimic pentru a pune adevărul în practică s-ar aduna împreună, ar fi aceasta o biserică? Ce ar fi? Ar fi doar o întâlnire religioasă sau o gloată. O biserică trebuie să fie formată din oameni care cred cu adevărat în Dumnezeu și urmăresc adevărul, care mănâncă și beau cuvintele lui Dumnezeu și se închină lui Dumnezeu, își îndeplinesc datoria și experimentează lucrarea lui Dumnezeu și au dobândit lucrarea Duhului Sfânt. Doar aceasta este o biserică. Astfel, atunci când evaluezi o biserică, trebuie să te uiți mai întâi la ce fel de oameni are. În al doilea rând, trebuie să te uiți la faptul dacă au sau nu lucrarea Duhului Sfânt; dacă adunarea lor este fără lucrarea Duhului Sfânt, aceasta nu este o biserică, iar dacă nu este o adunare a celor care urmăresc adevărul, atunci nu este o biserică. Dacă o biserică nu are pe nimeni care să urmărească sincer adevărul și este complet lipsită de lucrarea Duhului Sfânt, atunci, dacă există o persoană în ea care este dispusă să urmărească adevărul și rămâne într-o astfel de biserică, ar putea fi mântuită acea persoană? Nu ar putea, și ar trebui să părăsească acea gloată și să caute cât mai curând posibil o biserică. Dacă într-o biserică există trei sau cinci persoane care urmăresc adevărul și 30 sau 50 de oameni care nu sunt decât o adunătură, atunci, acei trei sau cinci oameni care cred cu adevărat în Dumnezeu și urmăresc adevărul ar trebui să se unească; făcând acest lucru, adunarea lor este încă o biserică, o biserică având cei mai puțini membri, dar care este pură.

Fragment din „Este crucial să lucrăm potrivit celor cinci principii ale lucrării bisericii” în Predici și părtășie despre intrarea în viață VII


Liderii și pastorii lumii religioase nu au experimentat lucrarea lui Dumnezeu, nici nu au fost desăvârșiți și întăriți de Duhul Sfânt, ci au devenit în schimb conducători și pastori ai comunității religioase după ce au absolvit un seminar și au obținut o diplomă. Ei sunt fără lucrarea și confirmarea Duhului Sfânt, nu au nici cea mai vagă cunoaștere adevărată a lui Dumnezeu, iar gurile lor nu pot vorbi decât despre cunoștințe și teorii teologice. Ei nu au experimentat practic nimic. Astfel de oameni sunt complet necalificați pentru a fi folosiți de Dumnezeu; cum ar putea ei să conducă omul înaintea lui Dumnezeu? Ei susțin în mod arogant absolvirea seminarului ca o dovadă a propriei lor titulaturi, fac tot ce pot pentru a-și etala cunoștințele despre Biblie, sunt insuportabil de aroganți – și, din această cauză, sunt condamnați de Dumnezeu și detestați de El și au pierdut lucrarea Duhului Sfânt. Despre acest lucru nu există nicio îndoială. Motivul pentru care comunitatea religioasă a devenit dușmanul de moarte al lui Hristos este o întrebare foarte provocatoare. Ce arată faptul că, în Epoca Harului, iudaismul L-a răstignit pe cruce pe Isus Hristos? În Epoca Împărăției din zilele de pe urmă, comunitatea religioasă și-a unit și și-a dedicat toate eforturile pentru a se împotrivi și a judeca lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă, neagă și respinge pe Hristosul întrupat din zilele de pe urmă, a născocit diverse zvonuri și a denigrat și a hulit pe Dumnezeul întrupat și pe biserica lui Dumnezeu și, de mult timp a răstignit pe Isus Cel reîntors, Hristosul din zilele de pe urmă, pe cruce. Aceasta dovedește că acum mult timp comunitatea religioasă a slăbit forțele Satanei care se opun și se răzvrătesc împotriva lui Dumnezeu. Comunitatea religioasă nu este condusă de Dumnezeu, cu atât mai puțin este condusă de adevăr; aceasta este condusă complet de oamenii corupți și, mai mult, de antihriști.

Când oamenii cred în Dumnezeu într-un loc religios ca acesta – unul care aparține Satanei și care este condus și controlat de demoni și antihriști – ei sunt doar capabili să înțeleagă doctrine religioase, pot urma doar ceremonia și regulamentul religios și nu vor înțelege niciodată adevărul, nu vor experimenta niciodată lucrarea lui Dumnezeu și sunt complet incapabili de a fi mântuiți. Acest lucru este categoric. Pentru că nu există nimic din lucrarea Duhului Sfânt în locurile religioase, iar acestea sunt locuri care Îl dezgustă pe Dumnezeu, care sunt detestate de Dumnezeu și sunt condamnate și blestemate de El. Dumnezeu nu a recunoscut niciodată religia, cu atât mai puțin a lăudat-o vreodată, iar din vremea lui Isus comunitatea religioasă a fost condamnată de Dumnezeu. Astfel, când crezi în Dumnezeu, trebuie să găsești locuri în care se află lucrarea Duhului Sfânt; numai acestea sunt adevărate biserici, și numai în biserici adevărate vei putea să auzi vocea lui Dumnezeu și să descoperi urmele lucrării lui Dumnezeu. Acestea sunt mijloacele prin care Dumnezeu este căutat.

Fragment din părtășia celui de mai sus

Anterior: 3. Diferențierea între Hristosul adevărat și Hristoșii falși

Înainte: 5. Diferența dintre a urma pe Dumnezeu și a urma oamenii

Ai vrea să știi cum să-L întâmpini pe Domnul înaintea marilor dezastre? Participă la întâlnirea noastră online, care te va ajuta să găsești calea.
Contactați-ne
Contactează-ne pe whatsapp

Conținut similar

Setări

  • Text
  • Teme

Culori compacte

Teme

Fonturi

Mărime font

Spațiu între linii

Spațiu între linii

Lățime pagină

Cuprins

Căutare

  • Căutare în text
  • Căutare în carte