Calea … (2)

Se poate ca frații și surorile noastre să aibă o oarecare idee despre ordinea, pașii și metodele lucrării lui Dumnezeu din China continentală, dar Eu tot cred că merită să ne reamintim aceste lucruri sau să vă fac un rezumat rapid. Voi folosi pur și simplu această ocazie ca să spun ce este în inima Mea și nu Mă voi referi la chestiuni care depășesc această lucrare. Sper ca frații și surorile să Îmi înțeleagă starea și, de asemenea, cer cu smerenie ca toți aceia care citesc cuvintele Mele să înțeleagă și să Îmi ierte statura umilă, insuficienta Mea experiență de viață și neputința Mea de a-Mi ține capul sus înaintea lui Dumnezeu. Totuși, simt că acestea sunt doar niște motive obiective. Pe scurt, indiferent de circumstanțe, nicio persoană, niciun eveniment și niciun lucru nu ne poate împiedica să avem părtășie înaintea lui Dumnezeu și sper ca frații și surorile să poată să Mi se alăture în a lucra mai din greu înaintea lui Dumnezeu. Aș dori să vă ofer următoarea rugăciune: „O, Dumnezeule! Te rog, ai milă de noi astfel încât Eu și frații și surorile Mele să putem să ne luptăm împreună sub stăpânirea idealurilor comune, să Îți fim credincioși până la moarte și să nu avem niciodată regrete!” Aceste cuvinte sunt hotărârea Mea înaintea lui Dumnezeu, dar se poate spune și că sunt propriul Meu motto ca un om în trup care este folosit de Dumnezeu. Am avut părtășie despre aceste cuvinte la adunările cu frații și surorile care erau alături de Mine de multe ori și le-am dăruit acest mesaj celor de lângă Mine. Nu știu ce cred oamenii despre ele, dar, indiferent de caz, cred că aceste cuvinte conțin nu numai un aspect legat de eforturi subiective, dar, mai mult, și un aspect legat de o teorie obiectivă. Din această cauză, este posibil ca unii oameni să aibă anumite opinii și ar fi bine ca tu să faci din aceste cuvinte motto-ul tău și să vezi cât de puternică va deveni hotărârea ta de a-L iubi pe Dumnezeu. Unii oameni își vor forma o anumită noțiune când vor citi aceste cuvinte și vor gândi: „Cum ar putea o vorbă de zi cu zi, atât de obișnuită, să le ofere oamenilor un imbold puternic de a-L iubi pe Dumnezeu până la moarte? Și nu are nimic de-a face cu subiectul despre care vorbim, «Calea»”. Recunosc faptul că este posibil ca aceste cuvinte să nu fie deosebit de capitvante, dar întotdeauna am crezut că ele îi pot conduce pe oameni pe calea cea dreaptă și le pot permite să treacă prin tot felul de încercări de-a lungul căii credinței în Dumnezeu fără să se descurajeze sau să dea înapoi. Din acest motiv le consider întotdeauna ca fiind motto-ul Meu. Sper ca și oamenii să mediteze cu atenție la ele. Cu toate acestea, intenția Mea nu este de a-i obliga pe toți să accepte punctele Mele de vedere – aceasta este doar o sugestie. Indiferent ce gândesc ceilalți oameni despre Mine, Eu cred că Dumnezeu înțelege dinamica interioară a fiecăruia dintre noi. Dumnezeu lucrează în mod continuu în fiecare dintre noi, iar lucrarea Lui este inepuizabilă. El lucrează astfel în noi pentru că noi toți ne-am născut în țara marelui balaur roșu. Cei care s-au născut în țara marelui balaur roșu au norocul de a câștiga această lucrare a Duhului Sfânt. Ca unul dintre ei, simt profund afecțiunea, demnitatea respectabilă și frumusețea lui Dumnezeu. Acesta este Dumnezeu care ne poartă de grijă. Pentru un imperiu al proletariatului atât de înapoiat, conservativ, adept al feudalismului, superstițios și depravat, a putea câștiga acest fel de lucrare din partea lui Dumnezeu arată pur și simplu cât de binecuvântați suntem noi, acest grup de oameni din epoca finală. Cred că toți frații și surorile ai căror ochi spirituali le sunt deschiși ca să vadă această lucrare vor vărsa, prin urmare, lacrimi de bucurie. Și, în acel moment, nu te vei exprima înaintea lui Dumnezeu dansând cu bucurie? Nu Îi vei dedica lui Dumnezeu cântecul din inima ta? În acel moment, nu Îi vei arăta lui Dumnezeu hotărârea ta și nu îți vei face un alt plan înaintea Lui? Cred că toate acestea sunt lucruri pe care oamenii normali care cred în Dumnezeu ar trebui să le facă. Ca ființe omenești, cred că fiecare dintre noi ar trebui să aibă un fel de a se exprima înaintea lui Dumnezeu. Așa s-ar comporta o persoană care are sentimente. O privire la calibrul fiecăruia dintre noi și la locul în care ne-am născut arată câtă umilință a îndurat Dumnezeu pentru a veni printre noi. E posibil să avem o oarecare cunoaștere de Dumnezeu înlăuntrul nostru, dar ceea ce știm – că Dumnezeu este atât de măreț, de suveran și de vrednic de cinste – este suficient pentru a sublinia cât de mare a fost suferința Sa în mijlocul omenirii. Totuși, aceste cuvinte ale Mele sunt încă vagi și oamenii nu pot decât să le trateze ca pe slove și doctrină, căci oamenii din mijlocul nostru sunt prea indiferenți și proști. Așadar, singura Mea opțiune este să depun mai mult efort explicând această chestiune tuturor acelor frați și surori care ar accepta-o, pentru ca duhurile noastre să poată fi atinse de Duhul lui Dumnezeu. Fie ca Dumnezeu să ne deschidă ochii spirituali ca să putem vedea prețul pe care Dumnezeu l-a plătit, eforturile pe care le-a depus și energia pe care a consumat-o pentru noi.

Ca unul dintre cei din China continentală care a acceptat Duhul lui Dumnezeu, simt profund cât de deficitar este calibrul nostru. (Sper că frații și surorile noastre nu se simt negativi din pricina asta – aceasta este realitatea situației). În viața Mea practică, am văzut cu claritate că ceea ce avem și ce suntem este atât de înapoiat. În ce privește aspectele esențiale, acesta este modul în care ne comportăm în viață și în relația noastră cu Dumnezeu, iar în ceea ce privește aspectele secundare, reprezintă toate ideile și gândurile noastre. Toate acestea sunt lucruri care există în mod obiectiv și sunt dificil de ascuns în spatele cuvintelor sau prefăcătoriei. Prin urmare, când spun asta, cei mai mulți oameni dau din cap și aprobă, și sunt convinși de ceea ce spun, cu excepția cazului în care sunt lipsiți de rațiune normală. Oamenii ca aceștia nu sunt capabili să-Mi accepte părerile. Poate sunt prea nepoliticos, referindu-Mă cu neobrăzare la acești oameni ca la niște fiare veritabile. Aceasta este din cauză că, în țara marelui balaur roșu, sunt cei mai neînsemnați dintre neînsemnați, precum porcii sau câinii. Nimeni nu este mai lipsit de calibru; ei nu sunt vrednici să vină înaintea lui Dumnezeu. Poate cuvintele Mele sunt prea „lipsite de pudoare.” Reprezentându-L pe Duhul lui Dumnezeu care lucrează în Mine, blestem o astfel de creatură mizerabilă care este asemenea unei fiare și sper ca frații și surorile Mele să nu fie slăbiți din pricina aceasta. Este posibil ca asemenea oameni să nu existe printre noi, dar, indiferent care este adevărul, cred că astfel de oameni ar trebui tratate. Tu ce crezi?

Imperiului marelui balaur roșu a rezistat câteva mii de ani și, de-a lungul acestora, s-a depravat – și, din cauză că s-a împotrivit lui Dumnezeu în tot acest timp, a primit blestemele și mânia lui Dumnezeu, după care a urmat mustrarea. Blestemată de Dumnezeu, această țară a îndurat constant discriminarea rasială și rămâne înapoiată. Ca urmare, țara în care ne-am născut este plină de tot felul de demoni mârșavi care sunt neînfrânați în urmărirea puterii – ceea ce înseamnă că ei îi spurcă pe toți care s-au născut aici. Obiceiurile, tradițiile, ideile și conceptele oamenilor sunt înapoiate și învechite, așa că aceștia își formează tot felul de noțiuni despre Dumnezeu de care nu au reușit să se lepede până în prezent. În mod specific, ei se poartă într-un fel înaintea lui Dumnezeu și într-un alt fel pe la spatele Lui, crezând că Îl slujesc pe Dumnezeu când, de fapt, îl venerează pe Satana, ceea ce arată că sunt cei mai înapoiați dintre toți. Dumnezeu a lucrat atât de mult în China continentală și a rostit atât de multe din cuvintele Sale, dar oamenii sunt încă din cale afară de amorțiți și indiferenți. Ei își continuă lucrul ca și mai înainte și nu înțeleg câtuși de puțin cuvintele lui Dumnezeu. Când Dumnezeu a declarat că nu exista niciun viitor și nicio nădejde, o biserică însuflețită de căldura verii a căzut imediat într-o iarnă rece. Adevăratul sine al oamenilor a fost expus la lumina zilei, iar încrederea, dragostea și tăria de dinainte, au dispărut toate fără urmă. Și astăzi, niciunul dintre ei nu și-a recăpătat vitalitatea. Prin cuvinte, ei spun că Îl iubesc pe Dumnezeu dar, cu toate că nu îndrăznesc să se plângă în inimile lor, indiferent de situație, pur și simplu nu au acea dragoste. Ce poate fi asta? Cred că frații și surorile noastre vor admite acest fapt. Fie ca Dumnezeu să ne lumineze ca toți să Îi putem cunoaște frumusețea, să Îl putem iubi pe Dumnezeul nostru din adâncul inimii și să ne exprimăm dragostea pe care cu toții o avem pentru Dumnezeu în diferitele noastre poziții; fie ca Dumnezeu să ne ofere inimi statornice, pline de o dragoste neprefăcută pentru El – aceasta nădăjduiesc. Acum că am spus asta, simt puțină compasiune pentru frații și pentru surorile Mele care s-au născut și ei în acest ținut mizer și, astfel, o ură față de marele balaur roșu s-a născut în Mine. El ne împiedică dragostea pentru Dumnezeu și ne ademenește în lăcomia noastră cu privire la perspectivele noastre de viitor. Ne ispitește să fim negativiști, să ne împotrivim lui Dumnezeu. Marele balaur roșu a fost cel care ne-a înșelat, ne-a corupt și ne-a pustiit până acum, până în punctul în care nu suntem capabili să răsplătim dragostea lui Dumnezeu din inimă. Avem imboldul în inimi, dar, în pofida acestui fapt, suntem neputincioși. Toți suntem victimele lui. Din acest motiv, îl urăsc din adâncul ființei Mele și de-abia aștept să îl distrug. Totuși, când Mă gândesc din nou, nu ar avea rost și doar I-ar aduce necazuri lui Dumnezeu, deci Mă întorc la aceste cuvinte – Îmi pun inima să fac voia Lui – iubindu-L pe Dumnezeu. Aceasta este calea pe care o apuc – este calea pe care Eu, una dintre creaturile Sale, ar trebui să pășesc. Așa ar trebui să Îmi petrec viața. Acestea sunt cuvinte din inima Mea și sper că frații și surorile Mele vor obține o oarecare încurajare după le ce citesc, astfel încât inima Mea să poată găsi puțină pace. Căci scopul Meu este să fac voia lui Dumnezeu și, astfel, să trăiesc o viață luminoasă, strălucitoare și plină de înțeles. Făcând aceasta, voi putea să mor fără regrete, cu o inimă plină de mulțumire și mângâiere. Ți-ar plăcea să faci asta? Ești tu o persoană cu o astfel de hotărâre?

Faptul că Dumnezeu poate să lucreze în așa-zisul „om bolnav din estul Asiei” este marea Sa putere. Este smerenia și tăinicia Lui. Indiferent cât de aspre sunt cuvintele Lui sau mustrarea Sa la adresa noastră, noi ar trebui să Îl lăudăm din adâncul inimii pentru smerenia Lui și să Îl iubim pentru aceasta până la capăt. Oamenii care au fost în robia Satanei timp de câteva mii de ani au continuat să trăiască sub influența acestuia și nu s-au debarasat de ea. Au continuat să bâjbâie cu amărăciune și să se străduiască din răsputeri. În trecut ardeau tămâie, se închinau și îl venerau pe Satana și erau în strânsă legătură cu familia și cu situațiile seculare complicate, precum și cu interacțiunile sociale. Ei nu au fost capabili să se debaraseze de acestea. În acest fel de societate în care oamenii se luptă pe viață și pe moarte, unde poate găsi cineva o viață semnificativă? Ce își amintesc oamenii este o viață de suferință și, din fericire, Dumnezeu i-a mântuit pe acești oameni nevinovați, plasându-ne viețile în grija și protecția Sa, astfel încât viețile noastre sunt fericite și lipsite de multele îngrijorări. Am continuat să trăim sub harul Lui până acum. Nu este aceasta binecuvântarea lui Dumnezeu? Cum poate îndrăzni cineva să Îi ceară lui Dumnezeu lucruri extravagante? Ne-a dat El oare atât de puțin? Încă nu sunteți mulțumiți? Cred că a sosit timpul să-I răsplătim dragostea lui Dumnezeu. Cu toate că suntem nu puțin ridiculizați, calomniați și persecutați deoarece urmăm calea credinței în Dumnezeu, cred că acest lucru este semnificativ. Este un lucru glorios, nu rușinos, și, indiferent de situație, ne bucurăm de multe binecuvântări. În nenumăratele momente de dezamăgire, cuvintele lui Dumnezeu ne-au adus mângâiere și, înainte să ne dăm seama, mâhnirea s-a transformat în bucurie. În nenumăratele momente de lipsuri, Dumnezeu ne-a dat binecuvântări și, prin cuvintele Lui, ne-a oferit cele trebuincioase. În nenumăratele momente de boală, cuvintele lui Dumnezeu ne-au adus viață – am fost izbăviți de pericol și, din pericol, am ajuns la adăpost. Fără să îți dai seama, deja te-ai bucurat de atât de multe lucruri ca acestea. Nu îți aduci aminte nimic?

Anterior: Calea … (1)

Înainte: Calea … (3)

Ai vrea să știi cum să-L întâmpini pe Domnul înaintea marilor dezastre? Participă la întâlnirea noastră online, care te va ajuta să găsești calea.

Conținut similar

Cu privire la Biblie (4)

Multă lume crede că a înțelege și a putea interpreta Biblia sunt același lucru cu a găsi adevărata cale – dar, de fapt, sunt lucrurile cu...

Viziunea lucrării lui Dumnezeu (3)

Prima dată când Dumnezeu S-a făcut trup a fost prin concepția Duhului Sfânt și a avut legătură cu lucrarea pe care intenționa El să o facă....

Dumnezeu Însuși, Unicul (VII)

O expunere a autorității lui Dumnezeu, a firii drepte a lui Dumnezeu și a sfințeniei lui DumnezeuDupă ce v-ați terminat rugăciunile, vă...

Setări

  • Text
  • Teme

Culori compacte

Teme

Fonturi

Mărime font

Spațiu între linii

Spațiu între linii

Lățime pagină

Cuprins

Căutare

  • Căutare în text
  • Căutare în carte