Am invitat odată omul ca oaspete în casa Mea, totuși, el a fugit încoace și încolo din cauza chemărilor Mele – ca și cum, în loc să-l invit ca oaspete, l-aș fi adus la locul de execuție. Astfel, casa Mea a rămas goală, pentru că omul întotdeauna M-a ocolit și s-a ferit de Mine. Acest lucru M-a lăsat fără mijloace prin care să-Mi îndeplinesc o parte din lucrare, adică, am retras ospățul pe care l-am pregătit pentru el, deoarece omul nu era doritor să se bucure de acest ospăț, așadar, nu l-am forțat să o facă. Totuși, înainte să-și dea seama, omul se trezește copleșit de foame, așa că, vine să bată la ușa Mea, cerându-Mi ajutorul – văzându-l într-o astfel de situație disperată, cum să nu-l salvez? De aceea, întind din nou o masă pentru om, ca să se bucure de ea; și numai atunci simte cât sunt de admirabil și, astfel, ajunge să depindă de Mine. Treptat, datorită atitudinii Mele față de el, ajunge să Mă iubească cu o inimă deschisă și nu mai suspectează că îl voi trimite pe „tărâmul incinerării”, căci nu aceasta este intenția Mea. Și, astfel, doar după ce Îmi vede inima, omul depinde de Mine cu adevărat, ceea ce arată cât este de „prudent”. Totuși, nu sunt precaut față de om din cauza vicleniei sale, ci mai degrabă mișc inimile oamenilor prin îmbrățișarea Mea caldă. Nu asta fac în prezent? Nu se manifestă acest lucru în oameni în etapa actuală? De ce sunt capabili de astfel de lucruri? De ce sunt cuprinși de un astfel de sentiment? Oare pentru că Mă cunosc cu adevărat? Oare pentru că au o iubire nețărmurită pentru Mine? Nu forțez pe nimeni să Mă iubească, ci pur și simplu le ofer libertatea să aleagă singuri; în această privință, nu intervin și nici nu îi ajut să facă alegeri cu privire la soarta lor. Oamenii au luat o hotărâre înaintea Mea, au adus-o înaintea Mea ca să o examinez, și când am deschis punga care conținea „hotărârea omului”, am văzut lucruri înăuntru care, deși amestecate, erau totuși destul de „bogate”. Oamenii M-au privit cu ochi mari, foarte temători că le voi smulge hotărârea. Însă, din pricina slăbiciunii omului, nu am judecat chiar de la început. În schimb, am închis punga și am continuat să fac lucrarea pe care trebuie să o fac. Totuși, omul nu pătrunde în îndrumarea Mea în urma lucrării Mele, ci continuă să se îngrijoreze dacă hotărârea lui este aprobată de Mine. Am lucrat atât de mult și am rostit atât de multe cuvinte, însă până la această dată, omul rămâne incapabil să-Mi priceapă intențiile. De aceea, fiecare acțiune derutantă a sa Mă face să amețesc. De ce oare este mereu incapabil să-Mi priceapă intențiile și face lucrurile în pripă, după cum îi place? A suferit creierul lui vreun șoc? Este posibil să nu înțeleagă cuvintele pe care le spun? De ce oare acționează privind drept înainte, dar e incapabil să bătătorească o cale și să fie un exemplar pentru oamenii din viitor? A existat vreunul care să fie un exemplar înainte de Petru? Nu sub îndrumarea Mea a reușit Petru să supraviețuiască? De ce oamenii din ziua de azi sunt incapabili de acest lucru? De ce, având un exemplar, sunt încă incapabili să Îmi satisfacă intențiile? Asta arată că, în continuare, omul nu are încredere în Mine, ceea ce a condus la circumstanțele mizerabile din zilele noastre.

Văd păsărelele care zboară pe cer ca pe o priveliște plină de încântare. Chiar dacă ele nu și-au întărit hotărârea înaintea Mea și nu au niciun fel de cuvinte pe care să Mi le „ofere”, se bucură de lumea pe care le-am oferit-o. Însă, omul este incapabil de acest lucru, iar fața sa este plină de melancolie – oare am o datorie la el ce nu poate fi plătită? De ce este fața lui tot timpul brăzdată de lacrimi? Privesc crinii înfloriți de pe dealuri ca pe niște obiecte de admirat; florile și ierburile se întind peste coline, însă, înainte de apariția primăverii, crinii adaugă splendoare slavei Mele de pe pământ – poate omul să realizeze acest lucru? Ar putea să aducă mărturie pentru Mine pe pământ înainte de revenirea Mea? S-ar putea consacra pe sine însuși de dragul numelui Meu în țara marelui balaur roșu? E ca și cum cuvântările Mele sunt pline de cerințe pentru om – el Mă detestă din cauza acestor cerințe. Pentru că este prea slab trupește, este fundamental incapabil să realizeze ceea ce îi cer și, astfel, se teme de cuvintele Mele. Când deschid gura, văd cum oamenii de pe pământ fug în toate direcțiile, ca și cum ar încerca să scape de o foamete. Când Îmi acopăr fața și când Îmi întorc trupul, oamenii intră imediat în panică și nu știu ce să facă, deoarece le este teamă de plecarea Mea. În noțiunile lor, ziua în care voi pleca are să fie ziua în care dezastrul va coborî din cer, ziua în care va începe mustrarea lor. Totuși, ce fac Eu este exact opusul noțiunilor omului. Nu am acționat niciodată conform noțiunilor oamenilor și niciodată nu am permis noțiunilor omului să rezoneze cu Mine. Momentul în care Eu acționez este exact momentul în care omul este dezvăluit. Cu alte cuvinte, acțiunile Mele nu pot fi măsurate potrivit noțiunilor omului. Din momentul Creației și până azi, nimeni nu a descoperit un „continent nou” în ceea ce fac; nimeni nu a înțeles vreodată legile după care Eu acționez și nimeni nu a deschis o nouă cale de ieșire. De aceea, oamenii continuă astăzi să fie incapabili să intre pe calea cea dreaptă – asta este exact ceea ce le lipsește și în ce ar trebui să pătrundă. Din momentul Creației și până azi, nu am mai întreprins un asemenea lucru, ci doar am adăugat câteva elemente noi lucrării Mele din zilele de pe urmă. Totuși, chiar în aceste circumstanțe cât se poate de evidente, oamenii sunt în continuare incapabili să-Mi priceapă intențiile – nu este acesta exact lucrul de care ei duc lipsă?

După ce intru în noua lucrare, am noi cerințe pentru om. Pentru om e ca și cum cerințele din trecut nu au avut niciun efect, motiv pentru care uită de ele. Care sunt noile modalități prin care lucrez? Ce cer de la om? Oamenii înșiși sunt capabili să măsoare dacă ceea ce au făcut în trecut a fost în concordanță cu intențiile Mele și dacă acțiunile lor s-au încadrat în limitele a ceea ce am cerut. Nu e nevoie ca Eu să verific totul în mod individual; ei își înțeleg propriile staturi și, astfel, le este clar în minte cât de departe pot să acționeze, și nu e nevoie ca Eu să le spun în mod explicit. Poate că atunci când vorbesc, unii oameni se vor poticni; de aceea, am evitat să rostesc această parte a cuvintelor Mele, pentru a evita ca oamenii să devină slabi din cauza lor. Nu-i este acest lucru de mai mare ajutor omului în căutările lui? Nu este mai benefic pentru progresul omului? Cine nu dorește să-și uite trecutul și să se străduiască să meargă înainte? Datorită „nepăsării” Mele, nu știu dacă oamenii înțeleg că mijloacele prin care vorbesc au intrat într-un tărâm nou. Mai mult, pentru că lucrarea Mea Mă ține atât de „ocupat”, nu am avut timp să Mă interesez dacă oamenii înțeleg tonul cu care vorbesc. De aceea, cer doar ca oamenii să fie mai înțelegători cu Mine. Din cauză că lucrarea Mea Mă ține atât de „ocupat”, nu pot să vizitez personal bazele lucrării Mele pentru a-i îndruma pe oameni, de aceea îi „înțeleg puțin”. Pe scurt, fără a ține cont de orice altceva, am început să-l conduc pe om pentru a pătrunde oficial într-un nou început și într-o nouă metodă. Oamenii au văzut că în toate cuvântările Mele există ceva nostim, umor, și un ton deosebit de puternic de ridiculizare în ceea ce spun. De aceea, armonia dintre Mine și om este perturbată în mod neintenționat, provocând o perdea densă de nori să vină pe fețele oamenilor. Totuși, Eu nu sunt constrâns de aceasta, ci Îmi continui lucrarea, căci tot ceea ce spun și fac este o parte necesară a planului Meu; tot ceea ce este rostit de gura Mea ajută omul și nimic din ceea ce fac nu este lipsit de importanță; tot ceea ce fac este edificator pentru toți oamenii. Pentru că omul are lipsuri, de aceea Îmi dau frâu liber acțiunilor și continui să vorbesc. Poate că unii oameni așteaptă cu disperare să am noi cerințe pentru ei. Dacă este așa, am să le satisfac nevoile. Dar este un lucru pe care trebuie să vi-l reamintesc: atunci când Eu vorbesc, sper ca oamenii să capete o mai bună înțelegere și să discearnă mai bine, astfel încât să câștige mai mult de pe urma cuvintelor Mele, îndeplinind în acest fel cerințele Mele. Înainte, oamenii erau atenți la acceptarea faptului de a fi emondați și frânți. A mânca și a bea cuvintele Mele reprezintă lucruri care s-au făcut pe baza înțelegerii scopurilor și sursei lor – azi însă e altfel decât în trecut și oamenii sunt absolut incapabili să înțeleagă sursa cuvântărilor Mele și, de aceea, nu au nicio șansă să fie emondați și frânți de Mine, pentru că ei și-au consumat toată energia doar ca să-Mi mănânce și să-Mi bea cuvintele. Dar, chiar și în aceste circumstanțe, ei continuă să fie incapabili să-Mi îndeplinească cerințele, așadar, le dau noi cerințe: le cer să intre în încercări împreună cu Mine, adică să intre în mustrare. Însă, aș vrea să vă reamintesc un lucru: aceasta nu înseamnă a-l trimite pe om la moarte, ci, mai degrabă, este ceea ce cere lucrarea Mea, căci, în etapa actuală, cuvintele Mele sunt prea de neînțeles pentru om, iar omul nu știe cum să coopereze cu Mine – nu e nimic de făcut! Nu pot decât să-l fac pe om să intre împreună cu Mine în noua metodă. Ce altceva se poate face? Din cauza neajunsurilor omului și Eu trebuie să intru în curentul în care intră omul – nu sunt Eu Cel care îi va face pe oameni compleți? Nu sunt Eu Cel care a conceput acest plan? Chiar dacă cealaltă cerință nu este dificilă, ea nu este secundară primei. Lucrarea Mea în mijlocul grupului de oameni din zilele de pe urmă este o acțiune fără precedent și, de aceea, toți oamenii trebuie să îndure ultima dificultate pentru Mine, astfel încât gloria Mea să umple văzduhul. Înțelegeți intenția Mea? Aceasta este ultima cerință pe care o am de la om, adică, sper ca toți oamenii să poată aduce mărturie puternică și răsunătoare pentru Mine în fața marelui balaur roșu, să se poată dărui pentru Mine pentru o ultimă oară și să-Mi îndeplinească cerințele într-o ultimă dată. Puteți face voi cu adevărat acest lucru? În trecut, ați fost incapabili să-Mi mulțumiți inima – puteți rupe acest tipar la final? Le ofer oamenilor șansa să ia în considerare această chestiune; îi las să chibzuiască bine înainte să-Mi dea în sfârșit un răspuns – este rău să fac acest lucru? Aștept răspunsul omului, aștept „scrisoarea de răspuns” – aveți credința să Îmi îndepliniți cerințele?

20 aprilie 1992