În trecut au existat multe abateri și chiar absurdități în modurile în care experimentau oamenii. Aceștia pur și simplu nu înțelegeau standardele cerute de Dumnezeu, așa că existau multe domenii în care experiențele oamenilor se abăteau de la calea cea dreaptă. Ce le cere Dumnezeu oamenilor este ca ei să poată trăi o umanitate normală. De exemplu, este în regulă ca oamenii să urmeze convențiile moderne în ceea ce privește mâncarea și îmbrăcămintea, să poarte costum și cravată, să învețe câte ceva despre arta modernă și, în timpul lor liber, ei se pot bucura de artă, cultură și divertisment. Pot face niște poze memorabile, pot citi și dobândi cunoștințe utile și pot avea un mediu de viață relativ bun. Toate acestea sunt lucruri care se potrivesc vieții umanității normale și, totuși, oamenii le consideră lucruri detestate de Dumnezeu și se înfrânează de la a le face. Practica lor constă doar din a urma câteva reglementări, ceea ce duce la o viață cât se poate de monotonă și complet lipsită de însemnătate. De fapt, Dumnezeu nu a cerut niciodată ca oamenii să facă lucrurile astfel. Toți oamenii doresc să-și înfrâneze firile, rugându-se fără încetare în duhurile lor pentru a fi mai aproape de Dumnezeu, mințile lor cugetând în permanență la dorințele lui Dumnezeu, ochii lor observând constant diverse lucruri, înspăimântați că legătura lor cu Dumnezeu va fi retezată. Toate acestea sunt concluzii la care oamenii au ajuns pe cont propriu; sunt reglementări stabilite de oameni pentru ei înșiși. Dacă nu-ți cunoști natura-esență și nu înțelegi la ce nivel poate ajunge propria ta practică, atunci nu vei avea nicio modalitate de a fi sigur ce standarde anume cere Dumnezeu de la om și nici nu vei avea o cale precisă de a practica. Întrucât nu poți pricepe care sunt cerințele exacte ale lui Dumnezeu de la om, mintea ta se zbuciumă mereu, îți storci creierii analizând dorințele lui Dumnezeu și orbecăi căutând o cale de a fi mișcat și luminat de Duhul Sfânt. Drept urmare, elaborezi unele practici pe care le consideri adecvate. Pur și simplu nu ai idee care sunt cerințele exacte ale lui Dumnezeu de la om; doar îți execuți fără griji propriul set de practici, păsându-ți puțin de rezultat și chiar mai puțin dacă sunt denaturări în practica ta. Astfel, practica ta este în mod firesc lipsită de precizie și de principii. Lipsesc mai ales rațiunea și conștiința umane normale, precum și aprobarea lui Dumnezeu și confirmarea Duhului Sfânt. Devine cu totul prea ușor să te rătăcești urmându-ți propria cale. O practică de acest fel constă doar din urmarea reglementărilor sau din asumarea intenționată a unei poveri mai mari pentru a te înfrâna și a te controla. Cu toate acestea, consideri că stăpânești la perfecție practica, neștiind că cea mai mare parte a ei constă din procese sau ritualuri de prisos. Sunt mulți care practică astfel de ani de zile, în esență fără nicio schimbare în firea lor, fără vreo înțelegere nouă și fără vreo intrare nouă. Fără să-și dea seama, ei comit din nou aceleași greșeli din trecut și-și dezlănțuie naturile animalice, chiar până în punctul în care, cu multe ocazii, fac lucruri lipsite de rațiune și de umanitate și se comportă în moduri care îi lasă pe oameni complet nedumeriți, scărpinându-se în cap de uimire. Se poate spune că astfel de oameni au experimentat o transformare a firii?

Credința în Dumnezeu a intrat acum în Epoca Cuvântului lui Dumnezeu. Relativ vorbind, oamenii nu se roagă la fel de mult ca pe vremuri. Cuvintele lui Dumnezeu au avut părtășie în mod explicit despre toate aspectele adevărului și modalitățile de practică, așa că nu mai este nevoie ca oamenii să caute și să bâjbâie. În viața din Epoca Împărăției, cuvintele lui Dumnezeu îi conduc pe oameni înainte, iar aceasta este o viață în care totul este lămurit pentru a fi văzut de ei – deoarece Dumnezeu a expus totul cu claritate, iar omul nu mai este lăsat să orbecăie prin viață, căutându-și drumul. În ceea ce privește căsătoria, treburile lumești, viața, mâncarea, îmbrăcămintea și adăpostul, relațiile interpersonale, modul în care cineva poate sluji astfel încât să satisfacă intențiile lui Dumnezeu, modul în care ar trebui să se răzvrătească împotriva trupului și așa mai departe, pe care dintre aceste lucruri nu vi le-a explicat Dumnezeu? Încă mai trebuie să vă rugați și să căutați? Chiar nu mai este nevoie! Dacă încă mai faci aceste lucruri, doar te porți în mod inutil. Este ignorant, prostesc și complet de prisos! Doar cei care au un calibru mult prea mic și care sunt incapabili să înțeleagă cuvintele lui Dumnezeu se vor ruga orbește fără încetare. Dacă ești sau nu hotărât e cheia practicării adevărului. Unii oameni insistă să-și urmeze preferințele trupești în acțiunile lor, chiar și când știu că nu sunt în concordanță cu adevărul, și acest lucru le împiedică astfel propriul progres în viață. Chiar și după ce se roagă și caută, astfel de oameni tot vor să se comporte într-un mod care se supune trupului. Făcând aceasta, nu fac ei ceva greșit cu bună știință? Sunt asemenea celor care râvnesc la plăcerile trupului și tânjesc după bani și care apoi se roagă lui Dumnezeu, spunând: „Dumnezeule! Vrei să-mi îngădui să râvnesc la plăcerile trupului și să tânjesc după avere? Este intenția Ta să câștig bani?” Este acesta un mod adecvat de a se ruga? Oamenii care fac asta știu extrem de bine că Dumnezeu nu Se bucură de aceste lucruri și că, prin urmare, ar trebui să renunțe la ele, dar lucrurile pe care le au la inimă au fost deja hotărâte și, atunci când se roagă și caută, ei încearcă să-L constrângă pe Dumnezeu să le îngăduie să se poarte astfel. În inima lor, ei pot chiar să ceară ca Dumnezeu să spună ceva ca să le confirme acest lucru – aceasta se numește răzvrătire. Mai sunt și cei care îi atrag pe frații și surorile din biserică de partea lor și își înființează propriile împărății independente. Știi foarte bine că aceste acțiuni se opun lui Dumnezeu, dar, odată ce te-ai hotărât să faci așa ceva, tot cauți și te rogi lui Dumnezeu, calm și neînfricat. Cât de nerușinat și de neobrăzat ești! Cât despre a se lepăda de treburile lumești, despre asta s-a vorbit cu mult timp în urmă. Sunt unii care știu limpede că Dumnezeu detestă lucrurile lumești, dar tot se roagă, spunând: „Dumnezeule! Înțeleg că nu ai vrea să merg pe calea lucrurilor lumești, dar fac asta pentru ca numele Tău să nu fie făcut de rușine; fac asta pentru ca non-credincioșii din lume să poată vedea slava Ta în mine”. Ce fel de rugăciune este aceasta? Puteți spune? Este o rugăciune menită să-L constrângă pe Dumnezeu și să-I forțeze mâna. Nu îți este rușine să te rogi astfel? Oamenii care se roagă în modul acesta se opun intenționat lui Dumnezeu, iar acest tip de rugăciune este întru totul o chestiune de motive îndoielnice; este cu adevărat o dezvăluire a unei firi satanice. Cuvintele lui Dumnezeu sunt foarte clare, îndeosebi cele rostite în legătură cu intențiile Lui, cu firea Lui și modul în care El tratează diferite tipuri de oameni. Dacă nu înțelegi adevărul, ar trebui să citești cuvintele lui Dumnezeu mai mult – rezultatele acestui lucru sunt mult mai bune decât a te ruga și a căuta orbește. Sunt multe cazuri în care căutarea și rugăciunea ar trebui înlocuite cu o mai multă lectură a cuvintelor lui Dumnezeu și cu părtășia despre adevăr. În rugăciunile tale obișnuite, ar trebui să reflectezi și să încerci să te cunoști mai mult din cuvintele lui Dumnezeu. Acest lucru este mai benefic pentru progresul tău în viață. Dacă acum încă mai cauți ridicându-ți ochii la ceruri, nu arată aceasta că tot mai crezi într-un Dumnezeu nedeslușit? În trecut, ai văzut rezultatele căutării și rugăciunii tale, iar Duhul Sfânt ți-a mișcat întrucâtva spiritul deoarece era vremea Epocii Harului. Nu-L puteai vedea pe Dumnezeu, astfel încât nu aveai de ales decât să mergi pe bâjbâite înainte și să cauți în acel fel. Acum Dumnezeu a venit printre oameni, Cuvântul S-a arătat în trup și L-ai văzut pe Dumnezeu; astfel, Duhul Sfânt nu mai lucrează ca înainte. Epoca s-a schimbat, la fel și modul în care lucrează Duhul Sfânt. Deși poate că oamenii nu se roagă la fel de mult ca înainte, deoarece Dumnezeu este pe pământ, omul are acum ocazia de a-L iubi pe Dumnezeu. Omenirea a intrat în vremea iubirii față de Dumnezeu și se poate apropia în mod firesc de El în sinea sa: „Dumnezeule! Ești într-adevăr atât de bun și doresc să Te iubesc!” Doar câteva cuvinte clare și simple dau glas iubirii față de Dumnezeu în inimile oamenilor; această rugăciune este rostită doar de dragul de a intensifica dragostea dintre om și Dumnezeu. Uneori este posibil să vezi că dezvălui o oarecare răzvrătire și spui: „Dumnezeule! De ce sunt atât de corupt?” Simți o dorință puternică de a te lovi singur de câteva ori și lacrimile ți se adună în ochi. În astfel de momente, simți remușcări și suferință în inima ta, dar nu ai cum să-ți exprimi aceste sentimente. Aceasta este lucrarea actuală a Duhului Sfânt, însă doar cei care urmăresc viața o pot dobândi. Simți că Dumnezeu are o mare iubire față de tine și ai un tip special de sentiment. Deși îți lipsesc cuvintele ca să te rogi clar, simți mereu că dragostea lui Dumnezeu este la fel de profundă ca oceanul. Nu există cuvinte potrivite pentru a exprima această stare și aceasta este o stare care apare adesea în spirit. Acest fel de rugăciune și de părtășie, care apropie o persoană de Dumnezeu în inima sa, este normală.

Deși a trecut vremea când oamenii trebuiau să orbecăie și să caute, asta nu înseamnă că nu mai trebuie să se roage și să caute, și nici că oamenii nu sunt nevoiți să aștepte ca intențiile lui Dumnezeu să fie făcute să se manifeste înainte de a face lucrarea; acestea sunt doar concepțiile greșite ale omului. Dumnezeu a venit printre oameni pentru a trăi cu ei, pentru a fi lumina, viața și calea lor: aceasta este o realitate. Bineînțeles, prin venirea lui Dumnezeu pe pământ, El îi aduce cu siguranță omenirii o cale practică și o viață adecvată staturii sale de care să se bucure – El nu a venit ca să desființeze toate practicile omului. Omul nu mai trăiește orbecăind și căutând deoarece acestea au fost înlocuite de venirea lui Dumnezeu pe pământ pentru a lucra și a-Și rosti cuvântul. El a venit să-l elibereze pe om din viața nedeslușită și întunecată pe care o duce și să-i permită să aibă o viață plină de lumină. Lucrarea actuală este de a atrage în mod clar atenția asupra lucrurilor, de a vorbi limpede, de a informa direct și de a stipula lucrurile în mod explicit, astfel încât oamenii să poată pune aceste lucruri în practică, întocmai așa cum Iahve Dumnezeu a condus poporul lui Israel, spunându-i cum să aducă jertfe și cum să construiască templul. Prin urmare, nu mai trebuie să trăiți o viață de bâjbâire și de căutare, așa cum ați făcut după plecarea Domnului Isus. Ar trebui să mergeți pe dibuite prin lucrarea de predicare a Evangheliei în viitor? Ar trebui să orbecăiți încercând să găsiți o metodă corectă de a trăi? Trebuie să bâjbâiți ca să discerneți cum ar trebui să vă faceți propriile îndatoriri? Este necesar să vă prosternați până la pământ, căutând, ca să știți cum ar trebui să aduceți mărturie? Este necesar să postiți și să vă rugați ca să știți cum ar trebui să vă îmbrăcați sau să trăiți? Este necesar să vă rugați cu toată convingerea și fără încetare lui Dumnezeu din ceruri ca să știți cum ar trebui să acceptați să fiți cuceriți de către Dumnezeu? Este necesar să vă rugați neîncetat, ziua și noaptea, ca să știți cum ar trebui să vă supuneți lui Dumnezeu? Sunt mulți printre voi care spun că sunt incapabili să practice deoarece nu înțeleg. Oamenii pur și simplu nu acordă atenție lucrării lui Dumnezeu din ziua de azi! Am spus numeroase cuvinte cu mult timp în urmă, dar nu ați dat niciodată nici cea mai mică atenție citirii lor, așa că nu-i de mirare că nu știți cum să practicați. Desigur, în zilele noastre, Duhul Sfânt încă îi mai mișcă pe oameni pentru a le îngădui să simtă bucurie și trăiește alături de om. Aceasta este sursa acelor^[a] sentimente speciale, plăcute, care apar adesea în viața ta. Din când în când, vine o zi în care simți că Dumnezeu este atât de încântător și nu te poți abține să nu te rogi Lui: „Dumnezeule! Iubirea Ta este atât de frumoasă și chipul Tău este atât de măreț. Doresc să Te iubesc mai profund. Doresc să mă dedic în totalitate ca să-mi consum întreaga viață. Îți voi dedica totul, atât timp cât este pentru Tine, atât timp cât făcând aceasta, sunt capabil să Te iubesc…” Acesta este un sentiment de plăcere care îți este dăruit de Duhul Sfânt. Nu este luminare și nici iluminare; este experiența de a fi mișcat. Experiențe similare acesteia vor avea loc din când în când: uneori când mergi spre serviciu, te vei ruga, te vei apropia de Dumnezeu și vei fi mișcat până în punctul în care lacrimile îți vor uda fața, îți vei pierde în întregime stăpânirea de sine și vei fi nerăbdător să găsești un loc potrivit unde să poți să-ți exprimi toată fervoarea din inima ta… Vor fi momente când vei fi într-un loc public și vei simți că te bucuri de atât de mult din dragostea lui Dumnezeu, că soarta ta este oricum numai nu obișnuită și, chiar mai mult, că îți trăiești viața cu mai multă însemnătate decât oricine altcineva. Vei ști în adâncul sufletului tău că Dumnezeu te-a înălțat și că aceasta este marea iubire a lui Dumnezeu pentru tine. În străfundul inimii tale, vei simți că există un tip de iubire în Dumnezeu care este de neexprimat și de nepătruns pentru om, ca și cum ai cunoaște-o, dar n-ai avea nicio modalitate să o descrii, părându-ți-se mereu că îți stârnește gândirea, dar lăsându-te incapabil să o exprimi pe deplin. În astfel de momente, vei uita chiar și unde te afli și vei striga: „Dumnezeule! Ești atât de nepătruns și atât de iubit!” Acest lucru va lăsa oamenii nedumeriți, dar asemenea lucruri se întâmplă destul de frecvent. Ați experimentat astfel de lucruri de atâtea ori. Aceasta este viața pe care ți-a dăruit-o azi Duhul Sfânt și pe care ar trebui să o trăiești acum. Nu este ca să te oprească să trăiești viața, ci mai degrabă ca să schimbe modul în care îți trăiești viața. Este un sentiment care nu poate fi descris sau exprimat. De asemenea, este sentimentul adevărat al omului și, chiar mai mult, este lucrarea Duhului Sfânt. Poate îl înțelegi în inima ta, dar nu ai absolut nicio modalitate de a-l exprima clar altcuiva. Asta nu pentru că ești lent în vorbire sau te bâlbâi, ci pentru că este un sentiment care nu poate fi descris în cuvinte. Ți se îngăduie să te bucuri de aceste lucruri astăzi și aceasta este viața pe care ar trebui să o trăiești. Desigur, celelalte aspecte ale vieții tale nu sunt goale; doar că această experiență de a fi mișcat devine un soi de bucurie în viața ta, care te face mereu dispus să te bucuri de astfel de experiențe de la Duhul Sfânt. Dar ar trebui să știi că faptul de a fi mișcat astfel nu se întâmplă ca să poți transcende trupul și să mergi în al treilea Cer sau să călătorești în întreaga lume. În schimb, este ca să poți simți și gusta iubirea lui Dumnezeu de care te bucuri azi, să experimentezi semnificația lucrării lui Dumnezeu astăzi și să cunoști din nou grija și protecția Lui. Toate aceste lucruri sunt ca tu să poți ajunge la o cunoaștere mai mare a lucrării pe care o face Dumnezeu în prezent – acesta este scopul lui Dumnezeu când face această lucrare.

Căutarea și orbecăirea erau modul de viață înainte de întruparea lui Dumnezeu. Pe atunci, oamenii nu-L puteau vedea pe Dumnezeu și nu aveau de ales decât să caute și să orbecăie. Astăzi L-ai văzut pe Dumnezeu și El îți spune direct cum ar trebui să practici; de aceea nu mai ești nevoit să orbecăi sau să cauți. Calea pe care îl conduce pe om este calea adevărului, iar lucrurile pe care i le spune omului și pe care le primește omul sunt viața și adevărul. Ai calea și viața-adevăr, deci ce nevoie ai să cauți peste tot? Duhul Sfânt nu va face două etape ale lucrării în același timp. Dacă, atunci când Mi-am terminat de rostit cuvântul, oamenii nu mănâncă și nu beau cu grijă cuvintele lui Dumnezeu și nu urmăresc adevărul așa cum se cuvine, în continuare rugându-se neîncetat și căutând ca în Epoca Harului, precum un orb care găsește drumul pe dibuite, nu ar însemna acest lucru că această etapă a lucrării Mele – lucrarea cuvintelor – este înfăptuită în zadar? Deși este posibil să-Mi fi terminat de rostit cuvântul, oamenii încă nu înțeleg pe deplin și aceasta deoarece calibrul lor este slab. Această problemă poate fi rezolvată trăind viața bisericească și având părtășie între ei. Înainte, în Epoca Harului, deși Dumnezeu era întrupat, El nu a făcut lucrarea cuvintelor, și de aceea Duhul Sfânt a lucrat astfel la acea vreme pentru a menține lucrarea. Pe atunci, Duhul Sfânt a fost Cel care a făcut în primul rând lucrarea, dar, acum, Dumnezeu întrupat Însuși este Cel care o înfăptuiește, după ce a luat locul lucrării Duhului Sfânt. Înainte, atât timp cât oamenii se rugau frecvent, ei simțeau pace și bucurie; exista atât reproș, cât și disciplinare. Toată această lucrare a fost a Duhului Sfânt. Acum, aceste stări sunt puține și rare. Duhul Sfânt poate face doar un tip de lucrare în orice epocă în parte. Dacă ar face două tipuri de lucrare în același timp, trupul făcând un tip și Duhul Sfânt făcând un altul înlăuntrul oamenilor, și dacă ce ar spune trupul nu ar conta și doar ce ar face Duhul ar conta, atunci Hristos nu ar avea deloc adevărul, calea sau viața. Aceasta ar fi o contradicție cu sine. Ar putea Duhul Sfânt lucra astfel? Dumnezeu este atotputernic și atotînțelept, sfânt și drept și nu face absolut nicio greșeală.

Au fost prea multe denaturări în experiențele trecute ale oamenilor. Au existat unele lucruri pe care oamenii cu umanitate normală erau meniți să le aibă sau să le facă ori au fost greșeli care erau greu de evitat în viața omenească și, atunci când aceste lucruri au fost tratate incorect, oamenii au dat vina pentru acestea pe Dumnezeu. Era o soră care a avut oaspeți la ea acasă. Găluștele ei fierte în aburi nu s-au făcut bine, așa că ea a gândit: „Aceasta este probabil disciplinarea din partea lui Dumnezeu. Dumnezeu îmi emondează din nou inima vanitoasă; vanitatea mea este într-adevăr prea puternică.” De fapt, în ceea ce privește modul normal al omului de a gândi, atunci când vin oaspeți, devii agitat și te grăbești, fiind dezorganizat în tot ce faci, fie arzând orezul, fie făcând mâncarea prea sărată. Lucrul acesta se întâmplă pentru că ești prea surescitat, dar oamenii ajung să-l atribuie „disciplinării din partea lui Dumnezeu”. De fapt, toate acestea sunt doar greșeli făcute în viața omenească. Nu ai întâlni frecvent acest tip de situație și dacă nu ai crede în Dumnezeu? Problemele care se ivesc sunt adesea rezultatul greșelilor făcute de oameni – pur și simplu nu se pune problema ca astfel de greșeli să fie provocate de Duhul Sfânt. Astfel de greșeli nu au nicio legătură cu Dumnezeu. Ca atunci când îți muști limba în timp ce mănânci – ar putea fi aceasta disciplinarea din partea lui Dumnezeu? Disciplinarea lui Dumnezeu are principii: în general, El te disciplinează când faci un rău cu bună știință și când ceea ce faci implică numele lui Dumnezeu, mărturia lui Dumnezeu sau lucrarea lui Dumnezeu. Oamenii înțeleg acum suficient din adevăr ca să conștientizeze în sinea lor lucrurile pe care le fac. De exemplu: ai fi capabil să nu simți nimic dacă ai deturna banii bisericii sau i-ai cheltui în mod nechibzuit? Ai simți ceva când ai face asta. Nu este posibil să simți ceva doar odată ce săvârșești fapta. În inima ta sunt clare lucrurile pe care le faci și care sunt contrare conștiinței tale. Deoarece au gusturi și preferințe proprii, oamenii își fac pur și simplu pe plac chiar dacă știu clar cum să pună adevărul în practică. Astfel, după ce fac ceva, ei nu simt niciun reproș aparent și nu sunt supuși niciunei disciplinări evidente. Au făcut cu bună știință ceva rău, așa că Dumnezeu nu-i disciplinează; odată ce vine vremea judecății drepte, pedeapsa lui Dumnezeu se va abate asupra fiecăruia după faptele sale. În prezent, există în biserică unii oameni care deturnează bani, unii care nu respectă granițele clare dintre bărbați și femei și unii care judecă, sfidează și încearcă să dărâme în secret lucrarea lui Dumnezeu. De ce, totuși, totul este în regulă cu ei? Când fac astfel de lucruri, ei sunt conștienți și își fac reproșuri în inimile lor și, din acest motiv, suportă uneori mustrarea și rafinarea, dar sunt, pur și simplu, prea nerușinați! Întocmai ca atunci când oamenii dau dovadă de promiscuitate – sunt conștienți de ceea ce fac în acel moment, dar pofta lor trupească este prea mare și nu se pot controla. Chiar dacă Duhul Sfânt îi disciplinează, va fi în zadar, așa că Duhul Sfânt nu va aplica disciplinarea. Dacă Duhul Sfânt nu-i disciplinează, atunci, dacă ei nu simt nicio mustrare de conștiință și nu i se întâmplă nimic trupului lor, ce reproș ar putea exista după aceea? Fapta este făcută – ce disciplinare ar putea exista? Aceasta demonstrează doar că sunt prea nerușinați și lipsiți de umanitate și că merită să fie blestemați și pedepsiți! Duhul Sfânt nu lucrează fără rost. Dacă știi bine adevărul, dar nu-l pui în practică, dacă ești capabil de orice, atunci tot ce poți face este să aștepți ziua în care vei fi pedepsit alături de cel rău. Acesta este cel mai bun final pentru tine! Acum am predicat în repetate rânduri despre conștiință, care este criteriul minim. Dacă oamenii sunt lipsiți de conștiință, atunci au pierdut disciplinarea din partea Duhului Sfânt; ei pot face orice își doresc și Dumnezeu nu le acordă atenție. Cei care au cu adevărat conștiință și rațiune vor fi conștienți de aceasta atunci când fac ceva greșit. Ei se vor simți stânjeniți când conștiința îi va mustra un pic; vor cunoaște o luptă interioară și se vor răzvrăti în cele din urmă împotriva trupului. Ei nu vor ajunge în punctul în care fac ceva ce se opune prea grav lui Dumnezeu. Indiferent dacă Duhul Sfânt îi disciplinează și îi mustră, toți oamenii vor simți ceva atunci când fac ceva greșit. Prin urmare, oamenii înțeleg acum toate tipurile de adevăruri și, dacă nu le practică, aceasta este o problemă omenească. Nu reacționez absolut deloc la astfel de oameni și nici nu nutresc vreo fărâmă de speranță pentru ei. Poți face așa cum dorești!

Când se adună unii oameni, ei pun cuvântul lui Dumnezeu deoparte și discută mereu despre felul în care este o persoană sau alta. Desigur, este bine să fii puțin perspicace, astfel încât, oriunde te-ai duce, să nu fii ușor de indus în eroare și nici ușor de amăgit sau de păcălit – acesta este, de asemenea, un aspect pe care ar trebui să-l aibă oamenii. Dar nu trebuie să te axezi doar pe acest aspect. Acesta se referă la latura negativă a lucrurilor și nu poți să stai mereu cu ochii fixați asupra altor oameni. Acum ai prea puțină cunoaștere despre modul în care lucrează Duhul Sfânt, credința ta în Dumnezeu este prea superficială și deții prea puține lucruri pozitive. Cel în care crezi este Dumnezeu și Cel pe care trebuie să-L înțelegi este Dumnezeu, nu Satana. Dacă recunoști doar modul în care lucrează Satana și toate modurile în care lucrează spiritele rele, dar nu-L cunoști absolut deloc pe Dumnezeu, care ar fi rostul? Oare nu în Dumnezeu crezi astăzi? De ce nu include cunoașterea ta aceste lucruri pozitive? Pur și simplu nu acorzi atenție aspectului pozitiv al intrării și nici nu-l înțelegi, prin urmare, ce anume vrei să obții prin credința ta? Nu știi cum ar trebui să urmărești? Știi multe despre exemplele negative, dar nu ai habar despre aspectul pozitiv al intrării, prin urmare, cum poate statura ta să crească vreodată? Ce perspective viitoare de dezvoltare va avea o persoană ca tine, care nu vorbește despre altceva decât despre războiul cu Satana? Intrarea ta nu ar fi prea învechită? Ce ai putea să obții din lucrarea actuală făcând asta? Acum este esențial să înțelegi ce vrea Dumnezeu să facă acum, cum ar trebui să coopereze omul, cum ar trebui să-L iubească pe Dumnezeu, cum ar trebui să înțeleagă lucrarea Duhului Sfânt, cum ar trebui să intre în toate cuvintele pe care Dumnezeu le rostește astăzi, cum ar trebui să le mănânce, să le bea, să le experimenteze și să le înțeleagă, cum ar trebui să satisfacă intențiile lui Dumnezeu, să fie cucerit pe deplin de El și să se supună în fața Lui… Acestea sunt lucrurile pe care ar trebui să te axezi și în care ar trebui să pătrunzi acum. Înțelegi? Ce rost are să te axezi doar pe discernerea altor oameni? Poți să-l discerni pe Satana aici, să discerni spirite rele acolo – poți avea o înțelegere deplină asupra spiritelor rele, dar, dacă ești incapabil să spui ceva despre lucrarea lui Dumnezeu, poate un astfel de discernământ să funcționeze ca înlocuitor al înțelegerii lui Dumnezeu? Am avut anterior părtășie despre manifestările lucrării spiritelor rele, dar aceasta nu a fost cea mai mare parte a ei. Bineînțeles, oamenii ar trebui să aibă ceva discernământ și acesta este un aspect pe care ar trebui să-l dețină cei care-L slujesc pe Dumnezeu pentru a evita să facă lucruri nesăbuite și să perturbe lucrarea lui Dumnezeu. Cu toate acestea, cel mai important lucru rămâne deținerea cunoașterii despre lucrarea lui Dumnezeu și înțelegerea intențiilor Sale. Ce cunoaștere a acestei etape a lucrării lui Dumnezeu este înlăuntrul tău? Poți vorbi despre ceea ce face Dumnezeu, care sunt intențiile Lui, care sunt propriile tale deficiențe și cu ce lucruri ar trebui să te înzestrezi? Poți spune care este cea mai nouă intrare a ta? Ar trebui să poți culege roadele și să dobândești înțelegere față de noua intrare. Nu te preface că ești nedumerit; trebuie să faci mai multe eforturi în noua intrare ca să-ți aprofundezi propria experiență și cunoaștere și, chiar mai mult, trebuie să cunoști cele mai noi intrări actuale și cea mai corectă metodă de a experimenta. În plus, prin noua lucrare și noile intrări, ar trebui să ai discernământ cu privire la practicile tale anterioare învechite și denaturate și să cauți cum să te eliberezi de ele ca să intri în noi experiențe. Acestea sunt lucruri pe care trebuie acum să le înțelegi urgent și în care trebuie să pătrunzi. Trebuie să înțelegi diferențele și relația dintre intrările vechi și cele noi. Dacă nu pricepi aceste lucruri, nu vei avea nicio cale de a progresa, deoarece vei fi incapabil să ții pasul cu lucrarea Duhului Sfânt. Trebuie să poți mânca și bea în mod firesc cuvântul lui Dumnezeu, să ai părtășie în mod firesc și să le folosești ca să-ți schimbi practicile anterioare învechite și vechile tale noțiuni tradiționale, astfel încât să poți intra într-o practică nouă și în noua lucrare a lui Dumnezeu. Acestea sunt lucruri pe care se cuvine să le realizezi. Nu îți cer acum doar să-ți dai seama precis care este nivelul tău; nu acesta este scopul. În schimb, îți cer să iei în serios practicarea adevărului și înțelegerea intrării în viață. Capacitatea ta de a te cunoaște nu este o reprezentare a adevăratei tale staturi. Dacă poți să experimentezi lucrarea lui Dumnezeu, să ai o înțelegere bazată pe experiență a adevărurilor din cuvintele lui Dumnezeu, și dacă ești capabil să-ți discerni noțiunile și erorile anterioare, atunci aceasta este adevărata ta statură și este ceva ce ar trebui să realizeze fiecare dintre voi.

Sunt multe situații în care pur și simplu nu știți cum să practicați și știți chiar mai puțin cum lucrează Duhul Sfânt. Uneori faci ceva ce este în mod clar nesupus față de Duhul Sfânt. Prin faptul că mănânci și bei cuvintele lui Dumnezeu, înțelegi deja principiul în cauză, așa că, în sinea ta, simți reproș și neliniște; bineînțeles, acesta este un sentiment pe care îl va avea cineva doar în condițiile în care cunoaște ceva din adevăr. Dacă nu cooperează sau nu practică potrivit cuvântului lui Dumnezeu din prezent, oamenii împiedică lucrarea Duhului Sfânt și cu siguranță se vor simți neliniștiți în sinea lor. Să spunem că înțelegi principiul unui anumit aspect, dar nu practici în mod corespunzător, ai simți, drept urmare, că te mustră conștiința. Dacă nu înțelegi principiul și nu cunoști deloc acest aspect al adevărului, atunci nu vei simți neapărat un reproș în această privință. Reproșul Duhului Sfânt este mereu în context. Crezi că, deoarece nu te-ai rugat și nu ai cooperat cu lucrarea Duhului Sfânt, ai întârziat lucrarea. În realitate, aceasta nu poate fi întârziată. Duhul Sfânt va mișca pe altcineva; lucrarea Duhului Sfânt nu este constrânsă de nimeni. Simți că L-ai dezamăgit pe Dumnezeu și acesta este un sentiment pe care ar trebui să-l ai în conștiința ta. Dacă poți dobândi sau nu adevărul este treaba ta și nu are legătură cu Dumnezeu. Uneori propria ta conștiință este cea care se simte acuzată, dar aceasta nu este luminarea sau iluminarea Sfântului Duh, și nici nu este reproșul Duhului Sfânt. În schimb, este un simțământ din conștiința omenească. Dacă faci cu nesăbuință fapte rele în chestiuni care privesc numele, mărturia sau lucrarea lui Dumnezeu, atunci El nu te va lăsa să scapi. Dar există o limită – Dumnezeu nu Se va obosi cu tine în chestiuni obișnuite, mărunte. El te va ignora. Dacă încalci principii și dacă perturbi și tulburi lucrarea lui Dumnezeu, El Își va dezlănțui furia asupra ta și cu siguranță nu te va lăsa să scapi. Unele dintre greșelile pe care le faci sunt inevitabile pe parcursul vieții omenești. De exemplu, nu fierbi cum trebuie găluștele și spui că Dumnezeu te disciplinează – să spui acest lucru este de-a dreptul nerezonabil. Înainte să ajungi să crezi în Dumnezeu, nu ți se întâmpla adesea acest tip de lucru? Simți că pare a fi disciplinarea din partea Duhului Sfânt, dar, de fapt, nu este cazul (exceptând câteva circumstanțe excepționale), deoarece această lucrare nu vine întru totul de la Duhul Sfânt, ci mai degrabă din sentimente omenești. Cu toate acestea, este normal ca oamenii de credință să gândească în acest fel. Nu aveai cum să gândești astfel atunci când nu credeai în Dumnezeu. Odată ce ai ajuns să crezi în Dumnezeu, ai început să îți îndrepți gândurile către aceste lucruri și, așadar, ai ajuns în mod firesc să gândești astfel. Aceasta provine din gândirea oamenilor obișnuiți și face parte din mecanismele minții umane. Dar dă-Mi voie să-ți spun: o astfel de gândire nu face parte din sfera lucrării Duhului Sfânt. Acesta este un exemplu al modului în care Duhul Sfânt le dă oamenilor o reacție normală prin gândurile lor; dar trebuie să înțelegi că această reacție nu este lucrarea Duhului Sfânt. Deținerea acestui tip de „cunoaștere” nu demonstrează că ai lucrarea Duhului Sfânt. Cunoașterea ta nu provine din luminarea Duhului Sfânt, cu atât mai puțin este lucrarea Duhului Sfânt. Este doar produsul gândirii umane normale și nu are absolut nicio legătură cu luminarea sau iluminarea Duhului Sfânt – acestea sunt două lucruri complet diferite. O astfel de gândire umană normală nu este generată în totalitate de lucrarea Duhului Sfânt. Când Duhul Sfânt lucrează ca să-i lumineze pe oameni, El le oferă în general cunoaștere despre lucrarea lui Dumnezeu și despre adevărata lor intrare și stare. De asemenea, El le îngăduie să înțeleagă intențiile urgente ale lui Dumnezeu și cerințele Sale de la om în prezent, astfel încât omul să aibă hotărârea de a sacrifica totul pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu, pentru a-L iubi pe Dumnezeu chiar dacă se confruntă cu persecuție și cu necazuri, și să rămână ferm în mărturia lui pentru Dumnezeu, chiar dacă înseamnă să-și verse sângele sau să-și dea viața, făcând aceasta fără niciun regret. Dacă ai acest tip de hotărâre, înseamnă că ai mișcările și lucrarea Duhului Sfânt – dar află că nu ai astfel de mișcări în fiecare moment trecător. Uneori, la întruniri, când te rogi și mănânci și bei cuvintele lui Dumnezeu, te poți simți extrem de mișcat și inspirat. Pare atât de nou și de proaspăt când alții au părtășie despre înțelegerea lor bazată pe experiență a cuvintelor lui Dumnezeu, iar inima ta este cu totul limpede și luminoasă. Toată aceasta este lucrarea Duhului Sfânt. Dacă ești un conducător și Duhul Sfânt îți oferă o luminare și iluminare excepțională atunci când mergi la biserică pentru a lucra, îți dă intuiție privind problemele care există în cadrul bisericii, îți îngăduie să afli cum să ai părtășie despre adevăr ca să le rezolvi, te face incredibil de conștiincios, de responsabil și de serios în lucrarea ta, toate acestea sunt lucrarea Sfântului Duh.

Note de subsol:

a. În textul original „Sunt câteva”.