Aplicația Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

Ascultați glasul lui Dumnezeu și întâmpinați întoarcerea Domnului Isus!

Îi rugăm pe toți cei care caută adevărul să ne contacteze.

Cuvântul Se arată în trup

Culori individuale

Teme

Font

Dimensiunea fontului

Spațiu între linii

Lățimea paginii

0 rezultat(e) de căutare

Nu s-a găsit niciun rezultat

Capitolul 30

Printre oameni, am rezumat odată nesupunerea și slăbiciunea omului și, astfel, am înțeles slăbiciunea omului și M-am familiarizat cu nesupunerea sa. Înainte de a ajunge printre oameni, ajunsesem de mult să le înțeleg bucuriile și durerile – și, din această cauză, pot să fac ceea ce omul nu poate face și să spun ceea ce omul nu poate spune, și fac asta cu ușurință. Nu este aceasta diferența dintre Mine și om? Și nu este o diferență clară? Ar putea lucrarea Mea să fie realizabilă de către oameni în carne și oase? Aș putea Eu să fiu din același soi ca ființele create? Oamenii M-au clasificat ca fiind din același soi – și nu este aceasta din cauză că nu Mă cunosc? De ce, în loc să mă înalț deasupra oamenilor, trebuie să Mă înjosesc? De ce continuă omenirea să renunțe la Mine, de ce este omenirea incapabilă să-Mi proclame numele? Este o mare durere în inima Mea, dar cum ar putea oamenii să știe? Cum ar putea să vadă? Faptul că nu tratează niciodată ceea ce are legătură cu mine ca pe lucrul de cea mai mare importanță în viețile lor a făcut oamenii zăpăciți și confuzi, ca și cum tocmai ar fi luat un somnifer; când îi strig, ei continuă pur și simplu să viseze și, așa, nimeni nu a fost vreodată conștient de faptele Mele. Astăzi, majoritatea oamenilor sunt încă adormiți buștean. Numai când răsună imnul împărăției deschid ochii somnoroși și simt un pic de melancolie în inimile lor. Când toiagul Meu lovește printre oameni, ei încă acordă doar[a] puțină atenție, ca și cum soarta lor este la fel de lipsită de valoare ca nisipul din mare. Cu toate că majoritatea dintre ei sunt oarecum conștienți, ei tot nu știu cât de departe au ajuns pașii Mei – pentru că ei nu încearcă să-Mi înțeleagă inima și, astfel, nu au fost niciodată în stare să se elibereze din robia Satanei. Eu Mă mișc deasupra tuturor lucrurilor și trăiesc în mijlocul tuturor lucrurilor și, în același timp, ocup poziția centrală în inimile tuturor oamenilor. Din acest motiv, oamenii Mă privesc ca fiind diferit, crezând că sunt extraordinar sau că sunt impenetrabil – și, în consecință, încrederea lor în Mine devine tot mai puternică pe zi ce trece. M-am odihnit odată în al treilea cer, observând toți oamenii și toate lucrurile din univers. Când Eu dorm, oamenii fac liniște, temându-se profund să nu-Mi tulbure odihna. Când Mă trezesc, se animă imediat, de parcă ar face lucrarea de a-Mi aduce Mie bucurie în mod intenționat. Nu e aceasta atitudinea oamenilor de pe pământ față de Mine? Cine dintre oamenii din ziua de azi Mă vede pe Mine Cel din cer și Cel de pe pământ ca unul? Cine nu Mă venerează pe Mine, Cel din cer? Și cine nu se uită de sus la Mine, Cel de pe pământ? De ce Mă rupe omul mereu în două? De ce are omul mereu două atitudini diferite față de Mine? Nu este Dumnezeu Cel întrupat pe pământ Dumnezeul care stăpânește totul în cer? Nu sunt Eu, Cel din cer, pe pământ acum? De ce oamenii Mă văd, dar nu Mă cunosc? De ce este o distanță atât de mare între cer și pământ? Nu sunt aceste lucruri demne de a fi cercetate mai în profunzime de către om?

Când Îmi fac lucrarea și în timp ce cuvântez cu glasul Meu, oamenii își doresc mereu să îi adauge „arome”, ca și cum simțul mirosului lor este mai acut decât al Meu, ca și cum ar prefera esențele tari și ca și cum Eu nu aș fi conștient de ceea ce îi trebuie omului și, astfel, trebuie să îl „deranjez” pe om ca să-Mi „suplimenteze” lucrarea. Nu domolesc intenționat pozitivismul oamenilor, dar le cer să se purifice, pe baza cunoașterii Mele. Pentru că le lipsește prea mult, le sugerez să facă mai multe eforturi ca să-și compenseze deficiențele pentru a-Mi mulțumi inima. Oamenii Mă cunoșteau odinioară în concepțiile lor, totuși erau profund inconștienți de acest lucru și, astfel, prețuirea lor era ca și cum ar fi tratat nisipul ca pe aur. Când le-am reamintit, nu s-au dispensat decât parțial de acest lucru, dar în loc să înlocuiască partea care dispăruse cu lucruri din argint și aur, ei au continuat să se bucure de partea din mâinile lor care încă rămâne – și, ca atare, ei sunt întotdeauna umili și răbdători înaintea Mea; sunt incapabili să fie compatibili cu Mine, pentru că au prea multe idei preconcepute. Astfel, M-am hotărât să iau tot ceea ce are omul și ceea ce este și să arunc departe, ca să poată toți trăi cu Mine și să nu mai fie separați de Mine. Din cauza lucrării Mele omul nu-Mi înțelege voia. Unii cred că Îmi voi finaliza lucrarea pentru a doua oară și îi voi arunca în iad. Unii cred că voi începe o nouă metodă de a vorbi și majoritatea tremură de frică: se tem profund că Îmi voi finaliza lucrarea și îi voi lăsa fără niciun loc în care să se ducă și se tem profund că îi voi abandona încă o dată. Oamenii folosesc mereu concepții vechi ca să-Mi măsoare noua lucrare. Am spus că oamenii nu au înțeles niciodată metoda prin care lucrez – ar putea ei să facă lucrurile bine de data aceasta? Nu sunt vechile concepții ale oamenilor armele care interferează cu lucrarea Mea? Când le vorbesc oamenilor, ei Îmi evită întotdeauna privirea, temându-se profund că ochii Mei se vor aținti asupra lor. Astfel, ei își lasă capetele în jos, ca și cum ar accepta o inspecție din partea Mea – și nu este acest fapt cauzat de concepțiile lor? De ce M-am înjosit până astăzi, dar nimeni nu a observat? Trebuie să Mă înclin în fața omului? Am venit din cer pe pământ, am coborât din înalt într-un loc secret și am venit printre oameni și le-am dezvăluit tot ceea ce am și sunt. Cuvintele Mele sunt sincere și onorabile, răbdătoare și bune – dar cine a văzut vreodată ce sunt și ce am? Încă mai sunt ascuns omului? De ce Îmi este atât de dificil să Mă întâlnesc cu omul? Pentru că oamenii sunt prea ocupați cu lucrarea lor? Pentru că Eu Îmi neglijez îndatoririle și oamenii sunt cu toții absorbiți de căutarea succesului?

În mințile oamenilor, Dumnezeu este Dumnezeu și nu e ușor să te conectezi cu El, în timp ce omul este om și nu ar trebui să ajungă cu ușurință desfrânat – totuși, faptele oamenilor încă nu pot fi aduse înaintea Mea. Ar putea însemna că cerințele Mele sunt prea ridicate? Ar putea însemna că omul este prea slab? De ce se uită oamenii mereu de la distanță la standardele pe care le cer de la ei? Chiar sunt de neatins pentru om? Cerințele Mele sunt calculate pe baza „constituției” oamenilor și, ca atare, nu au depășit niciodată statura omului – dar chiar și așa, oamenii rămân incapabili să atingă standardele pe care le cer. De nenumărate ori am fost părăsit printre oameni, de nenumărate ori oamenii s-au uitat la Mine cu ochi batjocoritori, ca și cum trupul Meu ar fi fost acoperit de spini și ar fi fost dezgustător pentru ei, și astfel oamenii Mă detestă și cred că nu am nicio valoare. Astfel, sunt aruncat încoace și încolo de către om. De nenumărate ori oamenii M-au luat pe un preț mic și de nenumărate ori M-au vândut pe un preț mare și, din acest motiv, Mă găsesc în situația în care sunt astăzi. Este ca și cum oamenii încă ar mai coace uneltiri pentru Mine; majoritatea lor încă mai vor să Mă vândă cu un profit de sute de milioane de dolari, pentru că omul nu M-a prețuit niciodată. Este ca și cum aș fi devenit un intermediar între oameni sau o armă nucleară cu care se luptă unii cu alții, ori un contract încheiat între ei – și, ca rezultat, Eu sunt, pe scurt, complet lipsit de valoare în inima omului, sunt un bun dispensabil din gospodăria lui. Și totuși Eu nu-l condamn pe om din această cauză: nu fac decât să-l mântuiesc pe om și am fost întotdeauna milos față de om.

Oamenii cred că Eu Mă simt în largul Meu când azvârl oameni în iad, ca și cum aș face special o înțelegere cu iadul și ca și cum aș fi un fel de departament specializat în vânzarea oamenilor, ca și cum aș fi specialist în înșelarea oamenilor și îi voi vinde pe un preț mare imediat ce îi am în mâinile Mele. Gurile oamenilor nu spun acest lucru, dar, în inimile lor, asta cred. Cu toate că Mă iubesc cu toții, ei fac acest lucru în secret. Am plătit un preț atât de mare și am sacrificat atât de mult ca să primesc în schimb atât de puțină dragoste din partea lor? Oamenii sunt șarlatani și Eu joc întotdeauna rolul celui păcălit. Este ca și cum aș fi prea inocent: odată ce au văzut acest punct slab, continuă să Mă păcălească. Cuvintele din gura Mea nu vor să omoare oamenii sau să le atribuie etichete la întâmplare – ele sunt realitatea omului. Probabil că unele dintre cuvintele Mele „merg prea departe”, caz în care pot doar să „implor” iertarea oamenilor; pentru că nu sunt „priceput” la limbajul oamenilor, mult din ceea ce spun nu poate satisface pretențiile oamenilor. Poate că unele dintre cuvintele Mele străpung inimile oamenilor, așa că pot doar să „implor” să fie toleranți; pentru că nu sunt expert în filosofia de viață a omului și nu sunt bun la mijloacele prin care să vorbesc, multe dintre cuvintele Mele evocă oamenilor durere. Poate că unele dintre cuvintele mele vorbesc rădăcinii bolii oamenilor și le expun boala, așa că te sfătuiesc să iei câteva dintre medicamentele pe care ți le-am pregătit, pentru că nu am nicio intenție să te rănesc, și acest medicament nu are efecte secundare. Poate că unele dintre cuvintele Mele nu sună „realist”, dar îi „implor” pe oameni să nu intre în panică – nu sunt „iute” de mână sau de picior, astfel că vorbele Mele trebuie încă să fie aduse la îndeplinire. Solicit ca oamenii să fie „îndurători” față de Mine. Sunt acestea cuvinte de ajutor pentru om? Sper că oamenii pot dobândi ceva din aceste cuvinte, astfel ca vorbele Mele să nu fie mereu în van!

9 aprilie 1992

Note de subsol:

a. Textul original nu conține cuvântul „doar.”

Anterior:Capitolul 29

Următorul:Capitolul 31

Conținuturi Similare