Aplicația Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

Ascultați glasul lui Dumnezeu și întâmpinați întoarcerea Domnului Isus!

Îi rugăm pe toți cei care caută adevărul să ne contacteze.

Cuvântul Se arată în trup

Culori individuale

Teme

Font

Dimensiunea fontului

Spațiu între linii

Lățimea paginii

0 rezultat(e) de căutare

Nu s-a găsit niciun rezultat

Cea de-a douăzeci și noua cuvântare

Viteză

`

Cea de-a douăzeci și noua cuvântare

În ziua în care toate lucrurile au fost înviate, am venit printre oameni și am petrecut zile și nopți minunate cu ei. Doar în acest moment simt oamenii puțin din accesibilitatea Mea și, pe măsură ce interacțiunea lor cu Mine devine mai frecventă, ei văd puțin din ceea ce am și ceea ce sunt – și, drept urmare, dobândesc ceva cunoștințe despre Mine. Între toți oamenii, Îmi înalţ capul și privesc, iar ei Mă văd cu toții. Cu toate acestea, când lumea este lovită de dezastru, ei se neliniștesc imediat, iar imaginea Mea se șterge din inimile lor; cuprinși de panică la sosirea dezastrului, ei nu mai țin seama de îndemnurile Mele. Mulți ani am petrecut printre oameni, dar ei au rămas mereu neștiutori și nu M-au cunoscut niciodată. Astăzi, le spun lor cu gura Mea și îi fac pe toți oamenii să vină înaintea Mea pentru a primi ceva de la Mine, dar ei tot păstrează distanța față de Mine și, în felul acesta, nu Mă cunosc. Când pașii Mei vor călca dincolo de marginile universului, omul va începe să reflecteze asupra lui însuși și toți oamenii vor veni la Mine și se vor închina în fața Mea și Mă vor preamări. Aceasta va fi ziua preamăririi Mele, ziua întoarcerii Mele și, de asemenea, ziua plecării Mele. Acum, Mi-am început lucrarea în toată omenirea, am început oficial, în întregul univers, ultima parte a planului Meu de gestionare (planul mântuirii). De acum înainte, oricine nu este precaut poate fi aruncat în mijlocul unei mustrări nemiloase în orice clipă. Asta nu din cruzime, ci pentru că este un pas din planul Meu de gestionare(planul mântuirii); totul trebuie să se întâmple conform pașilor planului Meu și niciun om nu poate schimba asta. Când Îmi încep oficial lucrarea, toți oamenii se mișcă odată cu Mine, astfel încât oamenii din tot universul au grijă să fie în pas cu Mine, este „jubilare” peste tot în univers, iar omul este îndemnat înainte de Mine. În consecință, însuși marele balaur roșu este împins de către Mine într-o stare de frenezie și năuceală, servește lucrarea Mea și, chiar dacă se împotrivește, nu-și poate urma propriile dorințe, neavând de ales și supunându-se controlului Meu. În toate planurile Mele, marele balaur roșu este contrastul Meu, inamicul Meu, dar și servitorul Meu; ca atare, nu i-am ușurat niciodată „însărcinările”. Așadar, ultima etapă a lucrării întrupării Mele se încheie în casa acestuia. În felul acesta, marele balaur roșu e mai capabil să-Mi facă un serviciu cum se cuvine prin care îl voi cuceri și Îmi voi încheia planul. Pe măsură ce Îmi fac lucrarea, toți îngerii Mi se alătură în bătălia decisivă și se hotărăsc să-Mi îndeplinească dorințele în etapa finală, astfel încât oamenii de pe pământ se închină în fața Mea la fel ca îngerii, nu vor deloc să Mi se împotrivească și nu fac nimic să se răzvrătească împotriva Mea. Aceasta este dinamica lucrării Mele în univers.

Scopul și însemnătatea venirii Mele printre oameni este de a mântui omenirea, de a aduce toată omenirea înapoi în casa Mea, de a reuni cerurile cu pământul și de a-l face pe om să transmită „semnalele” dintre cer și pământ, căci aceasta este menirea inerentă a omului. Atunci când am creat omenirea, i-am pus toate lucrurile la dispoziție, iar mai târziu, i-am permis omenirii să primească bogățiile pe care i le-am dat potrivit cerințelor Mele. Așadar, spun că sub îndrumarea Mea omenirea întreagă a ajuns să vadă ziua de astăzi. Și toate acestea sunt planul Meu. În întreaga omenire, nenumărați oameni există sub protecția iubirii Mele și nenumărați oameni trăiesc sub mustrarea urii Mele. Deși toţi oamenii Mi se roagă, ei totuși nu-şi pot schimba circumstanțele actuale; odată ce și-au pierdut speranța, ei nu pot decât să lase natura să-și urmeze cursul și să înceteze să se răzvrătească împotriva Mea, căci aceasta este tot ceea ce poate omul realiza. Când vine vorba de starea vieții omului, omul încă trebuie să găsească viața reală, el încă nu a înţeles nedreptatea, dezolarea și condițiile mizerabile ale lumii – și, astfel, dacă nu ar fi fost vorba de sosirea dezastrului, cei mai mulţi oameni încă ar îmbrățișa Mama Natură și ar fi în continuare absorbiți de aroma „viețiiˮ. Nu este aceasta realitatea lumii? Nu este aceasta vocea mântuirii pe care o grăiesc omului? De ce, din rândul omenirii, nimeni nu M-a iubit vreodată cu adevărat? De ce Mă iubește omul doar în toiul mustrării și al încercărilor, dar nimeni nu Mă iubește sub protecția Mea? I-am dat omenirii de multe ori mustrarea Mea. Ei îi aruncă o privire, dar apoi o ignoră, n-o studiază și n-o contemplă în acest moment, așa că tot ceea ce vine asupra omului este judecata nemiloasă. Aceasta este doar una dintre metodele Mele de a lucra, dar este tot pentru a schimba omul și a-l face să Mă iubească.

Eu domnesc în împărăție și, în plus, domnesc în tot universul; Eu sunt atât Împăratul Împărăției, cât și Stăpânul universului. De acum înainte, îi voi aduna pe toți care nu sunt cei aleși, Îmi voi începe lucrarea printre neamuri și Îmi voi proclama decretele administrative întregului univers, astfel încât să pot face următorul pas al lucrării Mele cu succes. Voi folosi mustrarea pentru a răspândi lucrarea Mea printre neamuri, adică voi folosi forța împotriva tuturor celor ce sunt neamuri. Firește, această lucrare se va desfășura în același timp cu lucrarea Mea printre cei aleși. Când poporul Meu va conduce și va exercita puterea pe pământ, va fi și ziua în care toți oamenii de pe pământ au fost cuceriți și, în plus, va fi vremea când Mă voi odihni – și numai atunci voi apărea tuturor celor care au fost cuceriți. Voi apărea Sfintei Împărății și Mă voi ascunde de ținutul murdăriei. Toți cei care au fost cuceriți și au devenit supuși înaintea Mea pot să-Mi vadă faţa cu ochii lor și pot să-Mi audă glasul cu urechile lor. Aceasta este binecuvântarea celor care s-au născut în zilele de pe urmă, aceasta este binecuvântarea hotărâtă dinainte de Mine și acest lucru nu poate fi schimbat de niciun om. Astăzi, Îmi fac lucrarea în acest fel de dragul lucrării din viitor. Toate lucrările Mele sunt interdependente, în toate există o chemare și un răspuns: niciun pas nu s-a oprit vreodată brusc și niciun pas nu s-a făcut independent de ceilalți pași. Nu este așa? Nu este lucrarea din trecut temelia lucrării de astăzi? Nu sunt cuvintele din trecut precursoarele cuvintelor de astăzi? Nu sunt pașii din trecut originea pașilor de astăzi? Când desfăşor în mod oficial pergamentul, atunci oamenii din tot universul sunt pedepsiți, atunci oamenii din lumea întreagă sunt supuşi încercărilor și este punctul culminant al lucrării Mele; toți oamenii trăiesc într-un ținut fără lumină și toți oamenii trăiesc în mijlocul amenințărilor mediului lor. Cu alte cuvinte, este viața pe care omul nu a experimentat-o niciodată din momentul Creației până în prezent și nimeni nu „s-a bucurat”, de-a lungul veacurilor, de acest fel de viață, așa că Eu spun că fac o lucrare care nu s-a mai făcut niciodată. Aceasta este adevărata stare de fapt și acesta este sensul lăuntric. Fiindcă ziua Mea se apropie pentru întreaga omenire, fiindcă nu pare îndepărtată, ci este chiar în fața ochilor omului; prin urmare, cine ar putea să nu se teamă? Și cine n-ar putea fi încântat de aceasta? Orașul spurcat al Babilonului și-a găsit, în cele din urmă, sfârșitul; omul s-a întâlnit cu o lume nouă, iar cerul și pământul au fost schimbate și reînnoite.

Când apar tuturor națiunilor și popoarelor, norii albi se înspumează pe cer și Mă învăluie. De asemenea, păsările de pe pământ cântă și dansează cu bucurie pentru Mine, scoţând în evidenţă atmosfera de pe pământ și, astfel, făcând toate lucrurile de pe pământ să se trezească la viață, să nu mai „sedimentezeˮ, ci să trăiască într-o atmosferă de vitalitate. Când Mă aflu printre nori, omul Îmi percepe vag fața și ochii, iar în acest moment se simte puțin temător. În trecut, el a auzit consemnări istorice despre Mine în legende și, prin urmare, crede doar pe jumătate în Mine și pe jumătate se îndoiește de Mine. El nu știe unde sunt sau cât de mare Îmi este fața – este la fel de întinsă ca marea sau nemărginită ca pășunile verzi? Nimeni nu știe aceste lucruri. Doar astăzi, când omul Îmi vede fața în nori, el simte că Eu, cel din legende, sunt real și, astfel, devine puțin mai binevoitor față de Mine și numai datorită faptelor Mele, admirația sa pentru Mine mai sporeşte un pic. Cu toate acestea, omul încă nu Mă cunoaște și vede doar o parte a Mea în nori. După aceea, Îmi întind brațele și le arăt oamenilor. Omul este uluit și își bate mâinile peste gură, profund temător de a fi doborât de mâna Mea și, astfel, adaugă puțin respect admirației lui. Omul își fixează ochii asupra fiecărei mișcări ale Mele, profund înfricoșat că va fi doborât de Mine atunci când nu e atent – totuși, a fi urmărit de om nu Mă limitează și continuu să fac lucrarea din mâinile Mele. Doar în toate faptele pe care le fac are omul puțină binevoință față de Mine și, astfel, treptat, vine în fața Mea să se asocieze cu Mine. Când deplinătatea Mea va fi revelată omului, el Îmi va vedea fața și, de atunci încolo, nu Mă voi mai feri și nu Mă voi mai ascunde de om. În întreg universul, voi apărea public tuturor oamenilor și toți cei care sunt ai trupului vor vedea toate faptele Mele. Toți cei care sunt ai duhului vor sălășlui, cu siguranță, în pace în casa Mea și se vor bucura, fără îndoială, de minunate binecuvântări împreună cu Mine. Toți cei de care am grijă vor scăpa, cu siguranță, de mustrare și vor evita, fără îndoială, durerea duhului și agonia trupului. Voi apărea public tuturor popoarelor, voi domni și-Mi voi exercita puterea, astfel încât mirosul cadavrelor să nu mai pătrundă în univers; în schimb, parfumul Meu proaspăt se va răspândi în întreaga lume, fiindcă ziua Mea se apropie, omul se trezește, totul e în ordine pe pământ și zilele supraviețuirii pe pământ nu mai există, pentru ca Eu am sosit!

6 aprilie 1992

Anterior:Cea de-a două zeci și opta cuvântare

Următorul:Cea de-a treizeci și doua cuvântare

S-ar putea să vă placă și