Omenirea este atât de profund coruptă de Satana, încât toți oamenii au o natură satanică și o fire arogantă; chiar și nebunii și idioții sunt aroganți și cred că sunt mai buni decât alți oameni și refuză să-i asculte. Se vede clar că omenirea este foarte profund coruptă și că oamenilor le este foarte greu să I se supună lui Dumnezeu. Din cauza aroganței și a neprihănirii lor de sine, oamenii au devenit complet lipsiți de rațiune; ei nu ascultă de nimeni – deși ceea ce spun alți oameni este corect și se conformează cu adevărul, ei nu îi vor asculta. Din cauza aroganței, oamenii îndrăznesc să-L judece pe Dumnezeu, să-L condamne și să I se împotrivească. Așadar, cum poate fi îndreptată o fire arogantă? Poate fi corectată prin intermediul înfrânării umane? Poate fi îndreptată doar prin recunoașterea și acceptarea ei? Categoric nu. Există o singură cale de a îndrepta o fire arogantă, și anume acceptarea judecății și a mustrării lui Dumnezeu. Doar aceia care sunt capabili să accepte adevărul pot treptat să renunțe la firea lor arogantă; aceia care nu acceptă adevărul nu vor fi niciodată capabili să-și îndrepte firile arogante. Văd mulți oameni cărora li se urcă la cap când demonstrează un oarecare talent în datoria lor. Când arată că au unele abilități, cred că sunt foarte impresionanți și apoi trăiesc de pe urma acestor abilități și nu se străduiesc mai mult. Ei nu îi ascultă pe ceilalți, orice spun aceștia, crezând că aceste mici lucruri pe care le au constituie adevărul și că ei sunt cei mai buni. Ce fire este aceasta? Este o fire arogantă. Ei sunt mult prea lipsiți de rațiune. Poate o persoană să-și îndeplinească bine datoria când are o fire arogantă? Poate să fie supusă lui Dumnezeu și să-L asculte pe Dumnezeu până la capăt? Acest lucru este și mai dificil. Pentru a îndrepta o fire arogantă, trebuie să învețe cum să experimenteze lucrarea lui Dumnezeu, judecata și mustrarea Lui, în timp ce își îndeplinește datoria. Doar în acest fel se poate cunoaște cu adevărat. Doar când îți vezi clar esența coruptă, rădăcina aroganței tale și apoi o înțelegi și o examinezi, îți poți cunoaște cu adevărat natura-esență. Trebuie să dezgropi toate lucrurile corupte dinăuntrul tău, să le reziști și să ajungi să le cunoști pe baza adevărului și atunci vei ști ce ești: nu doar că ai din plin o fire arogantă și că îți lipsesc rațiunea și ascultarea, dar vei vedea că ai lipsuri în multe privințe, că nu ai adevărul-realitate și cât ești de demn de milă. Atunci vei fi incapabil de aroganță. Dacă nu te examinezi și nu te cunoști în acest fel, atunci când îți vei face datoria, nu-ți vei ști locul în univers. Vei crede că ești grozav în orice privință, că totul este greșit la ceilalți și că doar tu ești cel mai bun. Atunci te vei lăuda în fața celorlalți tot timpul, pentru ca ei să te admire și să te venereze. Acest lucru e complet lipsit de conștiință de sine. Unii oameni se laudă tot timpul. Când ceilalți consideră că acest lucru e neplăcut, îi critică pentru că sunt aroganți. Dar ei nu acceptă; tot cred că sunt talentați și pricepuți. Ce fire e aceasta? Ei sunt prea aroganți și neprihăniți de sine. Oare oamenii atât de aroganți și de neprihăniți de sine sunt capabili să fie însetați de adevăr? Pot ei să urmărească adevărul? Dacă nu sunt niciodată capabili să se cunoască pe sine și nu scapă de firea lor coruptă, pot să-și facă bine datoria? Categoric nu.

Mulți oameni își fac datoria așa cum doresc și nu ascultă niciodată sugestiile celorlalți. Dacă le dă cineva un plan, ei îl vor nota în acel moment și vor fi de acord să-l urmeze, dar apoi îl vor da uitării și vor continua să facă orice vor. Ce fel de fire este aceasta? (O fire neprihănită de sine și arogantă.) Este vreo intransigență în asta? (Da.) Intransigența și aroganța pot fi găsite în orice persoană. Când oamenii aud pe altcineva spunând ceva care este corect și rezonabil, dacă ar fi să abordeze acel lucru cu rațiune și conștiință, ar crede că ar trebui acceptat, dar oare vor fi ei în stare să pună acel lucru în practică? (Nu neapărat.) Ce fel de atitudine e necesară pentru ca ei să-l pună în practică? În primul rând, ei trebuie să aibă atitudinea corectă: trebuie să se elibereze de închipuirile, de judecățile sau de înțelegerile lor greșite și apoi să cântărească sugestia bună a acelei persoane și să caute să afle adevărul, iar dacă stabilesc că sugestia ei e corectă și conformă cu adevărurile-principii, ar trebui să o accepte și să îi dea ascultare. Nu e aceasta atitudinea pe care ar trebui să o aibă? E vreo aroganță în această atitudine? Nu e nicio aroganță în ea; este o atitudine serioasă, responsabilă, o atitudine de acceptare a adevărului și o atitudine de apreciere a lucrurilor pozitive. Dacă atunci când auzi pe cineva făcând o sugestie bună, o sugestie despre care crezi că e în acord cu adevărurile-principii, spui că o accepți pentru a salva aparențele sau dintr-o înțelegere de moment, dar când vine timpul să faci ceva, doar acționezi pe baza propriei voințe, faci ce vrei și lași deoparte acea sugestie pe care inima ta a considerat-o corectă, ce fel de persoană ești? E aceasta o atitudine de acceptare a adevărului? Ce fel de fire e asta? Este aroganță și răzvrătire, este neacceptarea adevărului, este a pune pe primul loc propria voință și a lăsa propriile opinii și idei să domine, este a da uitării adevărurile-principii, lucrurile pozitive și cuvântul lui Dumnezeu. Există alții care fac promisiuni frumoase în persoană, dar când se întâmplă ceva, nu sunt dispuși să le ducă la bun sfârșit și își fac propriile calcule: „Dacă fac asta în acord cu principiile, va trebui să am părtășie despre adevăr în mod clar și va trebui să schimb noțiunile oamenilor, iar asta va fi foarte greu! Va trebui să vorbesc mult și sunt îngrijorat că nu voi putea vorbi clar, ceea ce va fi o pierdere de timp și de energie și va fi prea obositor! Ca să mă cruț de efort, trebuie să fac asta în acest fel și toți trebuie să mă asculte, chiar dacă nu sunt de acord; trebuie să am ultimul cuvânt în privința asta.” Ce fel de atitudine e aceasta? E o atitudine înșelătoare. Când fac promisiuni, par sinceri, credincioși, ascultători, pioși și capabili să accepte opiniile altora și adevărul, dar când vine vremea să acționeze, sunt complet diferiți și atitudinea lor se schimbă. De ce se schimbă? De ce atitudinea lor se întoarce la 180 de grade? Ce determină acest lucru? Ei simt că, acționând în acest fel, e prea greu fizic și prea sâcâitor, așa că sunt reticenți și nu vor să îndure acea greutate. Jurămintele și promisiunile pe care le-au făcut înainte nu mai contează pentru ei și nici să se ocupe de lucruri conform adevărurilor-principii. Cel mai important lucru pentru ei e satisfacerea trupului lor, asta e pe primul loc, și lasă la urmă însărcinarea dată de Dumnezeu și nu o iau în serios. Este aceasta o persoană responsabilă? Este aceasta o persoană integră? Este o persoană care iubește adevărul? Nu. Mai sunt alți oameni care le promit altora că vor face un lucru cum se cuvine când sunt față în față cu ei, îi fac pe acei oameni să se simtă complet relaxați, dar când întâmpină dificultăți făcând acel lucru, îl ignoră și renunță. Este aceasta o persoană de încredere? E acesta un fel de-a face lucrurile conform principiilor? În special când cineva își realizează datoria și face lucruri pentru casa lui Dumnezeu, trebuie să adere și mai mult la adevărurile-principii și să apere interesele casei lui Dumnezeu, chiar dacă asta înseamnă uneori să suporte pierderi și umilință, și nu trebuie să permită niciodată ca lucrarea bisericii să aibă de suferit. Oamenii care fac acest lucru sunt onești, atenți la voia lui Dumnezeu și se gândesc la casa lui Dumnezeu la fiecare pas. Cei care sunt necinstiți se gândesc în permanență la propriile interese când își fac datoria și nu vor niciodată să sufere nici cea mai mică pierdere în orice întreprind; ei ar lăsa mai degrabă să fie lezate interesele casei lui Dumnezeu, decât să piardă ei înșiși. Dumnezeu știe când o persoană își face sau nu datoria în acord cu principiile adevărului – Dumnezeu examinează gândurile și ideile oamenilor. Dacă Dumnezeu descoperă că inima unei persoane este înșelătoare și rea, că acționează din lăcomie pentru interesele ei trupești, că nu iubește adevărul și îi este lehamite de el, El va renunța la acea persoană imediat ce va afla aceste lucruri. Așadar, va fi în stare acea persoană să simtă toate aceste lucruri? (Nu.) De ce nu va fi în stare să le simtă? (Pentru că, atunci când natura unei persoane îi controlează acțiunile, atâta vreme cât interesele trupești îi sunt satisfăcute, ea nu se va examina. În consecință, nu va simți că, făcând lucrurile în acest fel, nu se aliniază cu adevărul.) Așadar, ce supraviețuiește în interiorul acelui om? Firea coruptă a lui Satana. Esența omului este esența Satanei, iar omul trăiește conform firii lui satanice, apărându-și doar propria vanitate, mândria și interesele trupești. Această gândire egoistă și vrednică de dispreț a devenit natura oamenilor, așa că ei simt că e foarte obositor și greu să practice adevărul, să-I fie supuși lui Dumnezeu, să asculte întru totul cuvintele lui Dumnezeu și să acționeze conform adevărurilor-principii și standardelor lui Dumnezeu. Care e problema aici? E aceea că omul este înlănțuit și controlat de o fire satanică și că sunt prea multe lucruri negative în inima lui, așa că practicarea adevărului pare prea grea și deloc confortabilă. Dacă firile corupte ale oamenilor vor fi curățate și ei vor fi capabili să înțeleagă adevărul și să fie atenți la voia lui Dumnezeu, atunci ei nu vor întâmpina obstacole sau dificultăți în practicarea adevărului și acest lucru nu va părea dificil.

Dacă o persoană nu tânjește deloc după adevăr și nu vrea să-l accepte, atunci nu are nimic merituos înlăuntrul ei și, oricând va păți ceva, va trăi doar conform filozofiilor Satanei, părând incredibil de slabă, jalnică și oarbă. Cu alte cuvinte, e nevoiașă și nu are nimic înlăuntrul ei; nu are nicio capacitate să învingă păcatul, nicio abilitate să se lepede de trupul ei, nicio motivație să practice adevărul, nicio determinare să-și schimbe opiniile și nicio hotărâre să asculte întru totul de Dumnezeu. E pur și simplu slabă, demnă de milă și oarbă și este un nimic. Când o ia razna cu încăpățânare, are foarte multă energie, dar e incapabilă să acționeze conform cerințelor lui Dumnezeu și adevărurilor-principii. Dacă te uiți la ce impresie lasă, unii dintre acești oameni sunt coerenți, educați și au câteva daruri și puncte tari, sunt oameni capabili, însă de ce spun atunci că sunt incapabili și demni de milă? Cum evaluăm acest lucru? Cineva care nu deține niciun adevăr e slab și demn de milă. Pot educația și cunoașterea sau darurile și talentele să înlocuiască adevărul? Pot ele să ajute pe cineva să înțeleagă adevărul și să treacă peste vremurile dificile? Pot ele să facă pe cineva să mărturisească ferm și să obțină aprobarea lui Dumnezeu? Categoric nu. Oamenilor le place să acționeze pe baza preferințelor, dorințelor, noțiunilor și închipuirilor proprii, orice ar face, și se simt foarte fericiți, mulțumiți și relaxați în această privință. Cu toate acestea, dacă ar practica adevărul și ar asculta de Dumnezeu, s-ar simți neputincioși și complet dezinteresați de asta, ba chiar s-ar simți paralizați. Ce se întâmplă în acest caz? Unde sunt inimile lor? Pe cine slujesc ei? De ce, atunci când oamenii fac lucruri folosindu-și darurile și cunoașterea și în acord cu bunele lor intenții și preferințe, sunt foarte capabili, au multe viclenii și energie nelimitată, dar când li se cere să practice adevărul, să pătrundă în adevărul-realitate și să facă lucrurile conform adevărurilor-principii, oricât ar fi ei de remarcabili ca persoane, devin incapabili și neajutorați? Ce se află la rădăcina acestui lucru? De ce, atunci când practică adevărul și caută adevărurile-principii, oamenii sunt asemenea unor idioți, atât de slabi și de demni de milă, dar, cu toate astea, fac pe grozavii și se laudă, cred că sunt mai buni decât toți ceilalți și refuză să asculte de oricine? De ce se întâmplă asta? (Oamenii nu se cunosc pe ei înșiși.) Faptul că nu se cunosc este un aspect – principalul motiv e că oamenii au firi corupte. Înainte să ajungă să înțeleagă adevărul, acestea sunt starea lor urâtă, caracterul lor și înfățișarea lor demnă de milă – ei nu sunt nimic. Toți cei care nu dețin adevărul sunt astfel; oricât de elevate le-ar fi cunoașterea sau statutul, tot ce arată e o stare urâtă și o înfățișare sărăcită. Înaintea lui Dumnezeu și a adevărului, iată cât de slab și de demn de milă e omul, neavând nimic și nefiind nimic. Am intrat în contact cu câțiva oameni și, când vorbesc și lucrez cu ei, le văd înfățișarea apatică, debilă, nevoiașă și demnă de milă. Ei pot vorbi puțin despre lucrurile exterioare, dar când ceva implică adevărurile-principii, părerile lor se abat ori spre stânga, ori spre dreapta sau nu au deloc păreri despre asta. Când cineva crede în Dumnezeu de atât de multă vreme, când citește atât de mult din cuvântul lui Dumnezeu, ascultă atât de multe predici și trăiește o viață spirituală zi de zi, cum poate fi atât de apatic, debil, slab și demn de milă? Când se întâmplă ceva, de ce nu are punctul de vedere corect? De ce perspectiva sa asupra lucrurilor nu se schimbă niciodată? (Nu a acceptat sau nu a practicat adevărul.) Așa este. A ascultat multe predici, dar tot ce a auzit sunt doctrine; a citit destul de mult din cuvântul lui Dumnezeu, dar a înțeles numai doctrinele din el; a mers la multe întâlniri, dar a rămas de pe urma lor doar cu câteva lucruri literale și reguli. Cu ce are legătură acest lucru? De ce sunt acestea lucrurile pe care le obțin? Dumnezeu oferă omului adevărul, viața și adevărul-realitate, așadar, de ce culeg acești oameni asemenea roade? Ați cugetat la această întrebare? Este o problemă gravă, o mare problemă. Așadar, cum poate fi rezolvată această problemă? Trebuie să mănânci și să bei cuvântul lui Dumnezeu și să-l pui în inima ta și să-l lași să-ți devină realitate; trebuie să-ți schimbi condiția și starea interioară și să ai opinia și atitudinea corectă cu privire la orice întâmpini. Nu este aceasta calea pe care ar trebui să o practicați? Nu este aceasta direcția în care ar trebui să căutați? Gândiți-vă, cum puteți porni pe această cale? La ce vă gândiți cu toții? (Dumnezeule, simt că atunci când pățesc ceva, trebuie să reflectez asupra propriilor intenții, motive și asupra manifestărilor firii mele corupte, apoi să mă lepăd în mod conștient de relele intenții și de manifestările corupte și să acționez în acord cu adevărul din cuvântul lui Dumnezeu.) Aceasta este calea cea dreaptă, dar, în timp ce îndepliniți acest lucru, sunteți capabili să vă descoperiți propriile probleme? (Uneori pot să le descopăr, dar alteori, nu.) Acest lucru necesită să vă rugați lui Dumnezeu, să reflectați asupra voastră și să vă examinați frecvent faptele. Duhul Sfânt va lumina oamenii în privința lucrurilor pe care nu le înțeleg și, odată ce veți avea luminarea Duhului Sfânt, nu vor fi problemele voastre rezolvate? Când cineva se bazează pe Dumnezeu, nu există probleme care nu pot fi rezolvate.

Am să vă dau un exemplu pe care să-l analizați și să vedeți dacă știți să reflectați asupra voastră și dacă vă puteți recunoaște propriile probleme prin dificultățile celorlalți. Odată, am petrecut timp cu cineva și, la început, era atent și prevăzător, întrebându-Mă care erau intențiile Mele când făcea ceva și, orice spuneam, el încuviința, făcea o plecăciune și asculta cu atenție. Avea o limită interioară: „Ești Dumnezeu, nu Te pot supăra, nu pot trece de această limită, voi asculta ceea ce spui, voi face orice îmi spui să fac.” În principiu, nu avea probleme. Dar, după ce am petrecut un anumit timp împreună și am avut câteva discuții, el s-a obișnuit cu maniera Mea de a vorbi și cu tonul vocii Mele – aceste lucruri i-au devenit familiare și s-a gândit: „Deși noi doi nu suntem egali, iar identitățile și statutul nostru nu sunt la fel, mă simt confortabil când vorbesc cu Tine, nu trebuie să ascund nimic, pot spune orice doresc.” Cu timpul, relația dintre om și Dumnezeu s-a stricat, iar el s-a gândit: „Știu ce fel de caracter ai, știu ce fel de persoană ești. Știu ce lucruri nu Te vor înfuria și care Te vor face să mă tratezi și voi evita să fac lucrurile pentru care mă vei trata. Chiar dacă le voi face, nu Te voi lăsa să le vezi sau să afli despre ele. Pentru a Te împiedica să afli despre ele, nu le voi spune nici măcar oamenilor din apropierea Ta ceea ce fac în spatele Tău. În acest fel, Tu nu vei afla, nu-i așa? Dacă nu vei afla, nu mă vei trata, nu? Nu va fi nevoie să-mi știrbesc reputația și să sufăr din cauza asta, nu? E grozav! Voi face orice altceva îmi spui să fac și voi asculta, dar trebuie să am o oarecare libertate.” Nu s-a ivit o problemă în acest caz? (Ba da.) Ce problemă s-a ivit? Nu cumva este vorba despre inima înșelătoare a omului? (Ba da.) Fie în fața altor oameni, fie în fața lui Dumnezeu, oamenii încearcă întotdeauna să ascundă adânc în inimile lor lucrurile pe care nu vor să le spună celorlalți, iar această stare de spirit și această fire sunt înșelăciunea, pe care orice persoană o are. E vorba și despre altă fire în acest caz: aroganța. Unde se manifestă aroganța aici? Această persoană și-a spus: „Așadar, și Tu discuți și vorbești în acest fel. Nimic din felul în care vorbești nu este foarte impresionant, Tu doar poți spune aceste lucruri și, dacă voi ajunge să Te cunosc mai bine, voi fi în stare să le exprim și mai bine decât Tine. Așa Te împodobești Tu? Eu știu să mă împodobesc mai bine decât Tine, sunt mai atrăgător decât Tine, Tu doar deții mai multe adevăruri decât mine. Așadar, cu timpul, după ce voi ajunge să Te cunosc mai bine, voi îndrăzni să scot pe gură orice voi dori să zic și nu voi vorbi greșit”. Nu e asta aroganță? (Ba da.) Acestea sunt două firi. Mai e o altă fire ascunsă, ați descoperit-o? Când cineva dezvăluie aroganță, înșelăciune și ipocrizie în fața lui Dumnezeu, are vreo conștiință despre asta, adânc în inima lui? (Da.) Când are această conștiință, ce face cu ea? Se înfrânează? Se stăpânește? Reflectă asupra sa? (Nu.) Despre ce fel de fire este vorba atunci când o persoană știe că a dezvăluit o fire arogantă, dar tot nu reflectă asupra sa sau nu încearcă să se cunoască pe sine, iar, dacă cineva îi atrage atenția asupra acestui lucru, tot nu-l acceptă și, în schimb, încearcă să se apere? (Intransigență.) Așa este, aceasta e intransigență. Oricum s-ar manifesta această fire intransigentă în fața altor oameni și indiferent de contextele în care e dezvăluită o asemenea fire, aceasta este o persoană cu o fire intransigentă. Indiferent cât de vicleni și ascunși sunt oamenii, această fire intransigentă e ușor de dat în vileag. Deoarece oamenii nu trăiesc într-un vid și, indiferent dacă sunt sau nu în fața altor oameni, toți trăiesc în fața lui Dumnezeu și orice persoană e supusă examinării atente a lui Dumnezeu. Când cineva e de obicei încăpățânat, desfrânat, neînfrânat și are aceste înclinații și aceste manifestări de corupție și dacă, în ciuda faptului că simte asta, nu dă înapoi, iar când recunoaște asta, nu se căiește, nu e deschis să aibă părtășie sau nu caută adevărul pentru a rezolva această problemă, aceasta este intransigență. În ceea ce privește manifestările intransigenței, acestea sunt de două tipuri: „încăpățânarea” și „duritatea”.^[a] „Încăpățânarea” înseamnă să fii foarte îndărătnic, să nu-ți schimbi direcția și să nu fii maleabil. „Duritatea” înseamnă că alți oameni nu îndrăznesc să se atingă de tine și simt durere atunci când o fac. De obicei, oamenii nu sunt dispuși să intre în contact cu cei care au o fire intransigentă, la fel cum oamenii nu sunt dispuși să intre în contact cu lucrurile dure și se simt inconfortabil atunci când o fac; oamenilor le plac lucrurile moi, textura lucrurilor moi îi face pe oameni să se simtă confortabil și le aduce plăcere, în vreme ce intransigența este exact opusul. Intransigența îi face pe oameni să afișeze o atitudine, iar această atitudine este aceea de a fi îndărătnic și încăpățânat. Ce fire se manifestă aici? Firea intransigentă. Acest lucru înseamnă că, atunci când o persoană se confruntă cu ceva, deși e conștientă sau are o vagă senzație că această atitudine a ei nu e bună și nu e corectă, firea ei intransigentă o înseamnă să se gândească: „Și ce dacă află cineva? Așa sunt eu!” Ce fel de atitudine este aceasta? Ea neagă problema, nu crede că această atitudine e greșită sau răzvrătită împotriva lui Dumnezeu, că vine de la Satana sau că e o manifestare a firii Satanei; nu simte sau nu își dă seama cum vede Dumnezeu acest lucru și cât îl detestă – aceasta este gravitatea problemei. E firea intransigentă bună sau rea? (E rea.) E o fire satanică. Le îngreunează oamenilor acceptarea adevărului și le vine și mai greu să se căiască. Toate firile satanice sunt lucruri negative, toate sunt urâte de Dumnezeu și niciuna dintre ele nu e un lucru pozitiv.

Cele trei firi pe care tocmai le-am menționat: înșelăciunea, aroganța și intransigența sunt toate lucruri mortale. Dacă dezvălui aroganță, înșelăciune sau intransigență față de alți oameni, doar ai o fire greșită sau o umanitate slabă; dacă dezvălui aroganță, înșelăciune sau intransigență față de Dumnezeu, aceasta este o manifestare a împotrivirii față de El și poți să-I jignești firea – dacă nu te vei căi, va fi poarte periculos. Dacă vei dezvălui aceste firi înaintea altor oameni, ei nu le vor lua în serios; dacă vei dezvălui aceste firi corupte în același fel înaintea Dumnezeu, atunci I te vei împotrivi și Îi vei jigni firea. Deși nu va fi cu intenție sau cu bună știință, vei face asta involuntar, sub stăpânirea naturii tale satanice. Prin urmare, când firea ta coruptă va ieși la iveală, dacă nu vei putea să reflectezi asupra ta și să o înlături cu ajutorul adevărului, mai devreme sau mai târziu, va deveni o boală și, imediat ce această veche boală va recidiva, va fi foarte problematic. Dacă jignești în mod repetat firea lui Dumnezeu, vei fi cu siguranță alungat.

În exemplul pe care tocmai l-am dat, ce altă fire afișează acea persoană? (A-i fi lehamite de adevăr.) Care parte arată că îi e lehamite de adevăr? În exterior, iubește adevărul, simte că e obligată să facă orice îi cere Dumnezeu, oricare îi e datoria și orice face parte din sfera lucrării bisericii, așadar, cum se poate spune că îi e lehamite de adevăr? (Nu a căutat niciodată adevărul.) Nu a căutat niciodată adevărul; aceasta este dovada clară. Așadar, în ceea ce privește detaliile, ce manifestări arată că îi e lehamite de adevăr? (Atunci când ceea ce i-a cerut Dumnezeu a fost în contradicție cu voința sa, persoana a ales să-și urmeze propria voință, în loc să o caute pe a lui Dumnezeu.) Acestea sunt detaliile. Cum se manifestă cu precădere în oameni firea lehamitei de adevăr? Când văd un lucru pozitiv, ei nu îl evaluează conform adevărului – la ce apelează ei ca să-l evalueze? Folosesc logica Satanei ca să-l evalueze și să vadă dacă acest lucru e făcut cu stil, care e forma lui și cât de impresionant e. Ei evaluează totul cu metodele pe care le folosește Satana ca să evalueze oamenii, adică principiile și metodele pe care le folosesc necredincioșii ca să evalueze oamenii. Ei nu caută adevărul când fac lucruri, iar punctul de pornire al tuturor acțiunilor lor este să le evalueze folosindu-și propriile închipuiri și puncte de vedere, cunoașterea și filozofiile de viață pe care le-au înțeles, dând la o parte adevărul – așa fac ei totul. Folosesc punctele de vedere ale omului și logica Satanei ca mijloc de evaluare și, după ce evaluează iar și iar, descoperă că, în ochii lor, nimeni nu e la fel de bun ca ei – ei sunt cei mai buni. Au cerințele lui Dumnezeu față de omenire în inimile lor? Există principii ale adevărului acolo? Nu, nu există niciunul. Ei nu văd cerințele lui Dumnezeu față de omenire, nu văd că adevărul e realitatea tuturor lucrurilor pozitive, nu văd că adevărul este deasupra tuturor lucrurilor, așa că ei, în mod natural, Îl disprețuiesc pe Dumnezeul întrupat și au întotdeauna noțiuni despre felul de a se îmbrăca, despre vorbirea și purtarea întrupării lui Dumnezeu. Prin urmare, după un contact îndelungat, ei se gândesc: „Nu ești atât de demn, de maiestuos și de profund pe cât mi-am imaginat și nici măcar nu ai la fel de multă clasă ca mine. Cum stau eu aici, nu am clasa unei persoane grozave? Deși Tu rostești adevărul, nu văd nimic la Tine care să arate ca Dumnezeu. Vorbești întotdeauna despre adevăr, vorbești întotdeauna despre a intra în realitate, de ce nu dezvălui câteva taine? De ce nu vorbești puțin în limbajul celui de-al treilea Cer?” Ce fel de logică și punct de vedere asupra lucrurilor sunt acestea? (Este punctul de vedere al Satanei asupra lucrurilor.) Acest lucru vine de la Satana. Cum credeți că abordez aceste lucruri? (Urăști acest gen de persoană și nu dorești să interacționezi cu ea.) Vă înșelați. Dimpotrivă, când voi întâlni o asemenea persoană, mă voi apropia de ea și voi avea părtășie cu ea în mod normal, voi oferi ce pot și voi ajuta cum pot. Dacă e încăpățânată și îndărătnică, în mod normal, nu numai că mă voi înțelege bine cu ea, dar voi și discuta cu ea despre lucruri cât se poate de mult. Voi spune: „Crezi că funcționează să faci lucrurile în acest fel? Folosește oricare dintre metodele pe care le simți potrivite, iar dacă simți că niciuna dintre ele nu e potrivită, gândește-te la propria ta cale de a rezolva problema.” Cu cât mai grozavă se crede acest gen de persoană, cu atât mai bine mă înțeleg cu ea în acest fel; nu-mi voi da aere în fața nimănui. Dacă vor fi două locuri, unul mai sus și unul mai jos, o voi lăsa pe ea să stea pe cel mai de sus, iar eu voi sta pe cel mai de jos. Voi vorbi cu ea înălțându-mi capul și, în cele din urmă, o voi face să se simtă rușinată și să-și dea seama, încetul cu încetul, că nu deține niciun adevăr, că e sărăcită și demnă de milă, amorțită și obtuză. Ce crezi despre această metodă? (Este bună.) Așadar, dacă ar fi să o resping, ar fi bine pentru ea? Dacă ea crede în Dumnezeu cu o oarecare sinceritate, dacă are puțină umanitate și poate fi mântuită, atunci e în regulă pentru Mine să interacționez cu ea. În cele din urmă, într-o zi, dacă va înțelege adevărul, va alege singură să se așeze pe locul de mai jos și nu va mai fi mândră. Dacă o voi respinge, va rămâne o ignorantă și o nesăbuită pentru totdeauna, spunând și făcând lucruri prostești, și va fi întotdeauna o persoană nesăbuită, sărăcită și demnă de milă – aceasta este starea urâtă a oamenilor care nu urmăresc adevărul. Oamenii tratează cu superioritate și disprețuiesc lucrurile pozitive și, când văd pe cineva care e onest, iubitor și care practică mereu adevărul, dar căruia îi lipsește uneori înțelepciunea, îl disprețuiesc din inimă. Ei cred că o asemenea persoană e inutilă, că nu e bună de nimic, în vreme ce ei înșiși sunt șireți, pricepuți la calcule, experți în comploturi și uneltiri, au mijloace și talente, sunt capabili și cu darul vorbirii. Ei cred că asta îi face subiecții mântuirii lui Dumnezeu, dar, de fapt, este exact pe dos: sunt genul de persoane de care lui Dumnezeu Îi e lehamite. Aceasta este firea aversiunii față de adevăr și a lehamitei de adevăr.

Unii oameni au fost în contact cu Mine mult timp și sunt mai familiari cu Mine și, deși nu Mă tratează ca pe prietenul lor sau ca pe cineva care e pe picior de egalitate cu ei, nu sunt deloc înfrânați și, pe măsură ce trece vremea, devin din ce în ce mai îndrăzneți, iar limitele din inimile lor dispar treptat. Ei cred întotdeauna că înțeleg totul și Îmi spun adesea lucrurile pe care le înțeleg, crezând că nimeni în afară de ei nu înțelege nimic. Ce fire e aceasta? (Aroganță.) Aceasta este aroganță. Acele lucruri exterioare pot fi înțelese rapid, și totuși acești oameni se cred foarte deștepți, ceea ce e respingător. Dacă firea arogantă a unei persoane atinge punctul în care își pierd de tot rațiunea, asta îi poate determina să facă rău, iar firea lor arogantă va deveni atunci o fire feroce. Dacă cineva este deștept, dacă vorbele și acțiunile sale sunt întotdeauna pline de șiretlicuri, dacă are un caracter formidabil și, atunci când sunteți împreună, vrea întotdeauna să controleze și să pună stăpânire pe tine, simți că acea persoană e bună la suflet sau feroce? (Feroce.) Te temi de ea și te gândești: „Această persoană vrea întotdeauna să mă controleze. Trebuie să scap de ea cât pot de repede. Dacă nu voi face ceea ce spune, va găsi o cale să se răzbune pe mine și cine știe ce metode va folosi ca să mă pedepsească.” Poți simți că firea ei e feroce, nu-i așa? (Ba da.) Cum poți simți asta? (Îi obligă întotdeauna pe oameni să facă lucrurile conform cerințelor și ideilor sale.) E greșit din partea ei să ceară altora să facă lucrurile într-un anume fel? E neapărat greșit dacă alți oameni îți cer lucruri? E corectă această logică? E în acord cu adevărul? (Nu este.) Metodele ei sau firea ei te fac să te simți inconfortabil? (Firea ei.) Așa este, firea ei te face să te simți inconfortabil. Te face să simți că această fire vine de la Satana, că nu este în acord cu adevărul și că e tulburătoare, te controlează și te înrobește. Nu numai că te face să te simți inconfortabil, dar te și sperie și te face să te gândești că, dacă nu faci ce îți spune, există o posibilitate să te pedepsească. Firea acestui tip de persoană e atât de feroce! Ea nu doar că spune ceva pur și simplu – ea vrea să te controleze. Îți cere foarte ferm să faci lucruri și îți cere să le faci într-un anume fel, iar acest lucru este năpădit de un anumit tip de fire. Nu-ți cere doar să faci ceva, ci vrea să te controleze. Dacă te va controla, vei deveni marioneta ei, o păpușă în mâinile sale. Dacă îi vei da ascultare în orice spui, în orice faci și în felul în care o faci, atunci va fi mulțumită. Când îți dai seama de această fire, ce simți în inima ta? (Mi-e teamă.) Și când ți-e teamă, cum definești această fire a ei? E responsabilă, bună la suflet sau este feroce? Simți că este feroce. Când înțelegi că firea cuiva este feroce, ești fericit sau simți ură, dezgust și frică? (Ură, dezgust și frică.) În tine, se trezesc aceste sentimente neplăcute. Când simți ură, dezgust și frică, te simți degajat și liber sau te simți înrobit? (Înrobit.) De unde vin aceste tipuri de sentimente și emoții? Vin de la Satana. Și de ce sentimente se bucură oamenii din ceea ce vine de la Dumnezeu? (Degajare și libertate.) Inima ta este foarte degajată și liberă. Chiar dacă ești tratat, emondat, chiar dacă ți se aduc reproșuri sau ești judecat și mustrat, cum e acel sentiment, cum e acea emoție? (Simt recunoștință și remușcare în inima mea și am sentimentul că am făcut ceva greșit, iar apoi sunt în stare să mă căiesc cu adevărat și să mă îndrept în direcția corectă. Deși simt o oarecare durere în suflet, spiritul meu e încântat de iubirea, pacea și bucuria lui Dumnezeu.) Rezultatul atins este pozitiv, iar aceasta e lucrarea lui Dumnezeu. Care sunt consecințele acțiunilor Satanei? (Îi înrobește pe oameni, iar ei nu se pot elibera. Ei suferă în inimile lor și nu știu cum să se elibereze.) Îi încătușează pe oameni, îi umple de o frică inexplicabilă și ciudată, le înrobește și le constrânge inimile. Imediat ce ei încearcă să acționeze, îi leagă de mâini și de picioare și îi sperie de moarte. Aceasta este lucrarea Satanei și vine de la Satana. Ce fire este dezvăluită când Satana și antihriștii acționează în acest fel? O fire feroce.

Oamenii care au o fire feroce vor întotdeauna să-i controleze pe ceilalți. Ce înseamnă să controlezi oamenii? Înseamnă doar să ți se interzică să spui anumite cuvinte? Înseamnă doar să ți se interzică să gândești într-un anumit fel? Cu siguranță nu – nu este o problemă ce ține de un cuvânt sau de un gând, ci de faptul că firea lor este feroce. Pornind de la cuvântul „feroce”, ce lucruri ar putea face o persoană când manifestă această fire? În primul rând, va vrea să manipuleze oamenii. Ce înseamnă să manipuleze? Înseamnă că, orice se va întâmpla în biserică, ea va dori să intervină, să se amestece și să facă rânduieli. Va stabili o regulă pentru tine, iar tu va trebui apoi să o respecți. Dacă nu vei face asta, se va supăra. Vrea să te manipuleze: dacă îți spune să te duci la est, trebuie să te duci la est și dacă îți spune să te duci la vest, trebuie să te duci la vest. Își pune această dorință și apoi acționează în acest fel – asta se numește manipulare. Acești oameni vor să preia controlul asupra destinului unui om, să pună stăpânire și să preia controlul asupra vieții, minții, comportamentului și preferințelor unei persoane, astfel încât mintea, ideile, preferințele și dorințele acelei persoane să se conformeze cu ce spun și ce vor ei, mai degrabă decât cu ce spune Dumnezeu – asta se numește manipulare. Doresc tot timpul să-i facă pe oameni să facă una sau alta conform voinței lor, nu acționează pe baza principiilor, ci pe baza propriilor intenții și preferințe. Nu le pasă cum te simți, îți ordonă cu forța și trebuie să faci orice îți spun; dacă nu vei acționa conform voinței lor, se vor ocupa de tine și te vor face să simți că într-adevăr nu ai de ales și că nu se poate face nimic. Știi în inima ta că ești păcălit și controlat, dar încă nu știi cum să discerni asta, cu atât mai puțin îndrăznești să te împotrivești. Nu sunt acțiunile lor comportamentul Satanei? (Ba da.) Acesta este comportamentul Satanei. Satana păcălește și controlează oamenii în acest fel, așa că o fire satanică se manifestă în oameni prin încercarea permanentă de a-i controla și a-i manipula pe ceilalți. Indiferent dacă pot sau nu să-și atingă obiectivul de a-i controla și a-i manipula pe ceilalți, toți oamenii au acest tip de fire. Ce este această fire? (Ferocitate.) Aceasta este ferocitate. De ce se numește ferocitate? Care sunt manifestările clare ale acestei firi? Implică o senzație de constrângere? (Da.) Implică o senzație de constrângere, ceea ce înseamnă că, indiferent dacă asculți sau nu, indiferent de felul în care te simți, indiferent dacă îți place sau înțelegi, ei îți cer cu forța să îi asculți și să faci ce spun ei fără nicio discuție, fără să îți dea șansa să vorbești și fără să-ți dea nicio libertate – nu are și acest înțeles? (Ba da.) Asta se numește „cruzime”, care este un aspect al ferocității.^[b] Celălalt aspect al ferocității este „răul”^[c]. La ce se referă acest „rău”? Se referă la oamenii care folosesc metode de îndoctrinare și suprimare constrângătoare, pentru a reuși să te controleze și să te facă să ții cont de manipularea lor și, în acest fel, să fie mulțumiți. Acest lucru se numește „răul”. În acțiunile lui, Satana vrea să te împiedice să ai liber-arbitru, să înveți să cugeți și să discerni și să înțelegi adevărul pentru ca viața ta să se maturizeze. Satana nu te lasă să faci aceste lucruri și vrea să te controleze. Satana nu te lasă să cauți adevărul și să înțelegi voia lui Dumnezeu, nu te aduce în fața lui Dumnezeu, în schimb, te aduce în fața lui și te face să-l asculți de parcă el ar fi adevărul și orice spune ar fi corect, de parcă ar fi centrul tuturor lucrurilor, astfel încât să-i dai ascultare și să nu încerci să analizezi dacă vorbele lui sunt corecte sau greșite. Firea de a manipula și a controla în mod constrângător și violent comportamentul și mințile oamenilor se numește ferocitate. Nu vedeți adesea aceste manifestări în viețile voastre de zi cu zi? (Ba da.) Când intrați în contact cu ele, vă dați seama că sunt manifestări ale unei firi feroce? (Nu mi-am dat seama înainte, dar acum înțeleg.) Dacă alți oameni vă fac asemenea lucruri și dezvăluie o asemenea fire, o puteți simți și discerne, dar dacă voi înșivă faceți asemenea lucruri și dezvăluiți o asemenea fire, vă veți da seama că asta este o problemă? Vă veți da seama că: „Acest gen de fire este feroce! Să acționez în acest fel e o problemă foarte mare! Să am întotdeauna dorința și ambiția să-i domin pe oameni, să-i controlez cu forța este greșit, ține de Satana, e o fire satanică. Nu pot să mă port în acest fel, trebuie să caut o cale de a mă purta și de a interacționa cu oamenii care să se conformeze cu adevărul”? Veți ajunge la această conștientizare? (Nu.) Dacă veți fi incapabili să vă dați seama de acest lucru și veți dezvălui adesea această fire, care vor fi consecințele? Știți? (Frații și surorile nu vor fi dornici să petreacă timp cu mine și mă vor respinge.) Asta e una dintre consecințe. O asemenea persoană nu se poate înțelege în mod armonios cu ceilalți și oamenii vor avea o mare aversiune față de ei. Ei sunt ca o molimă; cum ajung undeva, toată lumea trebuie să plece – de ce se întâmplă asta? Nimeni nu vrea să fie controlat de ei. Oamenii cred în Dumnezeu și sunt dornici să-L urmeze pe Dumnezeu, nu vor să-l urmeze pe Satana și, totuși, acest tip de persoană dorește întotdeauna să-i controleze pe ceilalți, așadar, cum ar putea oamenii să nu o respingă? În primul rând, va fi deseori respinsă de frați și surori, iar oamenilor le va fi lehamite de ea. Dacă nu se poate căi, o asemenea persoană s-ar putea să nu fie în stare nici să-și facă datoria cum se cuvine sau pentru mult timp, deoarece nu poate lucra armonios cu ceilalți. Așa că va trebui alungată. În plus, care sunt celelalte consecințe? (Viața bisericească va fi tulburată.) Asta este o altă consecință. Acea persoană va deveni o oaie neagră printre frați și surori și va tulbura viața bisericească. Ce va avea de pierdut pe plan personal din pricina asta? (Nu va fi capabilă să crească în viață.) Cu siguranță nu va fi capabilă să crească în viață, așadar, care va fi rezultatul final? Categoric va fi pedepsită și alungată. Cum se va ocupa Dumnezeu de cineva care este întotdeauna respins de frați și surori, care nu crește niciodată în viață și care vrea permanent să-i controleze pe oameni, să-i facă să-i dea ascultare, să ia locul lui Dumnezeu în inimile lor și care, în cele din urmă, este izolat și tot nu vrea să se căiască și nu se schimbă niciodată? Spuneți-Mi, Dumnezeu mântuiește ființele umane sau neumane? (Ființele umane.) Așadar, cum definește Dumnezeu o asemenea persoană? (Drept neumană.) Dumnezeu definește o asemenea persoană drept neumană și nu o mântuiește. Prin urmare, nu e atunci stabilit sfârșitul ei? O asemenea persoană nu are speranță, nu are valoare în viață. Să fii definit de Dumnezeu drept neuman e atât de demn de milă!

A urmări intrarea în viață necesită examinarea cuvintelor, faptelor, gândurilor și ideilor noastre în toate chestiunile vieții de zi cu zi, priceperea propriei stări și compararea ei cu cuvântul lui Dumnezeu, căutarea adevărului și îndeplinirea lui după cât de mult înțelege un om. În procesul practicării și al experimentării, o persoană trebuie, de asemenea, să-și examineze constant propria stare, să caute să vadă ce alte stări și lucruri negative care o împiedică să practice adevărul au mai rămas în inima ei și, după ce le-a scos la iveală, mai trebuie să se roage și să-L implore pe Dumnezeu să înlăture aceste stări anormale – asta va garanta că poate pune în practică adevărurile pe care le înțelege. Îndreptarea necontenită a stărilor, noțiunilor și închipuirilor negative este singura cale de a garanta că un om poate pune adevărul în practică. Indiferent ce aspect al adevărului e pus în practică, vor exista anumite dificultăți, iar, când mediul și contextul se schimbă, vor apărea noi dificultăți. În plus, diversele noțiuni, închipuiri și intenții falsificate ale oamenilor îi pot împiedica să practice adevărul, așa că ei trebuie să se deschidă și să aibă deseori părtășie cu cei care înțeleg adevărul, să caute o cale de a pătrunde în adevărul-realitate și să caute adevărurile-principii, pentru a se asigura că pot practica adevărul conform adevărurilor-principii, în diverse medii și contexte și în tot felul de chestiuni. Pătrunderea în adevărul-realitate poate fi realizată doar prin căutarea și practicarea pătrunderii în acest fel. Dacă oamenii nu vor reflecta des asupra lor, nu vor fi în stare să-și priceapă propriile stări și nu vor ști unde se află dificultățile în practicarea adevărului și cât de mari sunt piedicile din calea practicării lui, așa că nu vor fi capabili să se asigure că pot pune adevărul în practică. Doar aceia care se cunosc pe ei înșiși și au o înțelegere a propriilor stări pot să se bazeze pe Dumnezeu, să se uite la El și să pună cu ușurință adevărul în practică. Aceia care nu se cunosc pe ei înșiși urmează întotdeauna reguli pe baza noțiunilor și închipuirilor lor, astfel că obstacolele cu care se confruntă sunt numeroase și dificultățile lor sunt mari. De fapt, cea mai mare dificultate cu care se confruntă oamenii se află în firea lor coruptă, urmată de neînțelegerea principiilor practicii. Odată ce au fost rezolvate aceste două probleme, oamenilor le este ușor să pună adevărul în practică. Pentru a deveni supusă lui Dumnezeu și a pătrunde în adevărul-realitate, o persoană trebuie să lucreze mai întâi la punerea adevărului în practică; dacă cineva e capabil să pună mai multe aspecte ale adevărului în practică, în diversele chestiuni cu care se confruntă zilnic, atunci a pătruns deja în adevărul-realitate. Dacă te vei instrui permanent în acest fel, dacă vei reflecta asupra ta și vei găsi o cale de practică în cuvântul lui Dumnezeu, vei deveni treptat capabil să-ți înlături propria stare coruptă și vei avea o cale pentru a practica și a pătrunde în adevăr. În același timp, vei dobândi o înțelegere de bază a principiilor pentru a pune toate aspectele adevărului în practică. Când o persoană are o adevărată înțelegere a acestor stări și a tuturor aspectelor adevărului, inima ei se simte împlinită și ea devine din ce în ce mai îmbogățită; nu mai pare amorțită și obtuză sau slabă și demnă de milă. În zilele noastre, majoritatea oamenilor pot vorbi un pic despre chestiuni exterioare, dar când li se cere să-și exprime puncte de vedere corecte despre chestiuni privind binele și răul și să vorbească despre modul în care înțeleg ei aceste chestiuni, precum și despre metodele prin care le tratează și căile de practică, majorității oamenilor le lipsește o înțelegere clară și sunt complet goi pe dinăuntru. Unii oameni pot spune: „Te înșeli, nu suntem complet goi pe dinăuntru. Știm că Dumnezeu are suveranitate asupra ploii, că Dumnezeu rânduiește ca arborii să înmugurească primăvara, că legile poruncite de Dumnezeu stabilesc când să-și construiască păsările cuibul și de ce feluritele flori sunt diferite și au atâtea culori și de ce frunzele copacilor sunt verzi – acestea sunt legile creației tuturor lucrurilor de către Dumnezeu și ele sunt poruncite de Dumnezeu. Știm că trebuie să trăim conform legilor poruncite de Dumnezeu, să ne trezim dimineața, să mergem la culcare noaptea și să mâncăm de trei ori pe zi și mai știm și că există legi ale nașterii, ale îmbătrânirii, ale îmbolnăvirii și ale morții pentru ființele umane și că nimeni nu le poate încălca. În plus, nu ne plângem în privința lui Dumnezeu – Îi mulțumim lui Dumnezeu că suntem în stare să trăim azi și, de asemenea, Îi vom mulțumi lui Dumnezeu dacă ar fi să murim mâine. Nu suntem sărăciți, amorțiți și obtuzi.” A înțelege doar aceste doctrine echivalează cu a înțelege adevărul? E aceasta pătrundere în adevărul-realitate? (Nu.) Înțelegerea acestor lucruri e doar primul pas, fiind, de asemenea, lucruri pe care oamenii trebuie să le înțeleagă, dar ceea ce trebuie ei să priceapă mai presus de toate e cum ar trebui să trăiască, după ce ar trebui să se ghideze și ce îndatoriri ar trebui să îndeplinească. Dacă nu vei putea căuta adevărul ca să-ți înlături firile corupte, nu vei avea intrare în viață și nu vei dobândi adevărul și viața – nu e deșartă o asemenea credință în Dumnezeu? Asta înseamnă că ești complet gol pe dinăuntru. Alții spun: „În trecut, aveam statură mică și nu știam că tot ce mi se întâmplă e orchestrat de Dumnezeu și nu știam cum să văd sau să tratez aceste lucruri, iar, când acele lucruri se întâmplau, mă simțeam pierdut și le tratam prin metode umane. Acum înțeleg că lucrurile care se petrec zilnic, oricât sunt de mărunte, sunt toate orchestrate de Dumnezeu și că totul este poruncit de Dumnezeu și voi spune: «Doamne, Îți mulțumesc pentru suveranitatea Ta, sunt dornic să-mi pun soarta în mâinile Tale și la mila orchestrării Tale; nu vreau să mă răzvrătesc, vreau să ascult de cuvintele Tale și cu siguranță îmi voi face bine datoria, mă voi dedica întru totul și îmi voi da toată silința!» Înțeleg toate acestea, deci cum pot fi atât de slab și de demn de milă?” De fapt, sunt slabi și demni de milă. De ce spun acest lucru? (Deoarece le lipsește înțelegerea firii lor satanice și a naturii-esență; pot vorbi despre atât de multe doctrine spirituale, dar, când se întâmplă ceva, trăiesc în continuare conform firii lor satanice și, după ani de credință în Dumnezeu, firea vieții lor nu s-a schimbat câtuși de puțin.) Ce înțeleg ei e doar mantia spirituală falsă pe care o poartă; par să aibă asemănarea unor credincioși în Dumnezeu și decența unor sfinți, par să fi stăpânit câteva teorii teologice profunde și spirituale, dar ce înțeleg ei nu este adevărul, ci doar un fel de teorie teologică. Dacă nu poate să schimbe direcția în viață a unei persoane sau opiniile unei persoane despre lucruri sau principiile cu care tratează lumea, cu atât mai puțin poate aceasta să schimbe firea coruptă a unei persoane. Aceste teorii teologice, aceste doctrine spirituale nu pot în niciun caz să facă normală relația unei persoane cu Dumnezeu, sau să-i permită să-și recunoască propriile firi corupte, sau să se lepede de aceste firi corupte, cu atât mai puțin nu pot să-i permită, prin experimentarea lucrării lui Dumnezeu, să atingă punctul în care să-L cunoască și să-L asculte pe Dumnezeu. Prin urmare, aceste cuvinte și doctrine așa-zis spirituale nu aduc nici cel mai mic beneficiu oamenilor, ci doar îi fac aroganți și vanitoși, din ce în ce mai nesupuși și potrivnici față de Dumnezeu, căci aceste lucruri putrede nu au nicio legătură cu adevărul și sunt toate o ipocrizie care ar trebui complet abandonată și la care ar trebui să se renunțe.

Acum, care este cel mai important lucru pe care credincioșii în Dumnezeu trebuie să-l urmărească? (O schimbare a firii.) Poate vorbitul despre multe doctrine să schimbe firea unei persoane? (Nu.) Ce este, mai exact, o schimbare a firii? Să însemne schimbarea firii că se schimbă caracterul unei persoane, că devine incredibil de accesibilă, că te poți înțelege bine cu ea și că e plăcută de toată lumea? Să însemne schimbarea firii că o persoană devine tăcută și ezită să vorbească sau să râdă? Să însemne schimbarea firii că o persoană devine experimentată, călită și matură? (Nu.) Așadar, ce este o schimbare a firii? Care e primul lucru care trebuie înțeles pentru ca o persoană să-și schimbe firea? În primul rând, un om trebuie să înțeleagă care este temelia pentru a obține o schimbare a firii, și anume că trebuie să recunoască ce a devenit natura-esență a omului și ce a devenit firea omului, după ce a fost coruptă de Satana. Asta îi va permite să recunoască adevărul propriei sale corupții. De pildă, unii oameni sunt deosebit de înșelători, iar această înșelăciune este natura lor, precum și firea lor; unii oameni sunt deosebit de aroganți, iar această aroganță este natura lor, precum și firea lor. Voi da un exemplu. Să spunem că, atunci când ți se întâmplă ceva, ai propriile tale intenții. Când apar aceste intenții, ce anume deține controlul? În primul rând, cu siguranță nu personalitatea ta deține controlul, nici contextul tău familial și cu atât mai puțin o altă persoană. Intențiile tale sunt sub controlul firii tale. Așadar, mai întâi de toate, trebuie să te examinezi pentru a afla ce fire este, fie că e aroganță, răutate, ferocitate sau intransigență. Când ai înțeles-o, examinează-te în continuare, pentru a descoperi ce stări va cauza această fire. Să spunem, de exemplu, că este înșelăciune. Când oamenii se dedau înșelăciunii, ce intenții provoacă asta? Ce scop încearcă ei să atingă? Fără excepție, este pentru a dobândi prestigiu, profit și statut; pe scurt, este de dragul intereselor lor. Și ce stă la baza urmăririi intereselor personale? Este faptul că oamenii își văd interesele ca fiind mai importante decât orice altceva. Ei se dedau înșelăciunii pentru a trage foloase, iar firea lor înșelătoare este astfel dezvăluită. Cum ar trebui rezolvată această problemă? Mai întâi trebuie să discerni și să știi care sunt interesele, ce aduc ele mai exact oamenilor și care sunt consecințele urmăririi lor. Dacă nu te poți lămuri cu privire la acest lucru, atunci să te lepezi de ele va fi mai ușor de zis, decât de făcut. Dacă oamenii nu înțeleg adevărul, atunci la nimic nu le este mai dificil de renunțat decât la propriile interese. Asta pentru că filosofiile lor de viață sunt: „Fiecare pentru sine și diavolul să-l ia pe cel mai din spate” și „Oamenii mor pentru avere cum păsările mor pentru hrană”. În mod clar, ei trăiesc pentru propriile interese. Oamenii cred că fără propriile interese – că dacă ar fi să-și piardă interesele – nu ar fi capabili să supraviețuiască. Este de parcă supraviețuirea lor este inseparabilă de propriile interese, prin urmare, majoritatea oamenilor sunt orbi la toate, mai puțin la propriile interese. Ei își văd propriile interese ca fiind mai presus decât orice altceva, trăiesc pentru propriile interese și a-i face să renunțe la acestea este ca și cum le-ai cere să renunțe la viețile lor. Așadar, ce ar trebui să facă în aceste circumstanțe? Oamenii trebuie să accepte adevărul. Numai când înțeleg adevărul pot să vadă esența propriilor interese; numai atunci pot începe să renunțe la ele și să se lepede de ele și să fie capabili să suporte durerea de-a renunța la ceea ce iubesc atât de mult. Iar când poți să faci asta și să te lepezi de propriile interese, te vei simți mai destins și mai liniștit în inima ta și, procedând așa, îți vei fi biruit trupul. Dacă rămâi fidel intereselor tale și refuzi să renunți la ele și dacă nu accepți câtuși de puțin adevărul – în inima ta s-ar putea să spui: „Ce e rău în a încerca să trag foloase și a refuza să sufăr pierderi? Dumnezeu nu m-a pedepsit și oamenii ce pot să-mi facă?” Nimeni nu-ți poate face nimic, dar cu această credință în Dumnezeu, în cele din urmă, nu vei reuși să dobândești adevărul și viața. Aceasta va fi o pierdere imensă pentru tine ‒ nu vei fi capabil să atingi mântuirea. Există vreun regret mai mare? Asta rezultă în cele din urmă din a-ți urma interesele. Dacă oamenii urmăresc doar prestigiul, profitul și statutul – dacă își urmăresc doar interesele – atunci nu vor dobândi niciodată adevărul și viața și, în cele din urmă, vor fi cei care vor suferi o pierdere. Dumnezeu îi mântuiește pe cei care urmăresc adevărul. Dacă nu accepți adevărul și dacă ești incapabil să reflectezi asupra firii tale corupte și să ți-o cunoști, atunci nu te vei pocăi cu adevărat și nu vei avea intrare în viață. Să accepți adevărul și să te cunoști este calea creșterii în viață și a atingerii mântuirii, este șansa ta de a veni înaintea lui Dumnezeu ca să accepți examinarea, judecata și mustrarea Lui și să dobândești adevărul și viața. Dacă renunți la a urmări adevărul de dragul urmăririi reputației și statutului și a intereselor proprii, acest lucru este echivalent cu a renunța la ocazia de a accepta judecata și mustrarea lui Dumnezeu și de a atinge mântuirea. Alegi prestigiul, profitul și statutul și propriile interese, dar renunți la adevăr și pierzi viața și șansa de a fi mântuit. Care contează mai mult? Dacă alegi interesele tale și renunți la adevăr, nu este un lucru nesăbuit? Pentru a spune lucrurilor pe șleau, asta înseamnă să suferi o mare pierdere de dragul unui mic avantaj. Prestigiul, profitul, statutul, banii și interesele sunt temporare toate, efemere toate, în vreme ce adevărul și viața sunt eterne și neschimbătoare. Dacă oamenii înlătură firile corupte care îi determină să urmărească prestigiul, profitul și statutul, atunci au speranțe să atingă mântuirea. Ba mai mult, adevărurile pe care le dobândesc oameni sunt eterne; Satana nu le poate lua oamenilor aceste adevăruri, nici nimeni altcineva. Renunți la interesele tale, dar ceea ce câștigi sunt adevărul și mântuirea; aceste rezultate sunt ale tale și le câștigi pentru tine. Dacă oamenii aleg să practice adevărul, atunci, chiar dacă și-au pierdut interesele, ei câștigă mântuirea de la Dumnezeu și viața veșnică. Acei oameni sunt cei mai deștepți. Dacă oamenii renunță la adevăr de dragul intereselor proprii, atunci pierd viața și mântuirea lui Dumnezeu; acei oameni sunt cei mai nesăbuiți. Ceea ce alege o persoană – interesele sale sau adevărul – este incredibil de revelator. Cei care iubesc adevărul vor alege adevărul; vor alege să se supună lui Dumnezeu și să-L urmeze pe El. Ar prefera să-și abandoneze propriile interese, pentru a urmări adevărul. Oricât de mult trebuie să sufere, sunt hotărâți să rămână fermi în mărturia lor, pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu. Aceasta este calea fundamentală pentru practicarea adevărului și intrarea în adevărul-realitate.

Firile corupte sunt adânc înrădăcinate în toți oamenii și nimeni nu e mai corupt decât altcineva. Opiniile oamenilor despre lucruri, noțiuni, închipuiri și gradul de nesupunere nu diferă cu mult și sunt, în mare, aceleași. Toți oamenii trăiesc sub stăpânirea Satanei și toți trăiesc conform firilor lor satanice. Ceea ce e echitabil este că Dumnezeu dă fiecărei persoane aceeași oportunitate, Dumnezeu are aceeași atitudine față de toți și și furnizarea adevărului și a vieții de către Dumnezeu este aceeași pentru toți, astfel încât standardele și cerințele Sale pentru fiecare persoană sunt și ele aceleași. Dacă tu crezi că ești de nerăscumpărat, că ești mai corupt decât ceilalți și că Dumnezeu nu te va mântui pentru că ai dezvăluit câteva firi corupte pe care le-au văzut ceilalți și de care le e lehamite și dacă te declari o cauză pierdută și nu mai ești în stare să fii entuziasmat, dacă nu mai ai tragere de inimă să faci nimic și crezi că nu mai are rost să trăiești și că ar fi mai bine să mori, ce fel de atitudine este aceasta? Aceasta nu e o manifestare a maturității și nu este ceea ce Dumnezeu vrea să vadă; lui Dumnezeu nu-I place acest tip de persoană sau acest tip de atitudine. În procesul urmăririi adevărului, oamenii trebuie să-și schimbe multe stări incorecte și trebuie să-și corecteze constant opiniile despre ceea ce urmăresc, să vină permanent înaintea lui Dumnezeu și să-I ceară să-I examineze, să-i lumineze și să-i îndrume. Dumnezeu le va da ajutor și har, Dumnezeu va călăuzi fiecare persoană cu foarte multă răbdare, bunătate, milă și iertare. Așadar, nu ar trebui să te îndoiești de atitudinile și dorința corectă a oamenilor de a urmări adevărul și de a tânji după dreptate și lumină, nu ar trebui nici să te îndoiești că esența lui Dumnezeu este aceea de a mântui omenirea, este compasiune și iertare față de omenire. Trebuie să vă amintiți aceste cuvinte! Ce înseamnă când spun oamenilor aceste cuvinte? Înseamnă că ei nu ar trebui să renunțe la urmărirea necontenită a adevărului, că nu ar trebui să se declare cauze pierdute sau să fie negativi. Dacă devii negativ, trebuie să îți spui: De ce a exprimat Dumnezeu atât de multe adevăruri? Pentru a aproviziona și mai mulți oameni cu înțelegerea adevărului și rezolvarea propriilor lor problemele reale. Nu numai că ai multe de câștigat direct din cuvintele lui Dumnezeu, dar câștigi mult și când ai părtășie despre adevăr cu frații și surorile tale – nu e același lucru cu faptul că Dumnezeu te aprovizionează în același timp? Dacă tu crezi și simți asta, atunci de ce vrei să renunți? De ce se ivesc nemulțumiri în inima ta? De ce te îndoiești de sinceritatea lui Dumnezeu în a te mântui? Oamenii pot fi nesăbuiți, cu statură mică și slabi, dar nu-și pot pierde credința când vine vorba despre mântuire. Sper că într-o zi, când voi vorbi cu voi și voi interacționa din nou cu voi, voi vedea că nu păreți slabi și demni de milă sau amorțiți și obtuzi, ci că ați obținut și ați câștigat ceva. Ați auzit multe, ați văzut multe, ați înțeles multe, dar dacă ați obținut sau nu adevărul și dacă puteți sau nu să fiți desăvârșiți depinde de ceea ce voi urmăriți. Este cert că, dacă cineva urmărește un lucru, îl poate obține, dar, dacă nu va asculta și nu-l va urmări, nu-l va primi niciodată. Atâta vreme cât veți urmări sincer adevărul, iubirea pentru Dumnezeu și o schimbare a firii, așa cum a făcut Petru, veți câștiga lauda lui Dumnezeu – asta e sigur.

6 februarie 2018

Note de subsol:

a. Textul original nu conține propoziția „acestea sunt de două tipuri: «încăpățânarea» și «duritatea»”.

b. Textul original nu conține propoziția „care este un aspect al ferocității”.

c. Textul original nu conține propoziția „celălalt aspect al ferocității este «răul»”.