Capitolul 27

Nicicând purtarea oamenilor nu M-a impresionat și nici nu M-a frapat ca fiind valoroasă. În ochii omului, Eu sunt întotdeauna foarte strict față de el și întotdeauna Îmi exercit autoritatea asupra lui. În toate acțiunile omului, nu prea există ceva care să fie făcut de dragul Meu, nu prea există ceva care să stea ferm înaintea ochilor Mei. În cele din urmă, tot ce are legătură cu omul se răstoarnă înaintea Mea fără o șoaptă; abia după aceea voi face Eu ca acțiunile Mele să se manifeste, făcându-i pe toți să Mă cunoască prin eșecul lor. Natura omenească rămâne neschimbată. Ce este în inimile lor nu este în concordanță cu voia Mea – nu e ceea ce am Eu nevoie. Ceea ce detest cel mai mult este îndărătnicia și recidivismul oamenilor, însă care este forța care provoacă omenirea să continue să eșueze în a Mă cunoaște, să Mă țină mereu la distanță și să nu acționeze niciodată potrivit voii Mele înaintea Mea, ci mai degrabă să Mi se împotrivească pe la spate? Aceasta le este loialitatea? Aceasta le este iubirea pentru Mine? De ce nu pot să se căiască și să se nască din nou? De ce sunt oamenii veșnic dispuși să trăiască în mlaștină în loc să trăiască într-un loc fără noroi? Oare să Mă fi purtat rău cu ei? Oare să îi fi îndrumat în direcția greșită? Oare îi conduc Eu spre iad? Toți sunt dispuși să trăiască în „iad”. Când se face lumină, ochii lor orbesc pe loc, căci totul din ei vine din iad. Totuși oamenii ignoră asta și pur și simplu se bucură de aceste „binecuvântări infernale”. Ba chiar le țin strâns la pieptul lor ca pe niște comori, îngroziți că Eu le voi smulge aceste comori, lăsându-i fără „rădăcina existenței lor”. Oamenii se tem de Mine, de aceea, când Eu vin pe pământ, ei stau departe de Mine, displăcându-le să se apropie de Mine, căci nu sunt dispuși să „aducă necazul asupra lor”, dar doresc în schimb să-și păstreze armonia în familie, astfel încât să poată să se bucure de „fericire pe pământ”. Dar Eu nu pot îngădui ca omenirea să facă precum vrea, dat fiind că distrugerea familiei omului este exact lucrul pe care sunt aici să-l fac. Din clipa în care Eu vin, pacea dispare din căminele lor. Intenționez să fărâm în țăndări toate națiile, ca să nu mai vorbesc de familia omului. Cine va putea să scape din strânsoarea Mea? E oare cu putință ca cei care capătă binecuvântări să poată să scape în virtutea reticenței lor? E oare cu putință ca cei care îndură mustrare să poată să-Mi câștige compasiunea în virtutea fricii lor? În toate cuvintele Mele, oamenii au văzut voia Mea și acțiunile Mele, dar cine se poate elibera din încurcătura propriilor gânduri? Cine poate găsi vreodată o cale de ieșire fie dinăuntrul, fie dinafara cuvintelor Mele?

Omul a experimentat căldura Mea, omul M-a slujit cu seriozitate și s-a supus cu seriozitate înaintea Mea, făcând totul pentru Mine în prezența Mea. Însă asta e de nerealizat de către oamenii de azi; ei nu fac altceva decât să jelească în spiritul lor ca și cum ar fi fost înșfăcați de un lup înfometat și nu pot decât să privească neajutorați la Mine, strigându-Mă neîncetat. Dar la sfârșit, nu sunt capabili să scape din situația lor grea. Mă gândesc cum oamenii din trecut au făcut promisiuni în prezența Mea, jurând pe cer și pământ în prezența Mea să-Mi răsplătească bunătatea cu afecțiunea lor. Au plâns cu mâhnire înaintea Mea și sunetul plânsetelor lor a fost sfâșietor, greu de suportat. Datorită hotărârii lor, adeseori am oferit ajutor oamenilor. De nenumărate ori, oamenii au venit înaintea Mea să Mi se supună, cu maniere încântătoare greu de uitat. De nenumărate ori, M-au iubit, neabătuți în loialitatea lor, cu o sinceritate admirabilă. De nenumărate ori, M-au iubit într-atât încât să-și sacrifice propriile vieți, M-au iubit mai mult decât pe ei înșiși – și, văzându-le onestitatea, le-am acceptat iubirea. De nenumărate ori, s-au oferit pe sine în prezența Mea, de dragul Meu, nepăsători în fața morții, iar Eu le-am descrețit frunțile de griji și, cu băgare de seamă, le-am cercetat chipurile. Au existat nenumărate ocazii când i-am iubit ca pe o comoară neprețuită și au existat nenumărate ocazii când i-am urât ca pe propriii dușmani. Cu toate acestea, ce este în mintea Mea rămâne dincolo de înțelegerea omului. Când oamenii sunt triști, Eu vin să-i mângâi, iar când sunt slabi, Eu vin să îi ajut. Când se rătăcesc, Eu îi călăuzesc. Când plâng, Eu le șterg lacrimile. Dar când Eu sunt trist, cine Mă poate alina cu inima sa? Când sunt extrem de îngrijorat, cine este atent la simțămintele Mele? Când sunt mâhnit, cine poate remedia rănile din inima Mea? Când Eu am nevoie de cineva, cine se oferă voluntar să coopereze cu Mine? Oare atitudinea din trecut a oamenilor față de Mine să fie pierdută acum pentru totdeauna? Cum se face că nimic din ea nu rămâne în amintirile lor? Cum de au uitat oamenii toate aceste lucruri? Nu e totul din cauza corupției omenirii de către dușmanul ei?

Când îngerii cântă cântece întru slava Mea, asta nu poate decât să-Mi stârnească mila pentru oameni. Inima Mea se umple deodată de tristețe și Îmi este imposibil să Mă eliberez de această emoție dureroasă. În bucuriile și necazurile de a fi despărțit și apoi reunit cu oamenii, noi suntem incapabili să facem schimb de sentimente. Separați deasupra în cer și dedesubt pe pământ, sunt rare clipele când Eu și omul putem să ne întâlnim. Cine se poate elibera de nostalgia pentru simțămintele trecutului? Cine poate să înceteze să se lase în voia amintirilor despre trecut? Cine nu ar spera într-o continuare a simțămintelor trecutului? Cine nu ar tânji după întoarcerea Mea? Cine nu și-ar dori mult reunirea Mea cu oamenii? Inima Mea este profund tulburată, iar spiritul oamenilor este profund îngrijorat. Deși asemănători în spirit, adesea nu putem să fim laolaltă și adeseori nu putem să ne vedem. Astfel, viața întregii omeniri este încărcată de mâhnire și lipsită de vitalitate, căci oamenii au tânjit mereu după Mine. Este ca și când ființele omenești ar fi niște obiecte doborâte din cer; Îmi strigă numele pe pământ, ridicându-și privirea spre Mine de pe pământ – dar cum pot să scape din fălcile lupului hămesit? Cum pot să scape de amenințările și ispitirile lui? Cum pot ființele omenești să nu se sacrifice datorită supunerii la rânduiala planului Meu? Când se roagă fierbinte cu glas tare, Îmi întorc fața de la ei, nu pot să suport să mai privesc; dar cum aș putea să nu le aud strigătele înlăcrimate? Voi îndrepta nedreptățile lumii omenești. Îmi voi face lucrarea Mea cu propriile mâini în întreaga lume, împiedicându-l pe Satana să-i facă iarăși rău poporului Meu, interzicându-le tuturor dușmanilor Mei să facă din nou orice le este pe plac. Voi deveni Împărat pe pământ și Îmi voi muta tronul acolo, făcându-i pe toți dușmanii Mei să cadă la pământ și să-și mărturisească fărădelegile înaintea Mea. În tristețea Mea, mânia este amestecată, voi călca în picioare întregul univers, fără să cruț pe nimeni și voi lovi cu groază în inimile dușmanilor Mei. Voi preface tot pământul în ruine și îi voi face pe dușmanii Mei să se prăbușească printre ruine, astfel încât de atunci încolo să nu mai poată să-i corupă pe oameni. Planul Meu este deja stabilit și nimeni, oricine ar fi, nu trebuie să-l schimbe. În vreme ce Eu voi cutreiera cu o splendoare măreață deasupra universului, toată omenirea va fi înnoită și totul va fi reînviat. Omul nu va mai plânge și nu Mă va mai striga să-l ajut. Atunci inima Mea se va veseli, iar oamenii se vor întoarce spre a Mă celebra. Întregul univers, de sus până jos, va fremăta în jubilare…

Azi, printre națiile lumii, Îmi fac lucrarea pe care am pornit să o înfăptuiesc. Mă mișc încoace și încolo printre oameni, făcând toată lucrarea cuprinsă în planul Meu, și întreaga omenire se destramă în diferitele nații ale lumii, potrivit voii Mele. Oamenii de pe pământ își au atenția fixată asupra propriei destinații, căci ziua într-adevăr se apropie și îngerii vor suna din trâmbițele lor. Nu vor mai exista amânări și toată creația va începe, după asta, să danseze jubilând. Cine poate să prelungească ziua Mea după placul său? Un muritor? Sau stelele de pe cer? Sau îngerii? Când voi rosti o cuvântare pentru a iniția mântuirea poporului lui Israel, ziua Mea se va năpusti peste întreaga omenire. Toți oamenii se tem de întoarcerea lui Israel. Când Israel se va întoarce, aceea va fi ziua Mea de slavă, și tot la fel, va fi ziua când totul se va preface și va deveni reînnoit. Pe măsură ce dreapta judecată se apropie în mod iminent de întregul univers, toți oamenii devin sfioși și temători, deoarece în lumea oamenilor nu s-a auzit de dreptate. Când Soarele dreptății va apărea, Răsăritul va fi iluminat și atunci, la rându-i, va ilumina întregul univers, atingându-i pe toți. Dacă oamenii ar putea într-adevăr să ducă la bun sfârșit dreptatea Mea, atunci de ce ar avea a se teme? Tot poporul Meu așteaptă sosirea zilei Mele, cu toții tânjesc după venirea zilei Mele. Ei așteaptă ca Eu să aduc osânda asupra întregii omeniri și să aranjez destinația omenirii în rolul Meu de Soare al dreptății. Împărăția Mea prinde contur deasupra întregului univers, iar tronul Meu stăpânește în inimile a sute de milioane de oameni. Cu ajutorul îngerilor, marea Mea realizare va da roade în curând. Toți fiii Mei și poporul Meu Îmi așteaptă întoarcerea cu nerăbdare, tânjind după reunirea Mea cu ei, pentru a nu mai fi vreodată despărțiți. Cum ar putea populația nenumărată a Împărăției Mele să nu alerge unii spre alții în fericită celebrare datorită faptului că Eu sunt împreună cu ei? Poate aceasta să fie o reunire pentru care să nu trebuiască plătit nici un preț? Eu sunt vrednic de respect în ochii tuturor oamenilor, Eu sunt proclamat în cuvintele tuturor. Când Mă voi întoarce, în plus, voi cuceri toate forțele dușmane. A sosit vremea! Îmi voi pune lucrarea în mișcare, voi domni ca Împărat printre oameni! Sunt pe cale de a Mă întoarce! Și sunt gata să pornesc! Aceasta este ceea ce speră cu toții, este ceea ce își doresc. Voi lăsa ca întreaga omenire să vadă venirea zilei Mele și cu toții vor întâmpina venirea zilei Mele cu bucurie!

2 aprilie 1992

Anterior: Capitolul 26

Înainte: Capitolul 28

Ai vrea să știi cum să-L întâmpini pe Domnul înaintea marilor dezastre? Participă la întâlnirea noastră online, care te va ajuta să găsești calea.

Conținut similar

Dumnezeu Însuși, Unicul (VII)

Dumnezeu este sursa vieții tuturor lucrurilor (I)O expunere a autorității lui Dumnezeu, a firii drepte a lui Dumnezeu și a sfințeniei lui...

Despre destinație

Ori de câte ori este menționată destinația, o tratați cu o seriozitate aparte; mai mult, este un lucru în privința căruia toți sunteți...

Setări

  • Text
  • Teme

Culori compacte

Teme

Fonturi

Mărime font

Spațiu între linii

Spațiu între linii

Lățime pagină

Cuprins

Căutare

  • Căutare în text
  • Căutare în carte

Contactează-ne pe Messenger