de Nina, Coasta de Fildeș

M-am născut într-o familie destrămată. Când mama era însărcinată cu mine, tata a fugit cu altă femeie. Mama a suferit mult ca să aibă grijă de șase copii, iar eu o puteam auzi plângând aproape în fiecare seară. Văzând-o cum plângea atât de amarnic, am ajuns să văd cu ochi răi căsnicia și relațiile. Mi-am spus: „Nu-i poți dărui altcuiva întreaga ta încredere. Să n-ai niciodată încredere în nimeni. În viața asta poți conta doar pe tine și pe banii câștigați cu mâinile tale.” Din acea clipă, am început să mă gândesc cum să câștig bani. În liceu, pe când toți ceilalți se bucurau de vacanțe, eu și mama ne instalam taraba ca să vindem mâncare. Dar banii pe care îi câștigam abia ne acopereau nevoile de bază. În al doilea an de liceu, a trebuit să mă las de școală, neputând plăti taxele. După aceea, am continuat să mă ocup de tarabă. Dimineața, mă trezeam pe la patru sau cinci să pregătesc mâncare și mă duceam la tarabă pe la șase. După trei ani, economisisem destul încât să plec la muncă într-un oraș mare. Zilnic, mă trezeam devreme și munceam din greu, dar nu câștigam mult și nu eram mulțumită. Cu ajutorul iubitului meu, cu economiile de ani întregi, am deschis un magazin mic. Doi ani mai târziu, câștigaserăm ceva bani și aveam copii. Tocmai când eram pe cale să ne căsătorim, iubitul meu mi-a furat tot ce aveam. Mi-a luat banii, a fugit și s-a stabilit cu altă femeie. Au făcut și un copil. Toți banii mei trudiți se duseseră și mă simțeam deprimată și distrusă. Având experiența pățaniei mamei mele, simțeam că nu pot conta pe bărbați și că trebuia să mă concentrez să câștig destui bani ca să-mi cresc copiii. Dar eram foarte stresată, nu aveam energie să mă ocup de magazin și eram bolnavă. Nu voiam să mai rămân în acest oraș. Mai târziu, când tatăl iubitului meu a aflat, mi-a plătit taxele vizei pentru Regatul Unit. Patru ani mai târziu, am primit permis de ședere și am intrat la universitate. Ca să câștig mai mulți bani, am ales cursuri de management al afacerilor. În 2011, am primit bursă de student și am folosit banii ca să deschid în oraș un magazin cu mâncare africană.

La început, magazinul fiind mic, am angajat o singură persoană. Mă trezeam la cinci dimineața, munceam în magazin și plecam la cursuri când terminam. După ore, fugeam iar la magazin, făceam curățenie, livram marfă și țineam contabilitatea. Făceai afaceri, studiai la universitate și creșteai și copii. Cred că a fost foarte greu. Dar auzindu-i pe toți cum îmi lăudau abilitățile și văzându-le privirile admirative și invidioase, eram foarte mulțumită. Afacerile mergeau bine la magazin și câștigam mai mult decât mă așteptasem, dar nu mi se părea suficient. Credeam c-ar trebui să fiu putred de bogată, ca oamenii să mă laude și să mă admire. Asta îmi doream cu adevărat. Ca să dobândesc mai multă onoare, laude, să dovedesc că sunt puternică și să câștig mai mulți bani ca să-mi cresc copiii și să duc o viață de lux, mi-am extins afacerea. Trei ani mai târziu, prăvălia mea devenise un magazin mare care vindea mâncăruri din diferite țări africane. Eram și recunoscută drept prima întreprinzătoare africană din oraș. Profesori de liceu și de facultate m-au invitat să cuvântez, să vorbesc despre ambițiile și succesul meu ca să-i inspir pe tinerii imigranți din Regatul Unit, și mi-au dat un trofeu. Când țineam discursuri cu trofeul, toată lumea mă recunoștea. Simțeam că toată truda și suferința mea de-a lungul anilor meritaseră și că-mi atinsesem țelurile în viață. Dar n-am încetat să câștig bani, deoarece e mai ușor să faci lucruri și să câștigi bani după ce ai statut social, iar dorința mea de faimă a sporit și ea. Dar pe atunci, deja nu mă simțeam bine trupește. Puteam sta în picioare doar puțin timp și apoi trebuia să mă așez. Medicul a spus că aveam reumatism, fibromialgie și sciatică, adică mă durea întreaga coloană vertebrală. Medicul a spus că am nevoie de timp să-mi revin și că nu mai puteam lucra, dar eu n-am luat boala în serios. Credeam că o să-mi revin după câteva exerciții. Magazinul mergea atât de bine încât n-am vrut să renunț, așa că am continuat să fac afaceri.

Pe la începutul anului 2014, starea mea s-a înrăutățit și mă durea tot corpul. Simțeam arsuri în tot corpul, de parcă ar fi fost în flăcări. Picioarele mi-erau umflate mai tot timpul, osul șoldului părea rupt, iar șira spinării era moale. Trebuia să port o orteză ca să o îndrept. Când m-am dus la control, medicul a spus că aveam deja reumatism, dar pentru că intram adesea în camera frigorifică din măcelărie, frigul intrase în oase, așa că eram oricând în pericol să fac paralizie permanentă. M-am îngrozit atunci, dar era prea târziu. Mai târziu, nu mă mai puteam mișca, așa că a trebuit să închid magazinul. Surprinzător, imitându-mă, și alți oameni din oraș au început să deschidă magazine. Eram invidioasă și foarte tristă din pricina stării mele. De ce eram așa de grav bolnavă? Durerea era neîncetată, ținea 24 de ore, și nu era zi în care să pot dormi în pace. Parcă îmi ardea un foc în inimă și chinul fizic și mental era extrem de dureros. Atunci am început să reflectez asupra lucrurilor. Banii pe care îi câștigasem nu mă puteau vindeca de boală, atunci ce rost aveau? Pe atunci, mă simțeam vulnerabilă și neajutorată. Îmi făceam griji pentru copiii mei, fiindcă doar pe mine mă aveau pe lume. Nu voiam să mă mai gândesc la bani și la renume. Voiam doar să pun capăt durerii și să-mi cresc copiii în pace. Mai bine de un an, am zăcut la pat, întrebându-mă: „De ce suferă oamenii atât de mult? De ce ne îmbolnăvim?” Nefericită și disperată, L-am strigat pe Domnul, ca să mă ajute să scap de durere.

În mai 2019, odată, după zece zile de post și rugăciune, am vrut să ascult un imn religios. Am căutat pe internet și am găsit site-ul Bisericii lui Dumnezeu Atotputernic. După ce am văzut câteva filme, Unde e casa mea m-a impresionat profund. Viața fetiței parcă îmi oglindea copilăria, iar experiența mamei ei era aidoma experienței mele. Toată seara, inima mi-a bătut nebunește în piept, iar în ziua următoare am sunat la Biserica lui Dumnezeu Atotputernic. Citind cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic m-am încredințat că El este Domnul Isus întors. Am acceptat bucuroasă lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic și am început să particip la adunări online. Odată am auzit un imn și am fost foarte impresionată. „Dacă n-aș fi fost mântuit de Dumnezeu, aș fi încă în derivă în lume, zbuciumându-mă dureros în păcat, fără nicio speranță în viață. Dacă n-aș fi fost mântuit de Dumnezeu, încă-aș fi călcat în picioare de demoni, bucurându-mă de plăcerile păcatului, neștiind calea vieții omului. Dumnezeu Atotputernic e plin de milă; sunetul cuvintelor Lui mă cheamă. Aud glasul lui Dumnezeu și-am fost înălțat înaintea tronului Său. Zi de zi, mănânc și beau cuvintele lui Dumnezeu și am înțeles multe adevăruri. Văd marea profunzime a corupției omenirii. Avem cu adevărat nevoie de mântuirea lui Dumnezeu. Adevărul lui Dumnezeu mă purifică și mă mântuiește. Sunt judecat și rafinat în mod repetat, iar firea vieții mele s-a schimbat. Nu am știut frumusețea lui Dumnezeu până nu I-am simțit dreptatea și sfințenia. Inima mea se teme de Dumnezeu și se ferește de rău, iar eu trăiesc puțin după asemănarea omului” (Urmați Mielul și cântați cântări noi, Dacă n-aș fi fost mântuit de Dumnezeu). Cântecul îmi explica foarte bine viața. În trecut, am vrut mereu să-mi făuresc singură o viață fericită și credeam că aș putea să-mi împlinesc visurile din copilărie și toate dorințele prin forțele proprii, dar am sfârșit rănită profund, fără sprijin și trăind nefericită. Dumnezeu m-a adus în fața Lui, mi-a alinat suferința, m-a mântuit de întunericul lumii, mi-a permis să-I citesc cuvintele și mi-a dat șansa să accept judecata și purificarea. Slavă lui Dumnezeu că te-a mântuit! Pe atunci, abia așteptam să citesc mai mult din cuvintele lui Dumnezeu atotputernic, realizând că răspunsurile la multe întrebări pot fi regăsite în cuvântul Său.

Mai târziu, am citit un pasaj din cuvintele lui Dumnezeu. „Care este sursa suferinței de-o viață datorată nașterii, morții, bolii și bătrâneții pe care o îndură oamenii? Ce a determinat ca oamenii să aibă această suferință? Oamenii nu au avut-o când au fost creați pentru prima dată, nu-i așa? Atunci de unde a provenit această suferință? Această suferință a luat naștere după ce oamenii au fost ispitiți de Satana și după ce au fost corupți de acesta și au devenit degenerați. Suferința trupului uman, chinurile și deșertăciunea acestuia, precum și chestiunile extrem de mizerabile ale lumii umane au venit doar după ce Satana a corupt omenirea. După ce oamenii au fost corupți de Satana, acesta a început să-i chinuiască. Drept urmare, ei au devenit din ce în ce mai degenerați. Bolile omenirii au devenit din ce în ce mai acute, iar suferința ei a devenit din ce în ce mai gravă. Tot mai mult, oamenii au simțit deșertăciunea și tragedia lumii omenești, cât și incapacitatea lor de a continua să trăiască acolo, iar traiul în lume era tot mai lipsit de speranță. Astfel, această suferință a fost adusă asupra oamenilor de către Satana și a apărut numai după degenerarea omului în urma coruperii sale de către Satana” (Cuvântul, Vol. 3: Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Însemnătatea cunoașterii suferinței lumești de către Dumnezeu”). Din cuvintele lui Dumnezeu, am înțeles că El a creat o lume fără boală, suferință și moarte. După ce Satana i-a ispitit pe oameni să-L trădeze pe Dumnezeu și să îndepărteze de El, ei au devenit degenerați și corupți, iar boala și moartea au năpăstuit omenirea. Apoi, viața a devenit tot mai nefericită. În acești șase ani, m-am îmbolnăvit și chiar am vrut să-mi iau zilele. Viața mea era lipsită de sens și plină de suferință. Dar acum am înțeles sursa suferinței mele: am fost coruptă de Satana și m-am îndepărtat de Dumnezeu, am trăit doar pentru faimă și avere. Trăind sub domeniul Satanei, puteam simți doar tot mai multă durere, iar viața mea avea să fie fără sens. Citind cuvintele lui Dumnezeu, mi se lumina inima, iar cuvintele Lui îmi hrăneau sufletul însetat. Mă simțeam de parcă mă trezisem dintr-un somn plin de coșmaruri.

Mai târziu, am citit mai mult din cuvintele lui Dumnezeu atotputernic. „«Banii fac lumea să se învârtă» este o filosofie a Satanei și predomină în întreaga omenire, în fiecare societate umană. Ați putea spune că este o tendință deoarece a fost întipărită în inima fiecărei persoane. Încă de la început, oamenii nu au acceptat această zicală, dar apoi au acceptat-o tacit când au venit în contact cu viața reală și au început să simtă că aceste cuvinte erau de fapt adevărul. Nu este acesta un proces prin care Satana îl corupe pe om? Poate oamenii nu înțeleg această zicală în aceeași măsură, dar fiecare o interpretează și o recunoaște la niveluri diferite, în baza lucrurilor care s-au întâmplat în jurul lor, și a experiențelor personale. Nu asta e situația? Indiferent cât de multă experiență are cineva cu această expresie, care este efectul negativ pe care îl poate avea asupra inimii cuiva? Ceva este dezvăluit prin firea umană a oamenilor din această lume, inclusiv a fiecăruia dintre voi. Ce anume este? Este divinizarea banilor. Este greu să scoți acest lucru din inima cuiva? Este foarte greu! Se pare că Satana l-a corupt profund pe om! Satana folosește banii pentru a-i ispiti pe oameni și îi corupe să divinizeze banii și să venereze lucrurile materiale. Și cum se manifestă în oameni această venerație a banilor? Credeți oare că nu ați putea supraviețui în această lume fără niciun ban, că până și o singură zi fără bani ar fi imposibilă? Statutul oamenilor se bazează pe cât de mulți bani au, ca și respectul pe care îl pretind. Spatele celor săraci este îndoit de rușine, în timp ce bogații se bucură de statutul lor înalt. Ei stau drepți și mândri, vorbind tare și trăind arogant. Ce le aduc oamenilor această zicală și această tendință? Oare nu este adevărat că mulți fac orice sacrificiu în goana după bani? Oare nu mulți își sacrifică demnitatea și integritatea căutând mai mulți bani? Oare nu mulți oameni pierd oportunitatea de a-și îndeplini datoria și de a-L urma pe Dumnezeu, de dragul banilor? Oare pierderea șansei de a dobândi adevărul și de a fi mântuiți nu este cea mai mare pierdere pentru oameni? Nu e Satana sinistru că folosește această metodă și această zicală pentru a-l corupe pe om într-o asemenea măsură? Nu este un tertip malițios? Pe măsură ce treci de la a te opune acestei zicale populare la a o accepta în cele din urmă ca adevăr, inima ta cade întru totul în strânsoarea Satanei și, prin urmare, ajungi să trăiești, necugetat, după aceasta. În ce măsură te-a afectat această expresie? S-ar putea să cunoști adevărata cale și s-ar putea să știi adevărul, dar nu ai putere s-o urmărești. Ai putea să știi clar cum cuvintele lui Dumnezeu sunt adevărul, însă nu ești dispus să plătești prețul sau să suferi pentru a dobândi adevărul. În schimb, ai prefera să-ți sacrifici propriul viitor și destin pentru a te împotrivi lui Dumnezeu chiar până la sfârșit. Indiferent ce spune sau ce face El, indiferent dacă înțelegi cât de profundă și de mare este iubirea lui Dumnezeu pentru tine, ai insista cu încăpățânare să faci cum vrei și să plătești prețul pentru această zicală. Adică, această zicală ți-a păcălit și controlat deja gândurile, ți-a guvernat deja comportamentul și tu ai prefera să îi permiți să-ți conducă soarta decât să încetezi să mai cauți bogăția. Faptul că oamenii pot acționa astfel, că pot fi controlați și manipulați de cuvintele Satanei nu înseamnă că au fost păcăliți și corupți de Satana? Oare filosofia, mentalitatea și firea Satanei nu au prins rădăcini în inima ta? Când urmărești orbește bogăția și abandonezi căutarea adevărului, nu și-a atins Satana scopul de a te păcăli? Exact aceasta e situația” (Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Dumnezeu Însuși, Unicul V”). Doar citind cuvintele lui Dumnezeu, am înțeles că idei precum: „Banii nu sunt totul, dar fără ei nu poți face nimic” și „Banii fac lumea să se învârtă” în care crezusem mereu erau, de fapt, filosofii satanice. Se înrădăcinaseră în inima mea și-mi controlau mintea, așa că nu mă puteam gândi la nimic mai important decât banii. Îi consideram singurul rost al existenței mele și credeam că îmi vor aduce fericire și onoare, așa că alergam cu disperare după ei. Ca să câștig mai mult, să fiu invidiată și admirată și să duc o viață bună, am muncit din greu neglijându-mi trupul, până era să rămân paralizată și să-mi pierd viața. Era consecința faptului că am acceptat filosofiile Satanei, care mă controlau. Deși știam că Dumnezeu există, nu aveam puterea să-L urmez și s-o apuc pe adevărata cale a vieții, deoarece cuvintele și filosofiile Satanei mă controlau. Mi-au îndepărtat inima de Dumnezeu și m-au făcut să trăiesc doar pentru trup. Prin îndrumarea cuvintelor lui Dumnezeu, mi-am dat seama că mergeam pe calea greșită.

Ulterior, am citit alt pasaj din cuvintele Lui și am găsit o cale să scap de suferință. Cuvintele lui Dumnezeu spun: „Pentru că oamenii nu recunosc orchestrările lui Dumnezeu și suveranitatea lui Dumnezeu, ei înfruntă întotdeauna sfidător destinul și cu o atitudine rebelă, și vor mereu să arunce la o parte autoritatea și suveranitatea lui Dumnezeu și lucrurile pe care le-a pregătit soarta, sperând în zadar să-și schimbe circumstanțele actuale și să-și modifice destinul. Dar ei nu pot reuși niciodată, sunt împiedicați la fiecare pas. Această luptă, care are loc adânc în sufletul unui om, aduce o durere profundă, de tipul celor care se cioplesc în oasele unei persoane, pe măsură ce aceasta își irosește în permanență viața. Care este cauza acestei dureri? Este din cauza suveranității lui Dumnezeu sau pentru că o persoană s-a născut fără noroc? Evident, niciuna din acestea nu este adevărată. La bază, este cauzată de cărările pe care apucă oamenii, de felurile în care ei aleg să-și trăiască viața. […] Există o cale extraordinar de simplă ca o persoană să se elibereze din această stare, și anume să-și ia adio de la stilul său de viață anterior; să spună adio scopurilor sale anterioare în viață; să-și rezume și să-și analizeze stilul de viață, viziunea asupra vieții, căutările, dorințele și idealurile anterioare; și apoi să le compare cu voia lui Dumnezeu și cerințele Lui față de om și să vadă dacă vreuna dintre acestea se potrivește cu voia și cerințele lui Dumnezeu, dacă vreuna dintre ele oferă valorile corecte ale vieții, duce la înțelegerea mai profundă a adevărului și permite persoanei să trăiască cu umanitate și asemănarea unei ființe omenești. Când investighezi în mod repetat și despici cu atenție diferitele scopuri pe care le urmăresc oamenii în viață și nenumăratele lor moduri de a trăi, vei descoperi că niciunul dintre ele nu se conformează intenției originare a Creatorului cu care El a creat omenirea. Toate acestea îi îndepărtează pe oameni de suveranitatea și grija Creatorului; toate sunt capcane care îi fac pe oameni să devină depravați și care îi duc spre iad. După ce recunoști acest lucru, sarcina ta este să-ți lași deoparte vechile perspective asupra vieții, să stai departe de diferitele capcane, să-L lași pe Dumnezeu să-Și asume răspunderea asupra vieții tale și să facă aranjamente pentru tine; să încerci doar să te supui orchestrărilor și călăuzirii lui Dumnezeu, să trăiești fără nicio alternativă individuală și să devii o persoană care Îl venerează pe Dumnezeu” (Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Dumnezeu Însuși, Unicul III”). Cuvintele lui Dumnezeu mi-au arătat cum să scap de controlul banilor, adică să renunț la țelurile urmărite înainte, să nu mai urmăresc faima și averea prin forțe proprii și să-L las pe Dumnezeu să-mi hotărască și rânduiască viața. A trebuit să mă supun orchestrărilor Lui, să practic după cerințele Sale și să devin un om care Îl venerează. Îi eram profund recunoscătoare. A fost prima dată din viața mea când I-am simțit îndrumarea. Părea că Dumnezeu îmi vorbea direct, arătându-mi o cale de practică. După ce am crezut în Dumnezeu Atotputernic, am vrut să-mi fac datoria la biserică, dar pe atunci încă mă ocupam de un magazin online. Investisem mulți bani, dar nu scosesem niciun profit. Mă temeam că voi pierde și mai mult, așa că tot timpul urmăream comenzile și primeam mereu mesaje în timpul adunărilor de zi, așa că nu reușeam să-mi calmez deloc inima și tot mă gândeam cum să investesc și să câștig mai mulți bani. Era obositor să mă ocup ziua de magazin așa că uneori, la adunările de seară, din pricina durerilor corporale, puteam doar să mă întind și să iau analgezice, dar acestea îmi provocau somnolență și adormeam la adunări. Voiam să-l venerez sincer pe Dumnezeu, nu să trăiesc ca înainte. Așa că am închis magazinul online. Ulterior, prietena mea a vrut să deschidă un magazin de bricolaj. Având studii de management, am ajutat-o gratuit să-și facă planul de afaceri. I-a plăcut foarte mult și a spus că vrea să lucreze cu mine. Voia să mă ocup de ambalat și ea, de livrări, împărțind banii în mod egal. Am fost tentată. Mi-am zis că era o șansă bună să câștig mai mult și multe idei mi-au încolțit imediat în minte. Când m-am rugat lui Dumnezeu ca să reflectez asupra stării mele, mi-am dat seama că îmi dezvăluiam din nou lăcomia pentru bani. Mi-am amintit de diversele suferințe experimentate înainte. Mi-am dat seama și că, după ce am crezut în Dumnezeu Atotputernic, spiritul meu nu a mai suferit. Mă bucurasem de pace și de stabilitate, iar durerea mea trupească se ameliorase fără medicamente. Așa mă ocrotea și mă mântuia Dumnezeu. El m-a ajutat să scap de suferința adusă de faimă și de avere, dar acum încă voiam să urmăresc banii și faima. Nu cumva cădeam iar în capcana Satanei? Știam că ar fi trebuit să refuz slujba oferită de prietena mea, dar tot nu puteam să renunț. Am citit cuvintele lui Dumnezeu și am găsit o cale de practică. Cuvintele lui Dumnezeu spun: „Oamenii își petrec viețile alergând după bani și faimă; se agață de aceste paie, gândindu-se că sunt singurele lor mijloace de sprijin, ca și cum dacă le au ar putea continua să trăiască, scutiți de moarte. Dar numai atunci când urmează să moară își dau seama cât de îndepărtate sunt lucrurile acestea de ei, cât de slabi sunt în fața morții, cât de ușor se fărâmă, cât de singuri și de neajutorați sunt, neavând unde să se întoarcă. Își dau seama că viața nu poate fi cumpărată cu bani sau cu faimă, că indiferent cât de bogată poate fi o persoană, indiferent cât de înaltă este poziția sa, toți oamenii sunt la fel de săraci și insignifianți în fața morții. Își dau seama că banii nu pot cumpăra viața, că faima nu poate șterge moartea, că nici banii și nici faima nu pot prelungi viața cuiva nici măcar cu un singur minut, cu o singură secundă. Cu cât oamenii se simt mai mult așa, cu atât tânjesc mai tare să continue să trăiască; cu cât oamenii se simt mai mult așa, cu atât sunt mai îngroziți de apropierea morții. Numai în acest moment își dau seama cu adevărat că viețile nu le aparțin, că nu sunt ale lor, să le poată controla, și că nimeni nu are nimic de spus în privința vieții sau a morții cuiva – toate acestea sunt dincolo de controlul lor” (Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Dumnezeu Însuși, Unicul III”). Am înțeles din cuvintele lui Dumnezeu că, deși oamenii se agață de bani ca să-și prelungească viața și ca să nu moară, doar în pragul morții își dau seama că banii nu îi pot salva, nu le pot oferi viață veșnică și nu-i pot ajuta să-și redobândească sănătatea. Nu e prea târziu să te trezești în fața morții? Și eu eram așa, urmăream orbește banii, fără să-mi pese de trupul meu. Medicul mi-a spus să mă odihnesc și să mă refac, dar eu mă temeam că nu voi câștiga bani stând acasă și am muncit bolnavă. Credeam că-mi pot controla propriul destin, dar, în pragul morții, mi-am dat seama că nimic nu era sub controlul meu. Grație mântuirii lui Dumnezeu, am avut norocul să-I aud cuvintele. Am înțeles că El are suveranitate asupra destinului oamenilor și că ar trebui să mă supun rânduielilor Lui, să nu mai înfrunt soarta singură. Dacă aș fi ales să câștig bani, aș fi fost iar nefericită. Aș fi robit iar pentru bani, iar Satana ar fi continuat să mă controleze și să mă chinuie. Atunci mi-am dat seama că aceasta era ispita Satanei pentru mine. O prietenă a venit la mine cu o idee de afaceri, a investit banii și era dispusă să împărțim egal câștigul. Oferta era foarte tentantă. Satana se folosea de ea ca să cad din nou în capcana banilor și a faimei, iar eu, nesăbuită, voiam să mă întorc la viața de chinuri și nefericire. Nu mă lăsam oare doar păcălită de Satana? M-am rugat lui Dumnezeu, spunând că vreau să las deoparte faima și averea și să-mi fac datoria. După ce m-am rugat, m-am simțit foarte relaxată. Era de parcă mă eliberasem de o mare povară. În următoarele trei zile, ca să mă feresc de vârtejul faimei și al averii, m-am rugat mai intens în fiecare zi. Am găsit curajul să refuz să lucrez cu prietena mea, dar ea a vrut să mă convingă: „Acum trăiești din ajutorul de la stat. Nu te ajungi cu banii. Eu nu te știam așa, Nina.” I-am spus: „E adevărat, nu mai sunt Nina pe care o știai. Am acceptat lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă și am înțeles niște adevăruri. Dumnezeu m-a mântuit de suferință. La spital mi-au spus că boala mea era incurabila și m-au lăsat baltă. Nici analgezicele nu-mi alinau durerea. Dar când am citit cuvintele lui Dumnezeu, durerea mea a scăzut pe nesimțite. Dacă aș părăsi casa lui Dumnezeu și m-aș întoarce în lume, aș continua să trăiesc în durere. Nu vreau să mai trăiesc așa.” Și i-am mai spus: „Poți găsi pe altcineva să-ți fie partener. Dacă ai nevoie de ajutor, pot să-ți dau sfaturi.” Ulterior, a mai venit la mine de câteva ori, până și-a dat seama că nu mă putea convinge.

Acum îmi fac datoria la biserică și mă simt plină de libertate și de pace. Durerile fizice mi s-au redus cu 60-70 la sută și pot să merg și să gătesc acum. Dar, cel mai important, pot să-mi fac datoria la biserică. Îi mulțumesc lui Dumnezeu că m-a mântuit de controlul banilor și că a schimbat direcția vieții mele. Acum înțeleg că a cunoaște suveranitatea lui Dumnezeu, a-L slăvi și a practica după cuvintele și cerințele Lui sunt cele mai însemnate și valoroase lucruri în viață. Deși boala mi-a provocat multă durere, e și o binecuvântare pentru mine. Îmi dă șansa să mă întorc la Dumnezeu și să-I dobândesc mântuirea, ceea ce nicio sumă de bani nu poate cumpăra. Slavă lui Dumnezeu atotputernic!