de Wei Dong, China

Acum câțiva ani, am deschis un atelier de reparații pentru aparate casnice. Am vrut să fiu un om de afaceri onest și să câștig doar câțiva bani pentru ca familia mea să aibă destul. Dar, după o perioadă în care am fost ocupat în mod constant, am observat că făcusem suficienți bani doar pentru strictul necesar al familiei și că nu era nicio posibilitate de a economisi. Câteodată, câștigurile mele lunare erau chiar mai mici decât ale unui lucrător începător. Soția mi se plângea mereu de acest lucru, spunând că eram prea onest și nu mă pricepeam la afaceri. Cumnatul meu era, și el, pe capul meu. El a spus: „Trăim în epoca banilor și, indiferent de metodă, trebuie să-i determini pe oameni să îți dea banii lor ca să fii considerat capabil.” Totodată, el a spus lucruri precum „Nicio bogăție nu se dobândește fără voință” și „Banii fac lumea să se învârtă” pentru a mă face să mă trezesc și să urmez curentul, să fac afaceri ca alții și să nu fiu atât de încăpățânat. M-am gândit că știau ei ce știau, dar, pur și simplu, nu eram în stare să-mi înșel clienții. Am simțit că nu aș putea niciodată să am conștiința împăcată.

Am observat, mai târziu, că domnul Qian, proprietarul unui atelier de reparații apropiat de al meu, nu prea avea aptitudini tehnice. El putea rezolva doar niște probleme minore, dar avea o reclamă mare în fața atelierului, pe care scria „Reparații de top pentru toate aparatele casnice”. A atras mulți clienți în acest fel. El accepta o reparație și o făcea chiar el dacă era ceva simplu. În caz contrar, o trimitea la un alt atelier de reparații și își lua o parte din bani. A câștigat destul de mulți bani în acest fel. Odată, când stăteam de vorbă, mi-a spus cum strânsese bani. A spus că, atunci când o piesă mică dintr-un aparat se strică, poți să înlocuiești pur și simplu toate componentele, ca să ceri mai mulți bani. Clienții nu se pricep. El a spus că trăim într-o societate condusă de bani și că „Nu contează dacă o pisică e albă sau neagră, atâta vreme cât prinde șoareci.” De asemenea, a spus că a putea face bani înseamnă a fi capabil, altminteri vei fi desconsiderat indiferent cât ești de bun ca persoană. După ce am auzit „ideile geniale” ale acestui tip, m-am gândit: „Aceasta este epoca în care trăim. Alți oameni ar face orice pentru bani și nu există niciun fel de integritate, așa că la ce bun să fiu eu singurul onest? În plus, nu m-a ajutat deloc să-mi conduc afacerile în mod cinstit. Tipul acesta repară lucruri, la fel ca mine, și trăiește o viață bună. Întreaga lui familie trăiește bine, dar eu fac doar destui bani cât să trăim de pe o zi pe alta. Se pare că am fost prea încăpățânat. Ar trebui să găsesc metode prin care să fac mai mulți bani, pentru ca familia mea să aibă o viață mai bună.” După aceea, am început să învăț din „succesele” colegilor mei și să folosesc mijloace necinstite pentru a-mi păcăli clienții. M-am simțit neliniștit, dar nu m-am gândit prea mult la asta, ca să pot face mai mulți bani.

Într-o zi, a venit o clientă pentru o reparație. În timp ce scoteam piesa defectă, am mers mai departe și am scos câteva care erau perfect în regulă pentru ca ea să creadă că erau stricate mai multe și să nu se dumirească atunci când aveam să o taxez în plus. Acea vorbă veche, „la fel de vinovat ca un hoț”, este atât de adevărată. La început, am fost foarte stresat și inima îmi bătea cu putere, de teamă că ar putea să își dea seama și să mă pună la punct pe loc. Asta ar fi umilitor. Dar am afișat doar o față calmă și am schimbat toate acele componente. Când a venit momentul să plătească, am taxat-o fără milă cu 50% mai mult decât tariful meu inițial. Mi-am ținut capul în pământ pe întreaga durată, neîndrăznind să o privesc în ochi, dar, spre surprinderea mea, a plătit fără niciun cuvânt. În cele din urmă, după ce a plecat, am oftat ușurat. Fața și spatele îmi erau acoperite de transpirație și aveam un sentiment ciudat de neliniște. Însă când am văzut banii pe care îi făcusem în plus, acel sentiment a dispărut rapid.

Din acel moment, am început să mă gândesc la tot felul de trucuri pentru a-i taxa în plus pe clienți. La început m-am simțit vinovat, dar m-am încurajat în tăcere ca să pot să câștig în continuare mai mult. „Nu pot să devin prea moale: «Aşa cum o minte măruntă nu te face un gentleman, un om adevărat nu există fără venin». Trebuie să fiu isteț dacă vreau să câștig bani. În plus, toată lumea o face, nu doar eu.” După un timp, acel sentiment de vinovăție a pălit și am devenit mai priceput și mai sofisticat în „aptitudinile” mele de a face bani. De asemenea, am învățat cum să citesc oamenii și să testez apele, tratând oamenii diferențiat. Am învățat mai multe trucuri. Când veneau clienți înstăriți, îi lingușeam, spunându-le ceea ce voiau să audă și măgulindu-i, ca să îmi fie mai ușor să îi taxez în plus. Când aveam un client foarte nerăbdător, mă prefăceam că reparația era un mare chin și foarte dificilă, iar apoi trăgeam de timp intenționat. În acest fel, ei îmi ofereau pur și simplu mai mulți bani. Unii clienți erau mai vicleni, așa că mă gândeam la un motiv pentru care să își lase aparatul la mine și să îl ridice într-o altă zi, iar când se întorceau, le spuneam că găsisem alte probleme. Făceam mai mulți bani și nu mai eram la fel de neliniștit când eram singur. Și astfel, îmi măcinam constant creierii pentru a-i suprataxa pe clienți. Făceam mult mai mulți bani și duceam o viață mai confortabilă, dar nu simțeam deloc fericire sau bucurie în inima mea. În schimb, de câte ori mă gândeam la lucrurile josnice și imorale pe care le făceam, mă simțeam speriat și neliniștit. Câteodată mă gândeam: „Ar trebui, pur și simplu, să mă opresc. Nu ar trebui să mai conduc această afacere dubioasă. Cum se spune: «Bine faci, bine găsești, rău faci, rău primești». Voi primi ceea ce merit.” Când m-am gândit însă la toți acei bani din mâinile mele, pur și simplu nu m-am putut decide să încetez.

Chiar când cădeam mai mult în depravare și amorțeală, sora mea mi-a împărtășit Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu Atotputernic. După ce am acceptat lucrarea lui Dumnezeu, am început să particip la adunări cu frații și surorile și să citesc adesea cuvintele lui Dumnezeu. Odată, am citit aceste cuvinte ale lui Dumnezeu Atotputernic într-o adunare: „Omul a parcurs epocile alături de Dumnezeu dar, cu toate acestea, omul nu știe că Dumnezeu stăpânește destinul tuturor lucrurilor și ființelor sau cum orchestrează și dirijează Dumnezeu toate lucrurile. Acest lucru este ceva ce i-a scăpat omului încă din cele mai vechi timpuri până în prezent. În ceea ce privește motivul, nu este din cauza faptului că faptele lui Dumnezeu sunt prea evazive sau pentru că planul lui Dumnezeu încă nu a fost împlinit, ci din cauza faptului că inima și duhul omului sunt prea departe de Dumnezeu. Prin urmare, chiar dacă omul Îl urmează pe Dumnezeu, el, fără să își dea seama, rămâne în serviciul Satanei. Nimeni nu caută în mod activ urmele pașilor sau arătarea lui Dumnezeu și nimeni nu își dorește să existe în grija și protecția lui Dumnezeu. Mai degrabă, oamenii sunt dispuși să se bazeze pe influența Satanei și a celui rău pentru a se adapta acestei lumi și regulilor vieții pe care omenirea cea netrebnică le urmează. În acest punct, inima și duhul omului sunt sacrificate pentru Satana și devin hrana lui. Mai mult decât atât, inima și duhul omului devin un loc în care Satana poate locui, precum și un loc de joacă potrivit pentru el. În acest fel, omul, fără să își dea seama, își pierde înțelegerea principiilor de a fi om, a valorii și a scopului existenței umane. Legile lui Dumnezeu și legământul dintre Dumnezeu și om dispar treptat din inima omului, iar omul acesta încetează să-L mai caute sau să-L mai asculte pe Dumnezeu. Pe măsură ce timpul trece, omul nu mai înțelege de ce l-a creat Dumnezeu, nici nu mai înțelege cuvintele care vin din gura lui Dumnezeu și nici nu realizează tot ceea ce vine de la Dumnezeu. Omul începe să opună rezistență legilor și hotărârilor lui Dumnezeu; inima și duhul omului devin insensibile… Dumnezeu îl pierde pe omul din creația Lui originală, iar omul pierde rădăcinile începutului lui. Aceasta este durerea omenirii” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Dumnezeu este sursa vieții omului”). Cuvintele lui Dumnezeu reflectă realitatea. Chiar dacă câștigasem destul de mulți bani în lume și confortul meu fizic era mai bun decât înainte, pe dinăuntru eram gol și suferind și totul era din cauză că mă îndepărtasem de Dumnezeu, mă împotrivisem cerințelor Lui pentru om și trăisem conform regulilor pentru supraviețuire ale Satanei. La început, când am deschis atelierul, făceam bani cu o conștiință curată și, chiar dacă nu câștigam mult, eram împăcat. Dar apoi am fost influențat de ceea ce mă înconjura și, văzându-i pe alții că se îmbogățesc prin metode necinstite, am început și eu să accept următoarele: „Nicio bogăție nu se dobândește fără voință”, „Banii fac lumea să se învârtă” și „Banii nu reprezintă totul, dar fără ei nu poţi face nimic” și alte asemenea reguli pentru supraviețuire de la Satana. Am urmat tendințele rele și mi-am abandonat propriile principii de bază ca să fac bani, ignorându-mi conștiința ca să păcălesc clienții, pentru ca ei să-mi aducă mai mulți bani. Banii erau în mâinile mele, dar erau toți obținuți prin mijloace necinstite. De câte ori m-am gândit la acele lucruri josnice și imorale pe care le făcusem, m-am simțit groaznic și nu mi-am putut găsi deloc liniștea. Am trăit cu frica de ziua în care cineva m-ar putea expune, când aș fi denunțat. În cel mai rău caz, aș fi putut fi chiar raportat la poliție. Eram mereu stresat. Era un mod dureros de a trăi. Dar, în acea zi, am înțeles că totul a fost din cauză că trăiam după o filozofie satanică. A fost consecința faptului că fusesem legat și păcălit de regulile Satanei. Fără îndrumarea cuvintelor lui Dumnezeu, nu aș fi văzut niciodată realitatea felului în care Satana îmi făcea rău.

Atunci, o soră mi-a citit câteva pasaje din cuvintele lui Dumnezeu: „S-ar cuveni să știți că lui Dumnezeu Îi place omul cinstit. În esență, Dumnezeu este onest și, astfel, puteți avea mereu încredere în cuvintele Sale; în plus, acțiunile Lui sunt fără cusur și mai presus de orice îndoială, și de aceea lui Dumnezeu Îi plac cei care sunt absolut cinstiți cu El. Sinceritatea înseamnă să vă dăruiți inima lui Dumnezeu, să fiți sinceri cu El în privința tuturor lucrurilor, să fiți deschiși cu El în toate lucrurile, să nu ascundeți niciodată adevărul, să nu încercați să-i înșelați pe cei superiori și pe cei inferiori vouă și niciodată să nu faceți lucruri doar ca să intrați în grațiile lui Dumnezeu. Pe scurt, să fiți cinstiți înseamnă să fiți puri în acțiunile și cuvintele voastre și să nu înșelați nici pe Dumnezeu, nici pe om” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Trei avertismente”). „Împărăția Mea are nevoie de cei care sunt sinceri, de cei care nu sunt ipocriți sau amăgitori. Nu sunt oamenii sinceri și onești nepopulari în lume? Eu sunt chiar opusul. Este acceptabil ca oamenii onești să vină la Mine; tipul acesta de persoană Mă încântă și, în plus, am nevoie de tipul acesta de persoană. Chiar aceasta este dreptatea Mea” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvântări ale lui Hristos la început”, Capitolul 33). Apoi, ea a avut următoarea părtășie: „Dumnezeu este, în esență, credincios. El îi place și îi binecuvântează pe cei care sunt cinstiți. În relațiile noastre cu ceilalți din această lume, noi trăim după legea Satanei: «Nu te trezi niciodată devreme decât dacă există un beneficiu asociat». Toate cuvintele și faptele noastre sunt pentru profitul personal, mințim și înșelăm fără remușcare. Nu știm ce înseamnă să fii o persoană bună.” „Însă credința în Dumnezeu este diferită astăzi. El ne cere să fim oameni cinstiți, să spunem adevărul și să fim drepți. Ne cere să-I acceptăm cercetarea în fiecare cuvânt și în fiecare faptă a noastră, să fim deschiși și sinceri și să nu încercăm să păcălim sau să înșelăm, nici pe El, nici pe om. Numai oamenii onești au o asemănare umană adevărată și doar ei pot să fie martori și să-L slăvească pe Dumnezeu.” Am învățat din cuvintele lui Dumnezeu că Lui îi plac oamenii cinstiți și că trebuie să acționez conform cerințelor Lui. Am început să practic vorbirea cinstită cu frații și surorile, fără să îi înșel, dar tot eram îngrijorat când făceam afaceri. Simțeam că este mai ușor să practic să fiu o persoană cinstită cu frații și surorile, dar dacă făceam asta în afacerea mea, aveam să câștig mult mai puțin și poate chiar să fiu nevoit să o închid. Dar, în cazul în care continuam să înșel și să păcălesc oamenii ca înainte, nu ar fi asta împotriva voii lui Dumnezeu? Așadar, care ar trebui să-mi fie practica? M-am gândit intens la asta și am găsit un compromis: aveam să fiu o persoană cinstită la biserică, dar să-mi continui afacerea ca de obicei la atelier.

Într-o zi, un bărbat mai în vârstă a venit cu televizorul, spunând că imaginea părea mai în ceață. Am aruncat o privire și am văzut că tuburile de culoare erau învechite și trebuiau înlocuite, dar lui nu i-am spus adevărul. Am crescut doar tensiunea filamentului ca să îl mai folosească puțin timp, iar apoi puteam să le schimb atunci când problema avea să reapară. În acest fel, aveam să câștig cu 30 de yuani mai mult pentru reparație. După două săptămâni, televizorul a avut într-adevăr o problemă și bărbatul m-a rugat să îl repar din nou, spunând că nu-mi făcusem treaba cum trebuie. I-am spus că tuburile de culoare sunt vechi și trebuie înlocuite. Spre surprinderea mea, el s-a prins de micul meu plan. Nu a plătit taxa de reparație de 30 de yuani și a spus cu reproș: „Tinere, afacerile necesită onestitate. Nu te lăcomi!” Pe moment, m-am simțit foarte rușinat, dar apoi am ridicat din umeri fără să mă gândesc mai departe. Mai târziu, a venit o doamnă mai în vârstă cu un cuptor cu microunde stricat și am găsit o piesă mică defectă în el. M-am gândit că pot să o repar și să iau un preț acceptabil. Dar apoi m-am gândit la faptul că femeia era destul de înstărită, așa că n-ar fi fost mare lucru să o taxez puțin mai mult. Trebuie să iei ceea ce poți obține. Însă ea s-a întors în magazin câteva zile mai târziu și a zis: „M-ai taxat cu o sumă foarte mare pentru acel cuptor cu microunde. Trebuie să ai conștiință. Cerul vede ce facem!” Mi-a părut foarte rău după ce am fost admonestat de ea și m-am gândit din nou la ce-mi spusese acel bărbat. M-am supărat destul de tare. Am realizat totodată că Dumnezeu folosea lucrurile din jurul meu pentru a mă avertiza, ca eu să reflectez asupra mea și să mă cunosc.

După aceea, am citit asta în cuvintele lui Dumnezeu: „Indiferent ce faci, cât de mare sau de mică este problema și dacă o faci ca să îți îndeplininești datoria în familia lui Dumnezeu sau pentru motivele tale private, trebuie să ții cont dacă ceea ce faci este conform cu voia lui Dumnezeu, precum și dacă este un lucru pe care ar trebui să-l facă o persoană cu umanitate. Dacă tu cauți astfel adevărul în tot ce faci, atunci crezi într-adevăr în Dumnezeu. Dacă abordezi cu evlavie fiecare problemă și fiecare adevăr în acest fel, atunci vei fi capabil să dobândești transformări în firea ta. Unii oameni cred că atunci când fac ceva personal, pot pur și simplu să ignore adevărul, să facă precum doresc și să o facă în orice fel îi face fericiți sau este avantajos pentru ei. Nu dau nici cea mai mică atenție modului în care acestea ar putea afecta familia lui Dumnezeu, nici nu iau în considerare dacă ce fac ei se conformează sfințeniei. În cele din urmă, odată ce au terminat cu problema, devin întunecați și se simt inconfortabil, cu toate că nu știu de ce. Nu e oare meritată această răsplată? Îl ofensați pe Dumnezeu dacă faceți lucruri pe care El nu le aprobă. Dacă o persoană nu iubește adevărul și face adesea lucruri bazate pe propria voință, atunci Îl va ofensa adeseori pe Dumnezeu. De obicei, asemenea oameni nu sunt aprobați de Dumnezeu în ceea ce fac și, dacă nu se căiesc, atunci pedeapsa nu va fi prea departe” (Cuvântul, Vol. 3: Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Căutarea voii lui Dumnezeu este de dragul practicării adevărului”). „Înainte ca oamenii să experimenteze cuvintele lui Dumnezeu şi să dobândească adevărul, natura Satanei este cea care preia controlul în ei şi îi domină. Ce lucruri specifice sunt în acea natură? De exemplu, de ce eşti egoist? De ce trebuie să îţi protejezi propria poziție? De ce sunt emoțiile tale atât de puternice? De ce îți plac acele lucruri nedrepte? De ce îți plac cele rele? Pe ce bază îți plac aceste lucruri? De unde vin aceste lucruri? De ce ești așa de fericit să le accepți? De pe acum, voi toți ați ajuns să înțelegeți că motivul principal din spatele acestor lucruri este că ele conțin otrava Satanei. Iar în legătură cu ce este otrava Satanei, aceasta poate fi pe deplin exprimată în cuvinte. De exemplu, dacă îi întrebi pe unii răufăcători de ce fac ceva, ei vor răspunde: «Fiecare pentru sine, iar pentru ceilalți, diavolul». Această singură frază exprimă sursa problemei. Logica Satanei a devenit viața oamenilor. Poate că ei fac lucrurile pentru un scop sau altul, dar le fac doar pentru ei înșiși. Toți oamenii cred că, din moment ce fiecare este pentru sine, iar ceilalți cum le este norocul, ar trebui să trăiască doar pentru sine, făcând tot ce le stă în putere ca să-și asigure o poziție bună și mâncarea și îmbrăcămintea de care au nevoie. «Fiecare pentru sine, iar ceilalți cum le este norocul» – aceasta este viața și filosofia omului și reprezintă, de asemenea, natura umană. Această afirmație a Satanei este tocmai otrava lui, iar, când este interiorizată de om, ea devine natura lui. Natura Satanei este demascată prin această afirmație; îl reprezintă în totalitate. Această otravă devine viața omului și fundamentul existenței sale; umanitatea coruptă a fost, în mod constant, stăpânită de această otravă timp de mii de ani” (Cuvântul, Vol. 3: Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Cum să mergi pe calea lui Petru”). Citind acestea, mi-am putut da seama că Duhul lui Dumnezeu chiar le vede pe toate. Niciodată nu împărtășisem nimănui sentimentele mele cele mai tainice, dar ele erau dezvăluite complet în cuvintele lui Dumnezeu. Am înțeles din cuvintele lui Dumnezeu că El ne cere să Îi oferim inimile noastre. Fie că ne facem datoria în casa lui Dumnezeu sau că ne ocupăm de afacerile proprii, trebuie să Îi practicăm cuvintele. Dar eu practicam selectiv adevărul în viața mea. Am văzut că lui Dumnezeu, fraților și surorilor le plăcea când puneam în practică onestitatea în biserică, așa că eram dispus să fac asta. În afacerea mea însă, m-am gândit că aș pierde bani și nu mi-ar servi interesele, așa că nu am făcut-o. Am observat că îmi luasem în considerare doar interesele personale și că dădusem la o parte cuvintele și cerințele lui Dumnezeu. Știam că a fi înșelător nu era conform voii lui Dumnezeu, dar tot am făcut orice am vrut, orice mi-ar fi servit propriile interese. Cum mă făcea asta o persoană credincioasă? Atunci chiar mi-am devenit clar. „Fiecare om pentru el însuşi şi diavolul îl ia pe cel mai din spate” și „Omul va face orice pentru a deveni bogat” sunt reguli satanice de supraviețuire care puseseră stăpânire pe mine și deveniseră viața mea. Mă gândeam că nu era cu putință să mă descurc dacă nu trăiam după ele. Dar, în realitate, trăind în acest fel, am obținut doar niște profit personal și bucurii materiale. Era însă un mod josnic de a trăi, complet lipsit de demnitate. Oamenii nu mă sufereau și mă disprețuiau, iar Dumnezeu mă detesta și mă ura chiar mai mult. M-am gândit la ce a spus Domnul Isus: „Adevărat vă spun că, dacă nu vă schimbaţi şi nu deveniţi ca şi copilaşii, nu veţi intra niciodată în Împărăţia Cerurilor!” (Matei 18:3). Iar Dumnezeu Atotputernic spune: „Renunțați la toate acele idei ale voastre și la calculele voastre cât mai repede cu putință, și începeți să-Mi tratați cererile cu seriozitate. Altfel, voi preface toți oamenii în cenușă pentru a pune capăt lucrării Mele, și voi transforma anii Mei de muncă și suferință în nimic, pentru că nu Îmi pot aduce dușmanii și oamenii mirosind a răutate după modelul Satanei în împărăția Mea, în noua epocă” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Fărădelegile îl vor conduce pe om în iad”). Dumnezeu este sfânt și drept și El vrea să dobândească oameni cinstiți. Cei care mint mereu și sunt înșelători, cei care au firi satanice, care se împotrivesc lui Dumnezeu prin natura lor și refuză să se căiască vor fi distruși de Dumnezeu. Nu vor ajunge niciodată în Împărăția Lui. Dacă tot nu m-aș căi, ci aș continua să trăiesc după filozofiile și regulile Satanei, fiind necinstit și nedrept, aș sfârși prin a fi eliminat. La gândul acesta m-am rugat repede lui Dumnezeu. „Dumnezeule Atotputernic! Cred în Tine, dar Tu nu ai avut un loc în inima mea. Am continuat oricum să trăiesc după regulile Satanei. Nu vreau să mai fiu necinstit. Vreau să mă căiesc și să fiu o persoană onestă.”

După aceea, un cuplu tânăr a cărat un televizor în atelierul meu ca să îl repare. În timp ce lucram la el, i-am auzit vorbind în șoaptă chiar afară: „Nu am fi irosit acele două zile dacă am fi știut că locul acela nu era bun de nimic. Să vedem dacă tipul acesta poate să îl repare.” Auzind acestea, m-am gândit: „Alți proprietari de ateliere ar profita dacă ar auzi asta, așa că aș putea să le cer cu ușurință încă 20 sau 30 de yuani în plus. Ar fi păcat să nu iau banii care îmi cad din senin. Pot să fiu o persoană onestă data viitoare. Dumnezeu nu Se va supăra pentru că nu practic adevărul doar de această dată.” Dar apoi mi-am amintit ce stabilisem înaintea lui Dumnezeu și m-am gândit la cuvintele Lui: „Dacă o persoană nu iubește adevărul și face adesea lucruri bazate pe propria voință, atunci Îl va ofensa adeseori pe Dumnezeu. De obicei, asemenea oameni nu sunt aprobați de Dumnezeu în ceea ce fac și, dacă nu se căiesc, atunci pedeapsa nu va fi prea departe” (Cuvântul, Vol. 3: Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Căutarea voii lui Dumnezeu este de dragul practicării adevărului”). Am simțit că Cel care mă avertiza era Dumnezeu. Nu am putut continua să fac rău cu bună știință. Trebuia să mă căiesc și să fiu o persoană onestă. Așadar, am încasat doar prețul obișnuit după ce l-am reparat. Când am văzut zâmbetele fericite pe fețele clienților, am simțit că a fi deschis și sincer era un mod atât de eliberator de a trăi.

Altă dată, când am reparat televizorul unei doamne, taxa de reparație era de 50 de yuani, dar ea mi-a dat 100 și nu a vrut restul. Am refuzat, însă m-am simțit contrariat. Oare de ce era atât de generoasă? Apoi mi-a spus: „Prima persoană la care am mers a spus că placa de bază e distrusă și voia 400 de yuani ca să o înlocuiască, dar eu nu am picat în plasă. Mai târziu, o cunoștință v-a recomandat pe dumneavoastră, spunând că sunteți cinstit și nu taxați clienții în plus. Acum am văzut că lucrurile stau chiar așa.” Auzind-o spunând acestea, m-am gândit: „Nu este deloc pentru că sunt o persoană bună, ci deoarece cuvintele lui Dumnezeu m-au schimbat ca să pot trăi o asemănare umană.”

Perspectiva mea asupra lucrurilor s-a schimbat, totodată, de la citirea cuvintelor lui Dumnezeu și practicarea unui mod onest de a fi. Obișnuiam să cred că nu se poate să fii un afacerist onest, că nu ai putea câștiga bani, că ai ieși în pierdere și ai fi nevoit să închizi. Dar, după ce am început să fiu cinstit conform cuvintelor lui Dumnezeu, nu numai că nu am ieșit în pierdere, dar am avut mai mulți clienți pe zi ce trecea. Unii au venit chiar de foarte departe, spunând cu toții că le fusesem recomandat de către cineva. Nu-mi făcusem niciodată reclamă în niciun fel și nu cerusem altora să îmi trimită clienți. Totul s-a întâmplat pentru că am practicat cuvintele lui Dumnezeu, pentru că am fost onest și am avut integritate așa cum cere Dumnezeu, câștigând doar bani cinstiți, așa că am dobândit încrederea clienților. A fost cu adevărat binecuvântarea lui Dumnezeu venită din practicarea adevărului. Acest lucru mă face să mă gândesc la un alt pasaj din cuvintele lui Dumnezeu. Dumnezeu Atotputernic spune: „Când oamenii trăiesc în această lume, sub influența corupției lui Satana, le este imposibil să fie cinstiți; ei pot doar deveni tot mai înșelători. Totuși, putem sau nu putem să existăm în această lume dacă devenim cinstiți? Oare vom fi marginalizați de ceilalți? Nu; vom trăi ca și mai înainte. Asta pentru că nu ne bazăm pe trădare pentru a mânca sau a respira. Mai degrabă, trăim prin suflarea și viața dăruite de Dumnezeu. Noi pur și simplu am acceptat adevărurile cuvintelor lui Dumnezeu și avem reguli noi pentru cum să trăim și obiective noi de viață care vor duce la schimbări în fundația vieților noastre; noi doar ne schimbăm mijloacele și metoda în care trăim astfel încât să-L putem mulțumi pe Dumnezeu și căuta mântuirea. Asta nu are absolut nicio legătură cu ceea ce, fizic, mâncăm, cu ce purtăm sau unde trăim; este nevoia noastră spirituală” (Cuvântul, Vol. 3: Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Practica fundamentală pentru a fi o persoană cinstită”). Slavă Ție, Dumnezeule!