Pe parcursul vieții, nimeni nu știe ce fel de piedici va întâmpina și nici la ce fel de rafinare va fi supus. Pentru unii, acestea sunt la locul de muncă, pentru alții în posibilitățile din viitor, pentru alții în familia în care s-au născut, pentru alții în căsnicia lor. Însă diferența dintre ei și noi este că astăzi, noi, acest grup de oameni, suferim în sânul cuvântului lui Dumnezeu. Astfel, ca oameni care Îl slujesc pe Dumnezeu, am avut piedici pe calea credinței în El, care e calea pe care merg toți credincioșii, și cărarea de sub tălpile picioarelor noastre, ale tuturor. Din acest punct ne începem oficial călătoria pe calea credinței în Dumnezeu, ridicăm oficial cortina vieții omenești și pășim pe calea dreaptă a vieții. Cu alte cuvinte, acesta e momentul în care pășim pe calea dreaptă pe care Dumnezeu trăiește împreună cu omul, și anume calea pe care umblă oamenii obișnuiți. Ca unul care stă înaintea lui Dumnezeu și Îl slujește – unul care poartă haina unui preot din templu și are demnitatea, autoritatea și măreția lui Dumnezeu – fac următoarea declarație înaintea tuturor oamenilor, și anume: chipul glorios al lui Dumnezeu este slava Mea, planul Lui de gestionare este esența Mea. Nu caut să câștig însutit în lumea de pe urmă, ci numai să urmez voia lui Dumnezeu în această lume, ca El să Se poată bucura de o fărâmă din slava Lui de pe pământ mulțumită eforturilor Mele slabe pe care le depun în trup. Aceasta este singura Mea dorință. După părerea Mea, aceasta este singura Mea hrană spirituală. Cred că acestea ar trebui să fie „ultimele cuvinte” ale unui om care trăiește în trup și care este plin de sentimente. Aceasta este calea de sub tălpile Mele astăzi. Cred că această perspectivă a Mea conține ultimele Mele cuvinte rostite în trup și sper că oamenii nu au noțiuni sau alte gânduri despre Mine. Cu toate că am făcut tot ce am putut, încă nu am reușit să satisfac intențiile lui Dumnezeu din cer. Sunt nespus de trist. De ce este aceasta substanța trupului? Astfel, faptul că am ajuns să înțeleg mai profund substanța omenirii a fost doar un rezultat al lucrurilor pe care le-am înfăptuit în trecut și al lucrării de cucerire pe care Dumnezeu a făcut-o în Mine. Doar după aceea Mi-am stabilit standardul fundamental: să caut doar să urmez voia lui Dumnezeu, să fac tot ce depinde de Mine și să nu am nicio mustrare de conștiință. Nu dau nicio atenție pretențiilor pe care alții care Îl slujesc pe Dumnezeu le au de la ei înșiși. Pe scurt, Mi-am pus inima să urmez voia Lui. Aceasta este mărturisirea Mea, ca una dintre ființele Lui create care slujește înaintea Sa – unul care a fost mântuit și iubit de Dumnezeu, și care a suferit loviturile Lui. Aceasta este mărturisirea unuia care a fost păzit, protejat, iubit și folosit în mare măsură de către Dumnezeu. De acum încolo, voi continua să merg pe această cale până când Îmi voi fi îndeplinit lucrarea importantă pe care Dumnezeu Mi-a încredințat-o. Dar, după părerea Mea, sfârșitul drumului este iminent, căci lucrarea Lui s-a încheiat și, până în prezent, oamenii au făcut tot ceea ce sunt capabili să facă.

Intrarea Chinei continentale în acest curent de recuperare a dat naștere treptat bisericilor locale concentrate asupra lucrării Duhului Sfânt, căci bisericile apărute în această vreme au devenit esența lui Dumnezeu în familia imperială destrămată. E de la sine înțeles că Dumnezeu a fost copleșit de fericire să întemeieze bisericile locale într-o astfel de familie – fericirea Lui a fost una care a sfidat descrierea. După ce a întemeiat biserici locale în China continentală și a propovăduit vestea cea bună fraților și surorilor din alte biserici locale din întreaga lume, Dumnezeu a fost foarte entuziasmat – acesta a fost primul pas al lucrării pe care intenționa să o facă în China continentală. S-ar putea spune că acesta a fost primul act. Și abilitatea Sa de a începe prima etapă a lucrării Sale într-o citadelă de demoni ca aceasta – o citadelă pe care nimeni și nimic nu o poate cuceri – nu este marea putere a lui Dumnezeu? Este clar că, pentru recuperarea acestei lucrări, nenumărați frați și surori au fost martirizați, murind sub cuțitul de măcelar al diavolului. Mă întristează și Mă mânie să vorbesc despre asta, dar, în cea mai mare parte, zilele de suferință au trecut. Faptul că pot lucra astăzi pentru Dumnezeu și că am reușit să ajung unde sunt astăzi se datorează întru totul măreței puteri a lui Dumnezeu. Simt o mare admirație pentru cei pe care Dumnezeu i-a ales pentru martiriu – ei au putut să urmeze voia lui Dumnezeu și să se jertfească pentru Dumnezeu. Să fiu cinstit, dacă nu ar fi fost harul și îndurarea lui Dumnezeu, M-aș fi afundat în noroi cu multă vreme în urmă. Slavă lui Dumnezeu! Îmi doresc să Îi dau toată slava lui Dumnezeu, astfel încât El să Se poată odihni. Unii oameni Mă întreabă: „Din cauza poziției Tale, nu ar trebui să mori. Atunci cum se face că Te bucuri când Dumnezeu pomenește moartea?” În loc să le răspund direct, le zâmbesc doar și le spun: „Aceasta este calea pe care trebuie să o urmăresc, pe care trebuie să o urmez necondiționat”. Oamenii sunt uimiți de răspunsul Meu. Pot doar să Mă privească surprinși, un pic neîncrezători în Mine. Totuși, Eu cred că, de vreme ce aceasta este calea pe care am ales-o și aceasta este și hotărârea pe care am luat-o înaintea lui Dumnezeu, atunci, indiferent cât de mari sunt dificultățile, trebuie să Mă străduiesc din răsputeri să merg înainte. Cred că aceasta este promisiunea care ar trebui respectată de cei care Îl slujesc pe Dumnezeu – și ei nu trebuie să-și încalce cuvântul câtuși de puțin. De asemenea, aceasta este o regulă care a fost dată cu multă vreme în urmă, în Epoca Legii, pe care un om care crede în Dumnezeu ar trebui să o înțeleagă. Din câte am experimentat, deși cunoașterea Mea de Dumnezeu nu este vastă și ceea ce am experimentat cu adevărat este neglijabil, nevrednic de a fi menționat – încât nu am despre ce înțelegeri inteligente să vorbesc – cuvintele lui Dumnezeu trebuie respectate și nu pot fi sfidate. Cu toată sinceritatea, propriile Mele experiențe practice sunt neglijabile, dar, deoarece Dumnezeu Îmi stă martor și oamenii au întotdeauna credință oarbă în persoana care sunt Eu, ce pot face? Totuși, încă trag nădejde că oamenii își rectifică punctele de vedere față de iubirea pentru Dumnezeu. Persoana care sunt Eu nu contează cu nimic; căci și Eu urmăresc calea credinței în Dumnezeu și calea pe care umblu nu este alta decât calea credinței în Dumnezeu. O persoană poate fi bună, dar nu ar trebui să fie un obiect de închinare – nu poate fi decât un exemplu de urmat. Nu Mă interesează ce fac alții, dar le spun oamenilor că și Eu Îi dau slavă lui Dumnezeu; nu dau trupului slava Duhului. Sper ca toți să poată să-Mi înțeleagă sentimentele în legătură cu asta. Nu Mă eschivez de la responsabilitatea Mea, dar este pur și simplu întreaga poveste. Acest lucru ar trebui să fie limpede ca lumina zilei, ca să nu se mai vorbească din nou despre asta.

Astăzi am fost luminat înaintea lui Dumnezeu. Lucrarea lui Dumnezeu pe pământ este lucrarea de mântuire. Aceasta nu este întinată de nimic altceva. Unii oameni ar putea crede contrariul, dar Eu am simțit întotdeauna că Duhul Sfânt săvârșește doar o etapă a lucrării – lucrarea de mântuire – și nicio altă lucrare. Acest lucru ar trebui să fie clar. Doar acum a devenit clară lucrarea Duhului Sfânt în China continentală. Și de ce ar vrea Dumnezeu să deschidă toate drumurile și să lucreze într-un loc precum acesta, în care demonii aleargă nebuni? Acest lucru arată că, mai presus de orice, Dumnezeu face lucrarea de mântuire. Mai precis, este în principal lucrarea de cucerire. Numele Isus a fost strigat de la început. (Poate că unii nu au experimentat asta, dar Eu spun că acesta a fost un pas al lucrării Duhului Sfânt.) Acest lucru a fost necesar pentru a se îndepărta de Isus din Epoca Harului, așa că o parte din oameni au fost aleși în prealabil și apoi, mai târziu, numărul celor aleși a scăzut. După aceea, numele Witness Lee a fost strigat în China continentală, iar aceasta a fost a doua parte a lucrării de recuperare pe care Duhul Sfânt a făcut-o în China continentală. Aceasta a fost prima etapă a lucrării în care Duhul Sfânt a început să aleagă oameni, adică mai întâi i-a adunat laolaltă pe oameni și a așteptat ca păstorul să îi păstorească; numele „Witness Lee” a fost folosit pentru a efectua acea lucrare. Dumnezeu Însuși Și-a făcut lucrarea la mărturisirea numelui „Cel Puternic” și, înainte de aceasta, a fost o etapă pregătitoare. Prin urmare, nu contează dacă a fost corect sau greșit, și aceasta nu este chestiunea principală din planul lui Dumnezeu. După ce a mărturisit numele „Cel Puternic”, Dumnezeu a început în mod oficial să Își facă personal lucrarea și, după aceea, faptele Lui ca Dumnezeu în trup au început în mod oficial. Prin numele „Domnul Cel Puternic”, El a preluat controlul asupra tuturor celor care erau răzvrătiți și neascultători. Ei au început să devină asemenea ființelor omenești, tot așa cum oamenii încep să pară adulți când împlinesc douăzeci și trei sau douăzeci și patru de ani; adică, oamenii tocmai au început să ducă viața obișnuită a unei ființe omenești. Prin încercarea făcătorilor de servicii, lucrarea lui Dumnezeu a trecut în mod firesc la faza de lucrare divină. S-ar putea spune că numai acest pas al lucrării alcătuiește cea mai mare parte din lucrarea Sa și că este pasul inițial din lucrarea Sa. Oamenii se cunosc pe ei înșiși și se urăsc pe ei înșiși. Au ajuns la un punct în care pot să se blesteme pe ei înșiși, în care își dau viața cu bucurie și au o idee vagă despre frumusețea lui Dumnezeu, pe a cărei temelie ajung să înțeleagă adevărata semnificație a existenței omenești, fiind, astfel, la înălțimea intențiilor lui Dumnezeu. Lucrarea lui Dumnezeu din China continentală se apropie de final. Dumnezeu Și-a continuat pregătirile în acest ținut mizerabil câțiva ani la rând, dar oamenii nu au ajuns niciodată la punctul în care au ajuns acum, ceea ce înseamnă că doar astăzi Își începe Dumnezeu lucrarea în mod oficial. Nu este necesar să ofer mai multe detalii despre aceasta sau să fiu mai clar. Este întru totul corect să spun că această lucrarea este săvârșită direct prin divinitatea lui Dumnezeu, dar îndeplinită prin om. Nimeni nu poate nega aceasta. Faptul că lucrarea Lui a putut atinge nivelul la care este, în prezent, în oamenii din acest ținut al decadenței, se datorează cu siguranță puterii mărețe a lui Dumnezeu pe pământ. Rodul acestei lucrări poate fi dus oriunde pentru a-i convinge pe oameni. Nimeni nu ar îndrăzni să judece acest lucru cu ușurință, și nici să îl nege.