Oamenii nu înțeleg adevărul când încep prima oară să creadă în Dumnezeu și au multe noțiuni și închipuiri despre El. După ce ați crezut în Dumnezeu de câțiva ani, ați citit atât de multe din cuvintele Lui și ați ascultat atât de multe predici, cam câte dintre aceste noțiuni și închipuiri au fost înlăturate? Chiar și după ce cred în Dumnezeu de câțiva ani, unii oameni au încă noțiuni despre judecată și mustrare, emondare și tratare, în vreme ce alții pot avea noțiuni când văd severitatea cuvintelor lui Dumnezeu. Pot fi rezolvate aceste lucruri prin căutarea adevărului? Dacă puteți căuta adevărul în toate lucrurile și îl folosiți să rezolvați toate problemele peste care dați, atunci sunteți niște oameni care urmăresc adevărul. Acum sunteți capabili să căutați adevărul pentru a vă rezolva problemele? Când vă confruntați cu ceva care dă naștere la noțiuni sau când păcătuiți, cum căutați adevărul pentru a rezolva aceste lucruri? Cine poate vorbi despre experiența sa în această privință? (Când am fost conducător, nu am făcut nicio muncă practică, ci doar sarcini care mă făceau să arăt bine și am luptat mereu pentru prestigiu și statut. Acest lucru a tulburat și a perturbat lucrarea bisericii, iar atunci când m-am confruntat cu emondarea și tratarea, tot am încercat să mă justific și nu am avut o introspecție și cunoaștere adevărate sau pocăință și schimbare. Mai târziu, biserica m-a înlocuit, dar inima mea era încă sfidătoare și nemulțumită și întotdeauna mă plângeam și îmi exprimam negativitatea. Conducătorii m-au tratat pentru că nu acceptam deloc adevărul și mă împotriveam față de Dumnezeu, lucruri care Îi jignesc firea, și mi-au zis că, dacă tot nu mă pocăiesc, atunci voi fi îndepărtat și alungat. În acel moment nu am priceput adevărul și L-am înțeles foarte greșit pe Dumnezeu. Deși nu am spus niciodată că nu cred în Dumnezeu, m-am gândit că, din moment ce L-am jignit, cu siguranță nu o să mă mai mântuiască, așa că o să fac servicii. După aceea, nu am acordat o așa de mare atenție urmăririi adevărului și, în cele din urmă, m-am schimbat doar atunci când am auzit părtășia lui Dumnezeu într-o bună zi.) După ce te-ai schimbat, ai avut o cale corectă de practică? Ce ai face dacă s-ar întâmpla din nou același lucru? (Momentan, nu am o cale de practică în legătură cu acest lucru.) De fapt, toate aceste probleme pot fi rezolvate prin intermediul adevărului. Dacă oamenii vor să-și înlăture neînțelegerile despre Dumnezeu, atunci, într-o anumită privință, trebuie să-și recunoască firile corupte, să-și disece și să-și înțeleagă erorile trecute, căile greșite, fărădelegile și neglijența. În acest fel, vor fi capabili să-și înțeleagă și să-și vadă clar natura. În plus, ei trebuie să priceapă în mod clar de ce oamenii se rătăcesc și de ce atâtea lucruri încalcă adevărurile-principii, precum și care e natura acestor acțiuni. Mai mult de atât, trebuie să înțeleagă care sunt mai precis voia și cerințele lui Dumnezeu pentru omenire, de ce oamenii sunt întotdeauna incapabili să acționeze conform cerințelor Sale și de ce se împotrivesc mereu voii Sale și fac ce le place. Adu aceste lucruri în fața lui Dumnezeu și roagă-te, pricepe-le clar și apoi vei putea să-ți transformi starea, să-ți schimbi mentalitatea și să-ți înlături neînțelegerile despre Dumnezeu. Unii oameni nutresc mereu intenţii nepotrivite indiferent ce fac, au întotdeauna idei rele și nu pot examina dacă starea lor interioară e corectă sau nu și nici să o discearnă conform cuvintelor lui Dumnezeu. Acești oameni sunt confuzi. Una dintre cele mai evidente caracteristici ale unui om confuz e că, după ce face ceva rău, rămâne negativ când se confruntă cu emondarea și tratarea, ba chiar se lasă pradă disperării și hotărăște că e terminat și nu poate fi mântuit. Nu e comportamentul cel mai demn de milă al unui om confuz? El nu poate reflecta asupra sa conform cuvintelor lui Dumnezeu și nu poate căuta adevărul ca să rezolve problema atunci când se confruntă cu dificultăți. Nu înseamnă acest lucru că ești foarte confuz? Îți poți rezolva problemele dacă te lași pradă disperării? Ți le poți rezolva dacă te chinui mereu fiind negativ? Oamenii ar trebui să înțeleagă că, dacă fac o greșeală sau au o problemă, atunci ar trebui să caute adevărul pentru a le rezolva. Mai întâi, ei trebuie să reflecteze și să înțeleagă de ce au comis ceva rău, care a fost intenția și cum a început acel lucru, de ce au vrut să-l facă și care a fost țelul lor, dacă cineva i-a încurajat, i-a incitat sau i-a păcălit să o facă sau au făcut-o conștient. Trebuie să se gândească la aceste întrebări și să le înțeleagă clar, iar apoi vor fi capabili să știe ce greșeli au făcut și ce sunt ei înșiși. Dacă nu poți să recunoști esența faptelor tale reprobabile sau să înveți o lecție din ele, atunci problema nu poate fi rezolvată. Mulți oameni fac lucruri rele și nu reflectă niciodată asupra lor înșiși, așadar, pot asemenea oameni să se pocăiască realmente? Există vreo speranță pentru mântuirea lor? Omenirea este progenitura Satanei și, indiferent că au jignit sau nu firea lui Dumnezeu, natura-esență a lor este aceeași. Ei ar trebui să reflecteze asupra lor și să ajungă să se cunoască mai mult, să vadă clar în ce măsură s-au răzvrătit împotriva lui Dumnezeu și I-au rezistat și dacă pot încă să accepte și să practice adevărul. Dacă vor vedea aceste lucruri în mod clar, vor ști în cât de mare pericol sunt. De fapt, pe baza naturilor-esențe ale lor, toți oamenii corupți sunt în pericol; depun mult efort să accepte adevărul și nu le este ușor. Unii oameni au comis ceva rău și și-au dezvăluit natura-esență, în vreme ce unii nu au comis ceva rău, dar nu sunt neapărat mai buni decât alții ─ doar nu au fost în situația sau n-au avut ocazia să o facă. Din moment ce ai înfăptuit aceste fărădelegi, trebuie să fie clar în inima ta ce atitudine ar trebui să ai acum, cum să dai socoteală înaintea lui Dumnezeu și ce vrea El să vadă. Trebuie să lămurești aceste lucruri prin rugăciune și căutare; apoi vei ști cum să urmărești în viitor și nu vei mai fi influențat sau controlat de greșelile pe care le-ai făcut în trecut. Trebuie să mergi înainte pe cale și să-ți îndeplinești datoria așa cum ar trebui și să nu mai cazi pradă disperării; trebuie să ieși cu totul din negativitate și neînțelegere. Pe de o parte, este negativ și nu prea indicat să îți realizezi datoria acum ca să plătești pentru fărădelegile și greșelile tale trecute, dar aceasta e mentalitatea pe care ar trebui măcar s-o ai. Pe de altă parte, trebuie să cooperezi cu hotărâre și din proprie voință, să-ți dai toată silința să-ți realizezi bine datoria pe care ar trebui să o faci și să-ți îndeplinești responsabilitățile și obligațiile. Asta e ce ar trebui să facă o ființă creată. Indiferent ce noțiuni ai despre Dumnezeu, dacă ți-ai dezvăluit corupția sau dacă I-ai jignit firea, aceste lucruri trebuie să fie rezolvate prin introspecție și căutarea adevărului. Învață din eșecurile tale și ieși cu totul din umbra negativității. Odată ce vei înțelege adevărul și vei fi eliberat, nu vei mai fi controlat de nicio persoană, circumstanță sau lucru, atunci vei avea încrederea de a merge înainte pe cale. După ce vei beneficia de niște câștiguri și un progres în viață și nu vei mai avea deloc noțiuni despre Dumnezeu, vei intra treptat pe calea cea dreaptă a credinței în Dumnezeu.

Cineva poate că a făcut fărădelegi în trecut sau a luat-o pe căi greșite, dar nu e de fapt o persoană foarte vicleană sau ticăloasă, ci a fost doar prea arogantă, într-o asemenea măsură de arogantă, încât a devenit irațională, și-a pierdut stăpânirea de sine, nu s-a mai putut controla și a făcut lucruri de care lui Dumnezeu I-e silă și pe care le disprețuiește și care până și pe ea o dezgustă. Totuși, pentru că L-a urmat până atunci, trebuie să fi făcut un oarecare progres. Când vine vorba dacă poate rămâne în cele din urmă, Dumnezeu va hotărî acest lucru pe baza purtării sale actuale, precum și pe aceea a atitudinii sale prezente față de El și de datoria sa. Cineva ar putea spune: „Am comis fărădelegi grave în trecut, dar după aceea, am ajuns să înțeleg adevărul. Chiar îmi regret fărădelegile, dar nu mă mai pot dezice de ele, chiar dacă acum pun în practică adevărul. Parcă mă simt tot timpul stricat și, în inima mea, nu mi-e clar dacă Dumnezeu mă vrea sau nu.” Tu ești cel care dai această sentință despre tine, nu Dumnezeu; sentința ta nu o reprezintă pe cea a lui Dumnezeu și nici atitudinea ta nu o reprezintă pe a Lui. Trebuie să înțelegi care este atitudinea lui Dumnezeu și care e ideea lui de bază în privința oricărui om corupt și a celor care pot fi mântuiți. V-ați lămurit? Dumnezeu se uită la atitudinea unei persoane, la determinarea și hotărârea sa de a urmări adevărul. Nu îi pasă cine ai fost înainte, care au fost fărădelegile tale sau cât de mult ai cheltuit, ai oferit sau ai suferit. Dumnezeu nu se uită la aceste lucruri. Cineva poate spune că a crezut în Dumnezeu și a fost la închisoare de opt ori, iar Dumnezeu să zică: „Nu iau în calcul aceste lucruri despre tine. Doar mă uit la cum te porți acum, dacă ești o persoană care urmărește adevărul, dacă ai fost martor când ai fost la închisoare, ce lucruri ai acumulat, dacă îl cunoști pe Dumnezeu și dacă ai intrat în adevărurile-realități.” Acesta este rezultatul pe care Dumnezeu îl vrea. Unii oameni spun: „Am făcut fărădelegi și am luat-o pe căi greșite, dar acum recunosc acest lucru și, prin reflecție profundă, am ajuns dispus să mă pocăiesc și să fiu ferm decis să îmi fac bine datoria, nu doar de-abia să mă descurc cu ea, și să dau tot ce am mai bun ca să Îl pot mulțumi pe Dumnezeu, să-I răsplătesc iubirea și să îmi răscumpăr greșelile trecutului. Vreau să urmăresc și să practic adevărul în timp ce îmi îndeplinesc datoria. Nu voi depune doar efort sau îmi voi face doar serviciul, ci voi încerca să pun adevărul în practică, voi trăi după asemănarea umană și Îl voi onora pe Dumnezeu îndeplinindu-mi bine datoria.” Dacă vei avea această atitudine, se va mai uita Dumnezeu la fărădelegile tale? Nu se va uita. Prin urmare, trebuie să fii sigur de acest lucru în inima ta, ca să nu mai fii controlat de fărădelegile tale trecute. Unii oameni sunt întotdeauna controlați de fărădelegile din trecut și se gândesc: „Nu e cu putință ca Dumnezeu să ierte orice lucru care Îi jignește firea. Inima Lui m-a disprețuit și m-a respins de multă vreme și e inutil să urmăresc adevărul.” Ce fel de atitudine este aceasta? Se numește că ești neîncrezător în Dumnezeu și nu Îl înțelegi. De fapt, chiar înainte să faci orice care să-I jignească firea lui Dumnezeu, ai avut o atitudine nerespectuoasă, ireverențioasă și superficială față de El și nu L-ai tratat pe Dumnezeu în calitate de Dumnezeu. Oamenii își dezvăluie firile satanice din cauza unei clipe de ignoranță sau de impulsivitate și, dacă nu e cineva care să-i disciplineze sau să-i oprească, fac fărădelegi. După ce fărădelegile lor duc la consecințe, nu știu să se pocăiască și totuși se simt prost. Se îngrijorează despre urmări și viitoarea destinație și poartă toate aceste lucruri în inimile lor, gândindu-se mereu: „Sunt terminat și ruinat, așa că o să mă consider lipsit de speranță. Dacă într-o bună zi Dumnezeu nu mă va dori și îi va fi complet silă de mine, cel mai rău lucru care se poate întâmpla e să mor. Mă las la mila lui Dumnezeu.” Aparent, ei vorbesc despre a se lăsa la mila lui Dumnezeu și a se supune rânduielilor și suveranității Sale, dar care e starea lor reală? Este rezistentă, intransigentă, lipsită de pocăință. Ce înseamnă să fii lipsit de pocăință? Să rămâi la ideile tale, să nu crezi sau să nu accepți nimic din ce spune Dumnezeu, să te gândești mereu: „Cuvintele de încurajare și consolare ale lui Dumnezeu nu sunt destinate mie, ci altor oameni. Cât despre mine, eu sunt terminat, sunt deja etichetat ca un ratat, nu sunt bun de nimic ─ Dumnezeu a renunțat de mult la mine și, indiferent cum îmi mărturisesc păcatele, mă rog sau plâng, cuprins de remușcări, El nu îmi va da niciodată o altă șansă.” Când ei Îl măsoară și Îl critică pe Dumnezeu în inimile lor, ce atitudine este? E o atitudine de mărturisire și pocăință? Evident că nu. Acest fel de atitudine reprezintă un fel de fire ─ intransigență, o incredibilă intransigență. Aparent, ei sunt deosebit de neprihăniți de sine, nu ascultă de nimeni, înțeleg orice doctrină, dar nu practică nimic. De fapt, ei au o fire intransigentă. Din perspectiva lui Dumnezeu, intransigența este ascultare sau răzvrătire? E în mod clar răzvrătire. Cu toate astea, ei simt că au fost foarte nedreptățiți: „L-am iubit mult pe Dumnezeu, dar El nu a putut trece peste o mică greșeală pe care am făcut-o, iar acum finalul meu este pierdut. Dumnezeu a dat o sentință pentru oamenii ca mine. Sunt Pavel.” A zis Dumnezeu că ești Pavel? Nu a spus acest lucru. Tu spui că ești Pavel ─ de unde vine asta? Spui că vei fi lovit de Dumnezeu, pedepsit și trimis în iad. Cine a hotărât acest final? În mod clar tu l-ai decis, pentru că Dumnezeu nu a spus niciodată că vei fi trimis în iad când lucrarea Sa va fi completă și că nu poți intra în Împărăția Cerurilor. Atâta vreme cât Dumnezeu nu spune că te disprețuiește și te respinge, atunci ai șansa și dreptul de a urmări adevărul și ar trebui să accepți judecata și mustrarea cuvintelor lui Dumnezeu. Trebuie să ai acest fel de atitudine, căci aceasta e atitudinea de acceptare a adevărului, a mântuirii lui Dumnezeu și a adevăratei pocăințe. Te agăți încontinuu de noțiunile, închipuirile și neînțelegerile tale; ești deja plin și ocupat de aceste lucruri, ba chiar ai decis că Dumnezeu nu te va mântui și apoi ai nutrit o mentalitate nepăsătoare și superficială în timp ce ți-ai îndeplinit datoria, o mentalitate în care te-ai etichetat drept lipsit de speranță, o mentalitate negativă și pasivă, una în care trăiești zi de zi, o mentalitate leneșă. Poți dobândi adevărul? Nu vei fi capabil să dobândești adevărul cu această mentalitate și nu vei fi mântuit. Nu este o asemenea persoană demnă de milă? (Ba da, este.) Cum a ajuns să fie atât de demnă de milă? Din cauza ignoranței. Când i se întâmplă ceva, nu caută adevărul, ci mereu studiază și speculează, ba chiar vrea să cerceteze cuvintele lui Dumnezeu, să vadă ce s-a spus despre situația sa, care este atitudinea lui Dumnezeu, cum dă El sentințe și care va fi urmarea lor ─ iar prin asta să determine care va fi rezultatul situației. Este această abordare o căutare a adevărului? Categoric nu. Agață cuvintele acuzatoare ale lui Dumnezeu și nenorocirea deasupra capului său, trăind în negativitate ─ ceea ce pare să fie fragilitate, slăbiciune și pasivitate, dar este de fapt un fel de rezistență. Care este firea din spatele rezistenței? E intransigență. În ochii lui Dumnezeu, acest fel de intransigență este un tip de răzvrătire și e ceea ce El disprețuiește cel mai mult. Dacă Dumnezeu nu ar vrea să te mântuiască, de ce ți-ar spune atât de multe adevăruri, ți-ar da atâtea căi de practică și te-ar îndemna cu asemenea cuvinte sincere? Tu însă tot spui că Dumnezeu nu te va mântui. Care e temeiul acestui lucru? Inima lui Dumnezeu speră întotdeauna că oamenii se vor pocăi, dar oamenii sunt cei care nu își dau nici măcar o șansă. Care este problema în acest caz? Natura umană este prea înșelătoare. Oamenii nu cred în Dumnezeu sau în cuvintele Sale și aceasta e atitudinea cu care ei Îl tratează. Cineva poate spune: „Dumnezeu este corect, iar în cuvintele Sale se află judecata, revelația, condamnarea, nenorocirile, mila și iertarea. Știu că toate aceste cuvinte reprezintă firea lui Dumnezeu, dar nu știu care dintre ele vizează situația mea. Simt întotdeauna că nenorocirile și cuvintele de condamnare ale lui Dumnezeu sunt destinate mie, în vreme ce cuvintele Sale de binecuvântare și de laudă se adresează celor care urmăresc adevărul. În orice caz, sunt terminat.” Au acest fel de atitudine încrezută de la început până la final și o folosesc ca pe o scuză să spună că Dumnezeu nu îi va mântui. Ei se vor gândi: „Dumnezeule, din moment ce nu mă vei mântui, atunci aș putea la fel de bine să fiu nepăsător și superficial când îmi îndeplinesc datoria. Dacă nu îmi vei da nicio răsplată, de ce ar trebui să muncesc atât de greu?” Mentalitatea lor se schimbă și devine lipsită de rațiune. Nu acceptă adevărul, ci vin cu propriile intenții, stări negative, închipuiri umane, speculații și scuze ca să se opună lui Dumnezeu și să se lupte cu El. Trăiesc în negativitate, nu sunt interesați să caute adevărul sau să aibă părtășie despre el și nu le pasă să-l pună în practică sau să fie o persoană cinstită. Adoptă o atitudine evazivă față de el și nici măcar acum nu s-au trezit, ci încă trăiesc într-o stare negativă. Dumnezeu spune că asemenea oameni sunt cei mai demni de milă. De la început până la final, sunt mereu oamenii care se luptă cu Dumnezeu, cei care speculează despre El, Îl înțeleg greșit și se chinuie singuri în negativitate, din cauza noțiunilor lor umane și a închipuirilor. Devin înstrăinați de Dumnezeu și, cu toate astea, vor să-L exploateze și să cadă la învoială cu El fără să se schimbe câtuși de puțin. Nu o fac cu mâna lor? E exact cum spun acele versuri, ei „se înfometează la un mare festin.” Este cel mai deplorabil lucru. Dumnezeu i-a dăruit abundență omului și, cu toate astea, omul tot se duce la cerșit cu un vas spart. Nu este el un cerșetor care merită să sufere?

De la început, v-am predicat adesea că fiecare dintre voi trebuie să urmărească adevărul. Atâta vreme cât există o șansă să faceți acest lucru, nu renunțați; urmărirea adevărului este obligația, responsabilitatea și datoria fiecărei persoane; e calea pe care fiecare ar trebui să meargă, precum și calea pe care trebuie să meargă toți cei care vor să fie mântuiți. Și totuși nimeni nu ține cont de acest lucru ─ nimeni nu crede că e un subiect de însemnătate, consideră că e doar o prefăcătorie și că fiecare persoană crede ce vrea. De la început până azi, deși au fost mulți care au ținut strâns în mâini cărțile cu cuvintele lui Dumnezeu și le-au citit, care au ascultat predici, care par cu toții că au acceptat judecata și mustrarea lui Dumnezeu și ghidarea Sa de-a lungul îndeplinirii îndatoririlor lor, de fapt, între om și Dumnezeu nu s-a stabilit o relație, și toți oamenii trăiesc după închipuirile, noțiunile, neînțelegerile și speculațiile lor, astfel că trăiesc în fiecare zi în îndoială și negativitate în ce privește felul în care tratează cuvintele și lucrarea lui Dumnezeu, precum și ghidarea Sa. Dacă trăiești în asemenea condiții, cum poți scăpa de negativitate? Cum te poți elibera de răzvrătire? Cum poți scăpa de mentalitatea și atitudinea de înșelare și răutate sau de speculația și neînțelegerile cu care abordezi însărcinarea și datoria pe care ți le-a dat Dumnezeu? În mod categoric, nu te poți elibera de ele. Prin urmare, dacă vrei să o iei pe calea urmăririi și practicării adevărului și a intrării în adevărul-realitate, trebuie să vii imediat înaintea lui Dumnezeu, să I te rogi și să Îi cauți voia ─ iar să îți dai seama care e voia Lui e ce contează cel mai mult. E prea dificil să trăiești mereu în noțiuni și închipuiri; ar trebui să înveți să reflectezi asupra ta în toate privințele și să recunoști ce firi corupte ale tale mai trebuie să fie curățate, ce lucruri te împiedică să pui adevărul în practică, ce neînțelegeri sau noțiuni ai despre Dumnezeu și ce lucruri face El care nu sunt în conformitate cu noțiunile tale, ci te fac să te îndoiești și să înțelegi greșit. Dacă reflectezi asupra ta în acest mod, poți descoperi ce probleme ale tale mai trebuie să fie rezolvate prin căutarea adevărului și, dacă practici în acest fel, atunci viața ta se va dezvolta rapid. Dacă nu reflectezi asupra ta, ci nutrești mereu în inima ta noțiuni și neînțelegeri despre Dumnezeu, insiști mereu cu propriile idei, crezi întotdeauna că Dumnezeu te dezamăgește sau nu e corect cu tine și te ții cu dinții de propriile raționamente, atunci neînțelegerea în privința lui Dumnezeu doar se va adânci, iar relația ta cu El va deveni din ce în ce mai distantă, în timp ce răzvrătirea inimii tale și opoziția ta față de El vor crește din ce în ce mai mult. E periculos dacă starea ta devine așa de proastă, deoarece îți va fi afectat deja puternic eficiența cu care îți îndeplinești datoria. Îți poți trata datoria și responsabilitatea doar cu o atitudine neglijentă, superficială, ireverențioasă, răzvrătită și rezistentă ─ și care este rezultatul final? Te va face să fii neglijent și superficial când îți îndeplinești datoria, să fii înșelător și să te împotrivești față de Dumnezeu. Nu vei mai fi capabil să dobândești adevărul și nici să intri în adevărurile-realități. Care este cauza principală a acestui rezultat? Cauza e că oamenii au încă în inimile lor noțiuni și neînțelegeri în privința lui Dumnezeu, iar aceste probleme practice nu au fost rezolvate. Așadar, întotdeauna va fi o prăpastie între oameni și Dumnezeu. Prin urmare, dacă oamenii vor să vină înaintea lui Dumnezeu, mai întâi trebuie să reflecteze la neînțelegerile, noțiunile, închipuirile, îndoielile sau speculațiile pe care le au despre El. Toate aceste lucruri trebuie examinate. A avea cu adevărat noțiuni sau neînțelegeri în privința lui Dumnezeu nu este o simplă chestiune, deoarece are legătură cu atitudinea oamenilor față de Dumnezeu, precum și cu natura-esență a lor. Dacă oamenii nu caută adevărul ca să rezolve aceste noțiuni și neînțelegeri, nu e ca și cum aceste lucruri vor dispărea. Chiar dacă nu afectează felul în care îți îndeplinești datoria sau urmărești adevărul, când se întâmplă ceva sau în circumstanțe speciale, ele tot vor apărea ca să-ți tulbure mintea și îndeplinirea datoriei. De aceea, dacă ai noțiuni și neînțelegeri, atunci trebuie să vii înaintea lui Dumnezeu și să reflectezi asupra ta, să cauți adevărul și să înțelegi limpede cauza principală și esența motivului pentru care aceste noțiuni și neînțelegeri apar în oameni. Doar atunci pot ele dispărea, relația ta cu Dumnezeu poate fi normală și viața ta se poate dezvolta treptat. Faptul că oamenii au prea multe noțiuni și neînțelegeri despre Dumnezeu demonstrează că omenirea rezistă și este incompatibilă cu El. Prăpastia dintre oameni și Dumnezeu se poate închide treptat doar prin înlăturarea continuă a acestor noțiuni și neînțelegeri. Ei vor fi capabili să Îl asculte pe Dumnezeu și să aibă o mai mare credință în El; dacă vor crede mai mult, practica adevărului va fi mult mai puțin denaturată și vor exista mult mai puține falsificări și obstacole în urmărirea adevărului.

Ce oameni sunt mai puțin denaturați când își îndeplinesc datoria și uneltesc mai puțin pentru propriul interes? (Oamenii simpli, aceia care nu îl înțeleg greșit pe Dumnezeu.) Aceasta este o categorie, dar sunt și oamenii sinceri, buni la suflet, aceia care urmăresc adevărul mai mult ─ acești oameni sunt mai puțin denaturați când își fac datoria. Aceia care au neînțelegeri și închipuiri despre Dumnezeu sau au dorințe sau cereri extravagante de la El sunt foarte denaturați când își îndeplinesc îndatoririle. Vor prestigiu, statut și recompense, iar dacă vreo mare răsplată este încă departe și nu se vede, ei se vor gândi: „Din moment ce nu o pot obține imediat, va trebui să aștept și să rabd. Dar mai întâi ar trebui să am câteva mici beneficii acum sau cel puțin un oarecare statut. Pentru început, mă voi strădui să fiu conducător în biserică, să fiu responsabil pentru zeci de persoane. E destul de încântător să fii înconjurat mereu de oameni.” Și astfel apare această denaturare în credința lor în Dumnezeu. Când nu ai îndeplinit nicio datorie sau nu ai făcut nimic practic pentru casa lui Dumnezeu, vei simți că nu ești calificat, iar aceste lucruri nu vor apărea în tine. Dar când ești capabil să faci ceva, când simți că ești un pic mai bun decât majoritatea oamenilor și că poți predica niște doctrine, atunci aceste lucruri vor apărea. De pildă, când este ales un conducător, dacă ai crezut în Dumnezeu doar de un an sau doi, vei simți că statura ta este măruntă, că nu ești capabil să ții nicio predică și că nu ești calificat, așa că te vei retrage în timpul alegerilor. După ce ai crezut trei sau cinci ani, vei fi capabil să predici câteva doctrine spirituale, așa că atunci când va veni timpul să fie ales din nou un conducător, vei tinde din proprie voință spre acea poziție și te vei ruga: „O, Dumnezeule! Port o povară, sunt dispus să fiu un conducător în biserică și fiu atent la voia Ta. Dar, indiferent dacă sunt ales sau nu, voi fi întotdeauna dispus să mă supun rânduielilor Tale.” Vei spune că ești dispus să te supui, dar în sufletul tău, te vei gândi: „Ar fi însă grozav dacă m-ai lăsa să încerc să fiu un conducător!” Dacă ai o asemenea cerere, o va îndeplini Dumnezeu? Categoric nu, deoarece această cerere a ta nu este o solicitare legitimă, ci o dorință extravagantă. Chiar dacă spui că vrei să devii un conducător ca să dovedești stimă pentru povara lui Dumnezeu, folosindu-te de această scuză drept justificare și simțind că e în acord cu adevărul, ce vei crede când Dumnezeu nu îți va satisface cererea? De ce manifestări vei da dovadă? (Îl voi înțelege greșit pe Dumnezeu și mă voi întreba de ce nu mă mulțumește când eu voiam doar să arăt considerație pentru povara Sa. Voi deveni negativ, rezistent și mă voi plânge.) Vei deveni negativ și te vei gândi: „Persoana pe care au ales-o nu a crezut în Dumnezeu la fel de multă vreme ca mine, nu este la fel de bine educată ca mine și calibrul ei e mai slab decât al meu. Eu pot să țin și predici, așa că în ce fel e mai bună ca mine?” Vei tot reflecta la acest lucru, dar nu vei fi capabil să îl înțelegi, așa că vor apărea în tine noțiunile și îl vei judeca pe Dumnezeu ca fiind nedrept. Nu e aceasta o fire coruptă? Vei mai fi capabil să te supui? Nu. Dacă nu ai avea această dorință să fii conducător, dacă ai urmări adevărul și dacă ai avea cunoaștere de sine, ai spune: „E în regulă pentru mine să fiu un discipol obișnuit. Nu dețin adevărul-realitate, sunt un om oarecare și nu sunt foarte elocvent. Am un pic de experiență, însă nu pot vorbi cu adevărat despre asta. Vreau să vorbesc mai mult despre asta, dar nu pot să explic clar. Dacă voi vorbi mai mult, probabil că oamenii se vor sătura mă asculte. Sunt departe de a corespunde cu această poziție. Nu sunt potrivit să fiu conducător și ar trebui să continui să învăț de la alții, să îmi îndeplinesc datoria cât pot de bine și să urmăresc adevărul cu picioarele pe pământ. Într-o zi, când voi avea statură și voi fi potrivit să conduc, nu voi refuza dacă voi fi ales de frații și surorile mele.” Acesta e modul corect de gândire. Dacă într-o zi frații și surorile tale te vor considera potrivit să fii conducător și te vor alege, asta va fi cu siguranță din pricina faptului că Dumnezeu a permis acest lucru, așa că ai fi conducător sau nu? (Da, aș fi, m-aș supune.) Cum te-ai supune? Să presupunem că te-ai gândi: „Cred că pot să fac asta. Nimeni altcineva nu e mai bun ca mine, așa că pot cu siguranță să fac asta. Dumnezeu i-a făcut pe frații și surorile mele să mă aleagă. Dintre acești oameni, eu am crezut cel mai mult timp în Dumnezeu, am vârsta potrivită, am niște experiență în societate și sunt un lucrător capabil, sunt elocvent și educat, am îndeplinit diferite îndatoriri și am niște experiență. Sunt potrivit în toate privințele. Dacă fraţii şi surorile mele ar fi sub conducerea mea, atunci viaţa bisericii ar înflori cu siguranţă şi ar continua să se îmbunătățească.”Apoi apare aroganța în tine. Are vreun sens? Ce vei face în continuare? Vei face lucruri rele și incorecte și apoi va trebui să fii tratat, să accepți judecata și mustrarea. Este importantă starea de spirit a unei persoane? (Da, este.) Indiferent ce faci, trebuie să te gândești și să ajungi să-ți înțelegi motivele, punctul de plecare, intențiile, scopurile și toate gândurile în conformitate cu adevărul și să decizi dacă sunt corecte sau greșite. Toate aceste lucruri trebuie să aibă cuvintele lui Dumnezeu drept fundație și bază, astfel încât să nu cobori pe calea greșită. Indiferent ce vrei să faci sau ce cauți, pentru ce te rogi sau ce soliciți înaintea lui Dumnezeu, trebuie să fie legitim și rezonabil, trebuie să fie ceva care să poată fi negociat și aprobat de toți. Nu are sens să cauți și să te rogi pentru lucruri care nu pot fi făcute publice. Indiferent cât de mult te rogi pentru aceste lucruri, nu va fi de niciun folos.

Oamenii sunt mereu denaturați în timp ce își îndeplinesc îndatoririle; sunt întotdeauna denaturați de propriile intenții și preferințe. Așadar, permit oamenii în mod deliberat să fie denaturați? Nu, acest lucru e involuntar. Numărul denaturărilor pe care le are o persoană depinde de firile sale și de căutarea ei. Dacă o persoană urmărește adevărul, va avea mai puține intenții, motive egoiste, dorințe și stări negative atunci când își face datoria. Dacă nu urmărește adevărul, va avea mai multe denaturări și posibil că va deveni negativă când se va confrunta cu un eșec sau obstacole, fiind uneori bulversată chiar și de o singură frază. Vorbiți mereu despre faptul că „vă simțiți chinuiți de mândrie, statut și afecțiune” ─ vă simțiți chinuiți zilnic de orice. Este irațional. Oamenii sunt deseori dominați de natura lor satanică, trăiesc sub controlul firilor lor satanice și au tot felul de dorințe extravagante, dar nu caută adevărul să le înlăture. Indiferent ce fel de corupție dezvăluie, se simt întotdeauna negativi și chinuiți. Dacă vă simțiți chinuiți, atunci aveți probleme; nu e niciodată bine când vine vorba de a te simți chinuit. De ce? Cuvântul „chinuit” în sine nu este justificat ─ oamenii se simt chinuiți doar în circumstanțe speciale și nu e o manifestare pe care o arată adesea aceia care urmăresc adevărul. E ceva în neregulă cu a te simți mereu chinuit, este o problemă cu astfel de oameni ─ e o stare de negativitate și rezistență. În plus, este incorect și nepotrivit să folosești cuvântul „chinuit” în acest fel. De ce oamenii care se simt chinuiți tot timpul nu au rezultate de pe urma acestui lucru în final? Pentru că ei nu caută adevărul, ci, în schimb, sunt mereu negativi și rezistenți, se împotrivesc lui Dumnezeu. Rezultatul e că suferă mult, dar nu câștigă absolut nimic. Oamenii care iubesc adevărul se vor supune întotdeauna suveranității și rânduielii lui Dumnezeu, indiferent cu ce dificultăți sau probleme se confruntă. Vor accepta orchestrările lui Dumnezeu, vor veni înaintea Lui să caute adevărul și vor merge pe calea urmăririi adevărului. Nu te simți chinuit fără un motiv neîntemeiat, căci nu vei ajunge nicăieri. De exemplu, te simți chinuit de afecțiune, dar ești vreodată capabil să nu mai fi implicat? Te simți chinuit de statut, dar ai o cunoaștere adevărată despre statut? Te simți chinuit de viitor și de destinul tău, dar ești capabil să te eliberezi de constrângerile viitorului și ale destinului? Poți renunța la dorința ta pentru binecuvântări? (Nu, nu pot.) Și atunci cum poți rezolva aceste probleme? Toate trebuie rezolvate prin urmărirea adevărului. Urmărirea adevărului poate rezolva cererile nerezonabile și dorințele extravagante ale oamenilor, precum și neînțelegerile lor în privința lui Dumnezeu și închipuirile, speculațiile, îndoielile și hotărârile lor despre El. Se vor mai simți oamenii chinuiți când toate aceste stări vor fi înlăturate? Nu vor dispărea pur și simplu toate aceste stări chinuitoare? În acel moment, cum vor fi atitudinea, starea, gândurile și opiniile tale? Vei fi capabil să te supui și să aștepți și nu vei mai protesta împotriva suveranității și rânduielii lui Dumnezeu, nu te vei mai răzvrăti împotriva Lui și nici nu Îl vei mai judeca. În plus, când va pune Dumnezeu mâna pe tine sau va orchestra un context pentru tine, vei fi capabil să cooperezi activ și să te supui înaintea Lui, în loc să reziști sau să evadezi și cu atât mai puțin vei încerca să scapi. Vei avea din ce în ce mai multe stări pozitive, ceea ce dovedește că urmărești adevărul. Totuși, dacă acele lucruri negative îți ocupă constant mintea și îți influențează acțiunile zilnice, gândurile și ideile și îți afectează starea, asta dovedește că nu urmărești deloc adevărul și vei fi în cele din urmă alungat.

Când mulți oameni își îndeplinesc datoria, există întotdeauna motivații și impurități, încearcă mereu să iasă în evidență, le place să fie întruna lăudați și încurajați, iar dacă fac ceva bine, își doresc mereu o oarecare răsplată sau recompensă; dacă nu există nicio recompensă, sunt indiferenți față de îndeplinirea datoriei lor, iar dacă nu există nimeni care să-i privească sau să-i încurajeze, devin pasivi. Sunt la fel de instabili precum copiii. Ce se întâmplă aici – de ce astfel de oameni au întotdeauna aceste motivații și impurități și nu sunt niciodată capabili să le lase deoparte? Acest lucru e cauzat în principal de faptul că nu acceptă adevărul; drept urmare, indiferent de modul în care aveți părtășie cu ei despre adevăr, sunt incapabili să lase aceste lucruri la o parte. Dacă aceste probleme nu sunt niciodată rezolvate, atunci, pe măsură ce timpul trece, ei devin cu ușurință pasivi și din ce în ce mai indiferenți față de îndeplinirea datoriei lor. Văzând cuvinte de la Dumnezeu despre a fi lăudați sau binecuvântați, ei se entuziasmează un pic și sunt puțin motivați; însă dacă nimeni nu are părtășie cu ei despre adevăr, dacă nimeni nu îi motivează sau nu-i laudă, devin indiferenți. Dacă oamenii îi preaslăvesc, îi complimentează și-i laudă frecvent, ei simt că totul merge extrem de bine și, în inimile lor, sunt siguri că Dumnezeu îi protejează și îi binecuvântează. În asemenea momente, dorințele lor de a se ridica deasupra mulțimilor sunt înfăptuite și îndeplinite, motivația lor de a fi binecuvântați e temporar domolită, iar abilitățile și talentele le-au fost folosite, ceea ce îi onorează. Sunt atât de fericiți încât sar pe stradă, cu fețele radioase. Este acesta efectul urmăririi adevărului? (Nu.) Acestea reprezintă, pur și simplu, dorințele lor îndeplinite. Ce fire este aceasta? Aceasta este o fire arogantă. Ei nu au nici cea mai mică conștiință de sine, dar au dorințe extravagante. Dacă se confruntă cu o anumită adversitate sau dificultăți sau dacă mândria și vanitatea lor nu sunt împlinite sau dacă interesele lor sunt chiar și în cea mai mică măsură compromise, ei devin pasivi și cad. Înainte, erau înalți ca un uriaș, dar, în doar câteva zile, s-au prăbușit într-un morman de praf – diferența este imensă. Dacă ar fi persoane care urmăresc adevărul, cum s-ar putea răsturna atât de repede? În mod clar, oamenii care sunt susținuți de zel, dorințe și ambiție sunt foarte slabi; atunci când întâmpină o piedică sau un eșec, cad la pământ. Văzându-și închipuirile eșuând, dorințele neîmplinite și neavând nicio speranță de a fi binecuvântați, cad imediat. Ceea ce arată acest lucru este că, indiferent de cât de entuziasmați erau de datoria lor la momentul respectiv, acest lucru nu a fost pentru că au înțeles adevărul. Ei își îndeplineau datoria cu speranța de a fi binecuvântați și datorită zelului. Indiferent cât de zeloși sunt oamenii sau câte cuvinte doctrinare sunt capabili să predice, dacă sunt incapabili să practice adevărul, dacă nu își pot îndeplini datoria conform principiilor, dacă se bazează doar pe zel, nu vor fi capabili să reziste mult timp și, confruntați cu necazuri sau dezastre, ei nu vor putea să rămână fermi și vor cădea. Unii oameni pur și simplu clachează când se confruntă cu eșecul sau obstacolele, unii cedează nervos când sunt emondați sau tratați, în vreme ce alții clachează când se confruntă cu disciplinarea. Aceia care nu au adevărul cad mereu la primul hop în acest fel. Așadar, care sunt manifestările cuiva care urmărește adevărul? (Indiferent cu ce fel de rafinare se confruntă, deși ar putea suferi mult, nu va deveni negativ. Va căuta adevărul și se va supune suveranității și rânduielii lui Dumnezeu.) A nu ajunge negativ este o manifestare, dar nu v-ați dat seama de principala manifestare, anume că oamenii care urmăresc adevărul nu sunt incomodați sau afectați când își îndeplinesc îndatoririle, indiferent prin ce dificultăți, durere sau slăbiciune trec. Aceia care nu urmăresc adevărul sunt entuziaști să-și îndeplinească îndatoririle când sunt fericiți; indiferent cât de mult suferă, nu se simt epuizați și sunt capabili să facă abstracție de toate chestiunile personale și să nu își abandoneze îndatoririle. Dar este diferit când sunt nefericiți. Se simt prea obosiți când muncesc chiar și un pic, iar dacă suferă puțin, se plâng și se gândesc mereu să meargă acasă să-și trăiască viața, să se îmbogățească și să găsească o cale de ieșire. Dar aceia care urmăresc adevărul se gândesc: „Indiferent cât de mult sufăr, trebuie să-mi fac bine datoria și să răsplătesc dragostea lui Dumnezeu. Voi avea conștiință și rațiune și voi fi demn de a fi numit om doar dacă îmi îndeplinesc bine datoria.” În afară de a se concentra să-și îndeplinească bine îndatoririle, sunt capabili să mănânce și să bea cuvintele lui Dumnezeu, să aibă părtășie despre adevăr cu frații și surorile lor, indiferent cu ce greutăți se confruntă, și caută adevărul ca să-și rezolve dificultățile. Se gândesc întruna la aceste lucruri: „Cum pot să înlătur această stare? Unde se află problema? De ce mă simt negativ? De ce sunt tratat? Cum am greșit? Unde a fost greșeala mea? Este o problemă legată de fire, nu sunt competent în acest domeniu sau îmi ascund unele intenții?” Ei obțin rezultate după ce examinează aceste lucruri câteva zile și își dau seama că lucrarea bisericii a avut de suferit deoarece ei au nutrit propriile intenții, s-au temut să nu-i jignească pe ceilalți și nu au luat în considerare interesele casei lui Dumnezeu. Ce atitudine ar trebui să adopți după ce ajungi la o asemenea concluzie? Cum ar trebui să rezolvi această problemă? Trebuie să accepți judecata și mustrarea, emondarea și tratarea cu cuvintele lui Dumnezeu, să reflectezi asupra ta potrivit cuvintelor Lui, să-ți înțelegi starea prin comparație cu cuvintele Lui și să dobândești înțelegerea propriilor stări corupte. În acest fel, vei ști dacă ești sau nu o persoană care iubește adevărul și Îl ascultă pe Dumnezeu. E suficient să ajungi la această concluzie? Mai trebuie să te spovedești și să te pocăiești înaintea lui Dumnezeu, spunând: „Ceea ce am făcut nu a fost conform adevărului, acțiunile mele au fost dictate de firea mea satanică. Sunt dispus să mă pocăiesc și nu mă voi mai răzvrăti niciodată împotriva lui Dumnezeu. Orice se va întâmpla, voi căuta mereu adevărul și voi acționa în conformitate cu cerințele lui Dumnezeu. Dacă nu pot, fie ca Dumnezeu să mă disciplineze și să mă pedepsească.” Acesta e un suflet care se pocăiește cu adevărat. Dacă poți să te rogi și să iei o hotărâre fermă în acest fel și dacă poți să practici așa, atunci acesta e un mod ascultător de a gândi. Dacă vei trăi astfel, vei ajunge treptat să te supui lucrării lui Dumnezeu, să Îl înțelegi cu adevărat, să vezi că firea Lui este cu adevărat dreaptă și sfântă și să manifești o inimă cu frică de Dumnezeu. Vei fi responsabil și loial când îți vei face datoria și, în acest fel, vei avea o oarecare experiență practică și vei intra în adevărurile-realități.

Unii își urmează propria voință atunci când acționează. Ei încalcă principiile și după ce sunt emondați și tratați, recunosc doar verbal că sunt aroganți și că au făcut o greșeală numai pentru că nu au adevărul. Însă, în inimile lor, ei tot se plâng: „Nimeni nu mai riscă, numai eu – și, în cele din urmă, când ceva merge prost, mie îmi pasează toată responsabilitatea. Nu este o prostie din partea mea? Nu mai pot face același lucru data viitoare, riscând astfel. Cuiul care iese în evidență e bătut cu ciocanul!” Ce credeți despre această atitudine? Este o atitudine de căință? (Nu.) Ce atitudine este? Nu au devenit ei alunecoși și înșelători? În inimile lor, gândesc: „Sunt norocos că acest lucru nu s-a transformat într-un dezastru. Omul din greșeli învață, ca să spunem așa. Trebuie să fiu mai atent în viitor.” Ei nu caută adevărul, folosindu-se de meschinăria și de uneltirile lor viclene pentru a ține cont de chestiune și a se ocupa de aceasta. Pot câștiga adevărul în felul acesta? Nu pot, căci nu s-au pocăit. Primul lucru care trebuie făcut atunci când te pocăiești este să recunoști ce ai făcut greșit, să vezi unde era greșeala ta, esența problemei și firea coruptă pe care ai arătat-o; trebuie să chibzuiești la aceste lucruri și să accepți adevărul, apoi să practici în conformitate cu adevărul. Doar aceasta este o atitudine de pocăință. Dacă, pe de altă parte, te gândești exhaustiv la moduri viclene, devii mai alunecos decât înainte, tehnicile tale sunt mai istețe și tainice și ai mai multe metode de a trata lucrurile, atunci problema nu este atât de simplă ca a fi doar înșelător. Folosești mijloace necinstite și ai secrete pe care nu poți să le divulgi. Este rău. Nu doar că nu te-ai căit, ci ai devenit mai alunecos și mai șiret. Dumnezeu vede că ești extrem de intransigent și rău, un om care recunoaște la suprafață că a greșit și acceptă tratarea și emondarea, dar care, în realitate, nu are câtuși de puțin atitudinea unuia care se pocăiește. De ce spunem asta? Deoarece, în timp ce acest eveniment se desfășura sau după finalul său, nu ai căutat deloc adevărul, nu ai reflectat, nu ai încercat să te cunoști și nu ai practicat conform adevărului. Atitudinea ta este una de a folosi filosofiile, logica și metodele Satanei pentru a rezolva problema. De fapt, ocolești problema și o prezinți într-un ambalaj frumos ca ceilalți să nu poată vedea nicio urmă a acesteia, fără să-ți scape nimic. În cele din urmă, simți că ești foarte deștept. Acestea sunt lucrurile pe care le vede Dumnezeu și nu faptul că ai reflectat cu adevărat, ți-ai mărturisit păcatul și că te-ai pocăit în fața chestiunii care s-a abătut asupra ta, și apoi că ai plecat să cauți adevărul și să practici conform acestuia. Atitudinea ta nu este una de căutare a adevărului sau de practicare a adevărului și nici una de supunere față de suveranitatea și rânduielile lui Dumnezeu, ci una de folosire a tehnicilor și metodelor Satanei pentru a-ți rezolva problema. Le dai celorlalți o impresie falsă, te împotrivești să fii expus de Dumnezeu și ești beligerant și defensiv în privința circumstanțelor pe care Dumnezeu le-a orchestrat pentru tine. Inima ta este mai închisă și mai separată de Dumnezeu ca înainte. Prin urmare, poate să rezulte vreun lucru bun din asta? Mai poți trăi în lumină, bucurându-te de pace și veselie? Nu poți. Dacă te ferești de adevăr și de Dumnezeu, cu siguranță vei cădea în întuneric, vei plânge și vei scrâșni din dinți. Este o astfel de stare prevalentă în oameni? (Da.) Unii oameni se dojenesc frecvent, spunând: „Am fost tratat de data asta. Data viitoare, trebuie să fiu mai deștept și mai atent. Să fii deștept este fundamentul vieții – iar oamenii care nu sunt deștepți sunt marionete.” Dacă te îndrumi și te dojenești mereu în felul acesta, vei ajunge undeva vreodată? Vei putea câștiga adevărul? Dacă o problemă se abate asupra ta, trebuie să cauți și să înțelegi un aspect al adevărului și să câștigi acel aspect. Ce se poate realiza înțelegând adevărul? Când înțelegi un aspect al adevărului, înțelegi un aspect al voii lui Dumnezeu; înțelegi de ce Dumnezeu ți-a făcut acest lucru, de ce ți-ar cere un astfel de lucru, de ce ar orchestra circumstanțe ca să te emondeze și să te trateze în felul acesta, de ce ar folosi această chestiune pentru a te disciplina și de ce ai căzut, ai eșuat și ai fost expus în această chestiune. Dacă înțelegi lucrurile acestea, vei putea să urmărești adevărul și vei obține pătrunderea în viață. Dacă nu înțelegi aceste lucruri și nu accepți aceste fapte, ci insiști să te opui și să te împotrivești lor, să-ți folosești propriile tehnici ca să te ascunzi și să-i înfrunți pe ceilalți și pe Dumnezeu cu o înfățișare falsă, atunci nu vei putea niciodată să câștigi adevărul. Dacă ai o atitudine sinceră, de acceptare și ascultare a adevărului și, indiferent ce se întâmplă, oricâtă de multă durere este în inima ta sau cât ești de umilit, ești întotdeauna capabil să accepți să asculți adevărul și ești capabil încă să te rogi lui Dumnezeu, spunând: „Tot ce face Dumnezeu e corect și trebuie să accept”, atunci aceasta e o atitudine ascultătoare. Totuși, atâta vreme cât asculți, trebuie să reflectezi în continuu asupra ta, să te gândești unde se află greșelile în acțiunile și purtarea ta și ce aspecte ai adevărului ai încălcat. Mai trebuie să-ți analizezi propriile intenții, ca să îți vezi cu claritate starea și statura. Dacă vei căuta apoi adevărul, vei ști cum să practici adevărul conform principiilor. Dacă vei practica și vei trăi în acest fel, atunci vei face progrese înainte să-ți dai seama. Adevărul va prinde rădăcini înăuntrul tău; va înflori, va avea fructe și va deveni viața ta. Toate problemele revelării corupției tale vor fi treptat înlăturate. Când se vor întâmpla lucruri, atitudinea, opiniile și stările tale vor tinde din ce în ce mai mult spre pozitiv. Vei mai fi atunci înstrăinat de Dumnezeu? Poate că vei mai fi înstrăinat de El, dar din ce în ce mai puțin, iar îndoielile, speculațiile, neînțelegerile, nemulțumirile, răzvrătirea și rezistența pe care le-ai nutrit în privința lui Dumnezeu vor slăbi și ele. Când se vor diminua, îți va fi mai ușor să taci înaintea lui Dumnezeu când se vor întâmpla lucruri și să te rogi Lui, să cauți adevărul și o cale de practică. Dacă nu vei putea fi conștient de lucruri când te vei confrunta cu ele, dacă vei fi în schimb complet confuz și tot nu vei căuta adevărul, atunci vei avea probleme. Sigur te vei ocupa de acele chestiuni folosind soluții umane, iar filosofiile cu care te descurci în lume, metodele alunecoase și tehnicile ingenioase vor ieși toate la iveală. Așa reacționează oamenii prima dată în inimile lor la lucruri. Unii oameni nu pun niciodată suflet în a tinde spre adevăr când se întâmplă lucruri și, în schimb, se gândesc mereu să se ocupe de ele prin metode umane. Prin urmare, ei se zbat mult timp, se chinuie până când fețele lor ajung palide de oboseală, dar tot nu pun adevărul în practică. Atât de demni de milă sunt aceia care nu urmăresc adevărul. În ciuda faptului că acum poate îți faci datoria de bună voie, că poate faci sacrificii și te jertfești de bună voie, dacă ai încă neînțelegeri, speculații, îndoieli sau nemulțumiri în privința lui Dumnezeu, ba chiar te răzvrătești împotriva Lui și Îi reziști, sau dacă folosești diferite metode și tehnici să I te opui și să Îi respingi suveranitatea asupra ta ─ dacă nu înlături aceste lucruri ─ atunci va fi aproape imposibil ca adevărul să fie stăpânul tău, iar viața ta va fi epuizantă. Oamenii se luptă și sunt chinuiți adesea de aceste stări negative, de parcă ar fi dat de bucluc, și sunt mereu preocupați de ideea de bine și rău. Cum pot ei descoperi și înțelege adevărul? Pentru a căuta adevărul, o persoană trebuie mai întâi să se supună. Apoi, după o perioadă de experimentare, vor fi capabili să dobândească o anume luminare, punct în care e ușor să înțeleagă adevărul. Dacă o persoană încearcă mereu să priceapă ce este bine și ce este rău și este prinsă de ce este adevărat și fals, nu are cum să descopere sau să înțeleagă adevărul. Și ce va decurge de aici dacă ea nu poate înțelege niciodată adevărul? Neînțelegerea adevărului provoacă noțiuni și neînțelegeri despre Dumnezeu; când o persoană are neînțelegeri despre Dumnezeu, e posibil să se plângă în privința Lui. Când izbucnesc aceste nemulțumiri, ele devin opoziție; opoziția față de Dumnezeu e împotrivire față de El și este o fărădelege gravă. Dacă o persoană a comis multe fărădelegi, atunci a făcut multiple fapte rele și ar trebui pedepsită. Așa ceva decurge din a fi mereu incapabil să înțelegi adevărul. Așadar, urmărirea adevărului nu ar trebui doar să te facă să îți îndeplinești bine datoria, să fii ascultător, să te porți conform regulilor, să pari devotat sau să ai maniere sfinte. Nu este menită doar pentru a obține aceste lucruri; în principal, e menită să înlăture diversele opinii incorecte pe care le nutrești în privința lui Dumnezeu. Scopul înțelegerii adevărului este de a înlătura firile corupte ale oamenilor; când acele firi corupte vor fi înlăturate, oamenii nu vor mai avea neînțelegeri despre Dumnezeu. Aceste două lucruri sunt în legătură. Imediat ce oamenii își înlătură firile corupte, relația dintre ei și Dumnezeu se va îmbunătăți treptat și va deveni din ce în ce mai normală. Odată ce firile lor corupte sunt înlăturate, și îndoielile, suspiciunile, testele, neînțelegerile, întrebările și plângerile oamenilor în privința lui Dumnezeu, ba chiar și împotrivirea lor vor fi toate înlăturate puțin câte puțin. Ce manifestare imediată apare când firile corupte ale unei persoane sunt înlăturate? Atitudinea sa față de Dumnezeu se schimbă. Poate înfrunta orice cu o inimă supusă lui Dumnezeu, iar relația sa cu El se va îmbunătăți. Dacă înțelege adevărul, atunci va putea fi capabilă să-l pună în practică. Are o inimă supusă lui Dumnezeu, așa că nu va fi superficială când își va face datoria, nemaivorbind că nu Îl va înșela pe Dumnezeu. În acest fel, va avea din ce în ce mai puține noțiuni și neînțelegeri despre Dumnezeu, relația sa cu El va deveni din ce în ce mai normală și va fi capabilă să-L asculte întru totul pe Dumnezeu când își va îndeplini datoria. Dacă nu își va rezolva problema firilor sale corupte, nu va fi niciodată capabilă să ajungă la o relație normală cu Dumnezeu și nu va avea niciodată o inimă supusă Lui. Ca și necredincioșii, va fi prea răzvrătită, Îl va nega și Îi va rezista mereu lui Dumnezeu în inima sa și îi va fi cu neputință să își facă bine datoria. De aceea sunt atât de cruciale urmărirea și practicarea adevărului! Nu urmărești adevărul, dar tot vrei să-ți înlături noțiunile, neînțelegerile și nemulțumirile despre Dumnezeu ─ poți obține acest lucru? Categoric nu. Unii oameni zic: „Sunt doar o simplă persoană, nu am asemenea noțiuni, neînțelegeri sau nemulțumiri. Nu mă gândesc la aceste lucruri.” Poți garanta că nu ai noțiuni dacă nu te gândești la asta? Poți evita să-ți dezvălui firile corupte prin a nu te gândi la acest lucru? Indiferent ce corupție scoate cineva la iveală, e întotdeauna determinată de natura sa. Toți oamenii trăiesc după natura lor satanică; firile lor satanice sunt adânc înrădăcinate în ei și au devenit natura-esență a lor. Oamenii nu au mijloace prin care să-și stârpească firile satanice, ei își pot rezolva treptat toate problemele firilor lor corupte numai folosind adevărul și cuvintele lui Dumnezeu.

Unde se manifestă o îmbunătățire sau o lipsă în relația unei persoane cu Dumnezeu? Se manifestă în atitudinea și opiniile pe care le ai când te confrunți cu oameni, evenimente și lucruri. Dacă atitudinea și opiniile tale vin din filosofiile satanice cu care tratezi lumea sau din cunoaștere și teorii și consideri aceste lucruri drept filosofia și mottoul tău de viață, atunci ești cineva care urmărește adevărul? Ai dobândit adevărul? (Nu.) Nu se poate spune în mod definitiv că nu ești o persoană care urmărește adevărul; poate că ești pe drumul urmăririi adevărului, dar asta arată cel puțin că încă nu ai intrat în adevărurile-realități. Dacă atunci când te confrunți cu ceva care nu se conformează noțiunilor tale te enervezi imediat, lovești în masă și țipi la oameni, refuzi să accepți acel lucru și nu te supui, ce problemă este aici? E aceasta o persoană care trăiește înaintea lui Dumnezeu? De ce nu ești capabil să cauți adevărul? Acest lucru arată că adevărul nu ți-a luat încă în stăpânire inima! Dacă nu îți poți menține calmul în legătură cu un lucru așa de banal și o asemenea chestiune măruntă îți expune starea urâtă, atunci asta arată că nu ești bun la folosirea adevărului pentru a rezolva probleme și că ai făcut abstracție de căutarea lui când ți-ai pierdut cumpătul. Dacă așa stau lucrurile, cum poți avea intrare în viață? Unii oameni cred în Dumnezeu mulți ani, dar, indiferent ce se întâmplă, se poartă ca necredincioșii, trăiesc conform filosofiilor satanice și nu caută niciodată adevărul sau nu-și schimbă perspectiva asupra felului în care interacționează cu ceilalți și gestionează lucrurile. Deși nu au comis deloc fapte rele sau nu au făcut deloc greșeli ieșite din comun și par să fie oameni buni, ei au crezut în Dumnezeu de mulți ani, dar nu au intrare în viață și nu au pus niciodată adevărul în practică. Cum pot obține asemenea oameni mântuirea lui Dumnezeu? Mi-e teamă că le va fi greu să o dobândească. Unii oameni cred în Dumnezeu mulți ani și, indiferent ce se întâmplă, ei spun mereu: „După părerea mea, așa și așa…”, „Plănuiesc asta și asta…” și „Cred asta și asta…” sau spun: „Această zicală veche ilustrează bine…” și „Cum a zis acea persoană faimoasă…”. Oamenii care vorbesc mereu în acest fel au o problemă, deoarece asta dovedește că sunt persoane care aparțin Satanei, care nu au nici cea mai mică fărâmă de adevăr în inima lor. Când se întâmplă ceva, dacă spui întotdeauna: „Îmi amintesc de cuvintele lui Dumnezeu, care spun…”, „Dumnezeu a zis odată…” sau „Într-una dintre predicile din casa lui Dumnezeu, s-a propăvăduit că…”, „E un rând dintr-un imn din cuvintele lui Dumnezeu care spune…”, dacă te gândești mereu la probleme și vorbești astfel, acest lucru demonstrează că ești o persoană care iubește adevărul și care are ceva din adevărul-realitate. Orice se întâmplă cuiva care crede în Dumnezeu, trebuie mai întâi să înțeleagă ce zic cuvintele lui Dumnezeu, să compare totul prin prisma cuvintelor lui Dumnezeu și să le utilizeze drept temelia, baza și punctul său de plecare. Nu e aceasta atitudinea pe care ar trebui să o aibă când urmărește și practică adevărul? Acesta e minimul necesar. În zilele noastre, deși oamenii ascultă predici și citesc zilnic cuvintele lui Dumnezeu, când se întâmplă ceva, ei tot spun: „Mama a zis…”, „Conform unei vechi zicale…”, „O persoană faimoasă a spus așa și așa…”, „Conform unui proverb…” și „Cum spune o zicală din popor…”. Ce s-a ales de cuvintele lui Dumnezeu pe care le-au mâncat și le-au băut? Din atitudinea și reacțiile acestor oameni, poți vedea că încă nu au dobândit adevărul, că nu au intrat în adevărurile-realități, că nu au o inimă cu frică de Dumnezeu și vorbesc mereu în stilul necredincioșilor. Asemenea oameni au o înfățișare amorțită și obtuză. Din ce cauză? (Din cauza faptului că nu urmăresc adevărul.) Oamenii pot părea amorțiți și obtuzi în exterior, dar cum sunt ei pe interior? Înăuntrul lor, sunt veștejiți, cu alte cuvinte, încă nu au fost udați și hrăniți de adevăr. Sunt încă înfometați și tot nu au dobândit adevărul. Așadar, trăiesc vieți amorțite, epuizate, reacționează lent și, când se întâmplă ceva, sunt cu precădere neajutorați și spun din când în când: „Dumnezeule, nu știu ce să fac!”, „Sunt confuz!” sau „Nu am nicio cale!” Aceste cuvinte sunt mereu pe buzele lor. Sunt ele niște cuvinte bune? (Nu, nu sunt.) Și atunci de ce unii oameni le învață întotdeauna? Ba chiar au devenit termeni la modă. De ce Îmi sună așa de ciudat aceste cuvinte? Nu sunt cuvinte bune și nu e nevoie să le înveți. Nu acorda atenție lucrurilor la modă, în schimb, fii atent la adevăr și la rezolvarea propriilor probleme practice. Trebuie să te gândești dacă opiniile, atitudinea, intenția și punctul de plecare ale tale dezvăluie o fire coruptă când ți se întâmplă lucruri. Trebuie să reflectezi la asta. Indiferent ce se întâmplă, te bazezi pe filosofii satanice și folosești metode umane să rezolvi acel lucru, cauți adevărul și îl rezolvi conform cuvintelor lui Dumnezeu sau adopți maniera compromițătoare a căii de mijloc? Alegerea ta dezvăluie cel mai bine dacă ești o persoană care iubește și urmărește adevărul. Dacă vei alege mereu să rezolvi problemele bazându-te pe filosofii satanice și metode umane, consecința va fi că nu poți dobândi adevărul și nici luminarea, iluminarea și ghidarea Duhului Sfânt. În plus, vor apărea în tine noțiuni și neînțelegeri despre Dumnezeu, iar El, în cele din urmă, te va disprețui, te va respinge și te va alunga. Dar dacă vei putea să cauți adevărul în toate lucrurile și să le rezolvi conform cuvintelor lui Dumnezeu, atunci vei fi capabil să ajungi la luminarea, iluminarea și ghidarea Duhului Sfânt. Felul în care înţelegi adevărul va deveni mai clar și vei ajunge să-L cunoști din ce în ce mai mult pe Dumnezeu; în acest fel, vei fi capabil să-L asculți și să-L iubești cu adevărat pe Dumnezeu. După ce ai practicat și ai trăit astfel o vreme, firile tale corupte vor fi tot mai curățite și vor fi din ce în ce mai puține situaţii în care să te răzvrătești împotriva lui Dumnezeu, până când, într-un final, vei obține o deplină compatibilitate cu El. Dacă alegi mereu modalitatea compromițătoare a căii de mijloc, de fapt, încă te bazezi pe filosofiile satanice pentru a te ocupa de probleme. Dacă vei trăi astfel, nu vei căpăta niciodată încuviințarea lui Dumnezeu, ci doar vei fi expus și alungat. Dacă ai ales calea greșită de a crede în Dumnezeu, calea religioasă, trebuie să te întorci rapid din drum, să faci un pas în spate de pe buza prăpastiei și să adopți calea cea dreaptă. Atunci ar mai putea fi o speranță ca tu să obții mântuirea. Dacă vrei să ajungi la calea cea dreaptă de a crede în Dumnezeu, atunci trebuie să cauți și să bâjbâi după ea pe cont propriu. Cineva care înțelege chestiunile spirituale va găsi calea cea dreaptă după o perioadă de experiență.

Aşadar, despre ce am avut părtăşie? (Am avut părtășie despre ce rezolvă în principal urmărirea adevărului, anume, firile corupte ale oamenilor și diversele opinii greșite pe care le au oamenii despre Dumnezeu. Am mai avut părtășie despre ce sunt opiniile, atitudinile și intențiile oamenilor atunci când li se întâmplă lucruri și despre cazul în care oamenii abordează lucrurile folosind filosofii satanice, noțiuni umane și închipuiri sau cel în care le rezolvă prin căutarea adevărului.) Aceste cuvinte sunt ușor de reținut, dar lucrul cel mai important este dacă ești capabil să ții cont de cuvintele lui Dumnezeu când se întâmplă ceva și să găsești principiile practicii. Dacă vei putea să aplici principiile, atunci vei fi capabil să pui adevărul în practică și dacă vei putea să pui adevărul în practică, vei avea adevărurile-realități. Înțelegerea adevărului nu înseamnă că ai obținut adevărul. Vei fi în stare să înțelegi adevărul doar atunci când îl vei putea pune în practică. Dacă pui adevărul în practică adesea și o faci respectând întru totul principiile, atunci asta înseamnă dobândirea adevărului. Să fii doar în stare să vorbești despre cuvinte și doctrine nu poate fi considerat un calibru bun. Ai numai abilitatea de a înțelege dacă poți căuta adevărul ca să rezolvi problemele când ți se întâmplă ceva. Crucial este să fii capabil să rezolvi problemele practice. De pildă, dacă ai o relație bună cu un frate sau o soră, iar ei îți cer să le arăți ce este greșit la ei, cum ar trebui să procedezi? Asta se leagă de ce abordare adopți în acest caz. E metoda ta bazată pe adevărurile-principii sau folosești filosofii pentru a aborda lumea? Dacă poți vedea clar că au o problemă, dar nu le spui fără ocolișuri ca să eviți să vă stricați relația, ba chiar îți găsești scuze, spunând: „Statura mea e mică acum și nu îți înțeleg pe deplin dificultățile. Când le voi înțelege, îți voi spune”, care e atunci problema? Acest lucru implică o filosofie cu care abordezi lumea. Nu înseamnă asta că încerci să-i păcălești pe ceilalți? Ar trebui să vorbești doar despre ce poți vedea clar; iar în cazul în care ceva nu ți-e limpede, să spui. Asta înseamnă să zici ce e în inima ta. Dacă ai anumite gânduri și anumite lucruri îți sunt clare, dar ți-e teamă să nu-i jignești, ți-e frică să nu îi rănești, așa că alegi să nu spui nimic, atunci asta înseamnă să trăiești după o filosofie când abordezi lumea. Dacă descoperi că o persoană are o problemă sau a luat-o pe căi greșite, chiar dacă nu o poți ajuta cu iubire, trebuie măcar să-i atragi atenția asupra problemei, astfel încât să reflecteze asupra ei. Dacă o ignori, nu înseamnă că îi faci rău? Dacă o ajuți o dată și descoperi că nu poate accepta problema, că e lipsită de rațiune, că are o fire rea și că, în mod esențial, nu iubește adevărul, atunci ar fi înțelept să nu îi evidențiezi problemele. Dar dacă nu poți să-i atragi atenția nici cuiva care acceptă adevărul, atunci nu ai iubire. Dacă interacționezi cu frații și surorile tale în acest fel, atunci doar te joci, îi păcălești pe oameni cu cuvinte abile și vrei mereu să râzi de alții. Oamenii care acționează astfel nu sunt buni și există o fire ascunsă aici. Asemenea oameni trăiesc cu totul după filosofii satanice, nu vorbesc sau nu acționează în sensul unei umanități normale și nici nu se comportă conform adevărurilor-principii. Atunci, conform principiului adevărului, cum ar trebui să abordezi această chestiune? Ce acțiune este conform adevărului? Câte principii relevante există? În primul rând, cel puțin, nu-i face pe ceilalți să se poticnească. Trebuie mai întâi să iei în considerare slăbiciunile celorlalți și ce fel de a vorbi nu îi va face să se poticnească. Se cuvine să iei în considerare cel puțin acest lucru. În continuare, dacă știi că sunt persoane care cred cu adevărat în Dumnezeu și pot accepta adevărul, atunci, când observi că au o problemă, ar trebui să iei inițiativa de a-i ajuta. Dacă nu faci nimic și râzi de ei, asta înseamnă să-i rănești și să le faci rău. Cineva care procedează astfel nu are conștiință sau rațiune și nu are iubire pentru ceilalți. Cei care au un pic de conștiință și rațiune nu pot să-și privească, pur și simplu, frații și surorile ca pe o glumă. Ar trebui să se gândească la diferite moduri de a-i ajuta să-și rezolve problema. Ar trebui să lase persoana respectivă să înțeleagă ce s-a întâmplat și unde a greșit. Dacă se poate pocăi sau nu este problema ei; noi ne vom fi îndeplinit responsabilitatea. Chiar dacă nu se pocăiește acum, mai devreme sau mai târziu, va fi o zi în care își va veni în fire și nu te va învinovăți sau nu te va acuza. Cel puțin, modul în care îți tratezi frații și surorile nu poate fi sub standardele conștiinței și rațiunii. Nu te îndatora față de ceilalți; ajută-i în măsura în care poți. Asta ar trebui să facă oamenii. Oamenii care își pot trata frații și surorile cu iubire și în conformitate cu principiile adevărului sunt cei mai buni oameni. Sunt și cei mai buni la suflet. Desigur, adevărații frați și adevăratele surori sunt acei oameni care pot să accepte și să practice adevărul. Dacă o persoană crede în Dumnezeu doar pentru a se îndestula sau pentru a primi binecuvântări, dar nu acceptă adevărul, atunci nu este un frate sau o soră. Trebuie să-i tratezi pe adevărații frați și adevăratele surori conform principiilor adevărului. Indiferent în ce fel cred ei în Dumnezeu sau pe ce cale se află, ar trebui să-i ajuți în spiritul iubirii. Care este efectul minim pe care ar trebui să-l obții? În primul rând, a nu-i face să se poticnească și a nu-i lăsa să devină negativi; în al doilea rând, a-i ajuta și a-i face să se întoarcă de pe calea greșită; și, în al treilea rând, a-i face să înțeleagă adevărul și să aleagă calea cea bună. Aceste trei tipuri de efecte pot fi obținute doar ajutându-i în spiritul iubirii. Dacă nu ai iubire adevărată, nu poți obține aceste trei tipuri de efecte și nu ai putea să obții decât unul sau două în cel mai bun caz. Aceste trei tipuri de efecte reprezintă, totodată, cele trei principii pentru a-i ajuta pe ceilalți. Cunoști aceste trei principii și știi cum să le folosești, dar cum sunt ele puse în aplicare, de fapt? Chiar înțelegi dificultățile celuilalt? Nu este aceasta altă problemă? Trebuie, de asemenea, să te gândești: „Care este sursa dificultății lui? Sunt capabil să îl ajut? Dacă statura mea este prea mică și nu pot să-i rezolv problema și vorbesc cu nepăsare, s-ar putea să-l îndrum pe calea greșită. Mai departe, cât de capabilă e această persoană să înțeleagă adevărul și care este calibrul său? Este încăpățânată? Înțelege chestiuni spirituale? Poate accepta adevărul? Urmărește adevărul? Dacă vede că sunt mai capabil ca ea și am părtășie cu ea, se va isca în ea invidia sau negativismul?” Toate aceste întrebări trebuie luate în considerare. După ce ai luat în considerare aceste întrebări și ai obținut claritate în privința lor, du-te să ai părtășie cu acea persoană, citește câteva pasaje din cuvintele lui Dumnezeu care se aplică problemei sale și permite-i să înțeleagă adevărul din cuvintele lui Dumnezeu și să găsească calea de practicare. Apoi, problema va fi rezolvată, iar ea va scăpa de greutăți. Este aceasta o chestiune simplă? Aceasta nu este o chestiune simplă. Dacă nu înțelegi adevărul, oricâte ai spune, nu vor fi de niciun folos. Dacă înțelegi adevărul, poți să o luminezi și să-i fii de folos doar prin câteva fraze. Cel mai important lucru pentru a ajuta oamenii cu iubire este să ai părtășie despre câteva pasaje din cuvintele lui Dumnezeu despre problemă, iar această metodă e cea mai eficientă. Dacă nu vei avea părtășie despre cuvintele lui Dumnezeu și vei încerca să folosești doar cuvinte omenești, atunci nu vei rezolva niciodată nicio problemă practică, oricât de multe cuvinte ai rosti. Unii oameni îi pot doar încuraja pe alții și vor zice, indiferent cu ce probleme se confruntă alții: „Citește mai mult din cuvintele lui Dumnezeu și caută adevărul în ele, apoi va fi ușor să rezolvi problema” sau „Ar trebui să-L iubești pe Dumnezeu și e îndeajuns. Nu vei fi niciodată negativ, căci iubirea de Dumnezeu îți va rezolva toate problemele.” Nu e nici pe departe așa de simplu. E iubirea de Dumnezeu ceva ce poți să practici imediat ce ai spus-o? Cum Îl iubesc oamenii pe Dumnezeu dacă nu înțeleg adevărul? Cum pot oamenii să-L iubească pe Dumnezeu dacă nu Îi cunosc lucrarea? Dacă oamenii Îl vor iubi cu adevărat pe Dumnezeu, atunci nu vor fi niciodată negativi și nu vor avea nicio dificultate. Iubirea de Dumnezeu nu e chestiune simplă; este ea împlinită doar vorbind despre câteva doctrine sau strigând câteva sloganuri? Să asculți de Dumnezeu e încă și mai puțin simplu și nu e ca și cum rostirea câtorva cuvinte de încurajare poate să facă o persoană să-L asculte. Chiar dacă să ai părtășie despre cuvintele lui Dumnezeu poate aduce oamenilor un pic de ajutor pe moment, nu e ca și cum poți să rezolvi problema răzvrătirii lor și să-i faci să se supună față de Dumnezeu doar prin a avea o dată părtășie despre adevăr și nu e ca și cum oamenii vor fi imediat capabili să-L asculte pe Dumnezeu când ai părtășie în mod clar despre adevăr. Oamenii trebuie să experimenteze judecata și mustrarea, emondarea și tratarea pentru a obține rezultate. Oamenii care vorbesc mereu despre cuvinte și doctrine ca să-i încurajeze pe ceilalți sunt cei mai superficiali. Nu au deloc adevăruri-realități, se bazează întotdeauna pe a vorbi despre termeni și doctrine ca să-i ajute pe oameni și nu obțin deloc rezultate. Asta se numește superficialitate și nu e o modalitate sinceră de a trata oamenii; este prea falsă și nu dovedește o inimă bună. Pe scurt, acest fel de persoană e o ipocrită. Dacă nu ai o inimă cu compasiune și iubire pentru alții, cum îi poți ajuta pe oameni? Nu e ușor să rezolvi cu adevărat o problemă. Trebuie să înțelegi adevărul, să fii conștient de esența problemei, apoi să ai părtășie cu alții în mod clar, în conformitate cu adevărurile-principii și să fii capabil să ai părtășie despre calea de practică într-un fel pe care ceilalți să-l înțeleagă. Astfel, oamenii nu numai că vor înțelege adevărul, dar vor avea și o cale de a-l pune în practică, și doar atunci se poate considera că problema e rezolvată. Trebuie să treci prin aceste lucruri; înțelegerea va veni prin experiența ta practică, nemijlocită. Cu cât vei avea mai mult părtășie despre adevăr, cu atât mai clar va deveni, cu atât mai încrezătoare va deveni inima ta și cu atât mai deschisă îți va fi calea. Când vei înțelege realmente adevărul, vei ști cum să-l pui în practică. Credincioșii în Dumnezeu trebuie să experimenteze astfel, trebuie să-și rezolve problemele una câte una și, de fiecare dată când rezolvă o problemă, e necesar să înlăture un fel de fire coruptă. Când au rezolvat multe probleme, și firile lor corupte vor fi mai mult sau mai puțin înlăturate. În acest mod, cu cât mai multe probleme vor rezolva, cu atât mai puține firi corupte vor avea și cu atât mai multe realități ale supunerii față de Dumnezeu vor deține. În acest fel, oamenii vor intra în adevărurile-realități fără ca măcar să-și dea seama. Cu cât mai multe probleme vor rezolva și cu cât mai multe adevăruri vor înțelege, cu atât mai multe căi de practică vor avea; pe măsură ce vor rezolva mai multe probleme și vor curăți mai multe firi corupte, vor intra în și mai multe adevăruri-realități. Acesta e procesul credinței în Dumnezeu: descoperi întruna probleme și le rezolvi ─ după ce rezolvi o problemă, dai de alta și o rezolvi și pe ea și, în final, rezolvi multe probleme și ajungi să înțelegi adevărul, iar dacă o problemă va apărea din nou, vei fi capabil să o rezolvi rapid singur. În acest fel crește treptat statura ta. Cu din ce în ce mai puține probleme și dificultăți, vei dezvălui cu siguranță mai puțină corupție, Îl vei asculta pe Dumnezeu mai mult și vei avea mai multă mărturie bazată pe experiență. Astfel, fără ca măcar să îți dai seama, viața-fire a ta se va schimba și vei ajunge în cele din urmă să fii compatibil cu Dumnezeu. Nu vei avea nicio răzvrătire, vei fi capabil să pui adevărul în practică și Îl vei asculta pe Dumnezeu în orice privință. Acest lucru înseamnă că statura ta s-a dezvoltat și ai obținut în totalitate mântuirea.

Chiar este simplu să pui adevărul în practică, dar dacă nu ai suficientă abilitate de a înțelege sau nu pui inimă și ești mereu neglijent, nepăsător și superficial, atunci nu vei dobândi niciodată adevărul. Așadar, cum poate cineva obține adevărul? Prin tertipuri înșelătoare sau forță? Nu. El e obținut treptat, puțin câte puțin, prin acumulare, căutare, experiență nemijlocită și orbecăire, așa cum mergi prin viața reală. Acesta e și modul prin care Duhul Sfânt te ghidează, uneori îți dă câteva cuvinte, pe care nu le înțelegi la vremea respectivă, dar ajungi să le pricepi după câteva zile prin căutarea adevărului și apoi inima ta se luminează și ai o cale. Tu crești, dar alții nu cresc, iar tu te dezvolți în acest aspect al adevărului. Asta se numește să fii favorizat. Unele detalii ale adevărului trebuie simțite și experimentate și, pe măsură ce experiența ta va deveni din ce în ce mai profundă și mai detaliată, îți vei simți calea cu mai multă precizie. Fără ca măcar să știi, vei urma calea de a căuta și a practica adevărul. Vei dobândi și mai multă luminare despre baza înțelegerii tale a adevărului și vei pricepe mai multe amănunte despre adevăr și mai multe adevăruri-realități. Aceasta e calea urmăririi adevărului. Dacă vei putea experimenta și practica acest lucru, vei simți că punerea adevărului în practică nu e dificilă, dar dacă nu vei practica astfel, atunci vei simți mereu că este abstract și greu, mai dificil decât să mergi la Universitate sau să cercetezi orice tehnologie avansată. Dar de fapt este doar vorba despre a-ți folosi inima. Învățarea oricărei cunoașteri profesionale sau a teoriei se bazează pe memorie, analiză mentală și cercetare, dar numai dobândirea adevărului îți impune să-ți folosești inima. Trebuie să-ți folosești inima să îl experimentezi și să îl guști și să depui efort pentru a te gândi cum să-l trăiești. Treptat, vei ajunge să găsești și să obții calea cea dreaptă pentru a pune adevărul în practică. Atunci vei câștiga o comoară. Care e secretul pentru a obține adevărul? În primul rând, nu folosi gândirea satanică, logica, filosofiile de a trata lumea sau tehnicile de a te ocupa de lucrurile care se petrec în jurul tău. Aceasta e o fundătură, căci dacă vei trăi după filosofii satanice, atunci nu vei fi niciodată capabil să obții adevărul. Când se vor întâmpla lucruri, dacă prima ta reacție va fi să te ocupi de ele și să le rezolvi utilizând metode umane și tehnici și vei dori întotdeauna să îți protejezi interesele personale și imaginea, atunci asta te va duce la o fundătură. Dacă poți căuta adevărul când te confrunți cu o problemă, dacă te poți ruga lui Dumnezeu și să-I cauți voia și știi ce lecții ar trebui să înveți și ce adevăruri ar trebui să înțelegi din rânduielile lui Dumnezeu, atunci e corect. Prin urmare, orice se întâmplă celor care nu urmăresc adevărul, ei sunt mereu amorțiți, ciudați, ezitanți, neajutorați și fără o cale. De fapt, Dumnezeu le dă oamenilor multe șanse să dobândească adevărul dar, din cauza faptului că ei nu îl iubesc, aleg calea greșită și nu izbutesc să îl obțină.

Oamenii care trăiesc cu firi corupte își duc viața pentru statut, vanitate, profit și dorință. Întreaga umanitate coruptă e așa, practic la fel, doar cu câteva mici diferențe. Indiferent cât de multe firi corupte are o persoană, după ce ajunge să creadă în Dumnezeu, toți aceia care iubesc adevărul pot ajunge la o înțelegere a propriilor firi corupte prin a mânca, a bea și a experimenta cuvintele lui Dumnezeu, iar multe din firile lor corupte vor fi treptat înlăturate și ei vor dezvălui din ce în ce mai puțină corupție. Ei sunt total diferiți de necredincioși, sunt două categorii distincte de oameni; nu este aceasta o schimbare obținută prin urmărirea adevărului? Acești oameni trec de la a fi niște diavoli necredincioși în a se transforma în oameni adevărați, care au dobândit adevărul și care trăiesc după asemănarea umană după ce au ajuns să creadă în Dumnezeu; acestea sunt câștigul și rezultatul credinței în Dumnezeu. Dar aceia care nu urmăresc deloc adevărul după ce ajung să creadă în Dumnezeu, care nu se schimbă nici după mulți ani de credință și sunt încă la fel ca necredincioșii ─ acest fel de persoană va fi alungată. De ce e o așa de mare diferență între oamenii care cred într-un mod similar în Dumnezeu și își îndeplinesc îndatoririle? Cel mai important aspect e că atitudinile lor față de adevăr sunt diferite. Inimile celor care iubesc adevărul vor tot crește în strălucire cu cât citesc mai mult cuvintele lui Dumnezeu și, cu cât vor citi mai mult predicile, cu atât mai mult vor înțelege ─ ei progresează mereu. Dar aceia care nu iubesc adevărul nu apreciază lectura cuvintelor lui Dumnezeu și nici nu fac un efort să pună adevărul în practică, astfel că firile lor corupte nu pot fi înlăturate sau alungate. Ei nu își pot distinge firile corupte nici dacă încearcă și nu le pot ascunde nici dacă vor. Asta se întâmplă deoarece oamenii corupți au fost toți corupți de Satana, fie că sunt necredincioși sau cred în Dumnezeu, esența firilor lor corupte, satanice, e de fapt aceeași și toți trăiesc pentru statut, imagine, profit și dorință. De ce se ceartă oamenii de dragul de a se certa? De ce se bat măr pentru ceva anume? O fac pentru toate aceste lucruri și, indiferent de metodă, tehnică sau formă, scopul e de fapt același. De ce a fost alungat Satana pe pământ? (Pentru că a concurat cu Dumnezeu pentru statut.) Aceasta e adevărata față a Satanei. În zilele noastre, „genele” Satanei au fost transmise omenirii corupte, au corupt-o, astfel că oamenii au devenit stirpea Satanei, ei au luat înfățișarea Satanei și ceea ce trăiesc e identic cu Satana. Dacă poți să recunoști firile corupte din natura-esență a Satanei și apoi să le înlături una câte una, vei fi mântuit și vei fi capabil să te eliberezi de influența Satanei. E dificil să rezolvi problema firilor corupte? (Pentru aceia care urmăresc adevărul nu este dificil, însă, în majoritatea timpului, nu suntem dispuși să punem adevărul în practică și doar acționăm conform propriei noastre voințe. Când suntem emondați și tratați, devenim negativi și supărați pentru o vreme, înainte să practicăm fără tragere de inimă adevărul.) Toți aceia care nu iubesc adevărul sunt în acest fel și trebuie îmboldiți, trași și împinși de alții ca să pună chiar și un pic de adevăr în practică. Care este cea mai mare dificultate în punerea adevărului în practică? Acum, există unii oameni care văd clar că dificultatea cea mai mare constă, în special, din piedicile care vin din firile corupte. Ea e din cauza iubirii oamenilor pentru faimă, profit, statut, orgoliu și imagine. Conversațiile, disputele și argumentele dintre oameni sunt toate niște competiții pentru a vedea cine este superior ─ oricine este capabil să îl convingă pe celălalt sfârșește arătând bine. Toate sunt competiții despre cine are cunoaștere, competență sau autoritate și cine are ultimul cuvânt. Competiția pentru aceste lucruri nu se sfârșește niciodată și, ascunsă în spatele a toate acestor lucruri, este firea Satanei, care trăiește pentru faimă, bogăție și statut. Fii conștient de asta și problema poate fi ușor rezolvată. Rezolvă măcar mai întâi acele lucruri de suprafață care sunt ușor de rezolvat, apoi treptat înlătură neînțelegerile, speculațiile, îndoielile și nemulțumirile față de Dumnezeu, care sunt în adâncul sufletului tău, precum și opoziția, iscodirea și competiția care sunt ascunse acolo. Odată ce acestea vor fi complet înlăturate, vei deveni precum Iov, o persoană perfectă în ochii lui Dumnezeu. De ce a spus Dumnezeu că Iov e o persoană perfectă? Prin încercările lui Dumnezeu pentru el, putem vedea că nu a avut nicio opoziție sau iscodire când a venit vorba despre Dumnezeu. Pe durata vieții sale și în perioada în care a experimentat suveranitatea lui Dumnezeu asupra tuturor lucrurilor, chestiuni precum răzvrătirea și rezistența au fost toate tratate și înlăturate. Odată ce aceste lucruri negative au fost înlăturate, când s-a confruntat cu încercările date de Dumnezeu, purtarea lui a fost cu totul diferită de cea a întregii omeniri corupte. E o doctrină ceea ce a spus în timpul încercărilor lui: „Iahve a dat și Iahve a luat; binecuvântat să fie numele lui Iahve”? Sigur că nu este. Aceste cuvinte au greutate și nimeni nu le-a rostit înainte; ele au fost spuse prima oară de Iov și au venit din experiențele sale personale.

Sunteți îngrijorați când vă vedeți dezvăluind atâta corupție zilnic și trăind cu o fire satanică, fără o prea mare schimbare? (Da, mă îngrijorez și uneori mă simt chinuit.) Este normal să te îngrijorezi, așa cum e normal să te simți chinuit. Dar indiferent de cât de îngrijorat sau chinuit te simți, trebuie să te liniștești și să cauți cum să-ți înlături firile corupte. Acesta e felul corect de a gândi. Dacă te simți chinuit ani întregi și firile tale corupte încă nu au fost înlăturate, acest lucru nu va funcționa, iar acest sentiment de chin e inutil. Trebuie să te gândeşti: „Care dintre problemele mele au fost rezolvate? Care dintre firile mele corupte au fost înlăturate? În ce privințe nu mai trebuie să mă plâng de Dumnezeu?” Trebuie să te întrebi necontenit aceste lucruri. Dacă spui: „Obișnuiam mereu să mă plâng și să protestez când mă confruntam cu acest gen de lucru și nutream neînțelegeri despre Dumnezeu, dar acum nu mă mai plâng când se întâmplă din nou și nu nutresc neînțelegeri despre Dumnezeu”, atunci asta arată că nu ți-ai pierdut timpul. Odată ce vei înțelege și vei dobândi adevărul, vei avea o atitudine diferită față de Dumnezeu și vei avea în mod natural o inimă cu frică de Dumnezeu și o stare de spirit ascultătoare. Asta nu înseamnă o venerație obișnuită sau arătarea unui respect de la distanță, tânjire, iubire, atașament sau dependență; nu înseamnă doar aceste lucruri, ci e frică reală. Pentru omenirea coruptă de azi, e încă prea devreme să vorbim despre frica de Dumnezeu, e prea departe. Așadar, ce ar trebui să urmărești mai întâi acum? Să nu fii suspicios față de Dumnezeu, indiferent ce se întâmplă. În primul rând, trebuie să știi ce este Dumnezeu și ce e adevărul. În al doilea rând, când se întâmplă lucruri care nu sunt în acord cu noțiunile, să nu fii nemulțumit de Dumnezeu sau să ai neînțelegeri despre El. Cum poți să te abții complet să ai neînțelegeri? Trebuie să înțelegi adevărul și apoi să îți distrugi și să îți rezolvi treptat, una câte una, noțiunile și neînțelegerile despre Dumnezeu. Va veni o zi când, indiferent cât de mari vor fi încercarea și zbuciumul pe care le vei înfrunta, nu vei rezista, ci, în schimb, vei avea o inimă cu frică de Dumnezeu și vei fi capabil să te supui, indiferent cum te testează El. Atunci vei reuși. În ce etapă sunteți acum? Când se întâmplă lucruri, mă gândesc: „Este fapta lui Dumnezeu? E corect ca El să facă asta?” sau uneori îmi zic: „Unde este Dumnezeu? Există măcar un Dumnezeu? Cum de nu Îl simt?” Există multe astfel de gânduri și stări și nu este în regulă, căci ești încă departe de a intra pe calea de a fi desăvârșit. Trebuie să muncești din greu în căutarea ta, căci momentan statura ta e prea mică și nu se ridică la standardul de a avea adevăruri-realități. Nu te gândi că ești în regulă și că ai anumite realități, astfel că poți să mergi în rai și să devii un înger. Cele câteva realități ale tale sunt încă mult prea puține; chiar dacă ai fi înzestrat cu aripi, tot nu ai fi înger. Nu te gândi în termeni prea buni sau prea elogioși despre tine, ar trebui să ai un pic de conștiență de sine. Poți depune mărturie în fața lui Dumnezeu? Ești potrivit pentru a fi folosit de Dumnezeu? Măsurat după acest standard, ești încă departe de cerințele lui Dumnezeu și mai ai nevoie de câțiva ani de experiență.

11 martie 2018