Mi-am dat seama că mergeam pe calea fariseilor

ianuarie 3, 2017

de Wuxin, provincia Shanxi

Ceva despre care am discutat întotdeauna la întrunirile trecute este calea pe care au mers Petru și Pavel. Se spune că Petru s-a concentrat pe căutarea adevărului, pe a se cunoaște pe sine și pe Dumnezeu, iar căutarea sa a fost aprobată de Dumnezeu, în timp ce Pavel s-a concentrat doar pe lucrarea sa, a căutat reputație și statut, a pus piciorul pe calea antihriștilor și a fariseilor și a fost un om disprețuit de Dumnezeu. Mereu m-am temut să merg pe calea lui Pavel, motiv pentru care, în mod normal, citeam adesea cuvintele lui Dumnezeu, precum și predici despre intrarea în viață referitoare la experiențele lui Petru pentru a vedea cum a căutat el adevărul și cum a experimentat lucrarea lui Dumnezeu. Apoi l-am imitat conștient pe Petru în practicarea și pătrunderea mea. După ce am practicat în acest fel o perioadă, am simțit că am devenit mai ascultătoare decât înainte, că dorința mea de reputație și statut s-a diminuat și am ajuns să mă cunosc puțin pe mine însămi. Credeam că, deși nu eram cu totul pe calea lui Petru, se putea spune că eram destul de aproape de a o urma și înseamna, cel puțin, că nu mergeam pe calea lui Pavel.

Într-o dimineață, în timp ce-mi practicam rugăciunile spirituale, am văzut următoarele cuvinte ale lui Dumnezeu: „Lucrarea lui Petru a fost îndeplinirea datoriei unei creaturi a lui Dumnezeu. El nu a lucrat în rolul unui apostol, ci în cursul căutării lui după o dragoste pentru Dumnezeu. Cursul lucrării lui Pavel a conținut și căutarea lui personală […]. Nu au existat experiențe personale în lucrarea lui – totul a fost de dragul lucrării, și nu a fost dus la îndeplinire pe fondul căutării schimbării. Totul din lucrarea lui a fost o tranzacție, nu a conținut nimic din datoria sau supunerea unei creaturi a lui Dumnezeu. Pe parcursul lucrării lui, nu a intervenit nicio schimbare în firea veche a lui Pavel. Lucrarea lui a deservit pur și simplu altora și era incapabilă să aducă schimbări în firea lui. […] Cu Petru a fost diferit: el a fost unul care a trecut prin emondare și tratare și a trecut prin rafinare. Scopul și motivația lucrării lui Petru au fost fundamental diferite de cele ale lui Pavel. Chiar dacă Petru nu a avut o lucrare foarte mare, firea lui a trecut prin multe schimbări, și ceea ce a căutat el au fost adevărul și schimbarea reală. Lucrarea lui nu a fost îndeplinită doar de dragul lucrării în sine(Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Succesul sau eșecul depinde de cărarea pe care umblă omul”). Cuvintele lui Dumnezeu mi-au tulburat inima și am tăcut. Nu m-am putut abține să nu-mi examinez conștiința și să mă întreb: „Petru a lucrat pentru a-și îndeplini datoria de ființă creată și a lucrat prin procesul de a căuta să-L iubească pe Dumnezeu; nu a lucrat folosindu-se de poziția lui de apostol. Eu lucrez să-mi îndeplinesc datoria de ființă creată sau doar ca să-mi fac meseria de lider?” În acest moment, m-am gândit retrospectiv la diferitele mele expresii când îmi îndeplineam datoria: când biserica a avut multă lucrare de făcut și câțiva frați și surori au văzut că sora mea parteneră și cu mine am vizitat biserica pentru a rezolva problemele oamenilor din zori până-n seară, ei au spus: „Chiar pui umărul la povara lucrării bisericii.” Lăsam atunci să-mi scape: „Noi, liderii, nu avem de ales și trebuie să ne ocupăm de asta.” Câteodată, în fața fraților și a surorilor mele sau în fața colegilor, aș fi vrut să am mai multă grijă de corpul meu fizic și să mă relaxez, dar, apoi, mă gândeam: „Nu, sunt un lider, trebuie să dau un bun exemplu și să nu fiu desfrânată.” Când eram într-o stare proastă și nu aveam chef să citesc cuvintele lui Dumnezeu, mă gândeam: ca lider, dacă nu mă înzestrez cu cuvintele lui Dumnezeu, atunci cum voi putea rezolva problemele altor oameni? Așa că a trebuit să renunț la mine însămi și să citesc cuvintele lui Dumnezeu. Uneori, mergeam cu o colegă la familia-gazdă cu care stătea și, când vedeam că sora-gazdă nu mă trata cu aceeași caldură cu care o trata pe colega mea, mă supăram și nu mă puteam abține să nu-mi dezvălui gândul: „Poate că nu știi cine sunt, dar sunt liderul ei.” Uneori, pentru un motiv oarecare, nu aveam chef să am părtășie cu frații și surorile gazde, dar apoi mă gândeam: sunt un lider, deci ce vor gândi oamenii despre mine dacă vin în vizită, dar nu părtășesc cu ei? Întrucât sunt un lider, trebuie să părtășesc cu ceilalți. Și așa mai departe. Aceste diverse comportamente m-au făcut să văd: fie că era vorba despre a-mi face rugăciunile spirituale, de a părtăși cu oamenii, de a merge la întruniri sau de a mă ocupa de chestiuni generale, totul era din cauză că eram un lider, motiv pentru care mă simțeam obligată să-mi fac puțin datoria și lucrarea – lucram numai din cauza poziției mele. Nu lucram în mod activ și pozitiv pentru că înțelesesem adevărul și văzusem clar înțelesul din spatele îndeplinirii datoriei mele sau pentru că recunoscusem responsabilitatea și obligația unei fințe create și, mai mult decât atât, nu lucram prin a căuta să-L iubesc pe Dumnezeu cum a făcut Petru. Dacă va veni ziua când voi fi demisă din datoria mea, voi fi înlocuită și îmi voi pierde poziția de lider, probabil că nu mă voi sacrifica pentru Dumnezeu așa cum fac acum. Doar atunci am realizat că nu eram un om care practica adevărul sau era atent la voia lui Dumnezeu. În schimb, eram o netrebnică obsedată de profit, ipocrită și vrednică de dispreț, care lucra numai pentru reputație și statut. Era imposibil să fiu devotată lui Dumnezeu lucrând în felul în care lucram, pentru că nu voiam să practic adevărul și să fiu atentă la voia lui Dumnezeu ci, în schimb, ca în cuvintele revelatoare ale lui Dumnezeu: „Nu au existat experiențe personale în lucrarea lui – totul a fost de dragul lucrării, și nu a fost dus la îndeplinire pe fondul căutării schimbării.” Cum putea un astfel de serviciu să fie conform voii lui Dumnezeu? Pavel lucra în poziția sa de apostol; a mărturisit marea suferință prin care a trecut și compasiunea pe care a avut-o pentru alții și chiar l-a subapreciat pe Petru și s-a înălțat pe sine ca lider al tuturor apostolilor, spunând, de asemenea, că trăia ca Hristos, și i-a condus mereu pe oameni înaintea lui. Iar eu, de asemenea, lucram și sacrificam în poziția mea de lider și tot ceea ce făceam, făceam pentru a-mi proteja poziția și imaginea pe care o aveam în inimile fraților și surorilor mele. Cum sunt diferite astfel de intenții și scopuri de cele ale lui Pavel?

În acest moment, nu m-am putut abține să nu mă simt extrem de rușinată pentru acțiunile mele și pentru comportamentul meu și am căzut la pământ înaintea lui Dumnezeu, rugându-mă: „O, Dumnezeule! Îți mulțumesc pentru judecata și mustrarea cuvântului Tău, care m-au trezit din amorțeala mea, făcându-mă să-mi dau seama de adevărata mea condiție și să văd că lucrarea mea și felul în care îmi făceam datoria erau exact la fel ca ale lui Pavel. Calea pe care merg este tocmai calea lui Pavel împotrivindu-se lui Dumnezeu, ceea ce, într-adevăr, Te dezgustă. O, Dumnezeule Atotputernic! Vreau să-mi schimb intențiile greșite și perspectivele sub îndrumarea cuvântului Tău. Sunt dispusă să-mi asum poziția de ființă creată și să-mi îndeplinesc datoria pentru a Te mulțumi și să fac tot ceea ce-mi stă în putință pentru a căuta și a înainta spre calea lui Petru!”

Ești norocos! Apasă pe butonul de Messenger pentru a ne contacta, ceea ce te va ajuta să ai ocazia de a întâmpina pe Domnul și de a obține binecuvântarea lui Dumnezeu în 2024!

Conținut similar

Lasă un răspuns

Contactează-ne pe Messenger