Cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic al zilelor de pe urmă

Aversiunea față de adevăr se referă în principal la dezinteres și antipatie față de adevăr și lucruri pozitive. Aversiunea față de adevăr este atunci când oamenii sunt capabili să înțeleagă adevărul și știu ce sunt lucrurile pozitive, totuși tratează adevărul și lucrurile pozitive cu o atitudine și o stare potrivnică, superficială, ostilă, echivocă și indiferentă. Acesta este firea aversiunii față de adevăr. Există acest tip de fire în toată lumea? Unii oameni spun: „Deși știu că este adevărul cuvântul lui Dumnezeu, tot nu îmi place sau nu îl accept sau cel puțin nu pot să îl accept chiar acum.” Care este problema aici? Asta e aversiunea față de adevăr. Firea din ei nu le permite să accepte adevărul. Care sunt manifestările specifice ale faptului că nu acceptă adevărul? Unii spun: „Înțeleg toate adevărurile, dar pur și simplu nu pot să le pun în practică.” Asta dezvăluie că aceasta este o persoană scârbită de adevăr și, prin urmare, nu poate să pună în practică niciun adevăr. Unii oameni zic: „Faptul că am fost capabil să câștig atât de mulți bani este un lucru asupra căruia Dumnezeu are suveranitate. El m-a binecuvântat cu adevărat, a fost atât de bun cu mine, Dumnezeu mi-a dat atâtea bogății. Toată familia mea este bine îmbrăcată și hrănită și nu duce lipsă nici de haine, nici de mâncare.” Văzând că au fost binecuvântați de Dumnezeu, acești oameni Îi mulțumesc în inimile lor, știu că toate acestea au fost poruncite de Dumnezeu și că, dacă nu ar fi fost binecuvântați de El – dacă s-ar fi bazat pe propriile talente – cu siguranță nu ar fi câștigat toți acești bani. Asta este ceea ce cred ei cu adevărat în inima lor, ceea ce știu cu adevărat și chiar Îi aduc mulțumiri lui Dumnezeu. Însă vine o zi când afacerea lor dă chix, când ei trec prin vremuri grele și suferă de sărăcie. De ce se întâmplă asta? Pentru că sunt lacomi după confort și nu se gândesc deloc cum să-și îndeplinească datoria în mod adecvat și își petrec tot timpul alergând după bogății, devenind sclavi ai banilor, ceea ce le afectează îndeplinirea datoriei și, prin urmare, Dumnezeu le ia asta. În inima lor, ei știu că Dumnezeu i-a binecuvântat cu atât de multe și le-a dat atât de multe, totuși, ei nu au nicio dorință de-a răsplăti iubirea lui Dumnezeu, nu doresc să iasă și să-și îndeplinească datoria și sunt în permanență timizi și speriați de arest și se tem să nu-și piardă toate bogățiile și plăcerile și, drept rezultat, Dumnezeu le ia aceste lucruri. Inimile lor sunt clare ca o oglindă, ei știu că Dumnezeu le-a luat aceste lucruri și că sunt disciplinați de El și, prin urmare, se roagă Lui și spun: „O, Dumnezeule! M-ai binecuvântat o dată, așa că poți să mă binecuvântezi și a doua oară. Existența Ta este eternă, la fel sunt și binecuvântările Tale pentru omenire. Îți aduc mulțumiri! Orice se întâmplă, binecuvântările Tale și promisiunea Ta nu se vor schimba. Dacă îmi vei lua, tot mă voi supune.” Însă expresia „a se supune” sună sec din gura lor. Aceasta spune că pot să asculte, dar după aceea, se gândesc la asta și ceva nu le convine: „Înainte, lucrurile erau atât de bune. De ce mi-a luat Dumnezeu totul? Dacă stăteam acasă și-mi făceam datoria nu ar fi fost același lucru cu a ieși să mi-o fac? Ce întârziam?” Își amintesc mereu de trecut. Au un fel de doleanță și insatisfacție față de Dumnezeu și se simt în permanență deprimați. Mai este Dumnezeu în inima lor? Ceea ce este în inima lor sunt banii, confortul material și acele vremuri bune. Dumnezeu nu are niciun loc în inima lor, El nu mai este Dumnezeul lor. Deși știu că este un adevăr faptul că „Dumnezeu a dat și Dumnezeu a luat”, le plac cuvintele „Dumnezeu a dat” și sunt scârbiți de cuvintele „Dumnezeu a luat”. În mod clar, acceptarea adevărului de către ei este selectivă. Când Dumnezeu îi binecuvântează, acceptă acest lucru ca fiind adevărul – dar imediat ce Dumnezeu le ia, nu-l mai pot accepta. Nu pot accepta o astfel de suveranitate din partea lui Dumnezeu și, în schimb, se împotrivesc și devin nemulțumiți. Când li se cere să-și îndeplinească datoria, ei spun: „O voi face dacă Dumnezeu îmi dă binecuvântări și haruri. Fără binecuvântările Lui și cu familia mea în această stare de sărăcie, cum să îmi îndeplinesc datoria? Nu vreau să o fac!” Ce fire este aceasta? Deși, în inimile lor, ei experimentează personal binecuvântările lui Dumnezeu și cât de multe le-a dat El, nu sunt dispuși să accepte când Dumnezeu le ia. De ce e așa? Pentru că nu pot să renunțe la bani și la viața lor confortabilă. Chiar dacă e posibil să nu fi făcut mare caz din asta, să nu fi întins mâna către Dumnezeu și să nu fi încercat să revină la valorile lor anterioare bazându-se pe propriile eforturi, ei au devenit deja demoralizați față de acțiunile lui Dumnezeu, sunt total incapabili să accepte și spun: „Este cu adevărat lipsit de considerație ca Dumnezeu să acționeze astfel. E de neînțeles. Cum pot să continui să cred în Dumnezeu? Nu mai doresc să recunosc că El este Dumnezeu. Dacă nu recunosc că El este Dumnezeu, El nu este Dumnezeu.” Este acesta un tip de fire? (Da.) Satana are acest tip de fire, Satana Îl neagă pe Dumnezeu în acest fel. Acest tip de fire este cea a aversiunii față de adevăr și a urii față de el. Când oamenii sunt scârbiți de adevăr în această măsură, unde îi duce acest lucru? Îi face să se opună lui Dumnezeu și îi face să I se opună cu încăpățânare până la capăt – ceea ce înseamnă că totul s-a sfârșit pentru ei.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Doar cunoașterea celor șase tipuri de firi corupte reprezintă adevărata cunoaștere de sine”

Cea mai evidentă stare a oamenilor cărora le este scârbă de adevăr e că nu sunt interesați de adevăr și de lucruri pozitive, ba chiar sunt dezgustați de ele și le urăsc și le place în mod deosebit să urmeze tendințe lumești. Nu acceptă în inimile lor lucrurile pe care Dumnezeu le iubește și ceea ce Dumnezeu le cere oamenilor să facă. În schimb, sunt nepăsători și indiferenți față de ele, iar unii oameni chiar disprețuiesc deseori standardele și principiile pe care Dumnezeu le solicită de la om. Ei sunt dezgustați de lucrurile pozitive și se simt mereu potrivnici, contrari și plini de dispreț față de ele în inimile lor. Aceasta este manifestarea fundamentală a scârbei de adevăr. În viața bisericească, a citi cuvântul lui Dumnezeu, a se ruga, a avea părtășie despre adevăr, a îndeplini îndatoriri și a rezolva probleme cu adevărul sunt toate lucruri pozitive. Ele sunt pe placul lui Dumnezeu, dar unii oamenii sunt dezgustați de aceste lucruri pozitive, nu le pasă de ele și sunt indiferenți față de ele. Partea cea mai detestabilă este că au o atitudine disprețuitoare față de oamenii pozitivi, precum cei onești, cei care caută adevărul, cei care își îndeplinesc îndatoririle cu loialitate și cei care protejează lucrarea casei lui Dumnezeu. Încearcă mereu să-i atace și să-i excludă pe acești oameni. Dacă descoperă că aceștia au neajunsuri sau dezvăluiri de corupție, profită de acest lucru, făcând mare zarvă și îi desconsideră constant pentru asta. Ce fel de fire este aceasta? De ce sunt atât de ostili față de oamenii pozitivi? De ce le plac atât de mult și sunt atât de binevoitori cu oamenii răi, non-credincioșii și antihriștii și de ce își pierd adesea vremea cu astfel de oameni? Unde este vorba despre lucruri negative și rele, ei simt entuziasm și exaltare, dar când este vorba de lucruri pozitive, în atitudinea lor începe să apară împotrivirea; în special, când îi aud pe oameni având părtășie despre adevăr sau rezolvând probleme folosind adevărul, se simt scârbiți și nemulțumiți în inimile lor și își varsă supărările. Nu este aceasta firea de scârbă de adevăr? Nu este aceasta dezvăluirea unei firi corupte? Există mulți oameni care cred în Dumnezeu și cărora le place să facă lucrare pentru El și să alerge entuziaști pentru El, iar când vine vorba de a-și întrebuința darurile și punctele forte, satisfăcându-și preferințele și dându-se în spectacol, au o energie nemărginită. Însă dacă le ceri să practice adevărul și să acționeze conform adevărurilor-principii, acest lucru le taie elanul și își pierd entuziasmul. Dacă nu li se permite să se dea în spectacol, ei devin apatici și abătuți. De ce oare au energie pentru a se da în spectacol? Și de ce nu au energie pentru a practica adevărul? Care este problema aici? Tuturor oamenilor le place să iasă în evidență; toți râvnesc la glorie deșartă. Toată lumea are o energie inepuizabilă când vine vorba de a crede în Dumnezeu de dragul de a câștiga binecuvântări și recompense, așa că de ce devin oamenii apatici, de ce sunt abătuți când vine vorba de a practica adevărul și a se răzvrăti împotriva trupului? De ce se întâmplă asta? Acest lucru demonstrează că inimile oamenilor sunt denaturate. Ei cred în Dumnezeu în întregime de dragul de a câștiga binecuvântări – la drept vorbind, ei fac astfel ca să intre în Împărăția cerurilor. Fără binecuvântări sau beneficii de urmărit, oamenii devin apatici și abătuți și nu au entuziasm. Toate acestea sunt cauzate de o fire coruptă căreia îi este scârbă de adevăr. Când sunt controlați de această fire, oamenii nu sunt dispuși să aleagă calea urmăririi adevărului, ei merg pe propriul drum și aleg calea incorectă – știu foarte bine că este greșit să urmărească renumele, câștigurile și statutul și, totuși, nu pot suporta să se lipsească de aceste lucruri sau să le lase deoparte și încă le urmăresc, mergând pe calea Satanei. În acest caz, ei nu Îl urmează pe Dumnezeu, ci îl urmează pe Satana. Tot ceea ce fac este în slujba Satanei și sunt slujitori ai Satanei.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a

Cum se manifestă, în principal, tipul de fire prin care ești scârbit de adevăr? Prin refuzul de a accepta emondarea. A nu accepta să fii emondat este un gen de stare manifestat de acest tip de fire. În inimile lor, acești oameni sunt deosebit de potrivnici când sunt emondați. Ei se gândesc: „Nu vreau să aud asta! Nu vreau să aud asta!” sau „De ce nu emondezi alți oameni? De ce te iei de mine?” Ce înseamnă aversiunea față de adevăr? Aversiunea față de adevăr este atunci când o persoană este total dezinteresată de tot ce are legătură cu lucrurile pozitive, cu adevărul, cu ceea ce Dumnezeu cere sau cu voia Lui. Uneori, simte repulsie față de aceste lucruri, alteori este distantă față de ele, uneori este ireverențioasă și indiferentă și le tratează ca lipsite de importanță, fiind nesinceră și superficială cu ele sau neasumându-și nicio responsabilitate pentru ele. Principala manifestare a aversiunii față de adevăr nu înseamnă doar că oamenii simt repulsie când aud adevărul. Aceasta include și lipsa dorinței de a practica adevărul, retragerea când vine momentul să practice adevărul, de parcă adevărul nu are nicio legătură cu ei. Când unii oameni au părtășie în timpul adunărilor, par foarte animați, le place să repete cuvinte și doctrine și să facă declarații alese pentru a-i induce în eroare pe ceilalți și a-i câștiga de partea lor. Par plini de energie și binedispuși în timp ce fac asta și continuă la nesfârșit. Între timp, alții își petrec toată ziua, din zori până seara, ocupați cu chestiuni care țin de credință, citind cuvintele lui Dumnezeu, rugându-se, ascultând imnuri, luând notițe, de parcă nu ar putea să stea despărțiți de Dumnezeu nici măcar o clipă. De dimineață până seara, sunt preocupați cu îndeplinirea datoriei lor. Oare acești oameni chiar iubesc adevărul? Nu au ei firea aversiunii față de adevăr? Când poate fi văzută adevărata lor stare? (Când vine timpul să practice adevărul, ei fug și nu sunt dispuși să accepte să fie emondați.) Să fie oare din cauză că nu înțeleg ceea ce aud sau că nu sunt dispuși să accepte adevărul pentru că nu-l înțeleg? Răspunsul este niciuna dintre acestea. Sunt conduși de natura lor. Aceasta este o problemă a firii. În inimile lor, acești oameni știu foarte bine că ale lui Dumnezeu cuvinte sunt adevărul, că sunt pozitive și că practicarea adevărului poate aduce schimbări în firile oamenilor și îi poate face capabili să se îngrijească de voia lui Dumnezeu – dar ei nu le acceptă sau nu le pun în practică. Asta este aversiunea față de adevăr. La cine ați văzut firea aversiunii față de adevăr? (La non-credincioși.) Non-credincioșii sunt scârbiți de adevăr, este un lucru foarte clar. Dumnezeu nu are cum să mântuiască astfel de oameni. Așadar, printre credincioșii în Dumnezeu, în ce chestiuni ați văzut oameni care erau scârbiți de adevăr? Atunci când ați avut părtășie despre adevăr cu ei, este posibil să nu se fi ridicat și să nu fi plecat, iar atunci când părtășia a abordat propriile dificultăți și probleme, este posibil să le fi înfruntat în mod corect – cu toate acestea, ei tot au firea aversiunii față de adevăr. Unde poate fi văzut acest lucru? (Ei aud predici deseori, dar nu pun adevărul în practică.) Fără îndoială, oamenii care nu pun adevărul în practică au firea aversiunii față de adevăr. Unii oamenii sunt ocazional capabili de a pune în practică puțin adevăr, prin urmare, au ei firea aversiunii față de adevăr? O astfel de fire se regăsește deopotrivă și la cei care practică adevărul, doar că în grade diferite. Faptul că ești capabil să practici adevărul nu înseamnă că nu ai firea aversiunii față de adevăr. Practicarea adevărului nu înseamnă că firea vieții tale s-a schimbat imediat – nu este cazul. Trebuie să rezolvi problema firii tale corupte, este singura cale de a obține schimbare în firea vieții tale. Practicarea adevărului cu o singură ocazie nu înseamnă că nu mai ai o fire coruptă. Ești capabil să practici adevărul într-un domeniu, dar nu ești neapărat capabil să-l practici în altele. Contextele și motivele implicate sunt diferite, dar cel mai important este că există o fire coruptă, care este rădăcina problemei. Prin urmare, odată ce firea unei persoane s-a schimbat, toate dificultățile, pretextele și scuzele sale implicate în practicarea adevărului – toate aceste probleme sunt remediate și toate răzvrătirile, defectele și neajunsurile sale sunt înlăturate. Dacă firile oamenilor nu se schimbă, acestora le va fi tot timpul greu să practice adevărul și vor exista mereu pretexte și scuze. Dacă vrei să fii capabil să practici adevărul și să te supui lui Dumnezeu în toate lucrurile, trebuie să existe mai întâi o schimbare în firea ta. Doar atunci vei fi capabili să rezolvi problemele de la rădăcină.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Doar cunoașterea celor șase tipuri de firi corupte reprezintă adevărata cunoaștere de sine”

În timpul adunărilor, unii oameni pot avea puțină părtășie despre propriile stări, dar când vine vorba de esența problemelor, de motivele și ideile personale, aceștia devin evazivi. Când oamenii îi dau în vileag pentru că au motive și țeluri, ei par să încuviințeze și să recunoască. Dar când oamenii încearcă să expună sau să disece un lucru mai în profunzime, ei nu suportă asta, se ridică și pleacă. De ce pleacă pe furiș, în momentul crucial? (Ei nu acceptă adevărul și nu sunt dispuși să-și înfrunte propriile probleme.) Aceasta este o problemă a firii. Când nu sunt dispuși să accepte adevărul pentru a rezolva problemele lor lăuntrice, nu înseamnă asta că sunt scârbiți de adevăr? Ce fel de predici sunt cel mai puțin dispuși să audă conducătorii și lucrătorii? (Predici despre cum să discernem antihriștii și conducătorii falși.) Corect. Ei se gândesc: „Toată această vorbărie despre identificarea antihriștilor și a conducătorilor falși și despre farisei – de ce tot insistați pe asta? Mă stresați.” Auzind că se va discuta despre identificarea conducătorilor și a lucrătorilor falși, găsesc orice scuză să plece. Ce înseamnă aici „să plece”? Se referă la furișare, la ascundere. De ce încearcă să se ascundă? Când alți oameni vorbesc despre fapte, ar trebui să asculți: îți face bine să asculți. Notează lucrurile care sunt aspre și care ți se par greu de acceptat; apoi, ar trebui să te gândești la ele des, să le asimilezi încet și să te schimbi încet. Așadar, de ce să te ascunzi? Astfel de oameni simt că aceste cuvinte de judecată sunt prea aspre și că nu sunt ușor de auzit, așa că ajung să dea curs împotrivirii și antipatiei. Își spun în sinea lor: „Nu sunt un antihrist sau un conducător fals – de ce tot vorbiți despre mine? De ce nu vorbiți despre alți oameni? Spuneți ceva despre identificarea oamenilor răi, nu vorbiți despre mine!” Devin evazivi și potrivnici. Ce fire este aceasta? Dacă nu sunt dispuși să accepte adevărul, argumentând și certându-se mereu pentru a se apăra, nu avem aici problema unei firi corupte? Aceasta este firea aversiunii față de adevăr. Conducătorii și lucrătorii au acest fel de stare, dar cum rămâne cu frații și surorile de rând? (Și ei o au.) Când se întâlnesc la început, toți sunt atât de iubitori și destul de fericiți să repete papagalicește cuvinte și doctrine. Toți par să iubească adevărul. Dar când vine vorba de probleme personale și dificultăți reale, mulți oameni amuțesc. De exemplu, unii sunt permanent constrânși de căsătorie. Nu mai sunt dispuși să facă o datorie sau să urmărească adevărul, iar căsătoria devine cel mai mare obstacol al lor și cea mai grea povară. La adunări, când toată lumea are părtășie despre această stare, ei se compară cu aceste cuvinte ale celorlalți exprimate prin părtășie și simt că se vorbește despre ei. Spun: „Nu mă deranjează că aveți părtășie despre adevăr, dar de ce aduceți vorba despre mine? Voi nu aveți nicio problemă? De ce vorbiți numai despre mine?” Ce fire este aceasta? Când vă adunați pentru a avea părtășie despre adevăr, trebuie să disecați probleme reale și să le permiteți tuturor să vorbească despre înțelegerea lor în legătură cu aceste probleme; numai atunci sunteți capabili să vă cunoașteți pe voi înșivă și să vă rezolvați problemele. De ce nu pot oamenii să accepte asta? Ce fire este atunci când oamenii nu sunt capabili să accepte să fie emondați și atunci când nu pot să accepte adevărul? Nu ar trebui să discerneți clar acest lucru? Toate acestea sunt manifestări ale aversiunii față de adevăr – aceasta este esența problemei. Când oamenii sunt scârbiți de adevăr, le este foarte greu să îl accepte – iar dacă nu pot să accepte adevărul, poate fi remediată problema firii lor corupte? (Nu.) Așadar, o astfel de persoană, cineva care este incapabil să accepte adevărul – este capabilă să dobândească adevărul? Poate să fie mântuită de Dumnezeu? Categoric nu.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Doar cunoașterea celor șase tipuri de firi corupte reprezintă adevărata cunoaștere de sine”

Pentru a-și proteja propria vanitate și mândrie și pentru a-și menține reputația și statutul, unii oameni sunt fericiți să-i ajute pe alții și să se sacrifice pentru prietenii lor, indiferent de preț. Însă când trebuie să protejeze interesele casei lui Dumnezeu, adevărul și dreptatea, intențiile lor bune s-au dus, au dispărut complet. Când ar trebui să practice adevărul, nu îl practică deloc. Ce se întâmplă? Pentru a-și proteja propria demnitate și mândrie, ei vor plăti orice preț și vor îndura orice suferință. Însă când trebuie să facă lucrare adevărată și să se ocupe de treburi practice, să ocrotească lucrarea bisericii și lucrurile pozitive și să-i protejeze și să-i aprovizioneze pe aleșii lui Dumnezeu, de ce nu mai au puterea să plătească orice preț și să îndure orice suferință? Acest lucru este de neconceput. De fapt, au un fel de fire căreia îi este scârbă de adevăr. De ce spun Eu că firii lor îi este scârbă de adevăr? Pentru că, ori de câte ori un lucru implică a fi martor pentru Dumnezeu, practicarea adevărului, protejarea aleșilor lui Dumnezeu, lupta împotriva urzelilor Satanei sau protejarea lucrării bisericii, ei fug și se ascund și nu se ocupă de nicio chestiune adecvată. Unde le este eroismul și spiritul de a îndura suferința? Unde aplică aceste lucruri? Asta e ușor de văzut. Chiar dacă cineva îi dojenește, spunând că nu ar trebui să fie atât de egoiști și de josnici și să se protejeze pe ei înșiși, că s-ar cuveni să protejeze lucrarea bisericii, lor nu le pasă cu adevărat. Ei își spun: „Eu nu fac acele lucruri și nu au nimic de-a face cu mine. Ce folos ar aduce urmăririi mele a renumelui, câștigurilor și statutului să acționez în acest fel?” Nu sunt persoane care urmăresc adevărul. Le place doar să caute renumele, câștigurile și statutul și nu fac deloc lucrarea pe care Dumnezeu le-a încredințat-o. Așa că, atunci când este nevoie de ei pentru a face lucrarea bisericii, aleg pur și simplu să fugă. Asta înseamnă că, în inimile lor, nu le plac lucrurile pozitive și nu sunt interesați de adevăr. Aceasta este o manifestare clară a faptului că sunt scârbiți de adevăr. Numai cei care iubesc adevărul și dețin adevărul-realitate pot face un pas în față atunci când lucrarea casei lui Dumnezeu și aleșii lui Dumnezeu le-o cer, numai ei pot să se ridice, curajoși și obligați de datorie, să fie mărturie pentru Dumnezeu și să aibă părtășie despre adevăr, conducându-i pe aleșii lui Dumnezeu pe calea cea dreaptă, permițându-le să ajungă la supunere față de lucrarea lui Dumnezeu. Numai aceasta reprezintă o atitudine de responsabilitate și o manifestare a grijii față de voia lui Dumnezeu. Dacă nu aveți această atitudine, sunteți efectiv nepăsători în modul vostru de a gestiona lucrurile și gândiți: „Voi face lucrurile din sfera datoriei mele, dar nu îmi pasă de nimic altceva. Dacă mă întrebi ceva, îți voi răspunde – dacă am o dispoziție bună. Altfel, nu o voi face. Aceasta este atitudinea mea”, atunci acesta este un tip de fire coruptă, nu-i așa? A vă proteja doar propriul statut, reputația și mândria și a proteja doar lucrurile care au legătură cu propriile interese – înseamnă asta a proteja o cauză justă? Înseamnă asta a proteja interesele casei lui Dumnezeu? În spatele acestor motive meschine, egoiste, se află firea de a-ți fi scârbă de adevăr. Majoritatea dintre voi afișează frecvent aceste tipuri de manifestări și, în momentul în care întâlniți ceva care are legătură cu interesele casei lui Dumnezeu, vă eschivați, spunând: „Nu am văzut”, sau „nu știu”, sau „nu am auzit”. Indiferent că într-adevăr nu ești conștient de acest lucru sau că doar pretinzi asta, dacă, atunci când contează cel mai mult, dezvălui acest tip de fire coruptă în momentele cruciale, atunci este greu de spus dacă ești o persoană care crede cu adevărat în Dumnezeu sau nu; pentru Mine, ori ești cineva care este confuz în credința sa, ori ești un non-credincios. În niciun caz, nu ești o persoană care iubește adevărul.

S-ar putea să înțelegeți ce înseamnă să-ți fie scârbă de adevăr, dar de ce spun că a-ți fi scârbă de adevăr este o fire? O fire nu are nimic de-a face cu manifestările ocazionale, temporare, iar astfel de manifestări nu se califică drept o problemă a firii. Indiferent ce fel de fire coruptă are o persoană, aceasta se va dezvălui adesea sau chiar constant în ea; va fi dezvăluită ori de câte ori acea persoană se află în contextul potrivit. Prin urmare, nu puteți caracteriza în mod arbitrar o problemă a firii pe baza unei manifestări ocazionale, temporare. Așadar, ce este o fire? Firile sunt legate de intenții și motivații, sunt legate de gândirea și punctul de vedere al unei persoane. Pari că reușești să îți dai seama că ele te domină și te influențează, dar firile pot fi, de asemenea, ascunse, camuflate și obscurate de fenomene superficiale. Pe scurt, atât timp cât în tine există o fire, aceasta va interfera cu tine, te va constrânge și te va controla și va da naștere în tine multor comportamente și manifestări – aceasta este o fire. Căror comportamente, gânduri, puncte de vedere și atitudini dă naștere adesea firea de scârbă de adevăr? Una dintre principalele caracteristici ale scârbei de adevăr pe care o manifestă oamenii este lipsa de interes pentru lucrurile pozitive și adevăr, precum și dezinteresul, apatia inimii, lipsa dorinței de a ajunge la adevăr și faptul de a crede că toate acestea sunt în regulă ori de câte ori e vorba de ceva ce implică practicarea adevărului. Voi da un exemplu simplu. Un lucru ce ține de simțul practic despre care oamenii vorbesc adesea cu privire la o sănătate bună este să mănânci mai multe fructe și legume, să mănânci mai multe alimente ușoare și mai puțină carne și, mai ales, mai puține prăjeli; acesta este un ghid pozitiv pentru sănătatea și bunăstarea oamenilor. Toată lumea poate înțelege și accepta ce să mănânce mai mult și ce să mănânce mai puțin, deci această acceptare se bazează pe teorie sau pe practică? (Pe teorie.) Cum se manifestă acceptarea teoretică? Printr-un fel de recunoaștere simplă. Înseamnă să crezi că această afirmație este corectă și că e foarte bună, cu ajutorul unui discernământ care se bazează pe judecata ta. Dar ai vreo dovadă care să demonstreze această afirmație? Ai vreo temelie să crezi asta? Fără a experimenta tu însuți acest lucru, fără niciun temei sau vreo bază care să verifice dacă această afirmație este corectă sau greșită și, desigur, fără a învăța lecții din greșelile anterioare și fără exemple din viața reală, tu doar ai acceptat acest punct de vedere – aceasta este o acceptare teoretică. Indiferent dacă o accepți teoretic sau practic, trebuie mai întâi să confirmi că afirmația „Mănâncă mai multe legume și mai puțină carne” este corectă și e un lucru pozitiv. Deci, cum poate fi văzută firea ta de scârbă de adevăr? Pe baza modului în care abordezi și aplici această afirmație în viața ta; acesta arată atitudinea ta față de acea afirmație, dacă ai acceptat-o teoretic și în termeni de doctrină sau dacă ai aplicat-o în viața reală și ai făcut din ea realitatea ta. Dacă doar ai acceptat afirmația din punct de vedere al doctrinei, dar ceea ce faci în viața reală contrazice complet această afirmație sau dacă nu demonstrezi nicio aplicație practică a acesteia, atunci îți place această afirmație sau îți e scârbă de ea? De exemplu, când mănânci, vezi niște legume verzi și te gândești: „Legumele verzi sunt bune pentru sănătate, dar nu au gust bun, iar carnea are un gust mai bun, așa că voi mânca mai întâi puțină carne” și apoi mănânci doar carne și nu legume verzi, ce fel de fire arată asta? Una de a nu accepta afirmațiile corecte, de scârbă față de lucrurile pozitive și de a fi dispus să mănânci doar conform preferințelor trupești. Acest tip de persoană, care este nesătulă și lacomă după plăcere, a ajuns deja să-i fie foarte scârbă de lucrurile pozitive, să simtă repulsie față de acestea, iar acesta este un fel de fire. Cineva ar putea recunoaște că această afirmație este destul de corectă, dar el însuși nu poate face acel lucru și, deși nu poate, le spune totuși altora să-l facă; după ce o spune de multe ori, acea afirmație devine pentru el un fel de teorie și nu are niciun efect asupra sa. Acea persoană știe foarte bine în inima sa că este corect să mănânci mai multe legume și că nu e bine să mănânci mai multă carne, dar se gândește: „Oricum, nu sunt în pierdere, să mănânc carne înseamnă să am un avantaj, și nu simt că e nesănătos.” Lăcomia și dorințele ei au făcut-o să aleagă un stil de viață incorect și să se împotrivească mereu simțului practic corect și a stilului de viață potrivit. Are genul de fire coruptă care râvnește la avantaje și la plăcerea trupească, așa că îi va fi oare ușor să accepte afirmații corecte și lucruri pozitive? Nu îi va fi deloc ușor. Stilul său de viață nu este atunci guvernat de firea sa coruptă? Este o dezvăluire și o manifestare a firii sale corupte. Ceea ce se manifestă în exterior este reprezentat de aceste comportamente și de o atitudine, dar, de fapt, este o fire care o guvernează. Ce fire este aceasta? Este scârba de adevăr. Această fire de scârbă de adevăr este greu de descoperit; nimeni nu simte că îi este scârbă de adevăr, dar faptul de a crede în Dumnezeu de ceva ani și a nu ști încă să practice adevărul e suficient să arate că îi este scârbă de adevăr. Oamenii ascultă atât de multe predici și citesc atât de mult din cuvântul lui Dumnezeu, iar voia lui Dumnezeu este ca ei să accepte cuvintele Sale în inimile lor și să aducă aceste cuvinte în viața lor reală pentru a le practica și a le folosi, astfel încât să înțeleagă adevărul și să facă din adevăr viața lor. Această cerință este dificil de îndeplinit pentru majoritatea oamenilor și de aceea se spune că majoritatea oamenilor au firea de scârbă de adevăr.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a

Indiferent ce gândesc, ce spun sau cum văd lucrurile, totdeauna consideră că propriile puncte de vedere și atitudini sunt corecte și că ceea ce spun alții nu e la fel de bun sau de corect precum ceea ce spun ei. Întotdeauna se agață de opiniile lor și, indiferent cine vorbește, nu vor să-l asculte. Chiar dacă ceea ce spune altcineva este corect sau în acord cu adevărul, ei nu vor accepta; doar vor părea că ascultă, dar nu vor adopta realmente ideea, iar când va veni timpul să acționeze, tot vor face lucrurile așa cum doresc, gândindu-se mereu că ceea ce spun ei este corect și rezonabil. […] Ce va spune Dumnezeu când va vedea acest comportament al tău? Va spune: „Ești intransigent! E de înțeles că s-ar putea să te agăți de ideile tale când nu știi că greșești, dar când știi clar că greșești și totuși te agăți de ideile tale și ai prefera să mori, decât să te căiești, nu ești decât un nesăbuit încăpățânat și ai o problemă. Dacă, indiferent cine face o sugestie, întotdeauna adopți o atitudine negativă, de împotrivire față de ea, și nu accepți nici măcar un strop din adevăr, iar inima îți e total potrivnică, închisă și refractară, atunci ești foarte ridicol, ești un om absurd! Ești prea dificil!” În ce sens ești dificil? Ești dificil întrucât ceea ce afișezi nu este o abordare eronată sau un comportament eronat, ci o manifestare a firii tale. O manifestare a cărei firi? A unei firi în care îți e lehamite de adevăr și urăști adevărul. Odată ce ai fost identificat ca persoană care urăște adevărul, în ochii lui Dumnezeu ai o problemă și El te va detesta, te va respinge și te va ignora. Din punctul de vedere al oamenilor, cel mult ei vor spune: „Firea acestei persoane e rea, este incredibil de încăpățânată, împietrită și arogantă! E greu să te înțelegi cu persoana asta și nu iubește adevărul. N-a acceptat niciodată adevărul și nu-l pune în practică.” Cel mult, toți te vor evalua astfel, dar poate această evaluare să-ți decidă soarta? Evaluarea pe care ți-o fac oamenii nu poate să-ți decidă soarta, dar există un lucru pe care nu trebuie să-l uiți: Dumnezeu examinează atent inimile oamenilor și, în același timp, El le observă fiecare cuvânt și faptă. Dacă Dumnezeu te definește în felul acesta și spune că urăști adevărul, dacă El nu spune doar că firea ta e puțin coruptă sau că ești puțin neascultător, nu e asta o problemă foarte gravă? (Este gravă.) Asta înseamnă necaz, iar necazul acesta nu constă în modul în care te văd oamenii sau cum te evaluează ei, ci în modul în care Dumnezeu vede firea ta coruptă de-a urî adevărul. Cum o vede Dumnezeu, deci? Oare Dumnezeu doar a stabilit că urăști, și nu iubești adevărul, și asta-i tot? Oare e atât de simplu? De unde vine adevărul? Pe cine reprezintă adevărul? (Îl reprezintă pe Dumnezeu.) Reflectați asupra acestui lucru: dacă o persoană urăște adevărul, atunci, din punctul lui Dumnezeu de vedere, cum o va privi El? (Ca fiind dușmanul Său.) Nu e asta o problemă gravă? Când o persoană urăște adevărul, ea Îl urăște pe Dumnezeu! De ce spun Eu că Îl urăște pe Dumnezeu? L-a blestemat ea pe Dumnezeu? I s-a împotrivit lui Dumnezeu fățiș? L-a judecat sau L-a osândit pe la spate? Nu neapărat. Atunci, de ce spun că a manifesta o fire care urăște adevărul înseamnă a-L urî pe Dumnezeu? Asta nu înseamnă să faci din țânțar armăsar, e realitatea situației. Este ca în cazul fariseilor ipocriți care L-au pironit pe cruce pe Domnul Isus pentru că urau adevărul – consecințele au fost teribile. Asta înseamnă că, dacă o persoană are o fire căreia îi e lehamite de adevăr și urăște adevărul, aceasta poate răbufni din ea oricând și oriunde și, dacă trăiește după firea asta, oare nu I se va împotrivi lui Dumnezeu? Când persoana se va confrunta cu ceva care implică adevărul sau cu luarea unei decizii, dacă ea nu poate accepta adevărul și trăiește după firea ei coruptă, I se va împotrivi în mod natural lui Dumnezeu și-L va trăda, întrucât firea ei coruptă este una care-L urăște pe Dumnezeu și urăște adevărul. Dacă ai o asemenea fire, atunci, chiar și când e vorba de cuvinte rostite de Dumnezeu, tu le vei pune sub semnul întrebării și vei vrea să le analizezi și să le diseci. Apoi vei fi suspicios în privința cuvintelor Lui și vei spune: „Acestea sunt cu adevărat cuvintele lui Dumnezeu? Mie nu-mi par a fi adevărul, nu mi se par toate neapărat corecte!” Oare nu a răbufnit astfel firea ta de-a urî adevărul? Te poți supune lui Dumnezeu, când gândești în modul acesta? Categoric nu poți. Dacă nu te poți supune Lui, mai este El Dumnezeul tău? Nu este. Ce va fi Dumnezeu pentru tine, atunci? Îl vei trata ca pe un subiect de cercetare, ca pe cineva pe care să-L pui la îndoială, cineva pe care să-L condamni; Îl vei trata ca pe un om obișnuit și comun și-L vei condamna ca atare. Făcând astfel, vei deveni o persoană care I se împotrivește lui Dumnezeu și Îl blasfemiază. Ce fel de fire provoacă lucrul acesta? Este provocat de o fire arogantă, care s-a inflamat într-o anumită măsură; nu doar că din tine va răbufni firea ta satanică, ci și chipul tău satanic va fi complet expus. Ce se întâmplă cu relația dintre Dumnezeu și un om care a ajuns la stadiul de-a I se împotrivi lui Dumnezeu și a cărui răzvrătire față de El a ajuns la un anumit grad? Devine o relație ostilă, în care un om Îl plasează pe Dumnezeu în opoziție cu sine. Dacă, în credința ta în Dumnezeu, nu poți accepta adevărul și nu i te poți supune, atunci Dumnezeu nu este Dumnezeul tău. Dacă refuzi și respingi adevărul, vei fi devenit deja cineva care I se împotrivește lui Dumnezeu. Mai poate Dumnezeu să te mântuiască, atunci? Categoric nu poate. Dumnezeu îți dă o oportunitate să primești mântuirea Sa și nu te vede ca pe un dușman, însă tu nu poți accepta adevărul și-L plasezi pe Dumnezeu în opoziție cu tine; incapacitatea ta de a-L accepta pe Dumnezeu ca fiind adevărul tău și calea ta te face o persoană care I se împotrivește lui Dumnezeu. Cum ar trebui rezolvată această problemă? Trebuie să te căiești și să schimbi direcția rapid. De exemplu, când întâmpini o problemă sau o dificultate în timp ce îți îndeplinești datoria și nu știi cum s-o rezolvi, nu trebuie să te gândești orbește la ea. Mai întâi trebuie să te liniștești înaintea lui Dumnezeu, să te rogi, să cauți la El și să vezi ce spun cuvintele Lui despre ea. Dacă, după citirea cuvintelor lui Dumnezeu, tot nu înțelegi și nu știi de care adevăruri ține această chestiune, trebuie să rămâi fidel unui principiu, și anume: în primul rând să asculți, să nu ai idei sau gânduri personale, să aștepți cu inima liniștită și să vezi cum intenționează și cum vrea Dumnezeu să acționeze. Când nu înțelegi adevărul, ar trebui să-l cauți și ar trebui să-L aștepți pe Dumnezeu, în loc să acționezi orbește și neglijent. Dacă cineva îți dă o sugestie atunci când nu înțelegi adevărul și-ți spune cum să acționezi în acord cu adevărul, întâi ar trebui s-o accepți și să-i lași pe toți să aibă părtășie despre ea și să vezi dacă această cale este sau nu corectă și dacă este sau nu în acord cu adevărurile-principii. Dacă îți confirmi că este în acord cu adevărul, atunci practică în modul respectiv; dacă stabilești că nu se potrivește cu adevărul, atunci nu practica în acel mod. Atât este de simplu! Atunci când cauți adevărul, ar trebui să cauți de la mulți oameni. Dacă cineva are ceva de spus, ar trebui să-l asculți și să iei în serios toate cuvintele sale. Nu-l ignora și nu-l disprețui, fiindcă asta se leagă de chestiuni din sfera datoriei tale și trebuie să iei în serios acest lucru. Aceasta e atitudinea și starea corectă. Când te afli în starea corectă și nu dai dovadă de o fire căreia îi este lehamite de adevăr și urăște adevărul, atunci practicarea în acest mod va înlocui firea ta coruptă. Asta e practicarea adevărului. Ce roade va aduce dacă practici în modul acesta? (Vom fi îndrumați de Duhul Sfânt.) A primi îndrumarea Duhului Sfânt e un aspect. Uneori, chestiunea va fi foarte simplă și se poate înfăptui folosindu-ți propria minte; după ce alții au terminat să-ți dea sugestii și înțelegi, vei fi capabil să îndrepți lucrurile și să acționezi în acord cu principiile. Oamenii pot crede că aceasta este o chestiune minoră, dar pentru Dumnezeu e o chestiune importantă. De ce spun asta? Deoarece, atunci când practici în felul acesta, pentru Dumnezeu ești o persoană care poate să practice adevărul, o persoană care iubește adevărul și o persoană căreia nu îi e lehamite de adevăr – atunci când Dumnezeu vede în inima ta, El îți vede și firea, iar asta e o chestiune importantă. Cu alte cuvinte, când îți faci datoria și acționezi în prezența lui Dumnezeu, ceea ce trăiești și manifești sunt, toate, adevăruri-realități pe care oamenii ar trebui să le aibă. Atitudinile, gândurile și stările pe care le ai în tot ce faci sunt cele mai importante lucruri pentru Dumnezeu și ele sunt ceea ce El examinează atent.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Numai trăind adesea înaintea lui Dumnezeu se poate obține o relație normală cu El”

Cum se manifestă cu precădere în oameni firea lehamitei de adevăr? Când văd un lucru pozitiv, ei nu îl evaluează conform adevărului – la ce apelează ei ca să-l evalueze? Folosesc logica Satanei ca să-l evalueze și să vadă dacă acest lucru e făcut cu stil, care e forma lui și cât de impresionant e. Ei evaluează totul cu metodele pe care le folosește Satana ca să evalueze oamenii, adică principiile și metodele pe care le folosesc necredincioșii ca să evalueze oamenii. Ei nu caută adevărul când fac lucruri, iar punctul de pornire al tuturor acțiunilor lor este să le evalueze folosindu-și propriile închipuiri și puncte de vedere, cunoașterea și filozofiile de viață pe care le-au înțeles, dând la o parte adevărul – așa fac ei totul. Folosesc punctele de vedere ale omului și logica Satanei ca mijloc de evaluare și, după ce evaluează iar și iar, descoperă că, în ochii lor, nimeni nu e la fel de bun ca ei – ei sunt cei mai buni. Au cerințele lui Dumnezeu față de omenire în inimile lor? Există principii ale adevărului acolo? Nu, nu există niciunul. Ei nu văd cerințele lui Dumnezeu față de omenire, nu văd că adevărul e realitatea tuturor lucrurilor pozitive, nu văd că adevărul este deasupra tuturor lucrurilor, așa că ei, în mod natural, Îl disprețuiesc pe Dumnezeul întrupat și au întotdeauna noțiuni despre felul de a se îmbrăca, despre vorbirea și purtarea întrupării lui Dumnezeu. Prin urmare, după un contact îndelungat, ei se gândesc: „Nu ești atât de demn, de maiestuos și de profund pe cât mi-am imaginat și nici măcar nu ai la fel de multă clasă ca mine. Cum stau eu aici, nu am clasa unei persoane grozave? Deși Tu rostești adevărul, nu văd nimic la Tine care să arate ca Dumnezeu. Vorbești întotdeauna despre adevăr, vorbești întotdeauna despre a intra în realitate, de ce nu dezvălui câteva taine? De ce nu vorbești puțin în limbajul celui de-al treilea Cer?” Ce fel de logică și punct de vedere asupra lucrurilor sunt acestea? (Este punctul de vedere al Satanei asupra lucrurilor.) Acest lucru vine de la Satana. Cum credeți că abordez aceste lucruri? (Urăști acest gen de persoană și nu dorești să interacționezi cu ea.) Vă înșelați. Dimpotrivă, când voi întâlni o asemenea persoană, mă voi apropia de ea și voi avea părtășie cu ea în mod normal, voi oferi ce pot și voi ajuta cum pot. Dacă e încăpățânată și îndărătnică, în mod normal, nu numai că mă voi înțelege bine cu ea, dar voi și discuta cu ea despre lucruri cât se poate de mult. Voi spune: „Crezi că funcționează să faci lucrurile în acest fel? Folosește oricare dintre metodele pe care le simți potrivite, iar dacă simți că niciuna dintre ele nu e potrivită, gândește-te la propria ta cale de a rezolva problema.” Cu cât mai grozavă se crede acest gen de persoană, cu atât mai bine mă înțeleg cu ea în acest fel; nu-mi voi da aere în fața nimănui. Dacă vor fi două locuri, unul mai sus și unul mai jos, o voi lăsa pe ea să stea pe cel mai de sus, iar eu voi sta pe cel mai de jos. Voi vorbi cu ea înălțându-mi capul și, în cele din urmă, o voi face să se simtă rușinată și să-și dea seama, încetul cu încetul, că nu deține niciun adevăr, că e sărăcită și demnă de milă, amorțită și obtuză. Ce crezi despre această metodă? (Este bună.) Așadar, dacă ar fi să o resping, ar fi bine pentru ea? Dacă ea crede în Dumnezeu cu o oarecare sinceritate, dacă are puțină umanitate și poate fi mântuită, atunci e în regulă pentru Mine să interacționez cu ea. În cele din urmă, într-o zi, dacă va înțelege adevărul, va alege singură să se așeze pe locul de mai jos și nu va mai fi mândră. Dacă o voi respinge, va rămâne o ignorantă și o nesăbuită pentru totdeauna, spunând și făcând lucruri prostești, și va fi întotdeauna o persoană nesăbuită, sărăcită și demnă de milă – aceasta este starea urâtă a oamenilor care nu urmăresc adevărul. Oamenii tratează cu superioritate și disprețuiesc lucrurile pozitive și, când văd pe cineva care e onest, iubitor și care practică mereu adevărul, dar căruia îi lipsește uneori înțelepciunea, îl disprețuiesc din inimă. Ei cred că o asemenea persoană e inutilă, că nu e bună de nimic, în vreme ce ei înșiși sunt șireți, pricepuți la calcule, experți în comploturi și uneltiri, au mijloace și talente, sunt capabili și cu darul vorbirii. Ei cred că asta îi face subiecții mântuirii lui Dumnezeu, dar, de fapt, este exact pe dos: sunt genul de persoane de care lui Dumnezeu Îi e lehamite. Aceasta este firea aversiunii față de adevăr și a lehamitei de adevăr.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Cunoașterea firii este temelia schimbării acesteia”

Dumnezeu nu detestă calibrul slab al oamenilor, El nu detestă nesăbuința lor și nu detestă faptul că au firi corupte. Ce anume detestă Dumnezeu cel mai mult la oameni? Când aceștia sunt scârbiți de adevăr. Dacă ești scârbit de adevăr, atunci numai din cauza asta, Dumnezeu nu va găsi niciodată încântare în tine. Asta este scris în piatră. Dacă ești scârbit de adevăr, dacă nu iubești adevărul, dacă atitudinea ta față de adevăr este nepăsătoare, disprețuitoare și arogantă sau chiar scârbită, potrivnică și respingătoare – dacă așa te comporți – atunci Dumnezeu este cu totul dezgustat de tine și ești ca înecat, departe de mântuire. Dacă, în inima ta, chiar iubești adevărul, însă ai un calibru oarecum slab și ești lipsit de perspicacitate și puțin nesăbuit; dacă deseori faci greșeli, dar nu intenționezi să faci rău și ai făcut pur și simplu câteva lucruri nesăbuite; dacă în inima ta ești dispus să auzi părtășia lui Dumnezeu despre adevăr și tânjești după adevăr; dacă atitudinea pe care o ai în tratarea adevărului și a cuvintelor lui Dumnezeu este una de sinceritate și dor, iar tu poți să venerezi și să prețuiești cuvintele lui Dumnezeu, asta este suficient. Lui Dumnezeu Îi plac astfel de oameni. Chiar dacă s-ar putea să fii un pic nesăbuit uneori, Dumnezeu tot te place. Dumnezeu îți iubește inima, care tânjește după adevăr și El iubește atitudinea ta sinceră față de adevăr. Deci, Dumnezeu are milă de tine și îți oferă întotdeauna har. El nu ia în considerare calibrul tău slab sau nesăbuința ta, și nici fărădelegile tale. Deoarece atitudinea ta față de adevăr este sinceră și pasionată, iar inima ta este cinstită, atunci – luând în considerare sinceritatea inimii tale și această atitudine a ta – El va fi mereu milos față de tine, iar Duhul Sfânt va lucra asupra ta și vei avea speranța mântuirii. Pe de altă parte, dacă ai inima împietrită sau ești indulgent cu tine însuți, dacă ești scârbit de adevăr, nu iei în seamă niciodată cuvintele lui Dumnezeu și tot ceea ce implică adevărul și ești potrivnic și disprețuitor din adâncul inimii tale, atunci care este atitudinea lui Dumnezeu față de tine? Detestare, repulsie și mânie veșnică. Care două caracteristici sunt evidente în firea dreaptă a lui Dumnezeu? Milostenie din belșug și mânie profundă. „Din belșug” din „milostenie din belșug” înseamnă că milostenia lui Dumnezeu este tolerantă, răbdătoare, îngăduitoare și că este cea mai mare iubire – asta înseamnă „din belșug”. Întrucât oamenii sunt nesăbuiți și au un calibru slab, așa trebuie să acționeze Dumnezeu. Dacă iubești adevărul, dar ești nesăbuit și ai un calibru slab, atitudinea lui Dumnezeu este de milostenie din belșug pentru tine. Ce include milostenia? Răbdare și toleranță: Dumnezeu este tolerant și răbdător față de ignoranța ta, îți oferă suficientă credință ca să te sprijine, să te aprovizioneze și să te ajute, astfel încât să poți înțelege puțin câte puțin adevărul și să te maturizezi treptat. Pe ce temelie este construit acest lucru? Pe temelia iubirii omului față de adevăr, a modului în care tânjește după el și a atitudinii lui sincere față de Dumnezeu, de cuvintele Lui și de adevăr. Acestea sunt comportamentele fundamentale care ar trebui să se manifeste în oameni. Dacă însă, în inima lui, un om e scârbit de adevăr, dezgustat de adevăr, sau chiar îl urăște, dacă nu-l ia niciodată în serios și vorbește tot timpul despre realizările lui, despre felul în care a lucrat, despre câtă experiență are, despre lucrurile prin care a trecut, despre felul în care Dumnezeu îl stimează și i-a încredințat sarcini mărețe – dacă vorbește numai despre aceste lucruri, despre calificările, realizările și talentele lui, dacă se împăunează mereu și nu are niciodată părtășie despre adevăr, nu este martor pentru Dumnezeu sau nu are părtășie despre înțelegerea dobândită din experimentarea lucrării lui Dumnezeu sau despre cunoașterea pe care o are despre Dumnezeu, oare nu este scârbit de adevăr? Așa se manifestă faptul că e scârbit de adevăr și lipsa de iubire față de el. Unii spun: „Cum poate asculta predici dacă nu iubește adevărul?” Oare toți cei care ascultă predici iubesc adevărul? Unii pur și simplu fac lucrurile mecanic. Sunt forțați să joace teatru în fața celorlalți, temându-se că, dacă nu participă la viața bisericii, casa lui Dumnezeu nu le va recunoaște credința. Cum definește Dumnezeu această atitudine față de adevăr? Dumnezeu spune că ei nu iubesc adevărul, că sunt scârbiți de adevăr. În firea lor, există cel mai dezastruos lucru, chiar mai dezastruos decât aroganța și înșelătoria, iar acela este faptul de a fi scârbit de adevăr. Dumnezeu vede asta. Dată fiind firea dreaptă a lui Dumnezeu, cum tratează El astfel de oameni? Este plin de mânie față de ei. Dacă Dumnezeu este plin de mânie față de cineva, uneori îl admonestează sau îl disciplinează și pedepsește. Dacă nu I se opune lui Dumnezeu în mod voit, El va fi tolerant, va aștepta și va supraveghea. Din cauza situației sau a altor motive obiective, Dumnezeu s-ar putea să folosească acest non-credincios ca să-I facă servicii, dar de îndată ce mediul o permite și momentul este potrivit, astfel de oameni vor fi dați afară din casa lui Dumnezeu, pentru că nu sunt potriviți nici măcar să facă servicii. Așa este mânia lui Dumnezeu. De ce este Dumnezeu atât de profund mânios? Acest lucru exprimă ura adâncă a lui Dumnezeu pentru cei care sunt scârbiți de adevăr. Mânia profundă a lui Dumnezeu indică faptul că El a definit finalul și destinația unor astfel de oameni care sunt scârbiți de adevăr. Unde îi clasează Dumnezeu pe acești oameni? Dumnezeu îi clasează în tabăra Satanei. Întrucât este plin de mânie față de ei și sătul de aceștia, Dumnezeu le închide ușa, nu le permite să pună piciorul în casa lui Dumnezeu și nu le dă șansa de a fi mântuiți. Aceasta este una dintre manifestările mâniei lui Dumnezeu. De asemenea, Dumnezeu îi pune la același nivel cu Satana, cu demonii necurați și cu duhurile rele, cu non-credincioșii și, la momentul potrivit, El îi va alunga. Nu este acesta un mod de a Se ocupa de ei? (Ba da.) Așa este mânia lui Dumnezeu. Și ce îi așteaptă odată ce sunt alungați? Se vor mai putea bucura vreodată de harul, binecuvântările și mântuirea de la Dumnezeu? (Nu.)

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Pentru a-ți îndeplini bine datoria, înțelegerea adevărului este cea mai importantă”

Dacă ți-e scârbă de adevăr, îl hulești și îl disprețuiești mereu, dacă ai acest fel de natură, nu te vei schimba ușor. Chiar dacă te schimbi, rămâne de văzut dacă atitudinea lui Dumnezeu s-a schimbat. Dacă ceea ce faci poate schimba atitudinea lui Dumnezeu, atunci încă ai speranță să fii mântuit. Dacă nu poți să schimbi atitudinea lui Dumnezeu și, în adâncul inimii Sale, S-a scârbit de mult de esența ta, atunci nu ai nicio speranță să fii mântuit. Prin urmare, trebuie să vă examinați. Dacă ești într-o stare în care îți este scârbă de adevăr și i te împotrivești, este foarte periculos. Dacă provoci adesea o astfel de stare, dacă te prăbușești adesea într-o astfel de stare sau dacă, în mod fundamental, ești o astfel de persoană, atunci este cu atât mai mult o problemă. Dacă te afli ocazional în starea de a-ți fi scârbă de adevăr, în primul rând, s-ar putea să fie din cauza staturii tale mici; în al doilea rând, însăși firea coruptă a omului conține acest fel de esență, care, în mod inevitabil, provoacă această stare. Totuși, această stare nu reprezintă esența ta. Uneori, o emoție trecătoare poate produce o stare care te face să-ți fie scârbă de adevăr. Este doar un lucru temporar. Nu este provocat de esența firii tale, de a-ți fi scârbă de adevăr. Dacă este o stare temporară, poate fi inversată, dar cum o inversezi? Trebuie să vii imediat înaintea lui Dumnezeu, pentru a căuta adevărul în această privință și a deveni capabil să recunoști adevărul, și să te supui acestuia și lui Dumnezeu. Atunci această stare este înlăturată. Dacă nu o înlături și o lași să continue la nesfârșit, ești în pericol. De exemplu, unii spun: „În orice caz, am un calibru slab și nu pot înțelege adevărul, așa că nu-l voi mai urmări și nici nu trebuie să mă supun lui Dumnezeu. Cum a putut Dumnezeu să-mi dea acest calibru? Dumnezeu nu este drept!” Negi dreptatea lui Dumnezeu. Nu înseamnă asta să-ți fie scârbă de adevăr? Este atitudinea de a-ți fi scârbă de adevăr și o manifestare a scârbei de adevăr. Există un context al apariției acestei manifestări, așa că este necesar să înlăturăm acest context și cauza acestei stări. Odată ce cauza este înlăturată, starea ta va dispărea odată cu ea. Unele stări sunt ca un simptom, precum tusea, care ar putea fi provocat de o răceală sau de pneumonie. Dacă vindeci răceala sau pneumonia, și tusea se va ameliora. Când cauza este înlăturată, simptomele dispar. Însă unele stări de scârbă de adevăr nu sunt un simptom, ci o tumoră. Cauza bolii este în interior. S-ar putea să nu fii capabil să găsești niciun simptom dacă te uiți la exterior, dar odată ce apare boala, este fatală. Aceasta este o problemă foarte gravă. Astfel de oameni nu acceptă sau nu recunosc niciodată adevărul sau chiar îl hulesc constant, ca necredincioșii. Chiar dacă nu rostesc niciodată cuvintele, ei continuă să calomnieze, să respingă și să infirme adevărul în inimile lor. Nu contează care adevăr – fie că este vorba de cunoașterea de sine, de recunoașterea propriei firi corupte, de acceptarea adevărului, de supunerea față de Dumnezeu, de a nu face lucrurile într-un mod superficial, sau de a fi o persoană onestă – ei nu acceptă, nu admit sau nu dau atenție niciunui aspect al adevărului sau chiar infirmă și hulesc toate aspectele adevărului. Aceasta este firea de a-ți fi scârbă de adevăr, este un fel de esență. La ce soi de final duce această esență? La a fi disprețuit și respins de Dumnezeu, iar apoi la pierzanie. Consecințele sunt foarte grave.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Pentru a-ți îndeplini bine datoria, înțelegerea adevărului este cea mai importantă”

Dumnezeu întrupat a venit în zilele de pe urmă. Ce se cuvine să câștige cel mai mult omul, având în vedere că el crede în Dumnezeul practic? Adevărul, viața; nimic altceva în afară de aceasta nu este semnificativ. Când a venit Hristos, a adus cu El adevărul, viața; El a venit pentru a oferi oamenilor viață. Așadar, cum ajungi să crezi în Dumnezeul practic? Ce trebuie să facă cineva pentru a obține adevărul și viața? Dumnezeu a exprimat foarte multe adevăruri. Cei flămânzi și însetați de dreptate ar trebui să mănânce și să bea pe săturate din cuvintele lui Dumnezeu. Toate cuvintele lui Dumnezeu sunt adevărul, iar cuvintele Sale sunt bogate și abundente; peste tot există lucruri prețioase și comori. Bucurându-se de abundența pământului frumos al Canaanului, cei care iubesc adevărul sunt plini de bucurie în suflet. Există adevăr și lumină în fiecare propoziție a cuvintelor lui Dumnezeu din care aceștia mănâncă și beau – toate sunt prețioase. Oamenii care nu iubesc adevărul se încruntă de durere; ei stau la ospăț și suferă de foamete, arătându-și jalea. Câștigurile celor care sunt capabili să caute adevărul vor continua să crească, iar cei care nu pot face acest lucru vor ajunge într-un punct mort. Cea mai mare preocupare acum este să înveți să cauți adevărul în toate, să ajungi la o înțelegere a adevărului, să practici adevărul și să fii capabil să te supui cu adevărat lui Dumnezeu. Asta înseamnă să crezi în Dumnezeu. A crede în Dumnezeul practic înseamnă a obține adevărul și viața. La ce este folosit adevărul? Este folosit pentru a îmbogăți lumea spirituală a oamenilor? Este el menit să ofere oamenilor o educație bună? (Nu.) Așadar, ce problemă a omului rezolvă adevărul? Adevărul există pentru a înlătura firea coruptă a omului, pentru a-i înlătura natura păcătoasă, pentru a-i face pe oameni să trăiască în fața lui Dumnezeu și să trăiască o umanitate normală. Unii oameni nu înțeleg ce este adevărul. Ei simt întotdeauna că adevărul este profund și abstract și că este o taină. Ei nu înțeleg că adevărul este ceva ce oamenii trebuie să practice, ceva ce trebuie să aplice. Unii oameni au crezut în Dumnezeu zece sau douăzeci de ani și totuși nu înțeleg exact ce este adevărul. A obținut acest tip de persoană adevărul? (Nu.) Nu sunt demni de milă cei care nu au obținut adevărul? Foarte mult – exact așa cum se spune în acel imn, ei „stau la ospăț și suferă de foamete.” A dobândi adevărul nu este dificil, și nici a pătrunde în adevărul-realitate, dar dacă oamenii sunt mereu scârbiți de adevăr, sunt ei în stare să-l câștige? Nu sunt. Așa că trebuie să vii întotdeauna înaintea lui Dumnezeu, să-ți cercetezi stările lăuntrice de om scârbit de adevăr, să vezi cum expui această aversiune față de adevăr, în ce moduri se maifestă ea și în ce privințe ai atitudinea unui om căruia îi e scârbă de adevăr – trebuie să examinezi adesea aceste lucruri. De exemplu, cineva te admonestează spunându-ți: „Nu-ți poți face datoria doar bazându-te pe propria voință – ar trebui să reflectezi și să te cunoști pe tine însuți”, iar tu te înfurii și răspunzi: „Nu este bine cum îmi fac eu datoria, dar cum o faci tu pe a ta e bine? Ce este în neregulă cu felul în care îmi fac eu datoria? Dumnezeu îmi cunoaște inima!” Ce fel de atitudine este aceasta? Una de acceptare a adevărului? (Nu.) Trebuie să ai mai întâi o atitudine de acceptare a adevărului atunci când ți se întâmplă unele lucruri. A nu avea acest tip de atitudine este ca și cum nu ai avea un vas care să primească o comoară, lăsându-te astfel în imposibilitatea de a dobândi adevărul. Dacă o persoană nu poate obține adevărul, credința sa în Dumnezeu este în zadar! Scopul credinței în Dumnezeu este de a dobândi adevărul. Dacă cineva nu poate obține adevărul, atunci credința sa în Dumnezeu a eșuat. Ce înseamnă să dobândești adevărul? Înseamnă ca adevărul să devină realitatea ta, viața ta. Asta înseamnă să dobândești adevărul – asta înseamnă să crezi în Dumnezeu! Pentru ce rostește Dumnezeu cuvintele Sale? Pentru ce exprimă Dumnezeu aceste adevăruri? Pentru ca oamenii să accepte adevărul, astfel încât corupția să devină puritate; pentru ca oamenii să obțină adevărul, astfel încât acesta să devină viața lor. Altfel, de ce ar exprima Dumnezeu atâtea adevăruri? Pentru a concura cu Biblia? Pentru a înființa o „Universitate a adevărului” și a pregăti un grup de oameni? Răspunsul e „nu” la ambele întrebări. În schimb, este menit să mântuiască omenirea în totalitate, ca oamenii să înțeleagă adevărul și, în cele din urmă, să îl dobândească. Înțelegeți acum, nu-i așa? Ce este cel mai important în ceea ce privește credința în Dumnezeu? (Dobândirea adevărului și intrarea în adevărul-realitate.) De aici, totul se reduce la modul în care intrați în adevărul-realitate și dacă puteți sau nu să faceți asta.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a

Mărturii similare bazate pe experiențe

Am văzut că mă săturasem de adevăr

Ce am câștigat scriindu-mi mărturia