Sufletul meu eliberat

ianuarie 24, 2021

Mibu, Spania

În viața Sa, dacă omul dorește să fie curățat și să obțină schimbări în firea sa, dacă el dorește să trăiască o viață plină de semnificație și să-și îndeplinească datoria de făptură, atunci el trebuie să accepte judecata și mustrarea lui Dumnezeu și nu trebuie să permită ca disciplinarea din partea lui Dumnezeu și lovirea din partea lui Dumnezeu să plece de la el, astfel încât el să se poată elibera de manipularea și influența Satanei și să trăiască în lumina lui Dumnezeu. Să știi că mustrarea și judecata lui Dumnezeu reprezintă lumina și lumina mântuirii omului și că nu există nicio mântuire, har sau protecție mai bună pentru om” („Mustrarea și judecata lui Dumnezeu sunt lumina mântuirii omului” din Urmați Mielul și cântați cântări noi). Acest pasaj din cuvintele lui Dumnezeu îmi amintește de o experiență pe care am avut-o în urmă cu câțiva ani.

În octombrie 2016, a fost pus pe internet un videoclip muzical cu cântec și dans, la coregrafia căruia ajutasem. Fraților și surorilor le-a plăcut foarte mult și au recomandat ca eu să conduc echipa de dans a bisericii. Am fost foarte entuziasmată și am spus în tăcere o rugăciune lui Dumnezeu, că sigur voi face această datorie cum trebuie și voi produce mai multe videoclipuri pentru a-I fi martoră. Nu după mult timp, lucrarea echipei de dans a început să înflorească. Frații și surorile chiar mă admirau și veneau la mine pentru ajutor cu orice dificultate ar fi avut în ceea ce privește dansul. Acest lucru chiar îmi alimenta vanitatea și eu mă simțeam de parcă aș fi fost un talent indispensabil în biserică. Nu după mult timp, conducătoarea bisericii a aranjat ca sora Ye să vină să lucreze cu mine. Am fost foarte încântată de acest lucru, gândind: „Sora Ye are de asemenea experiență profesională în dans, iar ea excelează la alte stiluri de dans decât mine. Putem fiecare compensa pentru ce îi lipsește celeilalte. Cu siguranță ne vom descurca foarte bine în datoria noastră.” După ceva timp, ne pregăteam să filmăm un videoclip muzical și ideile surorii Ye pentru coregrafie erau mult mai dezvoltate, mai profunde decât ale mele. Tuturor fraților și surorilor le-au plăcut. Eu nu eram prea încântată de asta și mă întrebam: „Ce vor crede ceilalți despre mine? Oare vor crede că nu mă ridic la nivelul surorii Ye? Dacă ea mă depășește, voi mai putea eu să joc un rol important în echipă?” Mă deranja în mod special când îi vedeam pe ceilalți mergând să vorbească cu sora Ye oricând întâmpinau o problemă. Eu eram la conducere, dar ei o căutau pe ea oricând aveau probleme. Asta nu însemna că ea era mai bună decât mine? Simțeam că nu pot fi depășită de ea, că, în următorul nostru program, trebuia să fac un spectacol foarte bun pentru ca toată lumea să vadă că eram la fel de bună ca ea.

Mai târziu, sora Ye și cu mine ne-am împărțit sarcinile pentru a răspunde nevoilor lucrării. Eu eram responsabilă de un videoclip muzical, în timp ce ea se ocupa de o producție scenică. Am fost mulțumită, în secret. Când lucrasem împreună înainte, mă simțeam eclipsată, așa că simțeam că trebuie să profit de acea șansă pentru a le demonstra tuturor că eu eram mai capabilă decât ea. Am adăugat ore în plus de cercetare și coregrafie ca să pot face o treabă grozavă la videoclipul muzical, dar, când am văzut că sora Ye aproape terminase cu producția ei de dans în timp ce eu nu finalizasem nici măcar coregrafia, am devenit cât se putea de agitată. Încercând să o ajung din urmă și să îmbunătățesc calitatea, am început să devin foarte exigentă cu frații și surorile la repetițiile noastre. Odată, când am văzut un frate făcând câteva mișcări de dans greșite, l-am mustrat pe un ton dojenitor, de teamă că, dacă el nu dansa bine, va afecta programul și atunci eu nu aș mai fi putut-o întrece pe sora Ye. Înainte de filmare, un frate a subliniat faptul că nu era suficient dans în introducere. Consideram că are dreptate, dar, în acel moment, nu mi-a venit în minte ce aș putea să adaug, așa că el mi-a sugerat să merg să discut cu sora Ye despre asta. Nu am fost deloc încântată să aud asta. Oare dacă aș merge să-i vorbesc într-o conjunctură atât de critică n-aș părea mai puțin capabilă decât ea? Dacă sora Ye s-ar implica, atunci cine ar primi meritele finale? Investisem atât de mult timp și energie în asta și eram pe cale de a termina produsul final. În niciun caz nu aveam de gând să o întreb pe ea. Am spus: „Haideți să nu ne împiedicăm de aceste mici detalii acum. Odată filmat, putem să ne uităm cum arată per total.” Mai târziu, conducătoarea s-a uitat la videoclipul nostru muzical și a spus că nu atingea standardul de a fi mărturie pentru Dumnezeu și trebuia refăcut. Am fost atât de supărată să aud asta; era ca și cum un cuțit mi-ar fi străpuns inima. M-am gândit: „Acum am fost cu adevărat umilită. Toți ceilalți mă vor vedea așa cum sunt. Cu siguranță se vor gândi că nu sunt la fel de bună ca sora Ye și că nu sunt capabilă în lucrarea mea. Cum îmi voi mai păstra o poziție de vârf în echipă de acum înainte?” Pe parcursul acelor câteva zile, nu mă puteam gândi la altceva decât la obrazul și statutul meu. Nu puteam dormi noaptea, ațipeam în timpul adunărilor și nu mai puneam suflet în datoria mea.

Într-o zi, conducătoarea mea a venit să aibă părtășie cu mine. Văzând că îmi lipsea complet înțelegerea asupra propriei persoane, ea m-a expus și m-a tratat, spunând că devenisem invidioasă pe talentul altcuiva pentru a-mi proteja propriul renume și poziția, că nu luasem deloc în considerare lucrarea bisericii și eram egoistă și demnă de dispreț. Mi-a spus să reflectez asupra mea și mi-a citit acest pasaj din cuvintele lui Dumnezeu: „Imediat ce este vorba de funcție, renume sau reputație, inima tuturor tresare de nerăbdare și fiecare dintre voi își dorește mereu să iasă în evidență, să fie faimos și recunoscut. Nimeni nu este dispus să cedeze, mereu dorindu-și în schimb să se certe – deși cearta este stânjenitoare și nepermisă în casa lui Dumnezeu. Cu toate acestea, fără ceartă, tot nu ești mulțumit. Când vezi că cineva se remarcă, simți invidie și ură și acest lucru este nedrept. «De ce nu pot să mă remarc? De ce se remarcă mereu altcineva și mie nu-mi vine niciodată rândul?» Atunci ai ceva resentimente. Încerci să le reprimi, dar nu poți. Te rogi lui Dumnezeu și te simți mai bine puțin timp, dar apoi, când întâlnești din nou acest gen de situație, nu o poți depăși. Nu arată asta statură imatură? Nu este căderea unei persoane în aceste stări o capcană? Acestea sunt lanțurile naturii corupte a Satanei care îi încătușează pe oameni. […] Cu cât te lupți mai mult, cu atât vei fi înconjurat mai mult de întuneric și vei simți mai multă invidie și ură, iar dorința ta de a obține va deveni doar mai puternică. Cu cât este mai puternică dorința ta de a obține, cu atât vei fi mai puțin capabil să reușești și, întrucât obții mai puțin, ura ta va crește. Pe măsură ce ura ta crește, vei deveni mai întunecat înlăuntrul tău. Cu cât ești mai întunecat înlăuntrul tău, cu atât îți vei realiza mai slab datoria; cu cât îți realizezi mai slab datoria, cu atât vei fi mai puțin util. Acesta este un cerc vicios și interconectat. Dacă nu-ți poți îndeplini bine datoria niciodată, atunci vei fi treptat eliminat” („Oferă-ți inima sinceră lui Dumnezeu și poți dobândi adevărul” din Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos). Aceste cuvinte ale lui Dumnezeu au fost o adevărată lovitură pentru mine. Ceea ce Dumnezeu dezvăluia era chiar starea în care mă aflam. Fusesem invidioasă constant pe abilitățile surorii Ye, zbătându-mă doar pentru renume și profit. Eram atât de dezgustătoare pentru Dumnezeu! Mi-am amintit de cum fusesem invidioasă încă de când sora Ye s-a alăturat echipei și văzusem cât de pricepută era. Îmi era teamă că ceilalți o vor admira pe ea și mă vor desconsidera pe mine, iar funcția avea să-mi fie amenințată. Am început să concurez în secret cu ea, încercând să mă gândesc la modalități prin care să mă afirm. Când am văzut că ea făcea progrese mai rapide decât mine în coregrafia programului ei de dans, am devenit extrem de exigentă cu frații și surorile ca să nu rămân în urma ei. Era foarte limpede că erau unele lucruri pe care ar fi trebuit să le discut cu sora Ye, dar găseam scuze ca să nu o implic, de teamă că ea ar putea să fure toate meritele. Prin urmare, câteva probleme nu au fost tratate la timp și, chiar și după ce frații și surorile au investit tot acel timp și energie, videoclipul s-a dovedit a nu fi suficient de bun ca să servească drept mărturie pentru Dumnezeu. Când conducătoarea bisericii a aranjat ca sora Ye să lucreze cu mine în datoria mea, a făcut-o ca noi să putem contribui cu diferitele noastre aptitudini la buna coregrafiere a dansurilor, ca să fim mărturii pentru Dumnezeu, dar eu nu am ținut deloc cont de voia lui Dumnezeu. Am concurat neîncetat pentru renume și profit și am distrus lucrarea bisericii. Nu făceam decât rău și mă împotriveam lui Dumnezeu. Acest gând mă speria puțin și eram plină de regrete. M-am rugat lui Dumnezeu și n-am mai vrut să fiu invidioasă pe succesul altora sau să concurez pentru renume și profit. Voiam să mă căiesc lui Dumnezeu, să lucrez bine cu sora Ye și să ne facem datoria în armonie.

În coregrafiile la care am lucrat împreună după aceea, atitudinea mea s-a schimbat oarecum. Au fost momente în care încă mă mai simțeam invidioasă pe ea, dar știam că trebuie să susțin lucrarea bisericii, nu interesele mele personale. M-am lepădat de trup în mod conștient și m-am dat pe mine deoparte, gândindu-mă cum să lucrez cu sora mea pentru a îmbunătăți programul. Când ne confruntam cu probleme sau dificultăți, aveam deseori părtășie împreună și ne vorbeam imediat cu sinceritate despre orice corupție pe care am arătat-o, căutând împreună adevărul pentru a o rezolva. După aceea, am văzut îndrumarea și binecuvântările lui Dumnezeu; dansul a fost coregrafiat foarte repede. De asemenea, am experimentat sentimentul de ușurare și eliberare care vine din practicarea adevărului.

Câteva luni mai târziu, eu și sora Ye am lucrat din nou împreună la pregătirea unui spectacol. Lucrurile au mers foarte repede la început și celorlalți le-a plăcut felul în care am coregrafiat dansurile. Mă simțeam cu adevărat mulțumită de mine. Într-o zi, conducătoarea a întrebat cum merg lucrurile în ceea ce privește coregrafia și eu am răspuns bucuroasă: „Facem mari progrese!” Apoi o soră a intervenit: „Sora Ye are idei grozave, iar cadrul general este și el destul de bun.” Simțindu-mă enervată, m-am gândit: „De ce ai spune asta? Acum toată lumea știe că ideile pentru dans au venit de la sora Ye și vor crede că eu nu sunt la fel de bună ca ea. Trebuie să mă gândesc la o modalitate de a realiza ceva de una singură, altfel ce vor crede conducătoarea, frații și surorile despre mine?” Odată, în timpul coregrafiei, m-am gândit la o mișcare nouă, acrobatică. Entuziasmată, m-am gândit: „Excelez la acrobații. Atâta timp cât o repetăm bine, nu numai că va adăuga strălucire dansului, dar toată lumea îmi va vedea punctele forte. Atunci toți mă vor admira.” Dar, în următoarea zi, când îi învățam pe frați și surori mișcarea, ei au răspuns că ritmul era prea rapid, că era prea greu. O soră m-a avertizat în seara aceea: „Oamenilor le este ușor să se rănească făcând acea mișcare. Nu cred că ar trebui să o repetăm.” Eram foarte îngrijorată că ar putea să o înlocuiască cu altă mișcare și atunci cum m-aș mai putea compara cu sora Ye când va veni momentul?” I-am încurajat pe toți să o mai exerseze de câteva ori și am renunțat doar după ce mai multe surori s-au lovit de la căzături. Eram supărată și îmi părea rău, așa că mi-am cerut scuze echipei și am schimbat mișcarea, dar tot nu am reflectat asupra mea în lumina evenimentului. Cât ai clipi, filmarea era pe cale să înceapă. Atât eu cât și sora Ye am luat parte la spectacol. În timpul filmării, am simțit că nu dansasem bine în timp ce eram în cadru, așa că i-am cerut regizorului mai multe duble. Mai târziu, am văzut că majoritatea cadrelor surorii Ye erau din față, dar singurul meu cadru apropiat era din profil. Eram demoralizată. În următoarele sesiuni de filmare, pur și simplu nu puteam să schițez un zâmbet și dansul meu era lipsit de viață. Eram obsedată doar de cum aș putea dansa mai bine decât sora Ye. Nu am avut tăria de a viziona scenele de dans pe care trebuia să le verific și nu îmi păsa dacă performanța era mărturie pentru Dumnezeu sau nu. Așadar, când videoclipul a fost lansat, toată lumea a spus că dansul era prea rigid, prea inhibat și, nu numai că nu era destul de bun pentru a fi mărturie lui Dumnezeu, dar era rușinos pentru Dumnezeu. Mai târziu, conducătoarea a spus că mă blocasem într-o stare de concurență pentru renume și profit și că nu realizasem nimic în datoria mea, așa că m-a demis din funcția mea de responsabilitate. Eram atât de supărată! La început, nu voiam decât să-mi fac cum trebuie datoria și să Îl mulțumesc pe Dumnezeu, dar de când am lucrat pentru propriile scopuri egoiste, programele pe care le încropeam nu numai că nu puteau fi mărturie pentru Dumnezeu, dar Îl făceau de rușine. Aceasta era o fărădelege. Îmi pierdusem șansa de a-mi face datoria prin dans. Am plâns foarte mult.

Apoi, am continuat să mă gândesc necontenit: „Știu foarte bine că nu e bine să lupți pentru renume și profit, deci de ce nu mă pot opri din a urmări în mod repetat acele lucruri? Care este adevăratul motiv?” Odată, când țineam slujbe, am citit aceste cuvinte ale lui Dumnezeu: „Satana folosește faima și câștigul pentru a controla gândurile omului, până când oamenii nu se pot gândi decât la faimă și câștig. Ei se luptă pentru faimă și câștig, suferă greutăți, îndură umilirea pentru faimă și câștig și sacrifică tot ceea ce au pentru faimă și câștig și vor judeca și hotărî orice de dragul faimei și al câștigului. În acest fel, Satana îi leagă pe oameni cu lanțuri invizibile, iar ei nu au nici puterea și nici curajul de a se debarasa de ele. Fără să știe, ei poartă aceste lanțuri și se târăsc mereu înainte, cu mare dificultate. De dragul acestei faime și a câștigului, omenirea se ferește de Dumnezeu și Îl trădează și devine din ce în ce mai nemernică. Așadar, în acest fel, o generație după alta este distrusă în mijlocul faimei și câștigului Satanei. Privind acum la acțiunile Satanei, nu sunt întru totul demne de dispreț motivele sale sinistre? Poate că astăzi încă nu puteți percepe motivele lui sinistre, deoarece credeți că nu se poate trăi fără faimă și câștig. Credeți că, dacă oamenii lasă în urmă faima și câștigul, atunci nu vor mai putea să vadă calea înainte, nu vor mai putea să-și atingă obiectivele, iar viitorul le va deveni întunecat, palid și mohorât. Dar, încet, veți recunoaște cu toții într-o zi că faima și câștigul sunt cătușe monstruoase pe care Satana le folosește pentru a-l lega pe om. Când va sosi acea zi, te vei împotrivi complet controlului Satanei și lanțurilor pe care el le folosește pentru a te lega. Când va veni vremea să-ți dorești să te debarasezi de toate lucrurile pe care ți le-a insuflat Satana, atunci vei curma legătura cu Satana și vei detesta cu adevărat tot ceea ce ți-a adus Satana. Numai atunci omenirea va avea o dragoste și o dorință reală pentru Dumnezeu” („Dumnezeu Însuși, Unicul (VI)” din Cuvântul Se arată în trup). Cuvintele lui Dumnezeu dezvăluiau tacticile și intențiile malefice ale Satanei în coruperea omenirii. Se folosește de faimă și profit pentru a corupe și controla oamenii, astfel încât ei să devină din ce în ce mai depravați și corupți, ajungând chiar să facă rău și să I se împotrivească lui Dumnezeu. Fusesem educată și influențată de Satana încă de pe vremea când eram mică. „Oamenii trebuie să-şi cinstească strămoşii” și „Un om îşi lasă numele în urma oricărui loc unde stă, aşa cum gâsca scoate ţipete oriunde zboară”. Aceste filozofii satanice erau adânc înrădăcinate în mine. Indiferent de grupul din care făceam parte, doream să fiu excepțională, admirată și lăudată. Să văd pe cineva excelând m-a făcut să fiu invidioasă și am încercat să mă gândesc la orice pentru a-l depăși, zbătându-mă mereu pentru renume și profit, fiind nefericită din cauza șiretlicurilor Satanei. De asemenea, firea mea a devenit din ce în ce mai arogantă și mai egoistă. Amintindu-mi de coregrafie, voisem să o întrec pe sora Ye cu abilitățile mele tehnice, dar nu îmi păsa dacă dansatorii puteau face față fizic, ceea ce a dus la rănirea mai multor surori în timpul repetițiilor. În timp ce filmam, am vrut să-mi folosesc singurul prim-plan ca să demonstrez că sunt mai bună decât sora Ye, așa că, atunci când mișcările mele de dans din cadru nu arătau destul de bine pentru mine, am pus regizorul să filmeze multe duble, ținând pe loc lucrarea. Și, în sfârșit, când am văzut că doar profilul mi se vedea în film, în timp ce aproape toate cadrele surorii Ye erau din față, m-am umplut de ciudă, am trăit într-o stare de pesimism și împotrivire și nu am avut tăria de a dansa bine pentru a fi martoră lui Dumnezeu. Prin urmare, dansul meu L-a făcut de rușine pe Dumnezeu. Coregrafia mea nu era menită să fie martoră lui Dumnezeu, ci să mă dau eu în spectacol. Lupta mea pentru renume și profit zădărnicise serios lucrarea bisericii și îmi rănise frații și surorile. Comportamentul meu era atât de dezgustător, de odios pentru Dumnezeu! Mi-au venit în minte aceste cuvinte de la Dumnezeu: „Această «cale rea» nu se referă la câteva fapte rele, ci la sursa răului de la baza comportamentului oamenilor” („Dumnezeu Însuși, Unicul (II)” din Cuvântul Se arată în trup). Cuvintele lui Dumnezeu m-au ajutat să îmi dau seama că nu fusesem eliminată din datoria mea deoarece făcusem câteva lucruri rele. Se întâmplase pentru că rădăcina, punctul de pornire al acțiunilor mele și calea pe care mă aflam erau toate rele. Încă de când a început sora Ye să lucreze cu mine, fusesem invidioasă pe ea, luptând pentru interesele mele. Îmi îndeplinisem propriile proiecte. Pur și simplu făcusem rău și mă împotrivisem lui Dumnezeu. M-am simțit plină de teamă. Am văzut că urmărirea renumelui și statutului era o cale opusă lui Dumnezeu și, dacă nu mă căiam, aveam să fiu, în cele din urmă, eliminată și pedepsită. Am simțit un regret teribil. Am plâns amarnic și m-am rugat lui Dumnezeu: „O, Dumnezeule! Am fost demisă din datoria mea. Aceasta Îți este firea cea dreaptă dezvăluită mie și este protecția Ta pentru mine. Îți mulțumesc că ai aranjat această situație pentru a-mi opri la timp acțiunile rele. Vreau să mă căiesc Ție.”

În zilele care au urmat, am predicat Evanghelia în biserică, ținând în același timp slujbe și reflectând asupra propriei persoane. De câte ori mă gândeam la scăpările din datoria mea doar pentru renume și profit, nu simțeam nimic decât remușcare. Mă uram pentru că nu prețuisem oportunitatea pe care Dumnezeu mi-o oferise în echipa de dans. Când priveam acele videoclipuri muzicale, îmi doream atât de tare să mă întorc și să o iau de la zero, dar știam că acest lucru era imposibil. Tot ce puteam face era să cooperez sârguincios cu Dumnezeu în datoria mea evanghelică pentru a-mi răscumpăra fărădelegile din trecut. Spre surprinderea mea, după numai o lună, conducătoarea bisericii m-a pus să mă alătur din nou echipei de dans. Am fost atât de emoționată de această veste încât pur și simplu nu-mi puteam opri lacrimile și am decis să prețuiesc cu adevărat această șansă, să încetez să mai urmăresc renumele și profitul, să lucrez bine cu frații și surorile și să-mi fac datoria cum trebuie pentru a răsplăti iubirea lui Dumnezeu.

După ce m-am alăturat din nou echipei, la una dintre repetițiile noastre, sora Ye a menționat că una dintre mișcările pe care le predasem fraților și surorilor nu era standard. M-am simțit foarte rușinată în acel moment, gândindu-mă: „Cum poți să mă critici astfel în fața celorlalți? Acum sigur se vor gândi că eu nu mă ridic la nivelul tău. Nu pot accepta ca ei să mă desconsidere. Să știi că și eu sunt o profesionistă și am observat că nici mișcările tale de dans nu sunt perfecte.” Voiam să desființez mișcările pe care le coregrafiase ea. Apoi, mi-am dat seama că iar mă gândeam la propriul renume și profit, așa că m-am rugat, în inima mea, lui Dumnezeu. După rugăciune, m-am gândit la aceste cuvinte ale lui Dumnezeu: „Dacă, pe cât este mai important un moment, pe atât oamenii pot mai mult să se supună și să renunțe la propriile interese, la vanitate și mândrie și să își îndeplinească datoriile cum se cuvine, doar atunci ei vor fi ținuți minte de Dumnezeu. Toate acestea sunt fapte bune! Indiferent de ceea ce fac oamenii, ce este oare mai important – vanitatea și mândria lor sau gloria lui Dumnezeu? (Gloria lui Dumnezeu.) Care sunt mai importante – responsabilitățile tale sau propriile tale interese? Împlinirea responsabilităților tale este cea mai importantă și ești legat de ele prin datorie. […] Tu vei face prima prioritate din datoria ta, din voia lui Dumnezeu, din a fi mărturie pentru El și din propriile tale responsabilități. Acesta este un mod minunat de a fi mărturie și aduce ocară asupra Satanei” („Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos”). O lumină s-a aprins în mine. Oare nu mă testa Dumnezeu punându-mă în această situație? Oricând apare un conflict între interesele mele personale și interesele casei lui Dumnezeu, ar trebui să mă axez pe îndeplinirea voii lui Dumnezeu și practicarea adevărului întru umilirea Satanei. Odată ce m-am liniștit și m-am gândit la asta, am realizat că eu chiar nu îi învățasem corect mișcarea. Sora Ye fusese cam directă și acest lucru era stânjenitor pentru mine, dar avea dreptate și eu știam că ar trebui să îi accept sugestia. După ce m-am lăsat pe mine deoparte și mi-am corectat motivele, eu și sora Ye am terminat foarte repede coregrafia împreună. Totodată, am avut un sentiment de ușurare și pace făcându-mi datoria în acest fel.

Acea experiență mi-a arătat cu adevărat că judecata și mustrarea lui Dumnezeu sunt iubirea și mântuirea Lui pentru mine. Judecata și mustrarea lui Dumnezeu m-au trezit și m-au făcut să văd esența și consecințele periculoase ale urmăririi renumelui și profitului. Asta mi-a îndreptat perspectivele greșite și am început să urmăresc adevărul și să-mi fac datoria ferm ancorată în realitate, trăind o asemănare umană. Slavă Ție, Dumnezeule!

Ai vrea să știi cum să-L întâmpini pe Domnul înaintea marilor dezastre? Participă la întâlnirea noastră online, care te va ajuta să găsești calea.

Conținut similar

Eliberarea inimii

de Zheng Xin, Statele Unite În octombrie 2016, soțul meu și cu mine am acceptat lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă pe când eram în...