Voi cum vă rugați lui Dumnezeu acum? În ce fel este un progres față de rugăciunile religioase? Ce înțelegeți, de fapt, despre însemnătatea rugăciunii? Ați reflectat asupra acestor întrebări? Orice om care nu se roagă este distanțat de Dumnezeu și orice om care nu se roagă își urmează voia proprie. Absența rugăciunii implică distanță față de Dumnezeu și trădarea Lui. Care este experiența voastră concretă cu rugăciunea? Relația dintre Dumnezeu și făpturile omenești se poate vedea din rugăciunile oamenilor. Cum te porți când frații și surorile te admiră și te laudă pentru rezultatele pe care le produci în lucrarea ta? Cum reacționezi când oamenii îți dau sugestii? Te rogi înaintea lui Dumnezeu? Cu toții vă faceți timp să vă rugați când vă confruntați cu probleme sau dificultăți, dar apelați la Dumnezeu în rugăciune când nu sunteți într-o stare bună? Vă rugați atunci când dați dovadă de corupție? Vă rugați cu adevărat? Dacă nu vă rugați cu adevărat, nu veți progresa. Mai ales în adunări, ar trebui să aduceți rugăciuni și laude. Unii oameni cred în Dumnezeu de mulți ani, însă, din nefericire, nu se roagă foarte des. Înțeleg câteva cuvinte și doctrine și devin aroganți, gândind că au ajuns să înțeleagă adevărul, că au dobândit statură și se simt foarte mulțumiți de ei înșiși. Ca urmare, se împotmolesc în tipul acesta de stare anormală și, când vin ulterior să se roage, se trezesc fără nimic de spus și fără lucrarea Duhului Sfânt. Când o persoană nu-și poate controla starea, s-ar putea să se bucure de roadele trudei după ce face o mică lucrare – ori s-ar putea să devină negativă, să înceapă să se lase pe tânjeală în lucrarea ei și să înceteze să-și facă datoria când dă peste o mică dificultate, ceea ce este foarte periculos. Așa sunt oamenii fără conștiință sau rațiune. Majoritatea oamenilor își fac timp să se roage numai când au dificultăți sau când nu pot înțelege pe deplin o chestiune. Se roagă doar când îi chinuie îndoielile și nehotărârea sau când dau dovadă de o fire coruptă. Se roagă doar când sunt în nevoie. Este normal. Însă trebuie să te rogi și să-I aduci mulțumiri lui Dumnezeu și când obții rezultate în lucrarea ta. Dacă-ți pasă numai să fii fericit și nu te rogi, ești mereu încântat, te bucuri mereu de aceste senzații, dar uiți de harul lui Dumnezeu, asta-i o pierdere totală a rațiunii. Când te depărtezi prea mult de Dumnezeu, uneori ești forțat să înduri disciplinare; sau poate întâmpini un obstacol când încerci să faci ceva; sau faci o greșeală și ești emondat, ești obligat să auzi cuvinte care-ți străpung inima și suferi presiune ori nefericire – toate, fără să știi exact ce ai făcut ca să-L ofensezi pe Dumnezeu. De fapt, Dumnezeu de multe ori Se folosește de medii exterioare pentru a te disciplina, a-ți produce durere și a te rafina, iar atunci când vii, în sfârșit, înaintea Lui să te rogi și să reflectezi, îți dai seama că starea ta este incorectă – poate e satisfăcută de sine, încrezută și plină de autoadmirație – devii dezgustat de tine însuți și plin de remușcări. Odată ce te rogi lui Dumnezeu și te mărturisești, începi să te detești și vrei să te pocăiești, iar acum, starea ta incorectă începe să se îndrepte. Când oamenii se roagă cu adevărat, Duhul Sfânt Își face lucrarea Sa, dând un anumit sentiment sau o iluminare, care le permite să iasă dintr-o stare anormală. A te ruga nu înseamnă doar a căuta puțin, a respecta câteva formalități și apoi a termina cu asta. Nu înseamnă a rosti câteva cuvinte de rugăciune când ai nevoie de Dumnezeu și apoi niciunul când nu ai nevoie. Dacă trece multă vreme fără să te rogi, chiar dacă starea ta pare normală din exterior, te vei baza pe voia proprie în îndeplinirea datoriei tale, făcând orice vrei și, astfel, vei fi incapabil să te porți în acord cu principiile. Dacă trece multă vreme fără să te rogi lui Dumnezeu, niciodată nu vei fi luminat sau iluminat de Duhul Sfânt. Chiar dacă-ți faci datoria, tu doar urmezi reglementările, iar a-ți îndeplini datoria în felul acesta nu va aduce roadele mărturiei pentru Dumnezeu.

Am spus înainte că mulți oameni își gestionează problemele personale și se implică în treburile lor în timpul îndatoririlor și ei rămân așa până în ziua de azi. După ce lucrează un timp, nu se mai roagă și Dumnezeu nu mai e în inimile lor. Se gândesc: „Voi face, pur și simplu, cum dictează rânduielile de lucru. În orice caz, n-am făcut nicio greșeală și n-am provocat nicio perturbare sau tulburare…” Când faci ceva fără să te rogi și dacă nu-I aduci mulțumiri lui Dumnezeu când lucrurile sunt făcute bine, există o problemă cu starea ta. Dacă știi că starea ta e greșită, dar ești incapabil să o corectezi tu însuți atunci te vei baza constant pe voia proprie în acțiunile tale și nici chiar atunci când înțelegi adevărul, nu-l poți pune în practică. Te gândești permanent că modul tău de gândire este corect și te ții mereu de el, faci ce-ți place, nesocotești modul în care lucrează Duhul Sfânt, te afunzi în eforturile proprii și, drept rezultat, Duhul Sfânt te părăsește. Odată ce Duhul Sfânt te părăsește, te vei simți întunecat și fără forță. Nu vei putea să simți absolut nicio hrănire sau bucurie. Sunt mulți oameni care nu se roagă cu adevărat nici măcar o dată într-o jumătate de an. O asemenea persoană nu-L mai are pe Dumnezeu în inima sa. Unii oameni nu se roagă de obicei și se roagă numai când sunt în pericol sau îndură un necaz. Deși încă își îndeplinesc datoria, se simt lipsiți de forță spirituală, așa că au, inevitabil, gânduri negative. Uneori se gândesc: „Când voi putea s-o termin, în sfârșit, cu îndatoririle mele?” Chiar și astfel de gânduri pot apărea, totul din cauză că nu s-au rugat de mult și s-au distanțat de Dumnezeu. Dacă asta dă naștere unei inimi rele, necredincioase, e foarte periculos. Rugăciunea este crucială! O viață fără rugăciune e uscată ca praful și nu poate dobândi lucrarea Duhului Sfânt; astfel de oameni nu trăiesc înaintea lui Dumnezeu și au căzut deja în întuneric. Așadar, ai nevoie să te rogi și să ai des părtășie despre cuvintele lui Dumnezeu, ca să te poți bucura de lucrarea Duhului Sfânt și să-L poți lăuda pe Dumnezeu din inimă. Doar astfel viața ta poate fi plină de pace și bucurie. Duhul Sfânt lucrează deosebit de puternic în cei care aduc rugăciune și laudă în toate lucrurile. Puterea pe care Duhul Sfânt o dă oamenilor este infinită, iar ei n-o pot folosi pe toată, n-o pot epuiza niciodată. S-ar putea ca oamenii să vorbească și să predice la nesfârșit și s-ar putea să înțeleagă multe doctrine, însă fără lucrarea Duhului Sfânt, este inutil și zadarnic. Sunt numeroase cazuri în care oamenii își petrec, poate, jumătate din zi rugându-se, dar făcând asta, spun doar câteva cuvinte, de pildă: „Dumnezeule, Îți mulțumesc și Te laud!” După un timp, s-ar putea să spună iar aceeași frază. Nu se pot gândi la nimic mai mult să-I zică lui Dumnezeu, nu au gânduri lăuntrice pe care să I le spună. Asta-i foarte periculos! Dacă oameni care cred în Dumnezeu nu pot nici măcar rosti cuvinte pentru a-L lăuda pe Dumnezeu, a-L slăvi și a-I mulțumi, cum se poate spune că au un loc pentru El în inimile lor? Poate pretinzi că tu crezi în Dumnezeu și-L recunoști în inima ta, dar nu vii înaintea Lui, ești incapabil să-I spui ce este în inima ta când te rogi și inima îți este prea departe de El, de aceea, Duhul Sfânt nu-Și va face lucrarea Sa. În fiecare dimineață, când vă treziți, trebuie să vă deschideți sincer inima în rugăciune, să citiți cuvintele lui Dumnezeu și apoi să meditați asupra lor până găsiți lumină și aveți o cale de practică. Fă lucrul acesta și ziua va fi deosebit de bună și aducătoare de împlinire și vei simți că Duhul Sfânt este mereu cu tine, protejându-te.

Am observat că mulți oameni au în comun o problemă. Când au necazuri, vin înaintea lui Dumnezeu să se roage, dar când nu-i deranjează nimic, Îl ignoră pe Dumnezeu. Se agață de plăcerile trupești cum vor, însă nu se trezesc niciodată. Înseamnă asta să crezi în Dumnezeu? Înseamnă asta să ai credință adevărată? Să fii lipsit de credință adevărată înseamnă să fii lipsit de o cale pe care să mergi. Fără credință adevărată, nu poți să știi care acțiuni ale credinței în Dumnezeu sunt în conformitate cu intențiile Lui sau prin care acțiuni ai putea să obții adevărul ori să crești în viață. Fără credință, omul este orb, având dorința de a urmări, dar lipsindu-i direcția și țelurile. Deci cum se naște credința? Credința se naște prin rugăciune și părtășie cu Dumnezeu și, în chiar mai mare măsură, citind cuvintele Sale și dobândind luminarea Duhului Sfânt. Cu cât înțelegi mai mult adevărul, cu atât vei avea mai multă credință. Cei cărora le lipsește înțelegerea adevărului nu au credință deloc și, chiar dacă se asociază cu biserica, sunt neîncrezători. Oamenii care cred în Dumnezeu nu pot face asta fără rugăciune și fără citirea cuvintelor Lui. Dacă doar continuă să participe la adunări, însă rareori se roagă sincer, se vor trezi tot mai departe de Dumnezeu. Voi toți rareori vă rugați în mod autentic, iar unii oameni încă nu știu cum să se roage. Cert este că rugăciunea presupune în primul rând să vorbești din inimă. Asta înseamnă să-ți deschizi inima lui Dumnezeu și să te deschizi, pur și simplu, înaintea Lui. Dacă inima unei persoane e așa cum trebuie, atunci ea este capabilă să vorbească din inimă și astfel Dumnezeu îi aude și-i primește rugăciunea. Unii oameni știu doar să implore când se roagă lui Dumnezeu. Îl imploră întruna cerând har, fără să spună nimic altceva, și așa, cu cât se roagă mai mult, cu atât se simt mai secătuiți. Când te rogi, fie că tânjești după ceva, cauți ceva de la Dumnezeu, Îi ceri să-ți dea înțelepciune și putere într-o problemă a ta pe care n-o poți vedea limpede, ori Îi ceri luminare, trebuie să ai rațiunea umanității normale. Fără rațiune, vei cădea în genunchi și vei spune: „Dumnezeule, Te implor să-mi dai credință și putere, Te implor să mă luminezi și să-mi îngădui să-mi văd natura, Te implor să lucrezi și să-mi dai har și binecuvântări.” Există o notă obligatorie în „implorarea” aceasta. Acesta-i un mod de a pune presiune pe Dumnezeu, de a-I spune că lucrul acesta trebuie făcut, ca și cum ar fi predeterminat. Asta nu e rugăciune sinceră. Pentru Duhul Sfânt, când tu ai fixat deja termenii și ai hotărât ce ai de gând să faci, oare nu acționezi doar mecanic, de formă? Oare asta nu înseamnă să-L înșeli pe Dumnezeu? Un om ar trebui să se roage cu inima supusă și dornică să cerceteze. Când un lucru s-a abătut asupra ta, de exemplu, și nu ești sigur de felul în care să te ocupi de el, ai putea spune: „Dumnezeule, nu știu ce să fac în privința asta. Vreau să Te mulțumesc în această chestiune și să caut intențiile Tale. Vreau să fac cum dorești Tu, nu cum doresc eu. Știi că dorințele omului sunt total contrare intențiilor Tale, total potrivnice față de Tine și nu sunt în acord cu adevărul. Fie ca Tu să mă luminezi, să-mi oferi îndrumare în această chestiune și să-mi îngădui să nu Te ofensez…” Acesta este tonul potrivit pentru o rugăciune. Dacă spui: „Dumnezeule, Îți cer să mă ajuți, să mă îndrumi, să-mi pregătești mediul potrivit și oamenii potriviți și să mă lași să-mi fac lucrarea bine”, după ce te rogi, tot nu vei înțelege intențiile lui Dumnezeu, întrucât Îi ceri lui Dumnezeu să acționeze conform dorințelor tale. Acum, trebuie să stabilești dacă au rațiune cuvintele pe care le folosești în rugăciune și dacă sunt din inimă. Dacă rugăciunile tale nu au rațiune, Duhul Sfânt nu va lucra asupra ta. Așadar, când te rogi, trebuie să vorbești cu rațiune și pe un ton cuviincios. Spune: „Dumnezeule! Îmi cunoști slăbiciunea și răzvrătirea. Îți cer doar să-mi dai putere și să mă ajuți să suport împrejurările, dar numai conform dorințelor Tale. Nu știu care sunt dorințele Tale și doar cer acest lucru. Cu toate acestea, îndeplinească-se dorințele Tale. Chiar dacă sunt pus să prestez un serviciu sau să slujesc drept contrast, o voi face de bunăvoie. Îți cer să-mi dai putere și înțelepciune și să-mi îngădui să Te mulțumesc în această chestiune. Nu vreau decât să mă supun rânduielilor Tale…” După o astfel de rugăciune, inima ta se va simți deosebit de împăcată. Dacă tot ceea ce faci e să implori, oricât de multe ai spune, toate vor fi vorbe goale; Dumnezeu nu va lucra ca răspuns la cerința ta fiindcă vei fi decis ce vrei dinainte. Când îngenunchezi în rugăciune, spune: „Dumnezeule, Tu cunoști slăbiciunea omului, cunoști stările omului. Îți cer să mă luminezi în chestiunea aceasta. Lasă-mă să-Ți înțeleg dorințele. Nu vreau decât să mă supun tuturor rânduielilor Tale și inima mea e dispusă să se supună Ție…” Roagă-te în felul acesta, iar Duhul Sfânt te va mișca. Dacă intenția ta e greșită când te rogi și mereu Îi faci lui Dumnezeu cereri pe baza voii tale, rugăciunile îți vor fi seci și sterpe, iar Duhul Sfânt nu te va mișca. Dacă doar închizi ochii și perorezi niște platitudini răsuflate ca s-o scoți cumva la capăt cu Dumnezeu, oare te va mișca Duhul Sfânt în acest fel? Când vin înaintea lui Dumnezeu, oamenii trebuie să se comporte în mod ascultător și să aibă o atitudine pioasă. Vii înaintea singurului Dumnezeu adevărat, vorbești cu Creatorul. Nu ar trebui să fii pios? Nu e lucru simplu să te rogi. Când oamenii vin înaintea lui Dumnezeu, ei își etalează colții și ghearele, total lipsiți de pietate; iar când se roagă, stau întinși pe spate în casele lor, rostind câteva cuvinte simple, superficiale și consideră că se roagă și că Dumnezeu îi poate auzi – nu-i asta amăgire de sine? Spunând lucrul acesta, scopul meu nu este să cer ca oamenii să adere la o anumită reglementare. Totuși, ceea ce poți să faci, cel puțin, este să ai o inimă supusă lui Dumnezeu și să vii înaintea Lui cu o atitudine pioasă. Rugăciunile voastre sunt mult prea des lipsite de rațiune. Vă rugați mereu cu următorul ton: „O, Dumnezeule! Fiindcă mi-ai dat să îndeplinesc această datorie, trebuie să faci să fie adecvat tot ceea ce eu fac, pentru ca lucrarea Ta să nu fie perturbată, iar interesele familiei lui Dumnezeu să nu fie afectate. Trebuie să mă protejezi…” O astfel de rugăciune este prea lipsită de rațiune, nu-i așa? Va lucra Dumnezeu asupra ta dacă ai veni înaintea Lui și te-ai ruga în felul acesta? Aș asculta dacă ai veni înaintea Mea și ai vorbi fără rațiune? Dacă M-ai face să te detest, te-aș da afară direct! Nu ești același și înaintea Duhului și înaintea lui Hristos? Când vii înaintea lui Dumnezeu ca să te rogi, trebuie să te gândești atent la modul în care să vorbești cu rațiune și la felul în care ți-ai putea potrivi starea interioară ca să devii pios și capabil de supunere. Odată ce faci așa, va fi bine să te rogi din nou și vei simți prezența lui Dumnezeu. De multe ori, oamenii cad în genunchi în rugăciune; ei închid ochii și tot ce pot face este să strige: „O, Dumnezeule! O, Dumnezeule!” De ce ar striga astfel, fără cuvinte, mult timp? Asta este din cauza mentalității incorecte și a stării anormale a oamenilor. Când cineva nu poate ajunge la Dumnezeu în inima sa, rugăciunile sale sunt fără cuvinte. Voi faceți vreodată lucrul acesta? Acum vă cunoașteți măsura proprie, dar când starea vă este anormală, nu reflectați asupra voastră, nici nu căutați adevărul și nu sunteți dispuși să veniți înaintea lui Dumnezeu în rugăciune ori să mâncați și să beți din cuvintele Lui. Asta este periculos. Indiferent dacă starea unui om este normală sau nu, sau indiferent ce probleme apar, el nu trebuie să se abată de la rugăciune. Dacă nu te rogi, chiar dacă starea ta este normală acum, într-o perioadă mai lungă, ea va deveni anormală. Rugăciunea și citirea cuvintelor lui Dumnezeu trebuie să fie normale. Citirea cuvintelor lui Dumnezeu pentru a căuta adevărul poate conduce la rugăciune adevărată, rugăciunea poate dobândi luminarea de la Dumnezeu, iar aceasta îi poate permite unei persoane să înțeleagă cuvântul Lui. Când te rogi lui Dumnezeu, cel mai important lucru este să-ți corectezi mentalitatea, în primul rând. Acesta este principiul rugăciunii. Dacă mentalitatea îți este incorectă, nu vei fi pios, vei acționa doar mecanic, de formă, și-L vei înșela pe Dumnezeu. Dacă vei avea în inimă frică și supunere față de Dumnezeu și te vei ruga Lui, doar atunci îți va fi împăcată inima. Așadar, când te rogi trebuie să ai o mentalitate corectă și rugăciunile tale vor da roade. Dacă vei practica des în felul acesta, zicându-I lui Dumnezeu ce este cu adevărat în inima ta când te rogi și spunând ceea ce inima ta vrea cel mai mult să-I spună, atunci, chiar fără să-ți dai seama, vei fi capabil să te rogi lui Dumnezeu și vei fi capabil să ai părtășie în mod normal cu El.

Rugăciunea nu impune să fii educat sau cultivat și nu înseamnă să compui un eseu. Doar vorbește sincer, cu rațiunea unui om normal. Gândiți-vă la rugăciunile lui Isus. În Grădina Ghetsimani, El S-a rugat: „Dacă e posibil […].” Adică, „dacă se poate face”. Asta s-a rostit ca parte a unui dialog. El nu a spus „Te implor”. Cu o inimă ascultătoare și într-o stare de supunere, El S-a rugat: „Dacă e posibil, să-mi fie luat paharul acesta! Însă nu cum doresc Eu, ci cum dorești Tu!” El a continuat să Se roage așa a doua oară, iar a treia oară S-a rugat: „Facă-se voia Ta.” După ce a înțeles dorința lui Dumnezeu Tatăl, El a spus „Facă-se voia Ta”. El a fost capabil să Se supună complet, fără absolut nicio alegere personală. În rugăciune, Isus a spus: „Dacă e posibil, să-mi fie luat paharul acesta!” Ce însemna acest lucru? El S-a rugat astfel pentru că S-a gândit la marea suferință a sângerării pe cruce până la ultima Sa suflare muribundă – asta a atins în treacăt chestiunea morții – și pentru că încă nu înțelesese complet dorința lui Dumnezeu Tatăl. Faptul că S-a rugat astfel, în ciuda gândului la o asemenea suferință, arată marea profunzime a supunerii Lui. Modul Său de a Se ruga a fost normal. El nu a pus nicio condiție în rugăciunea Sa, nici nu a spus că paharul trebuia să fie luat. Mai degrabă, scopul Său a fost să caute dorința lui Dumnezeu într-o situație pe care nu o înțelegea. Prima dată când S-a rugat, El nu a înțeles și a spus: „Dacă e posibil […] ci cum dorești Tu!” El S-a rugat lui Dumnezeu într-o stare de supunere. A doua oară, S-a rugat în aceeași manieră. În total, S-a rugat de trei ori, iar în rugăciunea Sa finală, a ajuns să înțeleagă pe deplin dorința lui Dumnezeu, după care El nu a mai cerut. În primele două rugăciuni, El doar căuta, și a căutat într-o stare de supunere. Cu toate acestea, oamenii pur și simplu nu se roagă astfel. În rugăciunile lor, oamenii spun mereu: „Dumnezeule, Te rog să faci cutare și cutare lucru, Te rog să mă călăuzești în cutare și cutare lucru și Te rog să-mi pregătești condiții…” Poate că Dumnezeu nu-ți va pregăti condiții potrivite și te va face să înduri această greutate ca să-ți dea o lecție. Dacă mereu te rogi așa – „Dumnezeule, Te rog să pregătești lucrurile pentru mine și să-mi dai tărie” – este extrem de irațional! Când te rogi lui Dumnezeu, trebuie să fii rațional și ar trebui să te rogi Lui cu o inimă supusă. Nu încerca să stabilești ce vei face. Dacă înainte de-a te ruga încerci să stabilești ce să faci, asta nu-i supunere față de Dumnezeu. În rugăciune, inima ta trebuie să fie supusă și mai întâi trebuie să cauți cu Dumnezeu. În felul acesta, în timpul rugăciunii, inima ți se va însenina în mod firesc și vei ști ce este potrivit să faci. Trecerea de la planul tău dinainte de rugăciune la schimbarea produsă în inima ta după rugăciune este rezultatul lucrării Duhului Sfânt. Dacă deja ai luat propria hotărâre și ai stabilit ce să faci și apoi te rogi ca să-I ceri permisiunea lui Dumnezeu ori ca să-I ceri lui Dumnezeu să facă ce vrei tu, genul acesta de rugăciune este irațional. De multe ori, rugăciunile oamenilor nu primesc răspuns de la Dumnezeu tocmai fiindcă ei deja au hotărât ce să facă și doar Îi cer permisiunea. Dumnezeu spune: „Din moment ce ai hotărât ce să faci, de ce Mă întrebi pe Mine?” Genul acesta de rugăciune e întrucâtva perceput ca o înșelare a lui Dumnezeu și de aceea rugăciunile lor devin seci.

Deși oamenii Îi vorbesc lui Dumnezeu când îngenunchează pentru a se ruga, trebuie să înțelegi limpede: rugăciunea este o cale pentru Duhul Sfânt, ca El să lucreze în oameni. Duhul Sfânt întotdeauna îi luminează, îi iluminează și-i conduce pe oameni în timp ce se roagă. Dacă ei se roagă și caută în timp ce sunt într-o stare corectă, atunci și Duhul Sfânt va face o lucrare concomitent. Acesta este un fel de pact tacit între Dumnezeu și făpturile omenești; ai putea spune și că este Dumnezeu care îi ajută pe oameni să se ocupe de probleme. Rugăciunea este o modalitate ca oamenii să vină înaintea lui Dumnezeu și să coopereze cu El. Totodată, este o modalitate ca Dumnezeu să mântuiască și să purifice oamenii. În plus, este o cale spre intrarea în viață; nu este un ritual. Rugăciunea nu e doar un mod de a-i motiva pe oameni și nici un mod convențional de a-L mulțumi pe Dumnezeu. Asemenea gânduri sunt greșite. Rugăciunea e profund semnificativă! Dacă tu crezi în Dumnezeu, nu poți abandona rugăciunea, cu atât mai puțin citirea cuvintelor Lui. Prin rugăciune, Duhul Sfânt lucrează în oameni, îi luminează și-i conduce. Dacă ei nu se roagă lui Dumnezeu, le va fi greu să dobândească lucrarea Duhului Sfânt. Dacă te rogi des, practici des rugăciunea și te rogi des cu o inimă supusă lui Dumnezeu, atunci starea ta interioară este normală. Dacă, atunci când te rogi, de obicei sunt doar câteva propoziții de doctrină și nu-ți deschizi inima față de Dumnezeu, nu cauți adevărul și nici nu meditezi la intențiile și cererile lui Dumnezeu, atunci nu te rogi cu adevărat. Numai oamenii care meditează frecvent la adevăr, ale căror inimi sunt frecvent aproape de Dumnezeu și care trăiesc frecvent în cuvintele Lui au rugăciune reală, au în inimile lor cuvinte pentru a-I vorbi lui Dumnezeu și sunt capabili să caute adevărul de la Dumnezeu. Pentru a învăța cum să te rogi, trebuie să meditezi frecvent la cuvintele Lui. Dacă poți să înțelegi intențiile lui Dumnezeu, atunci vei avea în inimă multe să-I spui și vei fi capabil să înțelegi care cuvinte sunt rugăciuni raționale și care nu sunt; care rugăciuni sunt închinare adevărată și care nu sunt; care rugăciuni reprezintă încercarea de a pricepe intențiile lui Dumnezeu și în care rugăciuni deja ai luat hotărârea și doar Îi ceri permisiunea lui Dumnezeu. Dacă niciodată nu iei în serios aceste chestiuni, atunci rugăciunile tale nu vor avea succes niciodată și starea ta interioară va fi mereu anormală. Cât despre ce înseamnă rațiune normală, ce înseamnă supunere adevărată, ce înseamnă închinare adevărată și în ce poziție ar trebui să stai când te rogi – toate aceste lecții implică adevărurile rugăciunii. Toate sunt chestiuni de amănunt. Dat fiind că majoritatea oamenilor nu Mă pot vedea efectiv, ei sunt limitați la a se ruga înaintea Duhului. Odată ce începi să te rogi, devine important dacă sunt raționale cuvintele tale, dacă sunt cu adevărat de închinare cuvintele tale, dacă ceea ce ceri are parte de încuviințarea lui Dumnezeu, dacă rugăciunea ta are o notă de tranzacție ori e stricată de impurități omenești, dacă rugăciunile și vorbirea ta sunt în acord cu intențiile lui Dumnezeu, dacă ai o frică deosebită, stimă și supunere față de El și dacă într-adevăr Îl tratezi pe Dumnezeu ca Dumnezeu. Trebuie să fii serios în legătură cu ceea ce spui în rugăciune, să cauți intențiile lui Dumnezeu și să fii în acord cu cererile Lui. Numai rugându-te în felul acesta vei cunoaște pace și bucurie în inima ta. Numai astfel poți să ai rațiune normală când vii înaintea lui Hristos. Dacă nu te rogi sau nu spui înaintea Duhului ce e în inima ta, atunci, când vei veni înaintea lui Hristos, este posibil să vii cu noțiuni, să te răzvrătești împotriva Lui și să I te împotrivești sau vei discuta în mod irațional, vei vorbi necinstit ori vei provoca permanent perturbare cu vorbirea și acțiunile tale, iar după aceea vei îndura mereu reproșuri. De ce vei îndura mereu reproșuri? Fiindcă, în general, îți lipsește până și cea mai vagă cunoaștere a adevărurilor despre cum să I te închini ori să-L tratezi pe Dumnezeu, astfel că, atunci când întâmpini o problemă, devii derutat, nu știi cum să practici și faci continuu greșeli. Cum ar trebui să vină în prezența lui Dumnezeu oamenii care cred în El? Bineînțeles, ar trebui să o facă prin rugăciune. Dacă ți-ai corectat atitudinea când te rogi și inima îți este împăcată, atunci ai venit înaintea lui Dumnezeu. După ce te rogi, trebuie să examinezi dacă au fost raționale cuvintele rostite în rugăciune, dacă ai stat în poziția potrivită, dacă ai avut o inimă supusă lui Dumnezeu și dacă ai avut impuritate omenească sau lipsă de onestitate. Dacă găsești unele probleme, atunci trebuie să continui să te rogi lui Dumnezeu și trebuie să-ți recunoști înaintea Lui impuritățile și defectele. Spunându-I astfel lui Dumnezeu ce e în inima ta, starea ta va deveni tot mai normală, tu vei avea tot mai multă conștiință și rațiune, iar stările tale incorecte vor fi din ce în ce mai puține. După ce vei practica un timp în felul acesta, rugăciunile ți se vor îmbunătăți continuu și de cele mai multe ori vor fi auzite și primite de Dumnezeu. Cei care se pot ruga des lui Dumnezeu în felul acesta sunt cei care au ajuns să trăiască înaintea Lui. Dacă nu iei rugăciunea în serios sau nu-ți îndrepți modurile incorecte de a te ruga, atunci nu vei ști cum să te rogi. Drept consecință a faptului că nu știi cum să te rogi, ți se va părea greu să trăiești înaintea lui Dumnezeu. Acest gen de persoană nu va avea nicio intrare în viață și va fi în afara cuvântului lui Dumnezeu. Dacă nu știi cum să te rogi sau să vorbești înaintea lui Dumnezeu, dacă nu ești serios când vorbești, zicând orice vrei, și dacă nu simți că e vreo problemă când spui lucruri greșite și dacă în mod constant ai fost nepăsător și dezorientat, atunci, ca urmare, când vei veni în prezența lui Hristos te vei teme să nu spui ori să nu faci ceva greșit. Cu cât te vei teme mai mult să nu înțelegi lucrurile greșit, cu atât mai multe greșeli vei face și nu vei fi niciodată capabil să le compensezi. Și întrucât oamenii nu pot să fie în contact permanent cu Hristos și nici să-L audă adesea pe Hristos vorbindu-le față către față, întrucât Eu nu pot fi înaintea voastră des, tot ce puteți face este să căutați și să vorbiți din inimă înaintea Duhului în rugăciune frecventă și este suficient dacă dobândiți supunere față de Dumnezeu și o inimă cu frică de El. Chiar dacă Eu vă vorbesc față în față, rămâne tot la latitudinea voastră să acceptați și să urmăriți adevărul și să mergeți pe calea urmării lui Dumnezeu. De acum încolo, trebuie să fiți mai atenți la ceea ce spuneți când vă rugați. Nu vă grăbiți, aveți răbdare să vă rugați, să reflectați și să simțiți. Apoi, odată ce Duhul Sfânt vă va lumina, veți face progrese. Senzația pe care o ai când te luminează Duhul Sfânt e deosebit de subtilă. După ce vei avea unele dintre aceste senzații și cunoașteri subtile, dacă vei face anumite lucruri sau dacă vei avea contact cu Hristos pentru a gestiona anumite chestiuni, după aceea vei fi capabil să-ți dai seama care cuvinte sunt rostite cu rațiune și care nu, care lucruri sunt făcute cu rațiune și care nu. Astfel, vei fi împlinit țelurile rugăciunii.

Biblia a consemnat rugăciunile multor oameni care, în rugăciunile respective, nu stabiliseră deja propriile lor condiții. În schimb, ei au folosit rugăciunea pentru a căuta și a pricepe intențiile lui Dumnezeu și pentru a permite Duhului Sfânt să ia decizii. De exemplu, israeliții au atacat Ierihonul prin rugăciune. La fel, oamenii din Ninive s-au căit și au obținut iertarea lui Dumnezeu tot prin rugăciune. Rugăciunea nu este un tip de ritual. Este o adevărată comuniune între o persoană și Dumnezeu și are o însemnătate profundă. Din rugăciunile oamenilor, putem vedea că ei Îl slujesc direct pe Dumnezeu. Dacă vezi rugăciunea ca pe un ritual, rugăciunea ta va fi ineficientă și nu va fi o rugăciune adevărată, fiindcă nu-I spui lui Dumnezeu sentimentele tale lăuntrice și nu-ți deschizi inima față de El. În ceea ce-L privește pe Dumnezeu, rugăciunea ta nu contează. Tu nu exiști în inima lui Dumnezeu. Și atunci, cum va lucra în tine Duhul Sfânt? Ca urmare a acestui lucru, după ce lucrezi o perioadă, vei deveni epuizat. De acum înainte, fără rugăciune, nu vei fi capabil să-ți îndeplinești lucrarea. Rugăciunea este cea care aduce cu sine lucrarea și rugăciunea este cea care aduce cu sine slujirea. Dacă ești un conducător, cineva care Îl slujește pe Dumnezeu și totuși niciodată nu te-ai dedicat rugăciunii sau nu ai luat rugăciunea în serios, atunci nu ai gânduri pe care să I le exprimi lui Dumnezeu și, astfel, este posibil să greșești când îți îndeplinești datoria și este posibil să te poticnești, fiindcă în acțiunile tale te bazezi permanent pe propriile intenții. E inacceptabil să crezi în Dumnezeu fără să te rogi destul. Unii oameni se roagă rareori, considerând că, întrucât Dumnezeu S-a întrupat, e suficient să citești direct cuvintele Lui. În privința asta, gândești prea simplist. Oare poți fi luminat și iluminat de Duhul Sfânt doar citind cuvântul lui Dumnezeu, fără să te rogi Lui? Dacă o persoană nu se roagă niciodată lui Dumnezeu, adică nu-I vorbește sau nu are într-adevăr părtășie cu El, atunci i se va părea foarte dificil să-și alunge firea coruptă și să-L mulțumească pe Dumnezeu în îndeplinirea îndatoririlor ei. Chiar și Dumnezeu întrupat Se roagă uneori! Când Isus a venit întrupat, și El S-a rugat când a venit vorba de chestiuni critice. S-a rugat pe munte, la bordul bărcii și în grădină. De asemenea, El Și-a îndrumat și ucenicii în rugăciune. Dacă vii des înaintea lui Dumnezeu și te rogi Lui, asta dovedește că Îl tratezi pe Dumnezeu ca pe Dumnezeu. Dacă acționezi frecvent după dorințele tale și neglijezi des rugăciunea și faci diverse lucruri pe la spatele Lui, atunci nu Îl slujești pe Dumnezeu, ești pur și simplu implicat în strădaniile tale. Ca atare, nu vei fi oare condamnat? Din afară, nu va părea că ai făcut ceva care provoacă tulburare, nici nu va părea că L-ai hulit pe Dumnezeu, dar te vei ocupa doar de treburile tale. Vei fi implicat în strădaniile proprii și vei urmări faimă, câștig, statut și avantaje personale. Nu înseamnă asta să perturbi lucrarea bisericii? Chiar dacă, la suprafață, pare că nu perturbi, în esență acțiunile tale I se împotrivesc lui Dumnezeu. Dacă nu te căiești sau nu te schimbi niciodată, atunci ești în pericol.

Fiecare s-a aflat în starea de a fi în suferință și nefericit când se întâmplă ceva nesatisfăcător și de a nu dori să discute cu nimeni. După un timp, omul se simte mai bine, dar starea aceasta nu a fost înlăturată. Uneori, el dezvăluie o stare coruptă în îndeplinirea îndatoririlor sale și întârzie lucrarea, ori e emondat, suferă și e mâhnit, însă dacă nu caută adevărul pentru a rezolva lucrul acesta, atunci starea aceasta anormală nu va fi înlăturată. De câte ori ați venit înaintea lui Dumnezeu să vă rugați în durerea și mâhnirea voastră? Cu toții adoptați o mentalitate relaxată și o faceți doar superficial. Astfel, sunt mulți care pretind că ei cred în Dumnezeu, dar care nu-L au pe Dumnezeu în inimi. Indiferent ce datorie îndeplinesc, oricând întâmpină o problemă, niciodată nu se roagă sau nu caută adevărul. Se bazează pe propria voință pentru a face lucrurile orbește, părând că îndură suferință și cheltuiesc energie și ei cred că-și fac datoria bine, deși nu vin cu nimic, iar efortul lor este zadarnic. Adesea oamenii se bazează pe voința lor și rătăcesc mergând. Odată ce fac o mică lucrare, devin aroganți, li se pare că au capital și apoi nu au loc pentru Dumnezeu în inima lor. De-aici, se poate vedea că natura oamenilor este de a trăda. Oamenii chiar se gândesc: „Cum ar putea să nu fie loc pentru Dumnezeu în inima mea, dacă eu cred în El? Nu lucrez pentru biserică în momentul acesta? Cum ar putea Dumnezeu să Se lepede de mine?” Nu e vorba de faptul că Dumnezeu vrea să Se lepede de tine, ci de faptul că nu ai loc pentru Dumnezeu în inima ta, pur și simplu. Oricât de multă lucrare faci, vei fi incapabil să te izbăvești din situația aceasta, nu vei avea nicio posibilitate de a dobândi lucrarea Duhului Sfânt și, indiferent ce faci, vei continua să te distanțezi de Dumnezeu și să-L trădezi. Lecția rugăciunii este cea mai profundă. Dacă te ocupi de datoria ta fără să te rogi, măcar, atunci performanța ta nu va fi la înălțime și efortul tău va fi în zadar. Cu cât e mai anormală starea ta, cu atât ar trebui să te rogi mai mult. Fără rugăciune, starea ta doar se va înrăutăți continuu, iar datoria ta va fi ineficientă. Rugăciunea nu depinde de cât de bine sună lucrurile pe care le spui. Ea necesită, în schimb, să vorbești din inimă, să vorbești adevărul dificultăților tale, să vorbești din poziția unei ființe create și din perspectiva supunerii: „Dumnezeule, Tu știi cât de împietriți sunt oamenii. Te rog călăuzește-mă în chestiunea aceasta. Știi că sunt slab, că am lipsuri grave, că sunt nepotrivit să mă folosești, că sunt răzvrătit și că ori de câte ori acționez, perturb lucrarea Ta și fac lucruri care nu sunt în acord cu intențiile Tale. Te rog să-Ți faci lucrarea Ta, eu vreau doar să mă supun și să cooperez…” Dacă nu poți nici măcar să rostești aceste cuvinte, nu e nicio speranță pentru tine. Unii oameni se gândesc așa: „Când mă rog, încă am nevoie să discern dacă mă rog cu rațiune sau nu. Atunci, cum ar trebui să mă rog?” Durează mult să discerni dacă ești rațional? După fiecare rugăciune, reflectează cu sinceritate și vei găsi claritate. Făcând asta, vei deveni tot mai rațional în rugăciunile următoare deoarece, când te vei ruga, vei ști că unele cuvinte sunt inadecvate. Când omul se roagă, relația lui cu Dumnezeu este cea mai directă și cea mai apropiată. Poți să îngenunchezi în mod normal și să te rogi imediat, atunci când faci ceva? Nu totdeauna; depinde de mediu. Când ești singur acasă și îngenunchezi și te rogi lui Dumnezeu, relația ta cu El este cea mai apropiată. Poți să spui orice ai în inimă și simți cea mai mare bucurie. Când citești cuvântul lui Dumnezeu, dacă mai întâi te rogi, vei simți în mod diferit citirea cuvântului Său. Când îți îndeplinești datoria, mai întâi roagă-te și caută; atunci, inima ta va fi serioasă, iar când îți vei îndeplini datoria, efectul va fi diferit. Dacă citești cuvântul lui Dumnezeu și găsești lumină, atunci roagă-te lui Dumnezeu și vei găsi mai mare bucurie. Dacă nu te rogi niciodată, nu vei simți prezența lui Dumnezeu când citești cuvântul Său și îți îndeplinești datoria. Uneori, citirea cuvântului lui Dumnezeu nu te va lumina și nu va fi niciun efect evident după citirea cuvântului Său. Nimic din ce faci în credința ta în Dumnezeu nu se poate face fără rugăciune. Dacă te rogi des lui Dumnezeu și relația ta cu El devine normală, vei avea intrarea în viață și credința ta va deveni mai puternică. Dacă nu te rogi mult timp, îți vei pierde credința și atunci cum vei dobândi intrarea în viață? Oamenii care au credință adevărată ajung la ea trăind înaintea lui Dumnezeu prin rugăciune și căutând adevărul prin rugăciune. Mulți oameni procedează doar mecanic, de formă când se roagă și nu caută adevărul. Vin înaintea lui Dumnezeu să se roage și să implore numai când se întâmplă ceva și nu mai pot să facă nimic. Mereu Îl obligă pe Dumnezeu să facă așa cum doresc ei și să le dea satisfacție. Este aceasta rugăciune adevărată? Ascultă Dumnezeu asemenea rugăciuni? A te ruga și a căuta în prezența lui Dumnezeu nu e o chestiune de a-L constrânge pe Dumnezeu să facă ce dorești, și cu atât mai puțin de a-I cere să facă lucrul cutare sau cutare. Toate acestea sunt manifestări ale unei lipse de rațiune. Ce este o rugăciune rezonabilă? Ce este o rugăciune irezonabilă? Vei cunoaște aceste lucruri din experiență după o vreme. De exemplu, după ce te rogi, s-ar putea să simți că Duhul Sfânt nu face lucrul pentru care te-ai rugat și nici nu te îndrumă așa cum te-ai rugat. Data viitoare când te vei ruga, te vei ruga în mod diferit. Nu vei încerca să-L constrângi pe Dumnezeu așa cum ai făcut data trecută sau să-I ceri lucruri pe baza dorințelor tale. Vei spune: „O, Dumnezeule! Să se facă totul conform dorințelor Tale.” Atât timp cât te concentrezi pe această abordare, atunci, după ce încerci să înțelegi, o perioadă, vei ști ce înseamnă o rugăciune rezonabilă și ce înseamnă o rugăciune irezonabilă. De asemenea, există o stare în care, atunci când te rogi conform dorințelor tale, simți în sufletul tău că rugăciunile tale sunt monotone și curând vezi că nu mai ai nimic de spus. Cu cât încerci să spui mai multe, cu atât mai stângaci devine. Asta dovedește că, atunci când te rogi în felul acesta, urmezi pe deplin trupul, iar Duhul Sfânt nu lucrează și nu te îndrumă în felul acela. Și asta este o chestiune de cercetare și experiență. Pe măsură ce vei experimenta mai mult astfel de chestiuni, vei ajunge în mod firesc să le înțelegi.

Rugăciunea presupune mai ales să vorbești sincer cu Dumnezeu și să-I spui ce este în inima ta. Spui: „Dumnezeule! Cunoști corupția omului. Astăzi am făcut alt lucru irezonabil. Am nutrit o intenție – sunt o persoană înșelătoare. Nu am acționat conform intențiilor Tale sau adevărului. Am acționat așa cum am dorit și am încercat să mă justific. Acum, îmi recunosc corupția. Îți cer să mă luminezi mai mult și să-mi permiți să înțeleg adevărul, să-l pun în practică și să mă lepăd de corupția aceasta.” Roagă-te astfel; lucruri reale, afirmate și rostite într-un mod real. Când cei mai mulți oameni vin înaintea lui Dumnezeu să se roage, majoritatea cuvintelor lor sunt cele de doctrină. Nu sunt rugăciuni reale, din inimă. E vorba numai de faptul că ei cred că au ceva cunoaștere și că inimile lor sunt dispuse să se căiască, dar nu au depus niciun efort pentru a medita asupra adevărului sau a-l înțelege pe deplin. Asta le afectează progresul vieții. Dacă poți să meditezi la cuvintele lui Dumnezeu și să cauți adevărul când te rogi și Duhul Sfânt te luminează, atunci este mult mai de preț decât să te gândești la el și să-l înțelegi, pur și simplu; vei fi capabil să înțelegi adevărurile-principii. Când Duhul Sfânt lucrează, El îi mișcă pe oameni și-i luminează și iluminează în cuvintele lui Dumnezeu, astfel încât ei au adevărată înțelegere și adevărată căință, ceea ce este mult mai profund decât gândurile și înțelegerea oamenilor. Trebuie să înțelegeți temeinic lucrul acesta. Dacă te angajezi doar într-o gândire și examinare superficială și întâmplătoare, nu ai o cale potrivită pe care să o practici apoi și realizezi prea puțină intrare în adevăr, atunci vei rămâne incapabil de schimbare. De exemplu, se întâmplă uneori ca tu să hotărăști să te sacrifici cu seriozitate pentru Dumnezeu și să-I răsplătești iubirea cu seriozitate. Totuși, chiar și cu această dorință în minte, s-ar putea să nu cheltuiești prea mult efort, iar inima ta s-ar putea să nu fie pe deplin dedicată strădaniei. Cu toate astea, dacă rugându-te și fiind mișcat, iei o hotărâre și spui: „Dumnezeule, sunt dispus să sufăr greutăți. Sunt dispus să-Ți accept încercările și sunt dispus să mă supun complet Ție. Oricât de mare mi-ar fi suferința, sunt dispus să-Ți răsplătesc iubirea. Mă bucur de marea Ta iubire, iar Tu m-ai înălțat. Pentru asta Îți mulțumesc din adâncul inimii și Te preaslăvesc”, după ce ai oferit o astfel de rugăciune, tot trupul îți va prinde putere și vei avea o cale pe care să o practici. Acesta este efectul rugăciunii. După ce un om se roagă, Duhul Sfânt începe să lucreze asupra lui, oferindu-i luminare, iluminare și îndrumare, dându-i credință și curaj și permițându-i să pună adevărul în practică. Există oameni care citesc cuvintele lui Dumnezeu în fiecare zi fără să ajungă la un astfel de rezultat. Totuși, după ce le-au citit, au părtășie despre ele, iar inimile lor se luminează și ei găsesc o cale. Dacă, în plus, Duhul Sfânt te mișcă și îți oferă o povară, precum și o îndrumare, rezultatele vor fi într-adevăr foarte diferite. Când citești cuvintele lui Dumnezeu, s-ar putea să fii numai oarecum emoționat și s-ar putea să plângi atunci. În scurt timp, acel sentiment va trece. Dacă, însă, rugăciunea pe care o oferi este înlăcrimată, serioasă, adevărată și sinceră, iar tu ești mișcat de Duhul Sfânt, atunci inima ta va avea bucurie multe zile. Acesta este efectul rugăciunii. Scopul rugăciunii este să vii înaintea lui Dumnezeu și să accepți ceea ce El va da oamenilor. Dacă te rogi des, dacă vii des înaintea lui Dumnezeu pentru a avea părtășie cu El și ai o relație normală cu El, atunci vei fi mișcat de El întotdeauna. Dacă vei primi mereu proviziile Sale și vei accepta adevărul, vei fi schimbat, iar stările tale vor continua să se îmbunătățească. O energie deosebit de mare apare îndeosebi după ce frații și surorile se roagă împreună și ei simt că au câștigat foarte mult. De fapt, s-ar putea să nu fi avut prea mult părtășie în timpul petrecut împreună, dar rugăciunea a fost cea care i-a însuflețit, astfel încât nu au mai putut aștepta nicio secundă să se lepede de familiile lor și de lume și nu și-au mai dorit nimic, iar a-L avea doar pe Dumnezeu a fost suficient. Ce credință mare! Te poți bucura la nesfârșit de tăria pe care lucrarea Duhului Sfânt o dă oamenilor! Cât de departe poți ajunge fiind îndărătnic și încrezut și bazându-te pe stăruința ta, în loc să te bazezi pe puterea pe care ți-o dă Dumnezeu? Doar vei merge și vei tot merge și te vor lăsa puterile, iar apoi, când vei întâmpina o problemă sau o dificultate, îți va fi imposibil să mergi. Vei cădea și vei decădea înainte de-a ajunge la capăt. Sunt atât de mulți oameni care au eșuat și au căzut pe calea urmării lui Dumnezeu; fără adevăr, ei nu pot rămâne în picioare. De aceea, oamenii trebuie să se roage permanent lui Dumnezeu, să se bazeze pe El și să mențină o relație normală cu El până la capăt. Și totuși, făpturile omenești, mergând înainte, se îndepărtează de Dumnezeu. Dumnezeu e Dumnezeu, omenirea e omenire. Fiecare își urmează propria cale. Dumnezeu rostește cuvintele lui Dumnezeu, iar omenirea merge pe propria cale, care nu este aceeași cu cea a lui Dumnezeu. Când un om își pierde puterea din credința sa în Dumnezeu, el vine înaintea lui Dumnezeu ca să spună câteva cuvinte în rugăciune și să împrumute putere. După ce are ceva energie, se îndepărtează din nou. După o vreme, rămâne fără combustibil și se întoarce la Dumnezeu să îi mai dea. Dacă un om procedează în acest fel, nu va putea rezista foarte mult timp. Dacă un om Îl părăsește pe Dumnezeu, nu are o cale de a merge înainte.

Eu am descoperit acum că, în cazul multor oameni, capacitatea lor de-a se autoregla e deosebit de slabă. Care este cauza? Aceea că oamenii nu înțeleg adevărul, în primul rând, și, dacă nu se roagă, e foarte probabil să devină desfrânați. Ei înțeleg doar cuvintele și doctrinele, care nu funcționează, și nu se pot înfrâna deloc. Într-o astfel de stare, poți dobândi luminare și iluminare de la Duhul Sfânt numai prin rugăciune și numai dacă înțelegi o parte din adevăr poți fi înfrânat într-un fel și poți avea puțină asemănare umană. Cei care cred în Dumnezeu trebuie să-I citească frecvent cuvintele, să pună accent pe adevăr și să se roage frecvent. Abia atunci pot oamenii să progreseze, să producă schimbare și să trăiască o asemănare umană, cât de cât. Dacă doar vorbești despre faptul de a te cunoaște și a trăi umanitatea normală, asta nu e în regulă; fără lucrarea Duhului Sfânt, nu va avea efect. Dacă nesocotești cum anume Duhul Sfânt lucrează și mișcă oamenii și cum ar trebui ei să caute și să practice adevărul în viața lor cotidiană, atunci cum poți să crezi în Dumnezeu? Ce datorie poți tu să faci? Dacă în inimile lor oamenii doar cred în existența lui Dumnezeu, dacă tot ce rămâne din credința lor este numai o recunoaștere a lui Dumnezeu și dacă adevărul și cuvintele Lui sunt date la o parte, atunci ei nu vor avea intrarea în viață și nici Dumnezeu, nici adevărul nu vor fi în inimile lor. Gândurile și noțiunile oamenilor vor fi pline doar de lumea materială. Acest gen de credință în Dumnezeu a devenit un ritual religios. Cei care nu iubesc adevărul s-ar putea chiar să accepte ateismul sau materialismul și s-ar putea, treptat, să pună sub semnul întrebării existența lui Dumnezeu și să nege tărâmul spiritual și chestiunile vieții spirituale. Asta este o abatere totală de la adevărata cale și ei au căzut în Adânc. Fără rugăciune, dorința oamenilor de-a practica adevărul este doar o năzuință subiectivă; se vor ține de reglementări și atât. Chiar dacă te porți în acord cu rânduielile Celui de mai sus și nu-L ofensezi pe Dumnezeu, tu doar te ții de reglementări, așa că niciodată nu-ți vei îndeplini datoria bine. Acum, toate sufletele oamenilor sunt amorțite și leneșe. Există multe subtilități în relațiile oamenilor cu Dumnezeu, ca de pildă faptul de a fi mișcat și luminat de Duh, însă oamenii nu le pot simți – sunt prea amorțiți! Dacă oamenii nu citesc cuvintele lui Dumnezeu sau nu se roagă și nu experimentează niciodată chestiunile vieții spirituale și nu-și pot stăpâni propria stare, le este imposibil să garanteze că trăiesc înaintea lui Dumnezeu. Dacă vrei să trăiești înaintea lui Dumnezeu, este inacceptabil să nu te rogi și cu atât mai mult să nu citești cuvintele Lui. De asemenea, este inacceptabil să nu trăiești viața bisericească. Dacă o persoană se îndepărtează de cuvintele lui Dumnezeu, ea nu mai crede în El, iar a te îndepărta de rugăciune înseamnă a te îndepărta mult de Dumnezeu. Pentru a crede în Dumnezeu, un om trebuie să se roage. Fără rugăciune, nu există nici urmă de credință în Dumnezeu. Eu am spus că nu trebuie să aderi la reglementări și că te poți ruga oriunde și oricând, astfel că există unii care se roagă rar. Ei nu se roagă dimineața când se trezesc, ci doar citesc câteva pasaje din cuvintele lui Dumnezeu și ascultă imnuri, mai curând. În timpul zilei, sunt ocupați cu chestiunile externe și nu se roagă înainte să se întindă în pat ca să se culce noaptea. Nu simțiți că este adevărat că, dacă numai citești cuvintele lui Dumnezeu și nu te rogi, atunci ești ca un non-credincios care Îi citește cuvintele, fără să înțeleagă nimic? Dacă oamenii nu se roagă, atunci inimile lor nu pot pătrunde cuvintele lui Dumnezeu și nu vor fi luminați citindu-le. Nu vor avea senzații subtile ale sufletului și nici nu le va fi mișcat sufletul. Sunt amorțiți și leneși; doar oferă părtășie de nivel superficial despre lucrarea bisericii și îndeplinirea datoriei lor. Când se întâmplă ceva, nu pot pricepe sentimentele cele mai lăuntrice ale inimii lor. Oare lucrul acesta nu le influențează relația normală cu Dumnezeu? În inima lor deja nu este loc pentru Dumnezeu și, oricât se vor ruga, nu iese niciun cuvânt și nu-L pot simți pe Dumnezeu. Deja asta e foarte periculos. Înseamnă că s-au îndepărtat prea mult de Dumnezeu. De fapt, retragerea în sufletul tău pentru a te ruga nu te va perturba de la sarcinile exterioare ale lucrării; ea nu va întârzia deloc lucrurile. Dacă apare o problemă și nu este rezolvată, atunci lucrurile vor fi întârziate. Rugăciunea la Dumnezeu este menită să rezolve probleme și să le permită oamenilor să trăiască în prezența lui Dumnezeu și să se bucure de cuvintele Lui. Acest lucru e mai benefic pentru realizarea îndatoririlor oamenilor și intrarea lor în viață.

1998