Pe vremuri, oamenii se pregăteau să fie cu Dumnezeu și să trăiască în spirit în fiecare moment. În comparație cu practica din zilele noastre, aceea este o formă simplă de pregătire a duhului; este cea mai superficială și simplă cale de practică înainte ca oamenii să intre pe făgașul bun al vieții și constituie chiar prima etapă a practicii în credința oamenilor. Dacă oamenii se bazează întotdeauna pe acest tip de practică în viețile lor, vor avea o mulțime de sentimente și vor fi predispuși la abateri și vor fi incapabili să intre în adevăratele experiențe de viață; vor fi capabili doar să-și instruiască spiritele, să se apropie de Dumnezeu în mod normal în inimile lor și mereu vor simți o nemaipomenită bucurie în a-L avea pe Dumnezeu cu ei. Se vor limita la sfera redusă a comuniunii lor cu Dumnezeu și vor fi incapabili să acceseze ceva mai profund. Oamenii care trăiesc în aceste limite sunt incapabili să facă vreun progres semnificativ. În orice moment, ei sunt predispuși să strige: „A! Domnul Isus. Amin!” Ei sunt astfel practic în fiecare zi – este practica vremurilor de odinioară, practica de a trăi în spirit în fiecare moment. Nu este oare vulgar? În prezent, când este timpul să reflectați la cuvintele lui Dumnezeu, doar reflectați la cuvintele lui Dumnezeu; când este timpul să puneți adevărul în practică, doar puneți adevărul în practică; când este timpul să vă faceți datoria, doar faceți-vă datoria. Acest tip de practică este, de fapt, foarte dezrobitor; vă eliberează. Nu este așa cum se roagă și spun rugăciuni de mulțumire bătrânii oameni religioși. Desigur, înainte, aceasta era practica oamenilor de credință, dar acum o astfel de practică este prea înapoiată. Lucrarea lui Dumnezeu este acum la un nivel mai înalt; ceea ce se discută în prezent, „aducerea lui Dumnezeu în viața reală”, este cel mai important aspect al practicii. Aceasta este umanitatea normală pe care oamenii trebuie să o aibă în viața lor reală și ceea ce ar trebui să aibă oamenii în umanitatea lor normală sunt toate cuvintele pe care le rostește Dumnezeu în zilele noastre. Aducerea acestor cuvinte ale lui Dumnezeu în viața reală este semnificația practică a „aducerii lui Dumnezeu în viața reală”. În prezent, oamenii ar trebui să se înzestreze în special cu următoarele: într-o privință, ei trebuie să-și amelioreze calibrul, să se educe și să-și îmbunătățească abilitățile de citire și înțelegere; în alta, ei trebuie să ducă viața unei persoane normale. Abia ai venit înaintea lui Dumnezeu din lume; mai întâi, trebuie să-ți instruiești inima să fie liniștită înaintea lui Dumnezeu. Acesta este chiar începutul practicii și este, de asemenea, primul pas în dobândirea schimbării în viața-fire a ta. Unii oameni sunt relativ adaptabili în practica lor; ei cugetă asupra adevărului în timp ce muncesc, descoperind adevărurile și principiile de practică pe care ar trebui să le înțeleagă în realitate. Un aspect este faptul că trebuie să ai o viață umană normală și celălalt este că trebuie să existe o intrare în adevăr. Toate aceste lucruri constituie cea mai bună practică pentru viața reală.

Aducerea lui Dumnezeu în viețile reale ale oamenilor necesită în primul rând ca aceștia să I se închine lui Dumnezeu, să caute să-L cunoască pe Dumnezeu și să îndeplinească datoria unei ființe create în cadrul umanității normale. Nu este vorba că trebuie să se roage în mod obligatoriu lui Dumnezeu de fiecare dată când fac ceva, că nu este în regulă și că ei ar trebui să se simtă îndatorați față de El dacă nu se roagă. Practica din zilele noastre nu este așa; este foarte relaxată și simplă! Nu le impune oamenilor să respecte reglementări. În schimb, fiecare persoană ar trebui să se poarte în funcție de statura sa individuală: dacă membrii familiei tale nu cred în Dumnezeu, tratează-i ca pe necredincioși și, dacă ei cred, tratează-i ca pe credincioși. Nu da dovadă de dragoste și răbdare, în schimb, dă dovadă de înțelepciune. Unii oameni ies să cumpere legume și, în timp ce merg, murmură: „Dumnezeule! Ce legume ai vrea să cumpăr azi? Te implor să mă ajuți. Dumnezeu cere să-I slăvim numele în toate lucrurile și să aducem mărturie cu toții, deci, chiar dacă vânzătorul îmi dă ceva stricat, tot Îi voi mulțumi lui Dumnezeu – voi îndura. Noi, cei care credem în Dumnezeu, nu putem alege dintre legume.” Ei cred că a face acest lucru este mărturie, iar rezultatul este că își cheltuie banii ca să cumpere o grămadă de legume stricate, dar tot se roagă și spun: „Dumnezeule! Tot voi mânca aceste legume stricate atât timp cât Tu găsești că este acceptabil.” Oare această practică nu este denaturată? Nu înseamnă să urmezi reglementări? Înainte, oamenii se instruiau să trăiască în spirit în fiecare moment – acest lucru are legătură cu lucrarea săvârșită anterior, în Epoca Harului. Evlavia, smerenia, iubirea, răbdarea, recunoștința pentru toate lucrurile – acestea se cereau de la fiecare credincios din Epoca Harului. La acea vreme, oamenii se rugau lui Dumnezeu în tot ceea ce făceau; se rugau când cumpărau haine și, când erau anunțați despre o întrunire, tot se rugau: „Dumnezeule! Ai vrea să merg sau nu? Dacă ai vrea să merg, atunci netezește-mi calea. Dacă n-ai vrea să merg, fă-mă să mă împiedic și să cad.” Ei Îl implorau pe Dumnezeu în timpul rugăciunii și, după rugăciune, se simțeau neliniștiți și nu plecau. Unele surori, temându-se că, după ce se întorceau acasă de la adunări, soții lor non-credincioși le-ar fi putut bate, se simțeau neliniștite când se rugau și, drept urmare, nu mergeau la adunări. Ele credeau că aceasta este ideea lui Dumnezeu, dar, de fapt, dacă ar fi mers, nu s-ar fi întâmplat nimic. Rezultatul era că ratau o întrunire. Toate acestea erau rezultatul nesăbuinței oamenilor. Toți oamenii care practică astfel trăiesc după propriile lor sentimente. Acest mod de a practica este atât de denaturat și de marcat de nebulozitate. Sunt prea multe dintre sentimentele și ideile lor personale. Dacă ți se spune despre o întrunire, atunci mergi; nu mai este nevoie să te rogi lui Dumnezeu. Nu este simplu? Dacă trebuie să cumperi un articol de îmbrăcăminte azi, atunci du-te imediat și fă asta. Nu te ruga lui Dumnezeu și nu spune: „Dumnezeule! Ai vrea sau nu să mă duc? Dacă se întâmplă ca unul dintre frați sau una dintre surori să vină pe la mine când sunt plecat?” Te temi să nu vină pe la tine vreun frate sau vreo soră, așa că nu te duci, totuși, rezultatul este că seara se lasă fără să vină cineva. Chiar și în Epoca Harului, acest mod de a practica conținea abateri și nu era corect. Drept urmare, dacă oamenii practică la fel ca în vremurile trecute, în viața lor nu se va petrece nicio schimbare. Ei doar se vor resemna cu ignoranță indiferent de ceea ce vine, nu vor da importanță discernământului și nu vor face altceva decât să se supună orbește și să îndure. La acea vreme, oamenii se axau pe slăvirea lui Dumnezeu – dar Dumnezeu nu a dobândit nicio glorie de la ei, deoarece ei nu trăiseră nimic practic. Ei doar se înfrânau și se limitau potrivit noțiunilor lor personale și nici măcar numeroșii ani de practică nu au adus nicio schimbare în viața lor. Știau doar să îndure, să fie smeriți, să iubească și să ierte, dar nu aveau nici cea mai mică luminare de la Duhul Sfânt. Cum puteau oamenii să-L cunoască pe Dumnezeu astfel? Și cum puteau ei să-L slăvească pe Dumnezeu?

Oamenii pot intra pe calea corectă a credinței în Dumnezeu doar dacă Îl aduc pe Dumnezeu în viețile lor reale și în viețile lor omenești normale. Cuvintele lui Dumnezeu vă conduc în zilele noastre; nu este nevoie să căutați și să orbecăiți ca în vremurile trecute. Când vei putea practica potrivit cuvintelor lui Dumnezeu și te vei putea examina și măsura în funcție de stările omenești pe care Eu le-am expus, atunci vei fi capabil să obții schimbarea. Aceasta nu este o reglementare, ci ceea ce îi cere Dumnezeu omului. Astăzi, dă-Mi voie să-ți spun cum stau lucrurile: preocupă-te doar să te porți potrivit cuvintelor Mele. Cerințele Mele de la tine se bazează pe nevoile unei persoane normale. Ți-am spus deja cuvintele Mele; atât timp cât te axezi pe practicarea lor, vei fi în concordanță cu intențiile lui Dumnezeu. Acum este timpul de a trăi în cuvintele lui Dumnezeu. Cuvintele lui Dumnezeu au explicat totul, toate au fost dezvăluite și, atât timp cât trăiești după cuvintele lui Dumnezeu, vei avea o viață plină de libertate și eliberare. În trecut, când oamenii Îl aduceau pe Dumnezeu în viețile lor reale, ei practicau și experimentau prea multe reglementări și ritualuri; chiar și în cazul chestiunilor minore, se rugau și căutau, lăsând deoparte cuvintele clar rostite de Dumnezeu și neglijând să le citească. În schimb, își dedicau toate eforturile pentru căutare – cu rezultatul unei lipse totale de efect. Să luăm, de exemplu, problemele mâncării și ale hainelor: te rogi și pui aceste chestiuni în mâinile lui Dumnezeu, cerând ca Dumnezeu să-ți rezolve totul. Când Dumnezeu va auzi aceste cuvinte, va spune: „Trebuie să Mă obosesc cu astfel de detalii neînsemnate? Unde au dispărut umanitatea normală și rațiunea pe care le-am creat pentru tine?” Uneori, cineva face o greșeală în acțiunile sale; atunci, el crede că L-a ofensat pe Dumnezeu și devine constrâns. Condițiile unor oameni sunt foarte bune, dar, atunci când fac un lucru mărunt în mod incorect, ei cred că Dumnezeu îi mustră. De fapt, nu este acțiunea lui Dumnezeu, ci este influența minții oamenilor. Uneori nu este nimic în neregulă cu modul în care experimentezi, dar alții spun că nu experimentezi corect, așa că te lași prins în capcană – devii negativ și întunecat în sinea ta. Deseori, când oamenii sunt negativi în acest mod, cred că sunt mustrați de Dumnezeu, dar Dumnezeu spune: „Nu am făcut nicio lucrare de mustrare asupra ta; cum ai putea să Mă învinovățești astfel?” Oamenii devin prea des negativi. De asemenea, ei sunt deseori prea sensibili și se plâng adesea de Dumnezeu. Dumnezeu nu are nevoie ca tu să suferi în acel mod, totuși, tu te lași să cazi în acea stare. Acel tip de suferință nu are nicio valoare. Oamenii nu cunosc lucrarea înfăptuită de Dumnezeu și, în multe lucruri, sunt ignoranți și incapabili să vadă clar, așa că devin prizonierii propriilor noțiuni și închipuiri, încurcându-se din ce în ce mai mult. Unii oameni spun că toate lucrurile și evenimentele sunt în mâinile lui Dumnezeu – așadar, ar putea Dumnezeu să nu știe când oamenii sunt negativi? Bineînțeles că Dumnezeu știe. Când ești prins în capcana noțiunilor umane, Duhul Sfânt nu are cum să lucreze în tine. Deseori, unii oameni ajung blocați într-o stare negativă, dar Eu tot Îmi săvârșesc lucrarea. Indiferent dacă ești negativ sau pozitiv, Eu nu sunt constrâns de tine – dar tu ar trebui să știi că numeroasele cuvinte pe care le rostesc și multa lucrare pe care o săvârșesc sunt strâns legate între ele, în funcție de stările oamenilor. Faptul că ești negativ nu împiedică lucrarea Duhului Sfânt. În vremea mustrării și încercării morții, oamenii erau cu toții prinși în capcana unei stări negative, dar lucrul acesta nu Mi-a împiedicat lucrarea. Când ai fost negativ, Duhul Sfânt a continuat să facă ce trebuia făcut în alții. S-ar putea ca preț de o lună să te oprești din a urmări, dar Eu lucrez în continuare – lucrarea Duhului Sfânt nu poate fi împiedicată, indiferent ce faci în prezent sau în viitor. Unele stări negative provin din slăbiciunea omenească; când oamenii cred că sunt cu adevărat incapabili să îndeplinească cerințele lui Dumnezeu sau să le înțeleagă, devin negativi. De exemplu, pe vremea mustrării, cuvintele lui Dumnezeu vorbeau despre iubirea față de Dumnezeu până la un anumit punct în toiul mustrării, dar oamenii se credeau incapabili. Ei se simțeau deosebit de mâhniți și deplângeau faptul că trupul lor fusese corupt atât de profund de Satana și că aveau un calibru atât de slab. Le părea atât de rău că s-au născut în acest mediu. Și unii oameni simțeau că ajunseseră prea târziu să creadă în Dumnezeu și să-L cunoască și că nu erau demni de a fi desăvârșiți. Toate acestea sunt stări umane normale.

Trupul omului este al Satanei, este plin de firi răzvrătite, este deplorabil de murdar și este ceva necurat. Oamenii râvnesc prea mult la desfătarea trupului și dau glas prea mult trupului; de aceea Dumnezeu urăște trupul omului într-o măsură atât de mare. Când oamenii se eliberează de lucrurile murdare și corupte ale Satanei, ei dobândesc mântuirea lui Dumnezeu. Dar, dacă tot nu se eliberează de murdărie și de corupție, ei continuă să trăiască sub controlul Satanei. Uneltirile și lupta oamenilor, înșelătoria și necinstea lor sunt toate lucruri ale Satanei. Mântuirea lui Dumnezeu pentru tine este ca să te scape de aceste lucruri ale Satanei. Lucrarea lui Dumnezeu nu poate fi greșită; ea este făcută întru totul pentru a-i mântui pe oameni de întuneric. Când, în credința ta în Dumnezeu, ai ajuns în punctul în care te poți debarasa de corupția trupului și nu mai ești constrâns de această corupție, nu vei fi fost mântuit? Când trăiești sub controlul Satanei, ești incapabil să-L manifești pe Dumnezeu, ești ceva murdar și nu poți primi moștenirea lui Dumnezeu. Odată ce ai fost curățit și desăvârșit, vei fi sfințit, vei fi o persoană normală și vei fi binecuvântat de Dumnezeu și plăcut Lui. Lucrarea săvârșită de Dumnezeu astăzi este mântuire și, în plus, este judecată, mustrare și blestemare. Ea are mai multe aspecte. Toți vedeți că ale lui Dumnezeu cuvinte includ judecată și mustrare, cât și blesteme. Vorbesc ca să obțin un efect, ca să-i fac pe oameni să se cunoască pe ei înșiși, și nu ca să-i trimit la moarte. Inima mea este de dragul vostru. Cuvântarea este una dintre metodele prin care lucrez; prin cuvinte exprim firea lui Dumnezeu și îți îngădui să-I înțelegi intențiile. Trupul tău poate să moară, dar ai un duh și un suflet. Dacă oamenii ar avea doar trup, atunci nu ar exista nicio semnificație în credința lor și nu ar exista nicio semnificație nici în toată această lucrare pe care am săvârșit-o. Astăzi vorbesc într-un fel și apoi în altul; o vreme sunt extrem de plin de ură față de oameni și apoi, ceva timp, sunt extraordinar de iubitor față de ei; fac toate acestea ca să obțin o schimbare în firile tale, precum și ca să-ți transform noțiunile privind lucrarea lui Dumnezeu.

Zilele de pe urmă au sosit și țări din întreaga lume sunt în fierbere. Există haos politic, foametea, epidemiile, inundațiile și seceta apar peste tot. Există dezastre în lumea omului; Cerurile au trimis și ele calamități. Acestea sunt semne ale zilelor de pe urmă. Dar, pentru oameni, pare o lume a veseliei și a grandorii. Lumea devine tot mai extravagantă și atrăgătoare, inimile oamenilor sunt atrase toate de aceasta și mulți oameni sunt prinși în capcană și incapabili să se elibereze din ea; un număr mare va fi indus în eroare de cei care apelează la vicleșuguri și vrăjitorie. Dacă nu te străduiești să progresezi, dacă ești lipsit de aspirații și nu te-ai ancorat în adevărata cale, vei fi măturat de valul răului. China este cea mai înapoiată dintre toate țările; este ținutul unde stă încolăcit marele balaur roșu, are cei mai mulți oameni care se închină idolilor și apelează la vrăjitorie, are cele mai multe temple și este un loc unde sălășluiesc spiritele necurate. Te-ai născut din ea, ai fost educat de ea și ești impregnat de influența ei; ai fost corupt și torturat de ea, dar, după ce te-ai trezit, te-ai răzvrătit împotriva ei și ești întru totul câștigat de Dumnezeu. Aceasta este gloria lui Dumnezeu și de aceea această etapă a lucrării are o mare însemnătate. Dumnezeu a făcut o lucrare atât de grandioasă, a rostit atât de multe cuvinte și, în cele din urmă, vă va câștiga în întregime – aceasta este o parte a lucrării de gestionare a lui Dumnezeu și sunteți „prada de război” în lupta dintre Dumnezeu și Satana. Cu cât înțelegeți mai mult adevărul și cu cât este mai bună viața voastră bisericească, cu atât mai mult este îngenuncheat marele balaur roșu. Toate acestea sunt chestiuni ale tărâmului spiritual – sunt bătălii din tărâmul spiritual și, când Dumnezeu va fi victorios, Satana va fi făcut de rușine și se va prăbuși. Această etapă a lucrării lui Dumnezeu are o importanță covârșitoare. Dumnezeu face lucrare la o scară atât de măreață și mântuiește pe deplin acest grup de oameni astfel încât să puteți scăpa de influența Satanei, să trăiți în ținutul sfânt, să trăiți în lumina lui Dumnezeu și să aveți conducerea și îndrumarea luminii. Atunci viața ta va avea un sens. Ce mâncați și ce purtați voi este diferit de cele ale non-credincioșilor; voi vă bucurați de cuvintele lui Dumnezeu și duceți o viață plină de sens – și de ce se bucură ei? Ei se bucură doar de „moștenirea lor strămoșească” și de „spiritul național”. Nu au nici cea mai mică urmă de umanitate! Îmbrăcămintea și aspectul vostru, cuvintele și acțiunile voastre sunt toate diferite de ale lor. În cele din urmă, voi veți scăpa pe deplin de murdărie, nu veți mai fi înrobiți de ispita Satanei și veți câștiga proviziile zilnice ale lui Dumnezeu. Ar trebui să fiți mereu prudenți. Deși trăiți într-un loc murdar, voi sunteți neîntinați de murdărie și puteți trăi alături de Dumnezeu, primind marea Sa protecție. Dumnezeu v-a ales dintre toți cei din acest ținut galben. Nu sunteți cei mai binecuvântați oameni? Tu ești o ființă creată – ar trebui, desigur, să I te închini lui Dumnezeu și să urmărești o viață plină de sens. Dacă nu I te închini lui Dumnezeu, ci trăiești în trupul tău murdar, atunci nu ești doar o bestie cu chip de om? Deoarece ești o ființă omenească, ar trebui să te consumi pentru Dumnezeu și să înduri toate suferințele! Ar trebui să accepți cu bucurie și cu pace interioară mica suferință la care ești supus astăzi și să trăiești o viață plină de sens, ca Iov și Petru. În această lume, omul poartă hainele diavolului, se hrănește cu mâncare de la diavol, lucrează și slujește la porunca diavolului și este călcat în picioare de acesta până la punctul în care este acoperit de mizerie. Nu a priceput sensul vieții și nu a dobândit adevărata cale – ce sens are să trăiești astfel? Sunteți oameni care urmăresc calea cea dreaptă și caută îmbunătățirea. Vă ridicați în țara marelui balaur roșu și sunteți cei pe care Dumnezeu îi numește drepți. Nu este aceasta viața cea mai plină de sens?