Aplicația Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

Ascultați glasul lui Dumnezeu și întâmpinați întoarcerea Domnului Isus!

Îi rugăm pe toți cei care caută adevărul să ne contacteze.

Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă

Culori individuale

Teme

Font

Dimensiunea fontului

Spațiu între linii

Lățimea paginii

0 rezultat(e) de căutare

Nu s-a găsit niciun rezultat

`

Cea de-a douăsprezecea cuvântare

Atunci când Fulgerul iese de la Răsărit – care este, de asemenea, tocmai momentul în care Eu încep să vorbesc – în momentul ivirii Fulgerului, întreaga sferă cerească este iluminată și toate stelele încep să se transforme. Arată ca și cum întreaga rasă umană este supusă unei curățiri și sortări corespunzătoare. Sub strălucirea acestei raze de lumină de la Răsărit, întreaga omenire este dezvăluită în forma sa originală, cu ochii uimiți, blocată în confuzie; cu atât mai puțin încă este ea capabilă să-și ascundă trăsăturile urâte. Din nou, oamenii sunt ca animalele care fug de lumina Mea pentru a se refugia în peșterile din munte; totuși, niciunul dintre ei nu poate fi șters din lumina Mea. Toate ființele umane sunt uluite, toate așteaptă, toate privesc. Odată cu ivirea luminii Mele, toți se bucură de ziua în care s-au născut și, de asemenea, toți blestemă ziua în care s-au născut. Emoțiile conflictuale sunt imposibil de articulat; lacrimi de auto-pedepsire formează râuri și sunt purtate pe șuvoiul larg, dispărute fără urmă, într-o clipă. Încă o dată, ziua Mea se strânge aproape de rasa umană, trezind-o încă o dată, oferind umanității un punct din care să facă un nou început. Inima Mea bate și, urmând ritmurile bătăii inimii Mele, munții saltă de bucurie, apele dansează de bucurie, iar valurile, bat, ținând ritmul, pe recifele stâncoase. Este greu să exprim ce este în inima Mea. Vreau ca toate lucrurile necurate să ardă, până la cenușă, sub privirea Mea, vreau ca toți fiii neascultării să dispară din fața ochilor Mei, să nu mai continue niciodată să existe. Nu numai că am făcut un nou început în sălașul marelui balaur roșu, dar, de asemenea, am început o nouă lucrare în univers. Curând, împărățiile pământului vor deveni Împărăția Mea; curând, împărățiile pământului vor înceta pentru totdeauna să existe din cauza Împărăției Mele, pentru că am obținut deja victoria, pentru că M-am întors triumfător. Marele balaur roșu a epuizat toate mijloacele imaginabile pentru a perturba planul Meu, sperând să șteargă lucrarea Mea de pe pământ, dar oare pot să Mă demoralizez din cauza stratagemelor sale înșelătoare? Pot Eu fi speriat de amenințările lui, ca să-Mi pierd încrederea? Nu a existat niciodată o singură ființă nici în cer, nici pe pământ, pe care să n-o țin în palma mâinii Mele; cu cât este mai adevărat acest lucru despre marele balaur roșu, acest dispozitiv care slujește ca un contrast pentru Mine? Nu este, de asemenea, un obiect care să fie manipulat cu mâinile Mele?

La momentul întrupării Mele în lumea umană, omenirea a ajuns, fără să știe, în această zi cu ajutorul mâinii Mele îndrumătoare; a ajuns, fără să știe, să Mă cunoască. Dar, în ceea ce privește modul de a merge pe cărarea care stă înainte, nimeni nu are nicio bănuială, nimeni nu este conștient și, încă mai puțin, are cineva un indiciu cu privire la direcția în care acea cărare îl va duce. Numai cu Atotputernicul, care veghează peste el, va putea cineva să parcurgă cărarea până la capăt; numai călăuzit de Fulgerul de la Răsărit, oricine va putea să treacă peste pragul care duce la Împărăția Mea. În rândul oamenilor, nu a fost niciodată cineva care a văzut fața Mea, cineva care a văzut Fulgerul de la Răsărit. Cu cât mai puțin este cineva care a auzit glasul care izvorăște din tronul Meu? De fapt, din zilele străvechi, nicio ființă umană nu a venit direct în contact cu persoana Mea; doar astăzi, când Eu am venit în lume, oamenii au o șansă să Mă vadă. Dar, chiar și acum, oamenii încă nu Mă cunosc, așa cum ei privesc doar spre fața Mea și aud doar glasul Meu, dar fără să înțeleagă ce vreau să spun. Toate ființele umane sunt astfel. Fiind unul dintre popoarele Mele, nu simțiți mândrie profundă când Îmi vedeți fața? Și nu simțiți rușine abjectă pentru că nu Mă cunoașteți? Eu umblu printre oameni și trăiesc printre oameni, pentru că am devenit trup și am venit în lumea umană. Scopul Meu nu este numai de a permite umanității să privească spre trupul Meu; mai important, este de a permite umanității să Mă cunoască. În plus, prin trupul Meu întrupat, voi osândi umanitatea pentru păcatele sale. Prin trupul Meu întrupat, voi învinge marele balaur roșu și voi distruge bârlogul lui.

Deși ființele umane, care populează pământul, sunt la fel de numeroase ca și stelele, Eu le cunosc pe toate la fel de clar cum văd palma propriei Mele mâini. Și, deși ființele umane care „Mă iubesc” sunt, de asemenea, la fel de nenumărate ca și nisipurile mării, doar câțiva sunt aleși de către Mine: doar aceia care caută lumina strălucitoare, care sunt osebiți de cei care Mă „iubesc”. Nu-l supraestimez pe om, nici nu-l subestimez; mai degrabă, fac cereri omului potrivit cu atributele sale naturale și, astfel, ceea ce Eu cer este genul de om care Mă caută sincer – asta pentru a-Mi atinge scopul în alegerea oamenilor. Există, în munți, fiare sălbatice fără număr, dar toate, înaintea Mea, sunt la fel de blânde ca oile; taine de neînțeles se află sub ocean, dar ele Mi se prezintă la fel de clar ca toate lucrurile de pe fața pământului; în sfera cerească de sus sunt tărâmuri pe care omul nu le poate niciodată atinge, totuși, Eu mă plimb, în mod liber, pe acele tărâmuri inaccesibile. Omul nu M-a recunoscut niciodată în lumină, ci M-a văzut doar în lumea întunericului. Nu vă aflați, astăzi, exact în aceeași situație? În punctul culminant al turbării marelui balaur roșu, Eu am pus, în mod oficial, trupul să-Mi facă lucrarea. Atunci când marele balaur roșu și-a dezvăluit, pentru prima dată, forma adevărată, Eu am fost martor pentru numele Meu. Când M-am plimbat pe drumurile omenirii, nicio ființă, nicio persoană nu a fost trezită brusc și, astfel, atunci când Eu am fost întrupat în lumea umană, nimeni nu a știut asta. Dar când, în trupul Meu întrupat, am început să-Mi asum lucrarea, atunci umanitatea s-a trezit, a fost trezită brusc din visele sale de glasul Meu tunător și, din acest moment, a început viața sub îndrumarea Mea. În rândul poporului Meu, am început, încă o dată, o lucrare nouă. După ce am spus că lucrarea Mea pe pământ nu este finalizată, acest lucru este suficient pentru a dovedi că acei oameni, despre care am vorbit anterior, nu sunt cei pe care i-am perceput Eu Însumi ca fiind trebuincioși, dar, totuși, Eu încă îi număr pe cei aleși din acest popor. Prin asta devine evident că Eu fac acest lucru nu doar pentru a permite poporului Meu să-L cunoască pe Dumnezeul întrupat, dar și pentru a-Mi curăți poporul. Din cauza severității decretelor Mele administrative, majoritatea oamenilor sunt încă în pericolul de a fi eliminați de către Mine. Dacă nu faceți toate eforturile pentru a vă ocupa de voi înșivă, pentru a vă supune propriul vostru corp, dacă nu faceți asta, cu siguranță veți deveni un obiect pe care Eu îl disprețuiesc și îl resping, ca să fie aruncat în iad, așa cum Pavel a primit mustrare direct din mâinile Mele, din care nu era nicio scăpare. Ați descoperit, poate, ceva în cuvintele Mele? Ca și înainte, intenția Mea încă este să curățesc biserica, să continui purificarea oamenilor de care am nevoie, pentru că Eu sunt Dumnezeu Însuși, care este cu totul sfânt și neprihănit. Voi face ca templul Meu să nu fie doar irizat de culorile curcubeului, ci și curat și fără pată, cu un interior care să se potrivească cu exteriorul. În prezența Mea, ar trebui să vă gândiți fiecare și cu toții la ceea ce ați făcut în trecut și să hotărâți dacă, astăzi, Îmi puteți da satisfacție deplină în inima Mea.

Nu numai că omul nu Mă cunoaște în trupul Meu; chiar mai rău, el nu a reușit să-și înțeleagă propriul sine care locuiește într-un corp trupesc. Câți ani au fost și, în tot acest timp, ființele umane M-au înșelat, tratându-Mă ca pe un oaspete din afară? De câte ori M-au închis în afara ușii casei lor? De câte ori, stând înaintea Mea, nu Mi-au dat nicio atenție? De câte ori s-au lepădat de Mine, în mijlocul altor oameni? De câte ori M-au lepădat în fața diavolului? Și de câte ori M-au atacat cu gurile lor cicălitoare? Cu toate acestea, Eu nu țin cont de slăbiciunile omului și nici nu cer dinte pentru dinte, din cauza neascultării sale. Tot ce fac este să aplic medicamente bolilor sale, pentru a vindeca bolile sale incurabile, întorcându-l astfel la sănătate, astfel încât să ajungă, în cele din urmă, să Mă cunoască. Oare nu tot ce am făcut a fost de dragul supraviețuirii umanității, de dragul de a-i da o șansă la viață? De multe ori, Eu am venit în lumea oamenilor, dar oamenii nu Mi-au dat nicio atenție, deoarece Eu am venit în propria Mea persoană în lume. În schimb, fiecare și-a văzut de propriile treburi, căutând o ieșire pentru sine însuși. Puțin știu despre faptul că absolut fiecare drum de sub Ceruri iese din mâinile Mele! Puțin știu despre faptul că absolut fiecare lucru de sub Ceruri este supus ordonării Mele! Care dintre voi îndrăznește să găzduiască resentimente în inima lui? Care dintre voi îndrăznește, cu ușurință, să ajungă la o înțelegere? Eu doar Mi-am văzut, în tăcere, de lucrarea Mea în mijlocul umanității, asta-i tot. Dacă, în timpul întrupării Mele, nu M-aș fi îngrijit de fragilitatea omului, atunci toată umanitatea, doar datorită întrupării Mele, ar fi fost înspăimântată cumplit și, prin urmare, ar fi căzut în Infern. Doar pentru că M-am umilit și M-am ascuns, umanitatea a scăpat de catastrofă, s-a eliberat de mustrarea Mea și, în acest fel, a ajuns până astăzi. Ținând seama de cât de greu a fost să ajungeți până astăzi, nu ar trebui să prețuiți, cu atât mai mult, ziua de mâine care urmează să vină?

8 martie 1992

Anterior:Cea de-a unsprezecea cuvântare

Următorul:Cea de-a treisprezecea cuvântare

S-ar putea să vă placă și