Aplicația Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

Ascultați glasul lui Dumnezeu și întâmpinați întoarcerea Domnului Isus!

Îi rugăm pe toți cei care caută adevărul să ne contacteze.

Cuvântul Se arată în trup

Culori individuale

Teme

Font

Dimensiunea fontului

Spațiu între linii

Lățimea paginii

0 rezultat(e) de căutare

Nu s-a găsit niciun rezultat

`

Practica (2)

În vremurile apuse, oamenii se pregăteau pentru a fi cu Dumnezeu și pentru a trăi în acest duh în fiecare moment, ceea ce, în comparație cu practica de astăzi, este doar o simplă pregătire spirituală. O astfel de practică are loc înainte de intrarea oamenilor pe calea cea bună a vieții și este cea mai superficială și mai simplă dintre toate metodele de practică. Este practica din cele mai timpurii etape ale credinței oamenilor în Dumnezeu. Dacă oamenii trăiesc întotdeauna potrivit acestei practici, vor avea prea multe sentimente și vor fi incapabili să intre în experiențe profunde și adevărate. Vor putea doar să-și formeze duhurile, păstrându-și inimile capabile să se apropie în mod normal de Dumnezeu și să găsească mereu o bucurie extraordinară în a fi împreună cu Dumnezeu. Vor fi limitați la o lume restrânsă a comuniunii cu Dumnezeu, incapabili de a înțelege ceea ce se află în cele mai profunde adâncimi. Oamenii care trăiesc numai în aceste limite sunt incapabili să facă vreun progres important. În orice moment, ei pot să strige: „Ah! Isuse, Doamne. Amin!” Când mănâncă, strigă: „Dumnezeule!” Eu mănânc și Tu mănânci...” Și este cam așa aproape în fiecare zi. Aceasta este practica din vremurile de odinioară, este obiceiul de a trăi în duh în orice moment. Nu este vulgar? Astăzi, când este vremea să cugeți la cuvintele lui Dumnezeu, ar trebui să cugeți la ele, când este vremea să pui în practică adevărul, ar trebui să îl pui în practică și atunci când este vremea să îți îndeplinești îndatorirea, ar trebui să ți-o îndeplinești. Practicând într-un astfel de mod este atât de degajat, te destinde. Nu e ca atunci când se roagă bătrânii religiei și spun rugăciunea înainte de masă și după masă. Desigur, înainte, acesta era modul în care trebuiau să practice oamenii care credeau în Dumnezeu – dar să practici mereu în acest fel este un mod prea înapoiat. Practica din trecut stă la baza practicii de astăzi. Dacă ar fi existat o cale către practica din vremurile apuse, atunci practica de astăzi ar fi mult mai ușoară. Atunci astăzi, când vorbim despre „aducerea lui Dumnezeu în viața reală”, la ce aspect al practicii se face referire? „Viața reală” cere, în primul rând, ca oamenii să posede umanitatea normală; ceea ce oamenii ar trebui să posede este ceea ce Dumnezeu le cere astăzi. Aducerea cuvintelor lui Dumnezeu în viața reală este sensul concret al „aducerii lui Dumnezeu în viața reală”. Astăzi, oamenii ar trebui să se înzestreze în primul rând cu următoarele: pe de-o parte, trebuie să-și îmbunătățească calibrul, să se educe, să-și îmbogățească vocabularul și să-și îmbunătățească abilitățile de lectură; pe de altă parte, trebuie să ducă o viață de oameni normali. Tocmai ai venit din lume înaintea lui Dumnezeu și trebuie mai întâi să îți instruiești duhul, învățându-ți inima cum să fie liniștită înaintea lui Dumnezeu. Acesta este cel mai fundamental lucru și este, de asemenea, primul pas în realizarea schimbării. Unii oameni sunt adaptabili în practica lor; ei se gândesc la adevăr în timp ce își spală hainele, dându-și seama de adevărurile pe care trebuie să le înțeleagă și principiile pe care ar trebui să le pună în practică în realitate. Pe de-o parte, trebuie să ai o viață umană normală, iar pe de altă parte trebuie să intri în adevăr. Aceasta este cea mai bună practică pentru viața reală.

În trecut, oamenii au îndurat multe greutăți, dar unele dintre ele au fost de prisos pentru că unele erau lucruri pe care omul nu trebuia să le practice. Când Îl aduc pe Dumnezeu în viața lor reală, Dumnezeu cere în primul rând ca oamenii să I se închine lui Dumnezeu, să caute cunoașterea lui Dumnezeu și să îndeplinească datoria de creatură a lui Dumnezeu în mijlocul umanității normale. Nu trebuie să se roage lui Dumnezeu de îndată ce încep să măture podeaua, simțindu-se îndatorați Lui dacă nu o fac. Practica zilelor noastre nu este așa; este relaxată și ușoară! Oamenilor nu li se cere să respecte doctrina. Fiecare ar trebui să acționeze în funcție de statura sa individuală: dacă soțul tău nu crede, tratează-l ca pe un necredincios și dacă crede, tratează-l ca pe un credincios. Concentrează-te nu pe iubire și răbdare, ci pe înțelepciune. Unii oameni se duc să cumpere legume și, în timp ce merg, murmură: O, Dumnezeule! Ce legume îmi permiți să cumpăr astăzi? Implor ajutorul tău. Ar trebui să aleg atunci când fac cumpărături? Apoi se gândesc: nu voi alege; Dumnezeu cere ca să-L glorific, ca să-I glorific numele în toate lucrurile, și ca toți oamenii să aducă mărturie, așa că, dacă vânzătorul îmi dă ceva vechi și uscat, voi aduce în continuare mulțumire lui Dumnezeu – voi îndura! Noi, cei care credem în Dumnezeu, nu alegem ce legume să cumpărăm. Făcând aceasta crezi că aduci mărturie lui Dumnezeu și după ce ai cheltuit un ban pentru a cumpăra o legumă veche mucegăită, încă te rogi și spui: O, Dumnezeule! Încă voi mânca această legumă putrezită – atâta timp cât mă accepți, o voi mânca. Nu este o astfel de practică absurdă? Nu e încorsetată de o doctrină? Înainte, oamenii și-au instruit duhurile și au trăit în duh în fiecare moment, iar acest lucru este legat de lucrarea făcută în Epoca Harului. Pietate, umilință, iubire, răbdare, mulțumiri aduse pentru toate lucrurile – acestea au fost cele cerute fiecărui credincios în Epoca Harului. La acea vreme, oamenii se rugau lui Dumnezeu pentru toate lucrurile; se rugau când cumpărau haine, iar când li se spunea despre o adunare, se rugau, de asemenea, și spuneau: „O, Dumnezeule Îmi permiți să merg sau nu? Dacă îmi permiți să mă duc, atunci pregătește-mi o cale netedă, fă ca totul să decurgă fără probleme. Și dacă nu-mi permiți să merg, Te rog, fă-mă să cad. În timp ce se rugau, Îl implorau pe Dumnezeu. După ce se rugau, se simțeau agitați și nu mergeau. Au existat, de asemenea, surori care, pentru că se temeau să fie bătute de soții lor necredincioși când aceștia se întorceau, se simțeau agitate când se rugau – și, pentru că se simțeau neliniștite, nu mergeau la întrunire. Credeau că aceasta este voia lui Dumnezeu, când, de fapt, dacă ar fi mers, nu s-ar fi întâmplat nimic. Rezultatul a fost că au ratat o adunare. Toate acestea au fost cauzate de ignoranța oamenilor. Oamenii care practică astfel trăiesc după propriile lor sentimente. Acest mod de practicare este eronat și absurd, nu conține decât imprecizie și prea mult din sentimentele și gândurile lor personale. Dacă ți se spune despre o adunare, atunci du-te, și dacă nu, atunci nu te du; când ți se aduce la cunoștință aceasta, nu este nevoie să te rogi lui Dumnezeu. Nu este simplu? Dacă astăzi trebuie să cumperi un articol de îmbrăcăminte, atunci du-te imediat și cumpără-l. Nu te ruga lui Dumnezeu și nu spune: O, Dumnezeule! Astăzi trebuie să cumpăr niște haine, îmi permiți să mă duc sau nu? Ce fel de îmbrăcăminte ar trebui să cumpăr? Dar dacă una dintre surori se întâmplă să vină când sunt plecată? Rugându-te și gândindu-te, îți spui în sine : „nu vreau să merg astăzi, o soră ar putea veni în vizită”. Dar rezultatul este că, până seara, nimeni nu a venit și ai pierdut mult. Chiar și în Epoca Harului, acest mod de practicare era eronat și incorect. Și astfel, dacă oamenii practică la fel ca în vremurile apuse, nu va avea loc nicio schimbare în viața lor. Vor fi doar supuși și nu vor lua în seamă diferențierea și nu vor face decât să asculte și să îndure orbește. În acel moment, oamenii se concentrau pe glorificarea lui Dumnezeu – dar Dumnezeu nu a obținut nicio slavă din partea lor, pentru că ei nu trăiseră nimic și nu se schimbaseră. Doar s-au subjugat și s-au limitat în funcție de propriile concepții și nici mulți ani de practică nu au adus nicio schimbare în viețile lor; au știut doar să îndure, să fie umili, să iubească și să ierte și nu au fost câtuși de puțin iluminați de Duhul Sfânt. Cum ar putea ei să-L cunoască pe Dumnezeu?

Oamenii vor intra pe calea cea dreaptă a credinței în Dumnezeu numai dacă Îl vor aduce pe Dumnezeu în viețile lor reale și în viețile lor umane normale. Astăzi, cuvintele lui Dumnezeu vă conduc și nu este nevoie să cauți și să bâjbâi ca în trecut. Când poți să practici potrivit acestor cuvinte și te poți examina și măsura în funcție de stările pe care le-am arătat, atunci vei fi capabil să te schimbi. Aceasta nu este doctrină, ci ceea ce Dumnezeu cere omului. Astăzi, îți spun aspectul esențial: nu te preocupa de nimic altceva decât să acționezi în conformitate cu cuvintele Mele. Pretențiile Mele de la tine sunt conforme cu nevoile oamenilor obișnuiți și ți-am spus deja acest lucru; dacă te concentrezi pur și simplu asupra practicării în acest fel, vei putea să fii după inima lui Dumnezeu. Astăzi este timpul de a trăi potrivit cuvintelor lui Dumnezeu: cuvintele lui Dumnezeu au explicat totul, totul a fost scos la lumină și atâta timp cât trăiești după cuvintele lui Dumnezeu, vei duce o viață total liberă și emancipată. Înainte, când L-ai adus pe Dumnezeu în viața ta reală, ai experimentat prea multă doctrină și ceremonie, te-ai rugat lui Dumnezeu chiar și pentru cele mai mici lucruri, ai pus cuvintele explicite de-o parte, necitindu-le, și ai depus toate eforturile în scopul căutării – ca în final să nu aibă niciun efect. De exemplu, uită-te la ceea ce ai purtat: Când te-ai rugat, ai lăsat această chestiune în mâinile lui Dumnezeu, cerându-I lui Dumnezeu să caute ceva potrivit pentru tine. Dumnezeu a auzit aceste cuvinte și a spus: „Îmi ceri să Mă preocup de detalii atât de mărunte? Unde a dispărut umanitatea și raționalitatea normală pe care le-am creat pentru tine?” Uneori, cineva va greși cu fapta și va crede că L-a ofensat pe Dumnezeu și începe să se simtă încătușat. Stările unor oameni sunt foarte bune, dar atunci când aceștia fac unele lucruri mici în mod incorect, cred că Dumnezeu îi mustră. De fapt, aceasta nu este lucrarea lui Dumnezeu, ci a minții proprii a oamenilor. Uneori, nu este nimic greșit cu modul în care experimentezi, dar alții spun că nu experimentezi în mod corect și astfel devii prins în cursă – devii negativist și întunecat pe dinăuntru. Adesea, atunci când oamenii sunt pasivi în acest fel, ei cred că sunt mustrați de Dumnezeu, dar Dumnezeu spune: „Nu întreprind lucrarea de mustrare în tine, deci cum poți să dai vina pe Mine?” Oamenii sunt prea negativiști. De asemenea, ei sunt adesea prea sensibili și adesea se plâng de Dumnezeu. Dumnezeu nu-ți cere să suferi, dar tu însuți te lași să cazi în acea stare. Nu există nicio valoare în suferința de genul acesta. Deoarece oamenii nu cunosc lucrarea întreprinsă de Dumnezeu, în multe lucruri sunt ignoranți și nu pot vedea clar. În astfel de momente, ei devin prinși în mreaja propriei lor imaginații, încâlcindu-se tot mai tare în ea. Unii oameni spun că toate lucrurile și chestiunile sunt în mâinile lui Dumnezeu – deci Dumnezeu nu poate ști când oamenii sunt negativi? Desigur, Dumnezeu știe. Când ești prins în concepțiile umane, Duhul Sfânt nu are nicio cale de a lucra în tine. De multe ori, unii oameni devin prinși într-o stare negativă, dar Eu Îmi continui lucrarea. Indiferent dacă ești negativ sau proactiv, Eu nu sunt împiedicat de tine, dar trebuie să știi că multe dintre cuvintele pe care le vorbesc și multele lucrări pe care le fac vin repede în funcție de starea oamenilor. Când ești negativ, acest lucru nu împiedică lucrarea Duhului Sfânt. În timpul perioadelor de mustrare și de moarte, oamenii au fost toți prinși într-o stare negativă, dar acest lucru nu Mi-a oprit lucrarea; când erai negativ, Duhul Sfânt a continuat să facă ceea ce trebuia făcut în ceilalți. Poți să stagnezi o lună, dar Eu continui să lucrez – indiferent de ceea ce faci în viitor sau în prezent, aceasta nu poate opri lucrarea Duhului Sfânt. Unele stări negative provin din slăbiciunea omenească; când oamenii sunt cu adevărat incapabili să facă o lucrare sau să o înțeleagă, devin negativi. De exemplu, în perioada de mustrare, cuvintele lui Dumnezeu vorbeau despre a-L iubi pe Dumnezeu într-o anumită măsură în timpul mustrării – dar te-ai crezut incapabil. În această stare, oamenii s-au simțit în deosebi triști și s-au tânguit, au regretat că trupul lor a fost atât de grav corupt de Satana și că nu aveau prea multă valoare, au simțit că a fost regretabil faptul că s-au născut în acest mediu. Unii oameni au simțit că era prea târziu să creadă în Dumnezeu și să Îl cunoască pe Dumnezeu și că erau nevrednici să devină desăvârșiți. Toate acestea sunt stări normale.

Trupul omului este al Satanei, este plin de firi neascultătoare, este deplorabil de murdar, este ceva necurat. Oamenii râvnesc prea mult bucuriile trupului, există prea multe manifestări ale trupului, așa că Dumnezeu disprețuiește trupul până la un punct. Când oamenii lasă în urmă lucrurile murdare și corupte ale Satanei, ei câștigă mântuirea lui Dumnezeu. Dar dacă rămân incapabili de a se dezbrăca de murdărie și de corupție, atunci vor continua să fie în sfera Satanei. Uneltirile, înșelăciunea și necinstea oamenilor sunt lucrurile Satanei; salvându-te, Dumnezeu te separă de aceste lucruri iar lucrarea lui Dumnezeu nu poate fi greșită și este menită a salva oamenii de întuneric. Când ai crezut până într-un anumit punct și te poți scăpa de corupția trupului și nu mai ești încătușat de această corupție, nu vei fi mântuit? Când trăiești în domeniul lui Satan, ești incapabil să-L manifești pe Dumnezeu, ești ceva murdar și nu vei primi moștenirea lui Dumnezeu. Odată ce ai fost curățit și ai devenit desăvârșit, vei fi sfânt și vei fi normal, vei fi binecuvântat de Dumnezeu iar Dumnezeu va fi încântat de tine. Lucrarea întreprinsă astăzi de Dumnezeu este mântuirea și, mai mult decât atât, este judecată, mustrare și blestem. Aceasta are multe aspecte. Nu sunt unele dintre cuvintele lui Dumnezeu nu doar judecată și mustrare, ci și blestem? Vorbesc ca să fac senzație, ca să îi fac pe oamenii să se cunoască pe ei înșiși, și nu ca să trimit oamenii la moarte; inima Mea caută binele vostru. Vorbirea este una din metodele prin care lucrez, folosesc cuvinte pentru a exprima firea lui Dumnezeu și pentru a-ți permite să înțelegi voia lui Dumnezeu. Trupul tău poate muri, dar ai un duh și un suflet. Dacă oamenii ar fi avut doar trup, atunci nu ar avea niciun sens credința lor în Dumnezeu și nici nu ar fi vreun sens în toată lucrarea pe care am întreprins-o. Astăzi, vorbesc despre un lucru și apoi despre altul, într-un anumit moment am o ură exagerată față de oameni, iar în următorul moment sunt nespus de iubitor; fac asta pentru a-ți schimba firea și pentru a-ți transforma concepțiile.

Au sosit zilele de pe urmă, iar țări din întreaga lume sunt agitate, peste tot există dezordine politică, foamete, epidemii, inundații și secetă, catastrofa e prezentă în lumea omului, iar Cerul a slobozit dezastrul pe pământ. Acestea sunt semne ale zilelor de pe urmă. Dar, pentru oameni, pare a fi o lume a veseliei și splendorii, o lume care devine astfel din ce în ce mai mult. Când oamenii privesc lumea, inimile lor sunt atrase de ea și mulți nu sunt în stare să se scape de ea; mulți vor fi ademeniți de cei care se ocupă cu înșelătoria și vrăjitoria. Dacă nu te străduiești să progresezi și nu ai idealuri, vei fi dus de acest val păcătos. China este cea mai înapoiată dintre toate țările, este ținutul în care se află încolăcit marele balaur roșu, are cei mai mulți oameni care se închină idolilor și practică vrăjitoria, cele mai multe temple și este locul unde sălășluiesc demoni mizerabili. Te-ai născut din ea, te bucuri de beneficiile oferite și ești corupt și torturat de ea dar, după ce ai trecut printr-o perioadă de introspecție, îi întorci spatele și ești câștigat deplin de Dumnezeu. Aceasta este slava lui Dumnezeu și, astfel, această etapă de lucru are o mare importanță. Dumnezeu a întreprins o lucrare de o asemenea amploare, a rostit atâtea cuvinte și, în cele din urmă, vă va câștiga pe deplin – aceasta este o parte din lucrarea de gestionare a lui Dumnezeu și este „prada de război” de pe urma victoriei împotriva Satanei. Cu cât acești oameni devin mai buni și cu cât viața bisericii devine mai puternică, cu atât mai mult marele balaur roșu este îngenunchiat. Acestea sunt chestiuni ale lumii spirituale, sunt bătăliile lumii spirituale, iar când Dumnezeu este victorios, Satana va fi dat de rușine și doborât. Această etapă a lucrării lui Dumnezeu are o semnificație extraordinară. O lucrare de o asemenea amploare mântuiește complet acest grup de oameni; scapi de sub influența Satanei, trăiești în țara sfântă, trăiești în lumina lui Dumnezeu, lumină care te conduce și te îndrumă, iar faptul că ești în viață are sens. Vă deosebiți de ei în ceea ce mâncați și purtați; vă bucurați de cuvintele lui Dumnezeu și duceți o viață ce are semnificație – și ei de ce se bucură? Ei se bucură doar de moștenirea strămoșilor lor și de „spiritul național”. Nu au niciun dram de umanitate! Hainele, cuvintele și acțiunile voastre, toate sunt diferite de ale lor. În cele din urmă, veți părăsi complet murdăria, nu veți mai fi ademeniți de ispita Satanei și Dumnezeu vă va purta de grijă în fiecare zi. Ar trebui să fiți mereu precauți. Deși trăiți într-un loc murdar, sunteți neatinși de murdărie și puteți trăi alături de Dumnezeu, primind marea Sa protecție. Voi ați fost aleși dintre toți cei din acest ținut galben. Nu sunteți voi cei mai binecuvântați oameni? Ca ființă creată, trebuie să te închini, bineînțeles, lui Dumnezeu și să cauți să duci o viață semnificativă. Dacă nu I te închini lui Dumnezeu și trăiești în trupul necurat, atunci nu ești doar o fiară în îmbrăcăminte omenească? În calitate de ființă omenească, ar trebui să investești în relația cu Dumnezeu și să înduri toate suferințele. Ar trebui să accepți cu bucurie și fără îndoială micile suferințe cu care te confrunți astăzi și să trăiești o viață semnificativă, asemenea lui Iov și asemenea lui Petru. În această lume, omul poartă îmbrăcămintea diavolului, mănâncă alimentele oferite de diavol și este sub papucul diavolului, lucrând pentru el și slujindu-l, devenind întinat de murdăria sa. Dacă nu înțelegi sensul vieții sau calea adevărată, atunci care este rostul vieții tale? Sunteți oameni care merg pe calea cea bună, care caută o îmbunătățire. Sunteți oameni care se ridică în națiunea marelui balaur roșu, cei pe care Dumnezeu îi numește neprihăniți. Nu este aceasta cea mai semnificativă viață?

Anterior:Despre Biblie (4)

Următorul:Cele două întrupări încheie semnificația întrupării

S-ar putea să vă placă și