Aplicația Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

Ascultați glasul lui Dumnezeu și întâmpinați întoarcerea Domnului Isus!

Îi rugăm pe toți cei care caută adevărul să ne contacteze.

Cuvântul Se arată în trup

Culori individuale

Teme

Font

Dimensiunea fontului

Spațiu între linii

Lățimea paginii

0 rezultat(e) de căutare

Nu s-a găsit niciun rezultat

Capitolul 35

Am început să-Mi realizez lucrarea printre oameni, permițându-le să trăiască în același curent cu Mine. Îmi voi încheia lucrarea în timp ce încă Mă aflu în mijlocul lor, căci ei sunt obiectele pe care le gestionez în întregul Meu plan de gestionare (planul mântuirii) – și dorința Mea este ca ei să devină stăpânii tuturor lucrurilor. De aceea, continuu să umblu printre oameni. În timp ce Eu și oamenii intrăm în epoca actuală, Mă simt destins, pentru că ritmul lucrării Mele s-a accelerat. Cum pot acești oameni să țină pasul? Am lucrat mult cu oamenii apatici și grei de cap și, totuși, aproape că n-au obținut mai nimic, pentru că nu Mă prețuiesc și nu Mă iubesc. Am locuit printre oameni și le-am observat mișcările făcute atât deasupra pământului, cât și dedesubt. Toți cei catalogați ca „oameni” Mi se împotrivesc, ca și cum „a Mi se împotrivi” este în fișa postului lor. Se pare că, dacă nu ar realiza această lucrare, ar fi ca niște orfani rătăcitori, adoptați de nimeni. Totuși, nu condamn oamenii în mod aleatoriu, pe baza acțiunilor și a comportamentului lor, ci, mai degrabă, îi sprijin și Mă îngrijesc de ei în conformitate cu statura lor. Pentru că oamenii sunt protagoniștii întregului Meu plan de gestionare, le acord mai mult îndrumare celor care se află în acest rol al „umanității”, astfel încât să-l joace din toată inima și în măsura capacității lor, astfel încât această piesă pe care o direcționez să fie un succes desăvârșit. Aceasta este rugămintea Mea pentru omenire. Se poate ca fără această rugăciune ei să nu poată să-și facă partea cât de bine pot? Eu pot realiza ceea ce oamenii Mă roagă, însă ei nu pot realiza ceea ce cer Eu de la ei? Nu se poate spune că eu asupresc oamenii prin forță. Aceasta este cererea mea finală: îi implor cu toată seriozitatea și sinceritatea. Chiar sunt cu adevărat incapabili să facă ce le cer? Dăruiesc oamenilor de mulți ani și, totuși, nu am primit nimic înapoi. Cine Mi-a dat ceva vreodată? Sunt sângele, transpirația și lacrimile Mele doar niște nori în munți? De multe ori le-am dat oamenilor „vaccinări”, și le-am spus că cerințele Mele pentru ei nu erau exigente. Și, atunci, de ce oamenii Mă evită în mod constant? Este pentru că îi voi trata ca pe niște puișori, gata să fie uciși imediat ce sunt prinși? Sunt chiar atât de violent și inuman? Oamenii Mă măsoară întotdeauna potrivit concepțiilor lor. Corespund concepțiile lor față de Mine cu adevăratul[a] Eu din ceruri? Nu consider concepțiile oamenilor ca fiind obiecte pentru plăcerea Mea, ci, mai degrabă, văd inimile lor ca pe ceva de apreciat. Totuși, sunt sătul de conștiința lor, pentru că, potrivit acestora, Eu Unul nu am conștiință. Astfel că, Mi-am format mai multe păreri cu privire la acest subiect. Însă, refuz să le critic conștiința în mod direct; mai degrabă continuu să îi îndrum cu răbdare și sistematic. Până la urmă, oamenii sunt slabi și incapabili să realizeze vreo lucrare.

Oficial, astăzi am făcut un pas în tărâmul mustrării nelimitate și Mă desfăț laolaltă cu umanitatea. Îi mai conduc și de mână, iar sub îndrumarea Mea se comportă bine; nimeni nu îndrăznește să Mi se opună. Toți se află sub îndrumarea Mea, îndeplinind sarcinile pe care le-am trasat, pentru că aceasta este „fișa postului” lor. Printre toate lucrurile din ceruri și de sub ceruri – cine îndrăznește să nu se supună planurilor Mele? Cine nu se află în puterea Mea? Cine nu rostește laudă și nu preaslăvește cuvintele Mele și lucrarea Mea? Oamenii Îmi admiră faptele și acțiunile, așadar se dedică curentului lucrării Mele, datorită fiecărei mișcări ale Mele, oricât de mică. Cine poate scăpa? Cine se poate sustrage de la lucrarea pe care Eu am plănuit-o? Datorită decretelor Mele administrative, oamenii sunt obligați să rămână; fără ele, ei s-ar fi strecurat afară din „linia frontului” și ar fi devenit „dezertori.” Cui nu îi este teamă de moarte? Sunt oamenii cu adevărat dornici să se sacrifice? Nu impun nimănui, pentru că am dobândit, cu mult timp în urmă, o înțelegere minuțioasă a naturii omului. Astfel că, întotdeauna am întreprins proiecte, pe care înainte oamenii nu le-au realizat. Din cauză că nimeni nu putea realiza lucrarea Mea, am pus Eu Însumi piciorul pe terenul de luptă, implicându-Mă într-o luptă cu Satana pe viață și pe moarte. În zilele acestea, Satana este extrem de agresiv. De ce nu Mă folosesc de această oportunitate să etalez prim planul lucrării Mele pentru a-Mi arăta puterea? După cum am spus înainte, folosesc viclenia lui Satana ca pe o sabie a Mea; nu este aceasta cea mai bună oportunitate? Abia acum Îmi arăt zâmbetul mulțumit, căci Mi-am atins scopul. Nu Mă voi mai agita, cerând „ajutorul” oamenilor. Nu Mă mai agit și nu mai trăiesc ca un pribeag. De acum înainte, voi trăi liniștit. La fel și oamenii, vor fi în siguranță, căci ziua Mea a venit. Pe pământ am trăit viața unui om ocupat, o viață în care multe nedreptăți par să fi avut loc. În ochii oamenilor, Eu le-am împărtășit bucuriile și durerile, precum și necazurile lor. Întocmai ca oamenii, și Eu am trăit pe pământ și sub cer. De aceea, ei întotdeauna M-au văzut ca pe o ființă creată. Pentru că oamenii nu M-au văzut în ceruri, ei nu au depus niciodată prea mult efort pentru Mine. Însă, dată fiind situația de azi, oamenii nu au de ales decât să recunoască faptul că Eu sunt stăpânul destinului lor și Cel care vorbește dintre nori. De aceea, oamenii au atins pământul cu frunțile lor înaintea Mea în închinare. Nu este aceasta dovada revenirii Mele triumfătoare? Nu este acesta un portret al victoriei Mele asupra forțelor ostile? Oamenii au avut cu toții previziuni că lumea se apropie de sfârșit și că umanitatea va experimenta o curățire mare. Totuși, ei nu pot să realizeze în mod conștient ceea ce le cer, așadar nu au de ales decât să plângă sub mustrarea Mea. Ce se poate face? Cine le-a spus acestor oameni să fie nesupuși? Cine le-a spus să intre în epoca finală? De ce s-au născut ca oameni în această lume preapocaliptică? Totul este aranjat de Mine Însumi. Cine se poate plânge?

Încă de la crearea lumii, am umblat printre oameni, ținându-le companie în timpul existenței lor pământești. Însă, în generațiile anterioare, nici măcar o singură persoană nu a fost vreodată aleasă de Mine; toți au fost respinși de tăcerea Mea. Acest lucru se datorează faptului că acei oameni din trecut nu M-au slujit cu un devotament ferm; de aceea, nici Eu nu i-am iubit în mod exclusiv. Ei au acceptat „darurile” lui Satana, iar apoi s-au întors și Mi le-au oferit Mie; făcând aceasta, nu a fost acest lucru calomnios la adresa Mea? În timp ce se aduceau astfel de ofrande, Eu nu Mi-am arătat dezgustul ci, mai degrabă, am încercat să întorc uneltirile lor în favoarea Mea, adăugând aceste „daruri” materialelor folosite în gestionarea Mea. Mai târziu, după ce au fost procesate de aparat, voi îndepărta deșeul rezultat. Cu toate că această generație de oameni nu mi-a oferit multe „daruri”, nu le reproșez acest lucru. Acești oameni au fost dintotdeauna lipsiți și cu mâna goală; de aceea, după ce am venit în lumea oamenilor, observând realitatea situației lor, nu i-am supus niciodată unor cerințe absurde. Mai degrabă, după ce le-am dat „materiale”, pur și simplu am căutat „produsul finit” pe care îl doream, căci acesta este singurul lucru realizabil de către oameni. Înainte să vin cu o cerere potrivită, am petrecut atât de mulți ani în greutăți, învățând ce înseamnă să trăiesc ca om. Dacă nu aș fi experimentat viața umană, cum aș fi putut înțelege chestiunile pe care ei le găsesc greu de discutat? Cu toate acestea, oamenii nu o văd în felul acesta; ei doar spun că Eu sunt Însuși Dumnezeul atotputernic, supranatural. Nu este aceasta exact concepția pe care toți oamenii au avut-o de-a lungul istoriei și chiar până în zilele noastre? Am spus că pe pământ nu există niciun om care Mă poate cunoaște cu adevărat sută la sută. Această afirmație are implicațiile ei; aceasta nu înseamnă doar vorbe goale. Eu Însumi am observat și am experimentat acest lucru, așadar pot înțelege detaliile. Dacă nu aș fi coborât în lumea omenească, cine ar fi avut vreo șansă să Mă cunoască? Cine ar fi putut să-Mi audă cuvintele în persoană? Cine ar fi putut să-Mi vadă fața printre ei? Din vremuri străvechi, am stat întotdeauna ascuns printre nori. Am prezis mai înainte că, în zilele de pe urmă, voi coborî în lumea omenească să le fiu model. De aceea, în zilele noastre, oamenii sunt suficient de norocoși pentru a-și lărgi orizonturile. Nu este aceasta o bunătate pe care am revărsat-o peste ei? Se poate să nu-Mi înțeleagă deloc harul? De ce sunt oamenii atât de insensibili și grei de cap? După ce au ajuns atât de departe, de ce încă nu s-au trezit? Sunt în lumea aceasta de mulți ani, dar cine Mă cunoaște? Nu e de mirare că mustru oamenii. Se pare că ei sunt obiectele asupra cărora Îmi folosesc autoritatea; se pare că ei sunt gloanțele din arma Mea, care, odată ce am tras, vor scăpa cu toții. Aceasta este imaginația lor. Întotdeauna i-am respectat pe oameni; niciodată nu i-am exploatat la întâmplare, nici nu i-am considerat ca pe niște sclavi. Asta din cauză că Eu nu îi pot lăsa și nici ei pe Mine. Astfel, între noi s-a format o legătură de viață și de moarte. Eu întotdeauna îi prețuiesc și îi iubesc pe oameni. Chiar dacă acest sentiment nu a fost niciodată reciproc, ei întotdeauna au privit la Mine, motiv pentru care continuu să depun eforturi pentru ei. Îi iubesc pe oameni ca pe propria Mea comoară, pentru că ei sunt „capitalul” gestiunii Mele pe pământ; de acea, cu siguranță nu-i voi elimina. Voința Mea cu privire la oameni nu se va schimba niciodată. Pot avea ei cu adevărat încredere în jurământul Meu? În ce fel Mă pot ei mulțumi? Aceasta este sarcina pentru întreaga omenire; este „tema pentru acasă” pe care le-am lăsat-o. Speranța Mea este că ei toți vor munci din greu să o realizeze.

23 aprilie 1992

Note de subsol:

a. Textul original omite „realitatea”.

Anterior:Capitolul 34

Următorul:Capitolul 36