Umanitatea voastră are prea multe lipsuri, stilul vostru de viață este prea josnic și depravat, nu aveți umanitate și vă lipsește pătrunderea. De aceea trebuie să vă înzestrați cu lucrurile umanității normale. Să aveți conștiință, rațiune și pătrundere; să știți cum să vorbiți și să vedeți lucrurile; să acordați atenție curățeniei; să aveți asemănarea unei ființe omenești normale – toate acestea sunt caracteristici ale cunoașterii umanității normale. Când vă purtați cum se cuvine în ceea ce privește aceste lucruri, atunci se consideră că umanitatea voastră este conform standardului. De asemenea, trebuie să vă echipați pentru viața spirituală. Trebuie să cunoașteți întreaga lucrare a lui Dumnezeu pe pământ și să aveți experiența cuvintelor Lui. Ar trebui să știi cum să te supui rânduielilor Sale și cum să îndeplinești datoria unei ființe create. Acestea sunt cele două aspecte în care ar trebui să pătrunzi astăzi – să te echipezi pentru o viață de umanitate și să practici pentru o viață spirituală. Ambele sunt indispensabile.

Unii oameni sunt absurzi: știu doar să se doteze cu trăsăturile umanității. Niciun cusur nu poate fi găsit în înfățișarea lor; lucrurile pe care le spun și maniera lor de a vorbi sunt adecvate, iar ținuta lor este foarte demnă și potrivită. Dar ei sunt goi pe dinăuntru; doar par să aibă o umanitate normală la suprafață. Unii se concentrează doar pe ce să mănânce, să poarte și să spună. Există chiar și cei care se concentrează exclusiv pe lucruri cum ar fi să măture podeaua, să facă patul și curățenia generală. Poate că sunt bine pregătiți în toate aceste lucruri, dar când le ceri să vorbească despre cunoștințele lor referitoare la lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă sau despre mustrare și judecată ori încercări și rafinare, nu ar avea de împărtășit nici cea mai mică experiență. I-ai putea întreba: „Înțelegi care este lucrarea cea mai importantă a lui Dumnezeu pe pământ? În ce fel lucrarea lui Dumnezeu întrupat de astăzi este diferită de lucrarea lui Isus? Și de lucrarea lui Iahve? Sunt Ei un singur Dumnezeu? A venit El pentru a pune capăt acestei epoci sau pentru a mântui omenirea?” Dar astfel de oameni nu au nimic de spus despre aceste chestiuni. Unii își împodobesc frumos înfățișarea exterioară: surorile se împodobesc drăguț ca florile, iar frații se îmbracă precum niște prinți sau niște tineri filfizoni bogați. Îi preocupă doar ceea ce mănâncă și poartă în exterior; în interior, sunt săraci și nu au nici cea mai mică cunoaștere a lui Dumnezeu. Ce semnificație poate să fie în asta? După aceea, mai sunt unii îmbrăcați ca niște sărmani cerșetori – chiar arată ca sclavii din Asia de Est! Voi chiar nu înțelegeți ce vă cer Eu? Aveți părtășie între voi: ce ați câștigat de fapt? Ați crezut în Dumnezeu toți acești ani și totuși, asta e tot ce ați cules – nu vă simțiți jenați? Nu vă e rușine? Ați urmărit pe adevărata cale în toți acești ani, totuși astăzi statura voastră încă este mai mică decât cea a unei vrăbii. Uitați-vă la tinerele ca niște prințese dintre voi, frumoase ca niște picturi cu hainele și machiajul vostru, comparându-vă unele cu altele – ce anume comparați? Plăcerile voastre? Cererile voastre? Credeți că am venit să recrutez modele? Nu aveți nicio rușine! Unde este viața voastră? Oare ceea ce urmăriți nu reprezintă doar propriile voastre dorințe extravagante? Crezi că ești atât de frumos, însă, deși poate ești gătit cu podoabe, oare nu ești de fapt tot un vierme ce se zvârcolește, născut într-un morman de gunoi? Astăzi, ești norocos să te bucuri de aceste binecuvântări cerești nu datorită feței tale frumoase, ci pentru că Dumnezeu face o excepție înălțându-te. Încă nu-ți este clar de unde ai venit? La menționarea vieții, închizi gura și nu spui nimic, mut ca o statuie, totuși, încă mai ai neobrăzarea să te pui la patru ace? Și tot ai de gând să te dai cu fard și pudră pe față! Și uitați-vă la dandyi dintre voi – sunt pur și simplu indecenți. Își petrec toată ziua hoinărind, cu expresii nonșalante pe fețe – oriunde merg, le lipsește cel mai mic simț al bunei-cuviințe. Au ei oare asemănare umană? Căror lucruri le acordă atenție toată ziua fiecare dintre voi, bărbat sau femeie? Știți de cine depindeți pentru a vă hrăni? Uită-te la hainele tale, uită-te la ceea ce ai cules în mâinile tale, freacă-te pe burtă – ce rezultate ai obținut de pe urma sângelui inimii pe care l-ai consumat în toți acești ani de credință? Încă te mai gândești să vizitezi obiective turistice, încă te mai gândești să-ți împodobești trupul împuțit – toate aceste lucruri sunt lipsite de valoare! Ți se cere să fii o persoană normală, dar astăzi nu numai că ești anormal, ci ești aberant. Cum poate o astfel de persoană să aibă îndrăzneala să vină înaintea Mea? Cu o umanitate ca asta, făcând paradă cu farmecele tale și fălindu-te cu propriul trup, trăind mereu în mijlocul poftelor trupului – nu ești un descendent al demonilor spurcați și al spiritelor rele? Nu voi permite ca un astfel de demon spurcat să mai existe mult timp! Și să nu ai impresia că nu știu ce crezi în inima ta. Poate că nu-ți dezlănțui poftele și trupul, dar cum aș putea Eu să nu știu gândurile pe care le nutrești în inima ta? Cum să nu știu tot ceea ce doresc ochii tăi? Voi, tinerele ca niște prințese, oare nu vă faceți așa de drăguțe pentru a vă etala trupul? Ce folos vă aduc bărbații? Vă pot salva ei cu adevărat de marea suferinței? Cât despre dandyi dintre voi, vă îmbrăcați astfel încât să păreți respectabili și decenți, dar acest lucru nu este oare menit și să atragă atenția asupra înfățișării voastre dichisite? Pentru cine faceți asta? Ce beneficii reprezintă femeile pentru voi? Nu sunt ele sursa păcatului vostru? Bărbați și femei, v-am spus tuturor multe cuvinte, totuși, voi ați respectat doar câteva dintre ele. Sunteți tari de urechi, ochii vi s-au încețoșat, iar inimile vă sunt intransigente, până în punctul în care în corpurile voastre nu există altceva decât pofte și sunteți prinși în mrejele lor, incapabili să scăpați. Cine oare vrea să se apropie vreun pic de voi, niște viermi ce se zvârcolesc în murdărie și jeg? Să nu uitați că nu sunteți nimic altceva decât cei pe care i-am ridicat din mormanul de bălegar, că inițial nu ați avut umanitate normală. Ceea ce vă cer este umanitatea normală pe care nu o aveați inițial, nu să vă etalați desfrâul sau să dați frâu liber trupului vostru rânced, care a fost antrenat de către diavoli atâția ani. Când vă îmbrăcați așa, nu vă temeți că veți cădea și mai mult în capcană? Nu știți că ați fost, inițial, ai păcatului? Nu știți că trupurile voastre sunt pline de pofte? S-a ajuns până în punctul în care poftele vi se revarsă chiar și prin haine, dezvăluindu-vă înfățișarea insuportabil de urâtă de demoni spurcați. Nu este așa că știți toate aceste lucruri mai clar decât oricine? Inimile voastre, ochii voștri, buzele voastre – nu au fost toate pângărite de demoni spurcați? Nu sunt spurcate aceste părți ale voastre? Credeți că, atât timp cât nu acționați, sunteți cei mai sfinți? Credeți că îmbrăcându-vă cu haine extravagante vă puteți acoperi sufletele sordide? Nu o să meargă! Vă sfătuiesc să fiți mai realiști, să nu fiți necinstiți și falși, și să nu vă etalați farmecele. Vă etalați desfrâul unii înaintea altora, dar tot ce veți primi în schimb este suferința veșnică și certarea neînduplecată! Ce nevoie aveți să vă faceți ochi dulci și să vă dedați poveștilor de dragoste? Este aceasta integritatea voastră? Este aceasta verticalitatea voastră de neclintit? Îi detest pe aceia dintre voi care se ocupă cu leacuri malefice și vrăjitorie; îi detest pe tinerii și tinerele dintre voi care își iubesc propriile trupuri. Ați face bine să vă înfrânați, pentru că astăzi vi se cere să aveți umanitate normală, nu vi se dă permisiunea să faceți paradă cu poftele voastre trupești – totuși, profitați de orice ocazie, pentru că trupurile voastre sunt prea îmbelșugate, iar desfrâul vostru, prea mare!

Viața ta exterioară de umanitate este rânduită foarte bine, dar nu ai nimic de spus când ți se cere să vorbești despre cunoașterea ta de viață; iar în aceasta, ești sărăcit. Trebuie să te înzestrezi cu adevărul! Viața ta de umanitate s-a schimbat înspre bine, și la fel trebuie să se schimbe și viața din tine; schimbă-ți gândurile, transformă-ți părerile despre credința în Dumnezeu, schimbă cunoașterea și gândirea dinăuntrul tău și schimbă-ți cunoașterea de Dumnezeu așa cum este ea în cadrul noțiunilor tale. Prin emondare, prin expunere și prin aprovizionare, schimbă-ți treptat cunoașterea despre tine însuți, despre viața omenească și despre credința în Dumnezeu, astfel încât să poată deveni curată. În acest fel, gândurile din om se schimbă, modul în care vede lucrurile se schimbă, la fel și starea lui psihică. Numai asta se poate numi o schimbare în viața-fire. Nu ți se cere să petreci toate orele din zi ținând în mână și citind o carte a cuvintelor lui Dumnezeu sau spălând haine și făcând curat. Bineînțeles, viața ta de umanitate normală trebuie să fie acceptabilă – aceasta este cerința minimă. În plus, când te ocupi de chestiuni externe, trebuie să folosești o oarecare pătrundere și rațiune; dar cel mai important este să fii echipat cu adevărurile referitoare la viață. Când te echipezi pentru viață, trebuie să te concentrezi pe a mânca și a bea cuvintele lui Dumnezeu, trebuie să poți vorbi despre cunoașterea lui Dumnezeu, despre opiniile tale asupra vieții omenești și, în special, despre cunoașterea ta cu privire la lucrarea făcută de Dumnezeu în zilele de pe urmă. Din moment ce urmărești viața, trebuie să te echipezi cu aceste lucruri. Când mănânci și bei cuvintele lui Dumnezeu, trebuie să le raportezi la starea ta concretă. Asta înseamnă că trebuie să îți descoperi imperfecțiunile prin experiențele tale reale și apoi trebuie să fii în stare să găsești o cale de a practica, de a te răzvrăti împotriva motivațiilor și noțiunilor tale incorecte. Dacă faci mereu un efort în acest sens și pui suflet în aceste lucruri, atunci vei avea o cale de urmat, nu te vei simți gol și, astfel, vei putea menține o stare normală. Numai atunci vei fi cineva care poartă o povară pentru propria viață și care are credință. Oare de ce, după ce au citit cuvintele lui Dumnezeu, unii oameni nu sunt în stare să le pună în practică? Nu este așa pentru că nu pot pricepe lucrurile esențiale? Nu este așa pentru că sunt superficiali când vine vorba de viață? Motivul pentru care nu pot pricepe lucrurile cruciale și nu au o cale de a practica este că, atunci când citesc cuvintele lui Dumnezeu, nu sunt în stare să-și raporteze propriile stări la acestea, nici nu pot să-și priceapă propriile stări. Unii oameni spun: „Când citesc cuvintele lui Dumnezeu, le raportez la starea mea, și știu că sunt corupt și de calibru slab, dar sunt incapabil să satisfac intențiile lui Dumnezeu.” Ai văzut abia suprafața; există multe aspecte ale realității pe care nu le știi: cum să renunți la bucuriile trupului, cum să renunți la neprihănirea de sine, cum să te schimbi, cum să pătrunzi în aceste lucruri, cum să-ți îmbunătățești calibrul și de la ce aspect să începi. Înțelegi doar câteva lucruri la suprafață și tot ceea ce știi e că ești într-adevăr foarte corupt. Când te întâlnești cu frații și surorile tale, vorbești despre corupția ta și se pare că te cunoști pe tine însuți și că porți o mare povară pentru viața ta. De fapt, firile tale corupte nu s-au schimbat, ceea ce dovedește că nu ai găsit calea de a practica. Dacă tu conduci o biserică, atunci trebuie să fii capabil să pricepi stările fraților și surorilor și să le semnalezi. Oare va fi suficient să spui: „Sunteți niște răzvrătiți și niște înapoiați!”? Trebuie să declari manifestări specifice ale modului exact în care ei sunt răzvrătiți și înapoiați – cu alte cuvinte, trebuie să vorbești despre stările lor răzvrătite, despre comportamentele lor răzvrătite și despre firile lor satanice – astfel încât să fie pe deplin convinși. Trebuie să fii capabil să prezinți fapte și exemple pentru a explica problema și să spui exact cum se pot desprinde de aceste comportamente răzvrătite, indicând calea de practică – doar atunci va fi convingător. Doar cei care fac acest lucru sunt capabili să-i conducă pe alții; doar ei dețin adevărul-realitate.

Acum ați fost aprovizionați cu multe adevăruri prin părtășie și trebuie să faceți un bilanț. Ar trebui să poți sintetiza câte adevăruri sunt în total. Aspectele pe care ar trebui să le aibă umanitatea normală, aspectele principale ale schimbării vieții-fire, aprofundarea viziunilor și câte înțelegeri false și moduri false de a experimenta lucrurile ale oamenilor de-a lungul veacurilor și al generațiilor poți pricepe – trebuie să fii capabil să discerni aceste lucruri și să cunoști aceste lucruri; doar atunci vei fi pe calea cea dreaptă. Oamenii religiei se închină Bibliei ca și cum aceasta ar fi Dumnezeu; în special, ei privesc cele Patru Evanghelii ale Noului Testament ca și cum ar fi patru fețe diferite ale lui Isus și au, de asemenea, noțiunea Treimii Tatălui, a Fiului și a Duhului Sfânt. Toate acestea sunt cât se poate de denaturate, iar voi trebuie să vedeți cu toții dincolo de ele; mai mult decât atât, trebuie să aveți cunoașterea esenței lui Dumnezeu devenit trup și a lucrării din zilele de pe urmă. Există, de asemenea, acele metode vechi de practicare, acele absurdități și abateri privitoare la practică – a trăi în spirit, a fi plini de Duhul Sfânt, a îndura orice se întâmplă, a se supune autorității – pe care trebuie să le știți; ar trebui să știți cum practicau înainte oamenii și cum trebuie să practice ei astăzi. Cât despre cum ar trebui conducătorii și lucrătorii să coopereze în biserici, cum să renunți la neprihănirea de sine și la condescendență, cum ar trebui frații și surorile să trăiască unul alături de celălalt, cum să stabilești relații normale cu ceilalți oameni și cu Dumnezeu, cum să dobândești o viață normală de umanitate, ce ar trebui să aibă oamenii în viața lor spirituală, cum ar trebui să mănânce și să bea cuvintele lui Dumnezeu, care dintre cuvintele Lui se referă la cunoaștere, care privesc viziunile și care dintre ele au legătură cu calea de a practica – nu s-a vorbit despre toate aceste lucruri? Aceste cuvinte sunt deschise celor care urmăresc adevărul și nimeni nu este tratat cu părtinire. Astăzi, ar trebui să cultivați abilitatea de a trăi independent, nu să vă bazați pe o mentalitate de dependență. În viitor, când nu va fi nimeni care să te călăuzească, te vei gândi la aceste cuvinte ale Mele. În vremuri de necaz, nu va fi posibil să trăim viața bisericească, frații și surorile nu se vor putea întâlni unul cu celălalt, cei mai mulți dintre ei vor trăi singuri, reușind cel mult doar să aibă părtășie cu oamenii din zona lor. Cu statura voastră actuală, pur și simplu nu veți putea rămâne neclintiți. În toiul necazurilor, multora li se va părea greu să rămână neclintiți. Doar cei care cunosc a vieții cale și sunt echipați cu destul adevăr vor putea continua să facă progrese și să atingă treptat purificarea și transformarea. A trece prin necazuri nu-i lucru ușor; dacă tu crezi că vei fi trecut prin ele în doar câteva zile, atunci gândirea ta este atât de simplistă! Crezi că, dacă înțelegi multă doctrină, vei fi capabil să rămâi neclintit, dar nu-i așa! Dacă nu recunoști lucrurile esențiale din cuvintele lui Dumnezeu, nu ești capabil să pricepi trăsăturile cruciale ale adevărului și nu ai o cale de practicat, atunci, când vine momentul și ți se întâmplă ceva, te vei afunda în confuzie. Nu vei reuși să reziști ademenirii Satanei și nici începutului rafinării. Dacă nu există niciun adevăr în tine și duci lipsă de viziuni, atunci, când va veni clipa, nu te vei putea opri din cădere. Vei renunța la orice speranță și vei spune: „Ei bine, dacă tot o să mor, aș putea la fel de bine să fiu mustrat până la capăt! Fie că e vorba de mustrare sau de a fi trimis la iazul de foc, așa să fie – voi lua fiecare zi așa cum va veni!” E la fel cum era pe vremea prestatorilor de servicii: unii oameni credeau că erau prestatori de servicii orice-ar fi fost, așa că nu mai urmăreau viața. Ei fumau și beau, își îngăduiau plăcerile trupului și făceau aproape orice. Unii reveneau pur și simplu în lume ca să muncească. La fel este și un mediu neprimitor: dacă nu reușești să-l depășești, de îndată ce te delași puțin, vei abandona orice speranță. Dacă nu poți depăși influența Satanei, vei fi făcut prizonier de Satana înainte de a-ți da seama și vei fi trimis din nou la distrugere. Așa că, astăzi, trebuie să te echipezi cu adevărul; trebuie să poți trăi independent; iar atunci când citești cuvintele lui Dumnezeu, trebuie să fii capabil de a căuta o cale de practică. Dacă nu ar exista conducători sau lucrători care să te ude și să te păstorească, tot ar trebui să reușești să găsești o cale de urmat, să poți să-ți găsești propriile neajunsuri, să găsești adevărurile cu care trebuie să te echipezi și pe care să le practici. Ar putea Dumnezeu, după venirea Sa pe pământ, să-l însoțească neîncetat pe om? În noțiunile lor, unii oameni cred astfel: „Dumnezeule, dacă nu lucrezi asupra noastră până la un anumit punct, atunci lucrarea Ta nu se poate considera încheiată, deoarece Satana Te-ar acuza.” Îți spun, odată ce-Mi voi fi terminat de rostit cuvintele, atunci lucrarea Mea se va fi încheiat cu succes. De îndată ce nu voi mai avea nimic de spus, lucrarea Mea va fi completă. Sfârșitul lucrării Mele va fi dovada înfrângerii Satanei și, ca atare, se poate spune că a fost îndeplinită cu succes și pur și simplu nu există nicio acuzație din partea Satanei. Dar, dacă încă nu este nicio schimbare în voi până în momentul când lucrarea Mea se va fi încheiat, atunci astfel de oameni ca voi sunt dincolo de mântuire și vor fi eliminați. Nu voi face mai multă lucrare decât este necesar. Nu este adevărat că-Mi voi încheia lucrarea pe pământ doar atunci când vei fi fost tu cucerit într-o anumită măsură și vei avea o cunoaștere clară a tuturor aspectelor adevărului și când calibrul tău se va fi îmbunătățit și vei aduce mărturie atât lăuntric, cât și în exterior. Asta ar fi imposibil! Astăzi, lucrarea pe care o fac asupra voastră are scopul de a vă conduce într-o viață de umanitate normală; este lucrarea de a inaugura o nouă epocă și a conduce omenirea în viața noii epoci. Fiecare etapă a acestei lucrări se împlinește și se desfășoară printre voi, în mod direct: Eu vă învăț față în față și vă iau de mână, vă spun orice nu înțelegeți, vă ofer tot ce vă lipsește. Se poate spune că, pentru voi, toată această lucrare este aprovizionare pentru viața voastră și vă îndrumă, de asemenea, într-o viață de umanitate normală; are scopul specific de a aproviziona viața acestui grup de oameni în timpul zilelor de pe urmă. Pentru Mine, toată această lucrare are scopul de a pune capăt epocii vechi și a inaugura o nouă epocă; cât despre Satana, Eu M-am întrupat tocmai pentru a-l învinge. Lucrarea pe care o fac în mijlocul vostru acum este aprovizionarea voastră prezentă și mântuirea voastră oportună, dar, în decursul acestor ani scurți, vă voi spune toate adevărurile, întreaga cale a vieții și chiar lucrarea viitorului; asta va fi de ajuns să vă permită să experimentați normal lucrurile în viitor. Toate cuvintele Mele sunt singurul Meu îndemn pentru voi. Nu rostesc niciun alt îndemn; astăzi, toate cuvintele pe care vi le spun sunt îndemnul Meu pentru voi, deoarece astăzi nu aveți deloc experiență în multe dintre cuvintele pe care le rostesc și nu înțelegeți semnificația lor lăuntrică. Într-o zi, experiențele voastre se vor împlini întocmai cum am vorbit astăzi. Aceste cuvinte sunt viziunile voastre de astăzi și sunt cele de care veți depinde în viitor; ele reprezintă aprovizionarea pentru viața voastră de astăzi și un îndemn pentru viitor, și niciun alt îndemn nu ar putea fi mai bun. Asta pentru că timpul pe care îl am pentru a lucra pe pământ nu este la fel de lung ca timpul pe care îl aveți voi pentru a-Mi experimenta cuvintele; Eu pur și simplu Îmi termin lucrarea, în timp ce voi urmăriți viața, un proces ce implică o lungă călătorie a vieții. Numai după ce ați experimentat multe lucruri veți putea să câștigați complet calea vieții; numai atunci veți putea pătrunde sensul lăuntric al cuvintelor pe care Eu le rostesc astăzi. Voi toți aveți cuvintele Mele în mâinile voastre, fiecare dintre voi a primit toate însărcinările Mele și v-am însărcinat cu tot ceea ce se cuvenea. Indiferent cât de mare este efectul care a fost obținut, pe scurt, când lucrarea cuvintelor va ajunge la sfârșit, voia lui Dumnezeu va fi fost adusă la îndeplinire. Nu este așa cum îți imaginezi, că trebuie să fii schimbat într-o anumită măsură; Dumnezeu nu acționează conform noțiunilor tale.

Oamenii nu obțin creșterea în propriile vieți doar în câteva zile. Chiar dacă mănâncă și beau cuvintele lui Dumnezeu în fiecare zi, nu este suficient. Ei trebuie să experimenteze o perioadă de creștere în viețile lor. Acesta este un proces necesar. Dat fiind calibrul pe care oamenii îl au astăzi, ce pot ei să realizeze? Dumnezeu lucrează conform nevoilor oamenilor, impunând cerințe adecvate pe baza calibrului lor inerent. Să presupunem că această lucrare ar fi efectuată într-un grup de oameni de calibru superior: cuvintele rostite ar fi mai înalte decât cele adresate vouă, viziunile ar fi mai înalte, iar adevărurile ar fi și mai înalte. Unele cuvinte ar trebui să fie mai aspre, mai capabile să aprovizioneze viețile oamenilor, mai capabile să descopere taine. Când vorbește printre astfel de oameni, Dumnezeu i-ar aproviziona în funcție de nevoile lor. Se poate spune că cerințele care vi se impun astăzi sunt cele mai mari cerințe pentru voi; dacă această lucrare s-ar desfășura asupra unor oameni de calibru mai înalt, atunci cerințele ar fi și mai ridicate. Toată lucrarea lui Dumnezeu este făcută conform calibrului inerent al persoanelor. Măsura în care oamenii au fost schimbați și cuceriți astăzi este cea mai mare măsură posibilă; nu vă utilizați noțiunile proprii pentru a măsura rezultatele acestei etape a lucrării. Ar trebui să fiți lămuriți în legătură cu ceea ce aveți în mod inerent și nu ar trebui să aveți o părere prea bună despre voi înșivă. Inițial, niciunul dintre voi nu a fost un om care urmărea viața. Erați cerșetori care rătăceau pe străzi. Pentru ca Dumnezeu să lucreze în voi în măsura în care vă imaginați voi, să vă facă pe toți să vă prosternați, pe deplin convinși, ca și cum ați fi avut o mare viziune – asta ar fi imposibil! Asta pentru că cineva care nu a văzut minunile lui Dumnezeu nu poate să creadă pe deplin tot ceea ce spun Eu – chiar dacă Mi-ați examina cu meticulozitate cuvintele, tot nu le-ați crede în întregime. Aceasta este natura omului. Cei care urmăresc adevărul vor trece prin anumite schimbări, în timp ce credința pe care o aveau odinioară cei care nu urmăresc adevărul se va reduce și ar putea chiar să dispară. Cea mai mare problemă cu voi este că nu puteți să credeți complet fără să fi văzut împlinirea cuvintelor lui Dumnezeu și nu sunteți împăcați fără să fi văzut minunile Lui. Fără să fi văzut astfel de lucruri, cine ar putea avea o loialitate exclusivă față de Dumnezeu? Așadar, Eu spun că nu în Dumnezeu credeți voi, ci în minuni. Am vorbit acum în profunzime despre diferite aspecte ale adevărului; fiecare dintre ele este complet și există o legătură foarte strânsă între toate. Le-ați văzut și acum trebuie să le puneți în practică. Astăzi, Eu îți arăt calea, iar în viitor, ar trebui să o pui în practică tu însuți. Cuvintele pe care le rostesc acum le impun oamenilor cerințe în funcție de circumstanțele lor reale, iar Eu lucrez pe baza nevoilor lor și a ceea ce există în ei. Dumnezeul practic a venit pe pământ pentru a face o lucrare practică, pentru a lucra conform circumstanțelor și nevoilor reale ale oamenilor. El nu este nerezonabil. Când Dumnezeu acționează, El nu constrânge oamenii. De exemplu, faptul că te căsătorești sau nu ar trebui să fie bazat pe împrejurările tale reale; adevărul ți-a fost spus în mod clar, iar Eu nu te constrâng. Unii oameni sunt oprimați de propriile familii în așa fel încât nu pot să creadă în Dumnezeu dacă nu se căsătoresc. Astfel, căsătoria le este, de fapt, de ajutor. Altora, căsnicia nu le aduce niciun beneficiu, ci îi costă ceea ce aveau odată. Cazul tău personal trebuie să depindă de circumstanțele tale reale și de propria ta hotărâre. Nu sunt aici ca să inventez reguli și condiții prin care să vă impun cereri. Mulți oameni strigă întruna: „Dumnezeu este practic; lucrarea Lui e întemeiată pe realitate și pe realitatea împrejurărilor noastre” – dar știi în ce fel anume este practică? Termină cu atâtea cuvinte goale! Lucrarea lui Dumnezeu este practică și se bazează pe realitate; nu are reglementări, mai degrabă este în întregime liberă, totul fiind făcut cunoscut și dezvăluit. Care sunt detaliile specifice ale acestor câteva principii? Poți spune care părți ale lucrării lui Dumnezeu sunt astfel? Trebuie să vorbești detaliat, trebuie să ai mai multe feluri de mărturii bazate pe experiență și trebuie să-ți fie clară această trăsătură a lucrării lui Dumnezeu – trebuie să o cunoști și doar atunci vei fi calificat să rostești aceste cuvinte. Oare ai putea răspunde dacă cineva te-ar întreba: „Ce lucrare a făcut Dumnezeu întrupat pe pământ în timpul zilelor de pe urmă? De ce Îl numiți Dumnezeul practic? Ce include «practic» aici? Poți vorbi despre lucrarea Sa practică, despre ce anume include? Isus este Dumnezeu devenit trup, iar Dumnezeu de azi este, de asemenea, Dumnezeu devenit trup, deci care sunt diferențele dintre Ei? Și care sunt asemănările? Ce lucrare a făcut fiecare dintre Ei?” Toate acestea privesc faptul de a aduce mărturie! Nu fi dezorientat în legătură cu aceste lucruri. Sunt alții care spun: „Lucrarea de astăzi a lui Dumnezeu este practică. Nu este niciodată o demonstrație de semne și minuni.” Oare chiar nu face El semne și minuni? Ești sigur? Știi ce este cu adevărat lucrarea Mea? Cineva ar putea spune că El nu face semne și minuni, dar oare lucrarea pe care El o face și cuvintele pe care le rostește nu sunt minuni? Cineva ar putea spune că nu lucrează prin semne și minuni, dar asta depinde de felul în care acest lucru este explicat și cui se adresează. Fără a merge la biserică, El a vizat direct esența stărilor oamenilor și, fără a mai întreprinde altă lucrare în afară de a vorbi, El i-a impulsionat pe oameni – acestea nu sunt minuni? Doar prin cuvinte, El a cucerit oamenii, iar oamenii Îl urmează bucuroși, fără perspective sau speranțe – nu este și aceasta o minune? Când El vorbește, cuvintele Sale îi introduc pe oameni într-o anumită atmosferă: dacă nu se simt bucuroși, atunci se simt melancolici, iar dacă nu sunt supuși rafinării, atunci sunt supuși mustrării. Cu doar câteva cuvinte tăioase, El aduce mustrarea asupra oamenilor – nu-i asta supranatural? Ar putea oamenii să facă așa ceva? Ai citit Biblia în toți acei ani, dar nu ai înțeles nimic și nu ai putut desluși nimic; ai fost incapabil să te separi de acele moduri de credință învechite, tradiționale și nu ai avut nicio modalitate de a înțelege ce se întâmplă cu adevărat în privința Bibliei. Totuși, El poate să deslușească acest lucru – nu este acesta un lucru supranatural? Dacă nu exista nimic supranatural la Dumnezeu când a venit pe pământ, ar fi El capabil să vă cucerească? Fără lucrarea Sa extraordinară în divinitate, care dintre voi ar fi convins? În ochii voștri, pare ca și cum o persoană normală lucrează și trăiește cu voi, cineva cu învelișul exterior al unei persoane normale, obișnuite, cu învelișul exterior al umanității normale – dar, de fapt, este divinitatea care lucrează. Nu umanitatea normală lucrează, ci divinitatea, Dumnezeu Însuși; doar că El Își îndeplinește lucrarea prin umanitatea normală. Drept urmare, lucrarea Lui este atât normală, cât și supranaturală. Lucrarea pe care o face El nu poate fi făcută de om; și, dat fiind că nu poate fi făcută de oamenii normali, este făcută de o persoană extraordinară. Însă acest caracter extraordinar este divinitatea. Ideea nu este că umanitatea e extraordinară, ci că divinitatea este diferită de umanitate. O persoană care este folosită de Duhul Sfânt are, de asemenea, o umanitate obișnuită, normală, dar este incapabilă să facă această lucrare. Aici este diferența. Ai putea spune: „Dumnezeu nu este un Dumnezeu supranatural, El nu face nimic supranatural. Dumnezeul nostru rostește cuvinte într-un mod practic. El vine în biserică pentru a face o lucrare într-un mod practic. În fiecare zi, El ne vorbește față în față și, față în față, El ne arată stările noastre – Dumnezeul nostru este practic! El trăiește cu noi și tot ce are legătură cu El este întru totul normal. Nimic din aparența Lui nu Îl deosebește ca fiind Dumnezeu. Există chiar și momente în care El se înfurie și vedem măreția furiei Lui, iar uneori zâmbește și noi Îi observăm purtarea zâmbitoare. El este Dumnezeu Însuși, cu o formă și o înfățișare, făcut din carne și sânge, care este practic.” Când aduci mărturie astfel, este o mărturie incompletă. Ce fel de ajutor va fi pentru alții? Dacă nu poți aduce mărturie despre povestea și esența reale ale lucrării lui Dumnezeu Însuși, atunci „mărturia” ta nu-și merită numele!

A aduce mărturie pentru Dumnezeu ține în primul rând de a vorbi despre cunoașterea ta privind lucrarea lui Dumnezeu, despre cum cucerește El oamenii, despre cum mântuiește oamenii, despre cum îi schimbă; ține de a vorbi despre cum îi îndrumă pe oameni să intre în adevărul-realitate, îngăduindu-le să fie cuceriți, desăvârșiți și mântuiți de El. A aduce mărturie înseamnă a vorbi despre lucrarea Lui și despre tot ceea ce ai experimentat. Numai lucrarea Lui Îl poate reprezenta și numai lucrarea Lui Îl poate dezvălui public, în totalitatea Sa; lucrarea Lui aduce mărturie pentru El. Lucrarea și vorbirile Lui reprezintă în mod direct Duhul; lucrarea pe care El o face este realizată de Duh, iar cuvintele pe care le spune sunt spuse de Duh. Doar că aceste lucruri sunt exprimate prin trupul întrupat al lui Dumnezeu. În realitate, ele sunt exprimări ale Duhului. Toată lucrarea pe care o face El și toate cuvintele pe care le rostește reprezintă esența Sa. Dacă, după îmbrăcarea Sa în trup și venirea printre oameni, Dumnezeu nu ar fi vorbit și nu ar fi lucrat, iar apoi v-ar fi cerut să-I cunoașteți caracterul practic, normalitatea și atotputernicia, ai fi putut să faci asta? Ai putea să știi care este esența Duhului? Ai putea să știi care este natura trupului Său? El vă cere să aduceți mărturie pentru El doar pentru că ați experimentat fiecare pas al lucrării Sale. Dacă nu ați fi experimentat acest lucru, atunci nu ar insista să aduceți mărturie. Astfel, atunci când aduci mărturie pentru Dumnezeu, nu trebuie să aduci mărturie doar despre învelișul Lui exterior de umanitate normală; în schimb, trebuie să aduci mărturie pentru lucrarea pe care El o face și pentru calea pe care El o conduce; trebuie să aduci mărturie despre cum ai fost cucerit de El și în ce aspecte ai fost desăvârșit. Acesta este tipul de mărturie pe care ar trebui să o aduci. Să presupunem că, oriunde te duci, tu strigi: „Dumnezeul nostru a venit să lucreze, iar lucrarea Sa este cu adevărat practică! El ne-a câștigat fără fapte supranaturale, fără vreun semn sau vreo minune!” alții vor întreba: „Ce vrei să spui atunci când zici că El nu arată semne și minuni? Cum să te fi putut cuceri fără să arate semne și minuni?” Iar tu spui: „El vorbește și, fără să arate semne și minuni, ne-a cucerit. Lucrarea Lui ne-a cucerit.” În cele din urmă, nu reușești să spui nimic esențial și nu poți vorbi despre detalii. Este aceasta o mărturie? Când Dumnezeu întrupat cucerește oamenii, vorbirea Sa în divinitate e cea care îi cucerește. Umanitatea Sa nu poate împlini acest lucru; nu este ceva pe care un simplu muritor îl poate realiza și chiar și cei cu cel mai înalt calibru dintre oamenii normali sunt incapabili de acest lucru, deoarece divinitatea Lui este superioară oricărei ființe create. Pentru oameni, este ceva extraordinar; Creatorul, la urma urmei, este superior oricărei ființe create. Ființele create nu pot fi mai presus de Creator; dacă ai fi mai presus de El, nu ar putea să te cucerească, iar El te poate cuceri doar pentru că este mai presus de tine. Cel care poate cuceri toată omenirea este Creatorul și nimeni altul în afară de El nu poate face această lucrare. Aceasta este o mărturie – acesta este tipul de mărturie pe care ar trebui să o aduci. Ai trecut prin etapă după etapă de mustrare, judecată, rafinare, încercări, piedici și necazuri și ai fost cucerit; ai renunțat la perspectivele trupului, motivațiile tale personale și interesele intime ale trupului. Altfel spus, cuvintele lui Dumnezeu ți-au cucerit întru totul inima. Deși nu ai crescut în viața ta atât de mult cât cere El, tu știi toate aceste lucruri și ești total convins de ceea ce face El. Aceasta este o mărturie – o mărturie practică! El a venit să facă lucrarea de judecată și mustrare pentru a-l cuceri pe om; dar a venit și pentru a-Și încheia lucrarea, pentru a pune capăt epocii și pentru a îndeplini lucrarea de încheiere – ca să pună capăt întregii epoci, să mântuiască întreaga omenire, să mântuiască pe deplin omenirea de păcat și să câștige pe deplin omenirea pe care a creat-o. Ar trebui să aduci mărturie despre toate acestea. Ai experimentat atât de mult din lucrarea lui Dumnezeu, ai văzut-o cu ochii tăi și ai experimentat-o personal; nu fi incapabil, în cele din urmă, să îndeplinești funcția care-ți revine. Ce păcat ar fi! În viitor, atunci când Evanghelia este răspândită, ar trebui să poți vorbi despre propria ta cunoaștere, să aduci mărturie despre tot ce ai câștigat în inima ta și să nu cruți niciun efort. Asta e ceea ce ar trebui să dobândească o ființă creată. Care este, mai exact, semnificația acestei etape a lucrării lui Dumnezeu? Care este efectul ei? Și cât de mult din ea a fost înfăptuit în oameni? Ce ar trebui să facă oamenii? Când veți putea explica în amănunt toată lucrarea pe care Dumnezeu întrupat a făcut-o de când a venit pe pământ, atunci mărturia voastră va fi completă. Când vei putea explica în amănunt aceste cinci lucruri: semnificația lucrării Sale, conținutul acesteia, esența ei, firea pe care o reprezintă și principiile ei, atunci asta va dovedi că ești capabil de a aduce mărturie pentru Dumnezeu, că ești cu adevărat în posesia cunoașterii. Cerințele Mele de la voi nu sunt foarte mari și pot fi îndeplinite de toți cei care urmăresc cu o inimă sinceră. Dacă ai hotărârea de a fi unul dintre martorii lui Dumnezeu, trebuie să înțelegi ceea ce urăște Dumnezeu și ceea ce iubește El. Ai experimentat mult din lucrarea Lui; prin această lucrare, trebuie să ajungi să-I cunoști firea, să înțelegi intențiile Lui și cerințele Lui de la omenire și să folosești această cunoaștere ca să aduci mărturie pentru El și să-ți îndeplinești datoria. Poți spune doar: „Îl cunoaștem pe Dumnezeu. Judecata și mustrarea Lui sunt foarte severe. Cuvintele Sale sunt foarte aspre; El este drept și măreț și nimeni nu poate comite vreo ofensă împotriva Lui”, dar, în cele din urmă, îl aprovizionează aceste vorbe pe om? Care este efectul lor asupra oamenilor? Știi cu adevărat că această lucrare de judecată și de mustrare este cea mai benefică pentru tine? Judecata și mustrarea lui Dumnezeu îți expun răzvrătirea și corupția, nu-i așa? Ele pot să curățească și să excludă acele lucruri spurcate și corupte dinlăuntrul tău, nu este așa? Dacă n-ar exista judecată și mustrare, ce s-ar alege de tine? Recunoști cu adevărat faptul că Satana te-a corupt în cel mai profund grad? Astăzi, ar trebui să vă echipați cu aceste lucruri și să le știți bine.

Credința în Dumnezeu din ziua de azi nu este credința pe care ați putea să v-o închipuiți – că este suficient să citiți cuvintele lui Dumnezeu, să vă rugați, să cântați, să dansați, să vă faceți datoria și să duceți o viață de umanitate normală. Ar putea oare credința să fie atât de simplă? Rezultatele sunt cruciale. Nu este vorba despre câte acțiuni întreprinzi; este vorba despre cum anume poți obține rezultatele cele mai bune. Poate că ești capabil să te bazezi pe cuvintele lui Dumnezeu și să enunți o parte din cunoașterea ta, dar când le lași deoparte, nu ai nimic de spus. Asta arată că ești capabil doar să rostești cuvinte și doctrine, dar nu ai cunoașterea care vine din experiență. Astăzi, nu se poate să nu pricepi ce este crucial – acest lucru e de o importanță vitală pentru a pătrunde în realitate! Începi să te antrenezi în felul următor: mai întâi, să citești cuvintele lui Dumnezeu, să ajungi să cunoști bine termenii spirituali din ele, să găsești viziunile cheie din ele, să identifici părțile care țin de practică și să pui laolaltă toate aceste elemente, unul câte unul, și să le aduci în experiențele tale pentru a pătrunde în ele. Acestea sunt lucrurile cheie pe care trebuie să le pricepi. Cea mai importantă practică atunci când mănânci și bei cuvintele lui Dumnezeu este următoarea: după citirea unui capitol din cuvintele lui Dumnezeu, trebuie să fii capabil să localizezi părțile cheie care privesc viziunile și, de asemenea, să localizezi părțile cheie în ceea ce privește practica; să folosești viziunile drept temelie și să folosești practica drept ghid în viață. Acestea sunt lucrurile care vă lipsesc cel mai mult și dificultatea voastră cea mai mare; în inimile voastre, rareori le acordați atenție. În general, toți existați în următoarea stare: sunteți leneși, nu vă străduiți să faceți progrese, nu sunteți dispuși să faceți vreun sacrificiu personal, sau așteptați pasiv – unii dintre voi chiar se plâng – nu înțelegeți scopurile și semnificația lucrării lui Dumnezeu și vă este greu să urmăriți adevărul. Astfel de oameni sunt scârbiți de adevăr și, în cele din urmă, vor fi eliminați. Niciunul dintre ei nu poate fi desăvârșit și niciunul nu poate supraviețui. Dacă oamenii nu au puțină hotărâre prin care să se împotrivească forțelor Satanei, atunci nu au nicio speranță!

Acum, dacă urmărirea voastră a fost sau nu eficientă se măsoară în funcție de ceea ce aveți în prezent. Asta este ceea ce se folosește pentru a vă determina finalul; adică finalul vostru este dezvăluit pe baza sacrificiilor pe care le-ați făcut și a lucrurilor pe care le-ați făcut. Finalul vostru poate fi dezvăluit de urmărirea voastră, de credința voastră și de ceea ce ați făcut. Printre voi toți, există mulți care sunt deja dincolo de mântuire, căci astăzi este ziua dezvăluirii finalurilor oamenilor și nu voi fi confuz în lucrarea Mea; nu-i voi conduce în următoarea epocă pe cei care nu pot fi nicicum mântuiți. Va veni o vreme în care lucrarea Mea se va termina. Nu voi lucra asupra acelor cadavre mirositoare, lipsite de spirit, care nu pot fi deloc mântuite; acum sunt zilele de pe urmă ale mântuirii omului, iar Eu nu voi face o lucrare fără rost. Nu cârtiți împotriva Cerurilor și a pământului – sfârșitul lumii vine, este inevitabil. Lucrurile au ajuns în acest punct și nu există nimic ce tu, ca ființă umană, să poți să faci pentru a le opri; nu poți schimbi lucrurile așa cum vrei. Ieri, nu ai plătit un preț pentru a urmări adevărul și nu ai fost devotat; astăzi, a sosit vremea, ești dincolo de orice posibilitate de mântuire; iar mâine, vei fi eliminat și nu va exista nicio șansă pentru mântuirea ta. Chiar dacă sunt binevoitor și bun la inimă și fac tot posibilul să te mântuiesc, dacă tu nu te străduiești pentru tine însuți și nu te gândești deloc la binele tău, ce legătură are asta cu Mine? Cei care se gândesc doar la trupul lor și cărora le place confortul; cei care par să creadă, dar nu cred cu adevărat; cei care se implică în leacuri malefice și vrăjitorie; cei care sunt promiscui și distruși; cei care fură jertfele către Iahve și posesiunile Lui; cei care iubesc mita; cei care își fac iluzii deșarte că se vor ridica la ceruri; cei care sunt trufași și îngâmfați, care luptă doar pentru faima și câștigul personal; cei care împrăștie cuvinte impertinente; cei care Îl blasfemiază pe Dumnezeu Însuși; cei care nu fac altceva decât să facă judecăți împotriva lui Dumnezeu Însuși și să-L defăimeze; cei care formează grupări și caută independența; cei care se preamăresc pe ei înșiși mai mult decât Îl preamăresc pe Dumnezeu; acei tineri, bărbați și femei de vârstă mijlocie sau mai înaintată care sunt frivoli și prinși în mrejele desfrâului; acei bărbați și acele femei care se bucură de faimă și câștiguri personale și care urmăresc statutul personal printre alţii; acei oameni care nu se căiesc și care sunt prinși în păcat – nu sunt ei, cu toții, dincolo de mântuire? Desfrâul, păcătoșenia, leacurile malefice, vrăjitoria, cuvintele hulitoare și cuvintele impertinente, toate se dezlănțuie printre voi; adevărul și cuvintele vieții sunt călcate în picioare în mijlocul vostru și cuvintele sfinte sunt pângărite printre voi. Voi, păgâni, umflați de mizerie și răzvrătire! Care va fi finalul vostru? Cum pot cei care iubesc trupul, care comit vrăjitorii ale trupului și care sunt prinși în capcana păcatului desfrânării să aibă neobrăzarea de a trăi în continuare? Nu știi că oamenii ca voi sunt niște viermi dincolo de orice mântuire? Ce vă îndreptățește să cereți una și alta? Până în prezent, nu a existat nici cea mai mică schimbare în cei care nu iubesc adevărul, ci iubesc doar trupul – cum pot fi mântuiți astfel de oameni? Cei care nu iubesc calea vieții, care nu Îl preamăresc pe Dumnezeu și nu aduc mărturie pentru El, care uneltesc de dragul propriului statut, care se preamăresc pe ei înșiși – nu sunt ei, și astăzi, tot la fel? Unde este valoarea în a-i mântui? Dacă poți să fii mântuit nu depinde de câtă vechime ai sau de câți ani ai lucrat, cu atât mai puțin de cât de multe merite ai adunat. Dimpotrivă, depinde de faptul dacă urmărirea ta a dat roade. Se cuvine să știi că cei care sunt mântuiți sunt „pomii” care dau rod, nu copacii cu frunzișuri luxuriante și flori abundente, dar care nu dau roade. Chiar dacă ai petrecut mulți ani rătăcind pe străzi, ce contează? Unde este mărturia ta? Ai într-o măsură mult mai mică o inimă cu frică de Dumnezeu decât una plină de iubire față de tine și fascinată de propriile pofte – nu este un astfel de om un degenerat? Cum ar putea să fie un specimen și un model pentru mântuire? Natura ta este incorigibilă, ai în tine prea multă răzvrătire, ești dincolo de orice posibilitate de mântuire! Nu sunt astfel de oameni cei ce vor fi eliminați? Oare momentul când lucrarea Mea se încheie nu este și momentul în care sosește ziua ta din urmă? Am lucrat atât de mult și am rostit atât de multe cuvinte printre voi – cât de mult a ajuns cu adevărat în urechile voastre? Câtor dintre acestea v-ați supus vreodată? Când se va încheia lucrarea Mea, va fi și momentul când vei înceta să Mi te împotrivești, când vei înceta să Mă înfrunți. În timp ce Eu lucrez, voi acționați neîncetat împotriva Mea; nu-Mi respectați niciodată cuvintele. Eu Îmi fac lucrarea Mea, iar tu îți vezi de „lucrarea” ta, făcându-ți propria mică împărăție. Sunteți o haită de vulpi și câini, nu faceți nimic altceva decât să acționați împotriva Mea! Încercați necontenit să-i aduceți în îmbrățișarea voastră pe cei ce vă oferă iubirea lor deplină – unde vă sunt inimile pline de teamă? Tot ceea ce faceți este înșelător! Nu aveți nicio supunere și nicio teamă, iar tot ceea ce faceți este înșelător și blasfemator! Pot fi astfel de oameni mântuiți? Bărbații imorali sexual și lascivi vor întotdeauna să atragă desfrânate cochete pentru propria plăcere. Nu voi mântui sub nicio formă astfel de demoni imorali sexual. Vă urăsc cu patimă, demoni spurcați, iar lascivitatea și cochetăria voastră vă vor arunca în iad. Ce aveți de spus în apărarea voastră? Voi, demoni spurcați și spirite rele, sunteți detestabili! Sunteți dezgustători! Cum ar putea fi mântuit un asemenea gunoi? Mai pot fi mântuiți cei prinși în mrejele păcatului? Astăzi, inimile voastre nu sunt atrase de acest adevăr, de această cale și de această viață. Mai degrabă, ele sunt atrase de păcătoșenie și de bani, de statut, de faimă, de câștig, de bucuriile trupului și de frumusețea bărbaților și de cochetăria femeilor. Cum vă face asta calificați să intrați în Împărăția Mea? Imaginile voastre sunt chiar mai mărețe decât ale lui Dumnezeu, statutul vostru chiar mai înalt decât al lui Dumnezeu, ca să nu mai vorbim de prestigiul vostru printre oameni – ați devenit, culmea, idoli pe care oamenii îi venerează. Nu a devenit fiecare dintre voi arhanghelul? Când se dezvăluie finalul oamenilor, adică atunci când și lucrarea mântuirii se apropie de sfârșit, mulți dintre voi veți fi cadavre care sunt dincolo de mântuire și care trebuie să fie eliminate. În timpul lucrării de mântuire, Eu sunt binevoitor și bun față de toți oamenii. Când lucrarea se termină, va fi dezvăluit finalul diferitelor tipuri de persoane și, în acel moment, nu voi mai fi binevoitor și bun, pentru că finalurile oamenilor vor fi fost dezvăluite, iar fiecare va fi fost sortat după felul său și nu va avea niciun rost să mai fac vreo lucrare de mântuire, pur și simplu deoarece epoca mântuirii va fi trecut și, din moment ce va fi trecut, nu se va întoarce.