Mai exact, a urma calea lui Petru în propria credință înseamnă a păși pe calea urmăririi adevărului, care este și calea de a ajunge la cunoașterea de sine și a-și schimba firea. Numai pășind pe calea lui Petru va fi omul pe calea de a fi desăvârșit de Dumnezeu. Omului trebuie să-i fie clar cum anume să pășească pe calea lui Petru, precum și în ce fel s-o pună în practică. Mai întâi, omul trebuie să-și lase deoparte propriile intenții, preocupările nepotrivite și chiar familia și toate lucrurile ce țin de trup. Trebuie să fie devotat din toată inima; cu alte cuvinte, să se dedice complet cuvântului lui Dumnezeu, să se concentreze la a mânca și a bea cuvintele lui Dumnezeu și a căuta adevărul și intenția din cuvintele Sale și să încerce să înțeleagă voia lui Dumnezeu în toate. Aceasta este metoda fundamentală și vitală de practică. Asta a făcut Petru după ce L-a văzut pe Isus și doar prin practicarea în acest fel se pot dobândi cele mai bune rezultate. Devoțiunea sinceră față de cuvântul lui Dumnezeu implică, în primul rând, căutarea adevărului și a intențiilor din cuvintele Sale, concentrarea asupra priceperii voii lui Dumnezeu, a înțelegerii și obținerii de mai mult adevăr din cuvintele Lui. Când a citit cuvintele lui Dumnezeu, Petru nu s-a concentrat pe înțelegerea doctrinelor, cu atât mai puțin s-a concentrat la obținerea cunoștințelor teologice. În schimb, el s-a concentrat la înțelegerea adevărului și voii lui Dumnezeu, precum și la obținerea unei înțelegeri a firii și a frumuseții lui Dumnezeu. Petru a încercat, de asemenea, să înțeleagă diferitele stări corupte ale omului din cuvintele lui Dumnezeu, precum și natura-esență a omului și neajunsurile lui propriu-zise, îndeplinind prin asta cu ușurință toate cerințele lui Dumnezeu pentru a-L mulțumi. Petru a avut atât de multe practici corecte ce respectau cuvintele lui Dumnezeu. Acest lucru era cel mai potrivit cu voia Lui și era cea mai bună cale prin care o persoană putea coopera în timp ce experimenta lucrarea lui Dumnezeu. Când a experimentat sutele de încercări trimise de Dumnezeu, Petru s-a examinat cu strictețe în lumina fiecărui cuvânt al judecății lui Dumnezeu și al dezvăluirii omului de către Dumnezeu și în lumina fiecărui cuvânt al cerințelor Lui de la om și s-a străduit să priceapă cu acuratețe semnificația acelor cuvinte. El a încercat cu adevărat să reflecteze și să memoreze fiecare cuvânt pe care i l-a spus Isus și a obținut rezultate foarte bune. Practicând în acest fel, el a reușit să se înțeleagă pe sine din cuvintele lui Dumnezeu și nu numai că a ajuns să înțeleagă diferitele stări corupte și neajunsuri ale omului, ci a ajuns și să înțeleagă esența și natura omului. Aceasta înseamnă o adevărată înțelegere de sine. Din cuvintele lui Dumnezeu, Petru nu doar că a dobândit o adevărată înțelegere de sine, ci el a văzut și firea dreaptă a lui Dumnezeu, ceea ce are Dumnezeu și ceea ce este, voia lui Dumnezeu pentru lucrarea Sa și cererile lui Dumnezeu pentru omenire. Din aceste cuvinte, el a ajuns să-L cunoască pe Dumnezeu cu adevărat. El a ajuns să cunoască firea și esența lui Dumnezeu; a ajuns să cunoască și să înțeleagă ceea ce are Dumnezeu și ce este El, precum și frumusețea Lui și cererile Lui pentru om. Deși Dumnezeu nu a vorbit pe vremea aceea la fel de mult ca astăzi, rezultate în aceste privințe au fost chiar și așa dobândite în Petru. Acesta a fost un lucru rar și prețios. Petru a trecut prin sute de încercări, dar el nu a suferit în zadar. Nu numai că a ajuns să se înțeleagă pe sine din cuvintele și lucrarea lui Dumnezeu, dar a ajuns, de asemenea, să Îl cunoască pe Dumnezeu. În plus, și-a concentrat atenția îndeosebi asupra cerințelor lui Dumnezeu pentru omenire, cuprinse în cuvintele Sale. În orice aspect omul ar trebui să Îl mulțumească pe Dumnezeu pentru a se conforma voii Sale, Petru a fost în stare să depună mult efort și să dobândească deplină claritate. Acest lucru a fost extrem de benefic în privința pătrunderii lui în viață. Despre orice lucru vorbea Dumnezeu, atât timp cât acele cuvinte erau în stare să devină viață și erau adevărul, Petru era capabil să le graveze în inima sa, pentru a le cumpăni și a le prețui frecvent. Auzind cuvintele lui Isus, el a fost capabil să le pună la inimă, ceea ce arată că era deosebit de concentrat pe cuvintele lui Dumnezeu și, în cele din urmă, a dobândit într-adevăr rezultate. Adică, a fost capabil să pună nestingherit cuvintele lui Dumnezeu în practică, să practice adevărul cu exactitate și să se conformeze voii lui Dumnezeu, să acționeze pe deplin în acord cu intenția lui Dumnezeu și să renunțe la propriile opinii și închipuiri. În felul acesta, Petru a pătruns în realitatea cuvintelor lui Dumnezeu. Slujirea lui Petru a ajuns să fie în conformitate cu voia lui Dumnezeu în mare parte pentru că făcuse acest lucru.

Dacă cineva Îl poate mulțumi pe Dumnezeu în timpul îndeplinirii propriei datorii, este principial în cuvintele și acțiunile sale și poate pătrunde realitatea tuturor aspectelor adevărului, atunci este o persoană care este desăvârșită de către Dumnezeu. Se poate spune că lucrarea și cuvintele lui Dumnezeu au fost complet eficiente pentru ea, iar cuvintele lui Dumnezeu au devenit viața sa, că ea a dobândit adevărul și este capabilă să trăiască în conformitate cu ale Lui cuvinte. După aceasta, natura trupului său – adică, însuși fundamentul existenței sale inițiale – se va zdruncina și se va prăbuși. Numai după ce oamenii posedă cuvintele lui Dumnezeu drept propria lor viață, vor deveni ei oameni noi. Dacă ale lui Dumnezeu cuvinte devin viața oamenilor, dacă viziunea lucrării lui Dumnezeu, revelațiile și cerințele Lui cu privire la omenire și standardele pentru viața umană pe care El cere ca oamenii să le întrunească devin viața lor, dacă oamenii trăiesc conform acestor cuvinte și adevăruri, atunci sunt desăvârșiți de cuvintele lui Dumnezeu. Astfel de oameni au renăscut și au devenit oameni noi prin cuvintele lui Dumnezeu. Aceasta este calea prin care Petru a urmărit adevărul. Aceasta este calea de a fi desăvârșit. Petru a fost desăvârșit de cuvintele lui Dumnezeu, el a câștigat viață din cuvintele lui Dumnezeu, adevărul exprimat de Dumnezeu a devenit viața lui, iar el a devenit o persoană care a dobândit adevărul. Cu toții știm că, în perioada înălțării lui Isus, Petru a avut multe noțiuni, neascultări și slăbiciuni. De ce, ulterior, aceste lucruri s-au schimbat complet? Are legătură directă cu urmărirea adevărului de către el. În urmărirea vieții, omul trebuie să se concentreze la practicarea adevărului. Simpla înțelegere a doctrinei nu este de niciun folos, nici cantitatea de doctrină despre care este capabil să vorbească. Aceste lucruri nu pot aduce schimbare în firea vieții cuiva. Simpla înțelegere a sensului literal al cuvintelor lui Dumnezeu nu este echivalentul înțelegerii adevărului. Tocmai acele chestiuni de esență și principiu ilustrate în cuvintele lui Dumnezeu sunt adevărul. Fiecare rând al cuvântărilor Sale conține adevărul, deși oamenii poate că nu îl înțeleg neapărat. De exemplu, când Dumnezeu spune: „Trebuie să fiți oameni cinstiți”, există adevăr în această afirmație. Există și mai mult adevăr în afirmații de la El precum: „Trebuie să deveniți oameni care se supun înaintea lui Dumnezeu, care Îl iubesc pe Dumnezeu și care se închină lui Dumnezeu. Trebuie să vă îndepliniți îndatoririle de oameni.” Fiecare rând din cuvintele lui Dumnezeu explică în detaliu un aspect al adevărului și fiecare dintre aceste adevăruri este imediat pus în legătură cu alte adevăruri. Prin urmare, Dumnezeu exprimă adevărul prin tot ceea ce spune și vorbește pe larg despre fiecare adevăr. Țelul acestui lucru este să-i facă pe oameni să înțeleagă esența adevărului. Numai despre aceia care înțeleg cuvântul lui Dumnezeu în această măsură se poate spune că îl înțeleg. Dacă înțelegi și explici cuvintele lui Dumnezeu numai conform sensului lor literal și rostești vorbe goale și doctrine, atunci înțelegerea ta nu este cea a adevărului. Pur și simplu te lauzi, doar vorbești fără să acționezi, doar te joci cu doctrina.

Înainte ca oamenii să experimenteze lucrarea lui Dumnezeu și să înțeleagă adevărul, natura Satanei este cea care preia controlul în ei şi îi domină. Ce lucruri specifice sunt în acea natură? De exemplu, de ce ești egoist? De ce trebuie să îți protejezi propria poziție? De ce ai emoții atât de puternice? De ce te bucuri de acele lucruri nedrepte? De ce îți plac cele rele? Care este baza preferinței tale pentru aceste lucruri? De unde vin aceste lucruri? De ce ești așa de fericit să le accepți? De pe acum, ați ajuns cu toții să înțelegeți că motivul principal din spatele tuturor acestor lucruri este că otrava Satanei e înăuntrul omului. Așadar, ce este otrava Satanei? Cum poate fi ea exprimată? De exemplu, dacă întrebi: „Cum ar trebui să trăiască oamenii? Pentru ce ar trebui să trăiască ei?”, oamenii vor răspunde: „Fiecare om pentru el însuși și diavolul îl ia pe cel mai din spate”. Această singură frază exprimă sursa problemei. Filosofia și logica Satanei au devenit viața oamenilor. Indiferent ce urmăresc oamenii, o fac pentru ei înșiși – și, astfel, trăiesc doar pentru ei înșiși. „Fiecare om pentru el însuși și diavolul îl ia pe cel mai din spate” – aceasta este filosofia de viață a omului și reprezintă, de asemenea, natura umană. Aceste cuvinte au devenit deja natura omenirii corupte și sunt adevărata zugrăvire a naturii satanice pe care o are omenirea coruptă. Această natură satanică a devenit deja baza existenței omenirii corupte. Vreme de câteva mii de ani, omenirea coruptă a trăit cu acest venin al Satanei, chiar până în zilele noastre. Tot ceea ce face Satana este de dragul propriei pofte, de dragul propriilor ambiții și scopuri. Își dorește să-L depășească pe Dumnezeu, să se elibereze de Dumnezeu și să preia controlul asupra tuturor lucrurilor create de Dumnezeu. Astăzi, atât de corupți sunt oamenii de Satana: toți au naturi satanice, toți încearcă să-L tăgăduiască pe Dumnezeu și să I se împotrivească și vor să-și controleze propriile destine și încearcă să se opună orchestrărilor și aranjamentelor lui Dumnezeu. Ambițiile și poftele lor sunt exact aceleași ca ale Satanei. Prin urmare, natura omului este natura Satanei. De fapt, mottourile și aforismele multor oameni reprezintă natura umană și reflectă esența corupției umane. Lucrurile pe care oamenii le aleg sunt propriile preferințe și toate reprezintă firile și preocupările lor. În fiecare cuvânt pe care îl spune o persoană și în tot ceea ce face, oricât de voalat ar fi, nu îi poate ascunde natura. De exemplu, fariseii predicau de obicei destul de frumos, dar când au auzit predicile și adevărurile exprimate de Isus, în loc să le accepte, le-au condamnat. Acest lucru a dezvăluit esența naturii fariseilor de a fi sătui de adevăr și de a-l urî. Unii oameni vorbesc destul de frumos și se pricep să se deghizeze, dar după ce alții se asociază cu ei o vreme, aceștia constată că natura lor este profund vicleană și necinstită. După o lungă perioadă de asociere cu ei, toți ceilalți descoperă esența naturii lor. În final, ceilalți trag următoarea concluzie: ei nu rostesc niciodată un cuvânt adevărat și sunt înșelători. Această afirmație reprezintă natura unor astfel de oameni și este cea mai bună ilustrare și dovadă a naturii-esență pe care o au. Filosofia lor de a trăi este de a nu spune nimănui adevărul, precum și de a nu avea încredere în nimeni. Natura satanică a omului conține multe filosofii și otrăvuri satanice. Uneori, nici măcar tu însuți nu ești conștient de ele și nu le înțelegi; cu toate acestea, fiecare moment din viața ta se bazează pe aceste lucruri. În plus, crezi că aceste lucruri sunt destul de corecte și rezonabile și deloc greșite. Acest lucru e suficient pentru a arăta că filosofiile Satanei au devenit natura oamenilor și că ei trăiesc în conformitate deplină cu ele, considerând acest mod de viață ca fiind bun și neavând deloc simțul pocăinței. Prin urmare, ei își dezvăluie constant natura satanică și trăiesc constant după filosofiile Satanei. Natura Satanei este viața omenirii și este esența naturii omenirii. Ceea ce este natura poate fi exprimat pe deplin printr-un rezumat verbal. În natura omului există aroganță, îngâmfare și o dorință de a fi remarcabil. De asemenea, conține o lăcomie mercantilă, care pune profitul mai presus de orice și care nu are nicio considerație pentru viață. În ea mai există și înșelăciune, necinste și o tendință de a înșela oamenii la tot pasul, precum și răutate și mizerie de nesuportat. Acesta este un rezumat al naturii omului. Dacă ești capabil să discerni multe aspecte care ajung să fie dezvăluite în natura ta, atunci ai dobândit o înțelegere a ei. Totuși, dacă nu înțelegi în niciun fel lucrurile dezvăluite în natura ta, atunci nu ai nicio înțelegere cu privire la propria natură. Petru a căutat să se cunoască și să vadă ce fusese dezvăluit în el prin rafinarea cuvintelor lui Dumnezeu și în timpul diferitelor încercări pe care Dumnezeu i le pregătise. Când a ajuns cu adevărat să se înțeleagă pe sine, Petru și-a dat seama exact cât de profund corupți sunt oamenii și cât de lipsiți de valoare și de nedemni să-L slujească pe Dumnezeu sunt ei și că ei nu merită să trăiască înaintea lui Dumnezeu. Apoi, Petru s-a prosternat înaintea lui Dumnezeu. După ce a experimentat atât de mult, în cele din urmă, Petru a ajuns să simtă: „A-L cunoaște pe Dumnezeu este cel mai prețios lucru! Dacă aș muri înainte de a-L cunoaște, ar fi așa un păcat. A-L cunoaște pe Dumnezeu este cel mai important, cel mai semnificativ lucru care există. Dacă omul nu Îl cunoaște pe Dumnezeu, atunci el nu merită să trăiască, este la fel ca animalele și nu are viață.” Când experiența lui Petru atinsese punctul acesta, el ajunsese să își cunoască propria natură și dobândise o înțelegere relativ bună a acesteia. Deși poate nu ar fi fost în stare să o explice la fel de lămurit cum ar face-o oamenii din ziua de azi, Petru chiar atinsese această stare. Prin urmare, a merge pe calea urmăririi adevărului și a atinge desăvârșirea de către Dumnezeu necesită cunoașterea propriei naturi din cuvântările lui Dumnezeu, precum și înțelegerea diverselor aspecte ale naturii proprii și descrierea cu exactitate a acesteia în cuvinte, vorbind clar și simplu. Doar asta înseamnă a te cunoaște pe tine însuți cu adevărat și numai în acest mod vei fi obținut rezultatul pe care îl cere Dumnezeu. În cazul în care cunoașterea ta încă nu a ajuns în acest punct, dar susții că te cunoști pe tine însuți și spui că ai câștigat viață, atunci nu te dai pur și simplu mare? Tu nu te cunoști și nici nu știi ce ești în fața lui Dumnezeu, dacă ai atins cu adevărat standardele de a fi uman sau câte elemente satanice ai încă în tine. Încă îți este neclar cui îi aparții și nici măcar nu te cunoști defel – deci cum poți să ai rațiune în fața lui Dumnezeu? Când Petru urmărea viața, se concentra pe a se cunoaște pe sine și a-și transforma firea pe parcursul încercărilor sale, și s-a străduit să-L cunoască pe Dumnezeu. În final, s-a gândit: „În viață, oamenii trebuie să caute să-L înțeleagă pe Dumnezeu; a-L cunoaște este cel mai important lucru. Dacă nu-L cunosc pe Dumnezeu, atunci nu am să pot să mă odihnesc în pace când am să mor. După ce am să-L cunosc, dacă Dumnezeu va vrea să mor, atunci mă voi fi simțit cel mai mulțumit; nu am să mă plâng câtuși de puțin, iar toată viața mea va fi fost împlinită.” Petru nu a putut să dobândească acest nivel de înțelegere sau să ajungă la acest punct imediat după ce începuse să creadă în Dumnezeu; în schimb, a trecut prin foarte multe încercări. Experiența lui trebuia să ajungă la un anumit punct de cotitură, iar el trebuia să se înțeleagă pe sine înainte de a putea simți valoarea faptului de a-L cunoaște pe Dumnezeu. Prin urmare, calea pe care a luat-o Petru a fost calea urmăririi adevărului și cea în care să dobândească viața și să fie desăvârșit. Acesta este aspectul asupra căruia practica lui specifică s-a concentrat în principal.

În credința voastră în Dumnezeu, pe ce cale mergeți cu toții? Dacă nu cauți viața, înțelegerea de sine și cunoașterea de Dumnezeu, asemenea lui Petru, atunci tu nu mergi pe calea lui Petru. În prezent, majoritatea oamenilor se află în acest fel de stare: pentru a obține binecuvântări, trebuie să mă sacrific pentru Dumnezeu și să plătesc un preț pentru El. Pentru a obține binecuvântări, trebuie să abandonez totul pentru Dumnezeu; trebuie să termin ceea ce El mi-a încredințat și trebuie să îmi îndeplinesc bine datoria. Această stare e dominată de intenția de a obține binecuvântări, ceea ce e un exemplu de a se sacrifica în întregime pentru Dumnezeu cu scopul de a obține recompense de la El și de a câștiga o cunună. Astfel de oameni nu au adevărul în inimile lor și este sigur că înțelegerea lor constă doar din câteva cuvinte şi doctrine pe care le etalează oriunde merg. Calea lor este cea a lui Pavel. Credința unor astfel de oameni este un act de trudă constantă și, în adâncul lor, ei simt că, pe cât fac mai mult, cu atât mai mult își vor dovedi loialitatea față de Dumnezeu; că, pe cât fac mai mult, cu atât El va fi negreșit mai mulțumit; și că, pe cât fac mai mult, cu atât mai mult vor merita să li se acorde o cunună înaintea lui Dumnezeu și cu atât mai mari vor fi binecuvântările pe care le vor câștiga. Ei cred că, dacă pot să îndure suferința, să predice și să moară pentru Hristos, dacă își pot sacrifica propriile vieți și dacă pot îndeplini toate îndatoririle pe care Dumnezeu le-a încredințat lor, atunci ei vor fi aceia care câștigă cele mai mari binecuvântări și vor fi siguri că vor primi cununi. Tocmai asta e ceea ce și-a imaginat Pavel și ceea ce a căutat. Aceasta este calea exactă pe care a mers el, și tocmai sub îndrumarea unor astfel de gânduri a lucrat el pentru a-L sluji pe Dumnezeu. Nu provin aceste gânduri și intenții dintr-o natură satanică? E tocmai ca în cazul oamenilor mondeni care cred că, în timp ce sunt pe pământ, ei trebuie să urmeze cunoașterea și că, după ce au obținut-o, se pot distinge de mulțime, pot să devină funcționari și să aibă statut. Ei cred că, odată ce au statut, își pot realiza ambițiile și își pot aduce afacerile și practicile de familie la un anumit nivel de prosperitate. Nu toți necredincioșii merg pe această cale? Cei care sunt dominați de această natură satanică pot fi doar ca Pavel în credința lor. Ei gândesc: „Trebuie să mă lepăd de tot pentru a mă sacrifica pentru Dumnezeu. Trebuie să fiu credincios înaintea lui Dumnezeu și, în cele din urmă, voi primi recompense și cununi mărețe.” Aceasta e aceeași atitudine cu cea a oamenilor mondeni care urmăresc lucruri mondene. Ei nu sunt deloc diferiți și sunt supuși aceleiași naturi. Când oamenii au acest soi de natură satanică, afară, în lume, vor căuta să obțină cunoștințe, învățătură statut și să se distingă de mulțime. Dacă ei cred în Dumnezeu, vor căuta să obțină mari coroane și mari binecuvântări. Dacă oamenii nu urmăresc adevărul atunci când cred în Dumnezeu, sigur vor merge pe această cale. Acesta este un fapt imuabil, este o lege naturală. Calea pe care merg cei care nu urmează adevărul este diametral opusă celei a lui Petru. Voi pe ce cale vă aflați în prezent? Deși poate că nu ai plănuit să apuci pe calea lui Pavel, natura ta a hotărât să mergi pe această cale, iar tu te duci în acea direcție în ciuda voinței tale. Deși vrei să pășești pe calea lui Petru, dacă nu îți este clar cum să faci asta, atunci, involuntar, o vei lua pe calea lui Pavel: asta este realitatea situației. Cum anume ar trebui să meargă cineva pe calea lui Petru în ziua de azi? Dacă ești incapabil să faci distincția între căile lui Petru și Pavel sau dacă nu ești deloc familiarizat cu ele, atunci, indiferent cât de mult pretinzi că mergi pe calea lui Petru, acele cuvinte ale tale sunt doar goale. Mai întâi, trebuie să ai o idee clară despre care e calea lui Petru și care este calea lui Pavel. Numai când înțelegi cu adevărat că drumul lui Petru este calea urmăririi vieții și singura cale spre desăvârșire, vei fi capabil să mergi pe calea lui Petru, să urmărești cum a urmărit el și să practici principiile pe care le-a practicat el. Dacă nu înțelegi calea lui Petru, atunci calea pe care o apuci sigur este cea a lui Pavel, pentru că nu va exista altă cale pentru tine; nu vei avea de ales în această privință. Oamenilor care nu înțeleg adevărul și care nu sunt capabili să-l urmeze le va fi greu să meargă pe calea lui Petru, chiar dacă sunt hotărâți. Se poate spune că sunt harul și înălțarea lui Dumnezeu faptul că El v-a dezvăluit acum calea către mântuire și desăvârșire. El este Acela care vă îndrumă pe calea lui Petru. Fără îndrumarea și luminarea lui Dumnezeu, nimeni nu ar putea să apuce pe calea lui Petru și singura alegere ar fi să mergeți pe calea lui Pavel, urmând pașii lui Pavel spre distrugere. Pe vremea aceea, Pavel nu simțea că e greșit să meargă pe acea cale; credea pe deplin că era corectă. El nu a dobândit adevărul și, mai ales, nu a suferit o schimbare a firii. A crezut prea mult în sine și a simțit că nu exista nici cea mai mică problemă în legătură cu a crede în acel mod. A mers mai departe, plin de încredere și cu cea mai mare siguranță de sine. Până la final, nu și-a revenit în simțiri niciodată. Credea în continuare că, pentru el, a trăi era Hristos. Ca atare, Pavel a continuat pe acea cale până la capăt și, la vremea când a fost pedepsit în cele din urmă, totul se terminase pentru el. Calea lui Pavel nu implica să ajungă să se cunoască pe sine, cu atât mai puțin să caute o schimbare a firii. El nu și-a analizat niciodată natura, nici nu a dobândit vreo cunoaștere despre ce era el. Știa doar că este vinovatul principal pentru persecuția lui Isus. Dar nu a avut nici cea mai mică înțelegere privind natura sa și, după ce și-a terminat lucrarea, Pavel a simțit că trăia ca Hristos și că ar trebui să fie recompensat. Lucrarea făcută de Pavel a fost un simplu serviciu făcut lui Dumnezeu. Căci Pavel, personal, deși a primit unele revelații de la Duhul Sfânt, nu obținuse deloc adevăr sau viață. Prin urmare, el nu a fost mântuit de Dumnezeu. În schimb, a fost pedepsit de El. De ce se spune că drumul lui Petru este drumul către desăvârșire? Deoarece, în practica sa, Petru a pus un accent deosebit pe viață, pe a căuta să-L cunoască pe Dumnezeu și să se cunoască pe sine însuși. Prin experiența sa cu privire la lucrarea lui Dumnezeu, el a ajuns să se cunoască pe sine, a câștigat o înțelegere privind stările corupte ale oamenilor, și-a aflat propriile lacune și a descoperit cel mai valoros lucru pe care ar trebui să-l urmărească oamenii. El a putut să-L iubească sincer pe Dumnezeu, a învățat cum să-L răsplătească pe Dumnezeu, a dobândit ceva adevăr și a avut realitatea pe care o cere Dumnezeu. Din toate lucrurile pe care Petru le-a spus în timpul încercărilor sale, se poate vedea că el a fost, într-adevăr, cel cu cea mai mare înțelegere a lui Dumnezeu. Deoarece a ajuns să înțeleagă atât de mult adevăr din cuvintele lui Dumnezeu, calea lui a devenit din ce în ce mai luminoasă și mai aliniată voii lui Dumnezeu. Dacă Petru nu ar fi deținut acest adevăr, atunci calea pe care a luat-o nu ar fi putut fi atât de corectă.

Chiar acum mai există întrebarea: dacă știi care este calea lui Petru, poți să mergi pe ea? Aceasta este o întrebare realistă. Trebuie să fii capabil să distingi clar ce tip de persoană poate să meargă pe calea lui Petru și ce tip de persoană nu poate. Cei care merg pe calea lui Petru trebuie să fie tipul potrivit de persoane. Numai dacă ești tipul potrivit de persoană poți să fii desăvârșit. Când oamenii nu sunt tipul potrivit de persoane, ei nu pot fi desăvârșiți. Cei care sunt ca Pavel nu pot merge pe calea lui Petru. Un anumit tip de persoană va merge pe un anumit tip de cale. Acest lucru este determinat în întregime de natura sa. Oricât de clar îi explici Satanei calea lui Petru, el nu poate merge pe ea. Chiar dacă ar vrea, el nu ar fi capabil să calce pe ea. Natura lui a determinat că el nu poate să o ia pe calea lui Petru. Numai cei care iubesc adevărul sunt capabili să o ia pe calea lui Petru. „Un leopard nu-și poate schimba petele” ‒ e un lucru adevărat. Dacă în natura ta nu există elemente ale iubirii de adevăr, atunci nu poți merge pe calea lui Petru. Dacă ești o persoană care iubește adevărul, dacă ești capabil să-l accepți, în ciuda firii tale corupte, și poți să primești lucrarea Duhului Sfânt și să înțelegi voia lui Dumnezeu, atunci vei putea în acest mod să te lepezi de trup și să asculți de planul lui Dumnezeu. Când firea ți se schimbă după ce treci prin câteva încercări, asta înseamnă că începi să calci încet pe calea lui Petru de a fi desăvârșit.

Iarnă, 1998