Acum, sunteți cu toții ocupați să vă îndepliniți îndatoririle, pregătindu-vă să predicați și să fiți martori pentru cuvântul lui Dumnezeu și pentru lucrarea Sa din zilele de pe urmă. Fie că este vorba de a produce filme sau de a cânta imnuri ca să fiți martori pentru Dumnezeu, sunt îndatoririle pe care le îndepliniți valoroase pentru omenirea coruptă? (Sunt.) În ce constă valoarea lor? Valoarea lor constă în a ajuta oamenii să pornească pe calea cea dreaptă după ce au văzut aceste cuvinte și adevăruri exprimate de Dumnezeu și în a-i ajuta să înțeleagă că fac parte din creație și că ar trebui să vină înaintea Creatorului. Mulți oameni nu sunt capabili să vadă sau să înțeleagă multe dintre lucrurile cu care se confruntă. Se simt neajutorați și cred că viața este lipsită de sens și goală, iar ei nu au nicio hrană spirituală. Care este sursa tuturor acestor lucruri? Răspunsul la toate acestea se află în cuvântul lui Dumnezeu. De-a lungul anilor în care ați crezut în Dumnezeu, ați citit cu toții o mare parte din cuvântul Său și ați înțeles un anumit număr de adevăruri, așa că datoria pe care ar trebui să o îndepliniți este să folosiți cuvântul lui Dumnezeu pentru a-i lumina și a le îndepărta gândurile și opiniile eronate, permițându-le să înțeleagă adevărul din cuvântul lui Dumnezeu și să vadă întunericul și răul din lume, precum și ajutându-i să caute adevărata cale, să-L găsească pe Creator, să audă glasul lui Dumnezeu și să citească cuvintele Sale. Acest lucru le va permite să înțeleagă unele adevăruri și să vadă lucrarea de mântuire pe care o face Dumnezeu, astfel încât să poată să se îndrepte către El și să accepte lucrarea Sa. Exact aceasta este datoria pe care s-ar cuveni să o îndepliniți. În inimile voastre, știți cu toții câte adevăruri ați înțeles și câte probleme ați rezolvat de când ați început să credeți în Dumnezeu. În prezent, există mulți oameni, atât oameni religioși, cât și necredincioși, care caută adevărata cale și Îl caută pe Mântuitor. Ei nu cunosc răspunsurile la întrebări specifice, cum ar fi de ce trăiesc și mor oamenii, care este valoarea și sensul vieții unei persoane sau de unde vin oamenii și încotro se îndreaptă. Ei așteaptă ca voi să predicați Evanghelia, să fiți martori pentru Dumnezeu și să-i conduceți înaintea Creatorului – de aceea îndatoririle pe care le îndepliniți acum sunt foarte importante! Pe de-o parte, voi înșivă experimentați lucrarea lui Dumnezeu, iar pe de altă parte, mărturisiți și altora despre lucrarea Sa. Cu cât experimentați mai mult acest lucru, cu atât mai multe adevăruri va trebui să înțelegeți și să cunoașteți și cu atât mai mult va trebui să lucrați. Aceasta este o ocazie excelentă pentru ca Dumnezeu să îi desăvârșească pe oameni. Ar trebui să vă rugați lui Dumnezeu și să vă bizuiți pe El, indiferent de dificultățile pe care le întâmpinați atunci când vă îndepliniți îndatoririle; atunci când toți citesc cuvântul lui Dumnezeu și împreună caută mai mult adevărul, nu există nicio problemă care să nu poată fi rezolvată. În cuvântul lui Dumnezeu există multe adevăruri pe care trebuie să le înțelegeți, așa că ar trebui să meditați și să aveți părtășie despre ele deseori, apoi veți avea parte de luminarea și iluminarea Duhului Sfânt. Nu există nicio problemă care să nu poată fi rezolvată bizuindu-vă pe Dumnezeu, trebuie să aveți credință în asta.

După ce Dumnezeu a creat această omenire, a elaborat un plan de gestionare (planul mântuirii). În ultimele câteva mii de ani, această omenire nu și-a asumat nicio responsabilitate sau însărcinare majoră de a fi martoră pentru Creator, iar lucrarea pe care Dumnezeu a făcut-o printre oameni a fost relativ tainică și simplă. Cu toate acestea, în zilele de pe urmă, lucrurile nu mai sunt la fel. Creatorul a început să rostească cuvinte. El a exprimat foarte multe adevăruri și a dezvăluit tainele planului Său de gestionare, dar omenirea coruptă este înceată la minte și amorțită: oamenii văd, dar nu știu, și aud, dar nu înțeleg, ca și cum inimile lor ar fi împietrite. De aceea, cu toții purtați o mare responsabilitate! Ce este atât de măreț în asta? Pe lângă răspândirea acestor cuvinte și adevăruri exprimate de Dumnezeu, este și mai important ca voi să fiți martori pentru Creator în fața fiecărei ființe umane create și, de asemenea, să aduceți în fața Creatorului toate acele ființe umane create care au auzit Evanghelia lui Dumnezeu, pentru ca ele să poată să priceapă semnificația creării omenirii de către Dumnezeu și să înțeleagă că, în calitate de ființe umane create, ar trebui să se întoarcă înaintea Creatorului, să asculte cuvântările Sale și să accepte toate adevărurile pe care El le-a exprimat. Acesta este modul în care toate ființele umane pot fi făcute să se supună suveranității și rânduielilor Creatorului. Este posibil să obținem aceste rezultate citind doar câteva fragmente din cuvântul lui Dumnezeu? Sau învățând să cântăm doar câteva imnuri? Sau făcând doar un singur aspect a lucrării? Nu. Prin urmare, dacă vreți să vă îndepliniți bine îndatoririle, trebuie să fiți martori pentru acțiunile Creatorului și pentru suveranitatea și rânduielile Sale, folosind diverse metode și diferite forme. În acest fel, veți putea aduce mai mulți oameni înaintea Creatorului și îi veți ajuta să accepte și să se supună suveranității și rânduielilor Sale. Nu este aceasta o mare responsabilitate? (Este.) Atunci, ce atitudine ar trebui să adoptați față de îndatoririle voastre? Este în regulă să fiți confuzi? Este în regulă să închideți ochii în privința anumitor lucruri? Este în regulă să faceți lucrurile fără tragere de inimă și cu superficialitate? Să tergiversați și să faceți lucrurile neglijent? (Nu.) Atunci, ce ar trebui să faceți? (Să ne implicăm din toată inima.) Ar trebui să vă implicați din toată inima, folosind orice strop de energie, experiență și înțelegere pe care o aveți. Necredincioșii nu înțeleg care este cel mai semnificativ lucru pe care o persoană îl poate face în viața sa, dar voi înțelegeți ceva despre asta, nu-i așa? (Da.) Acceptarea a ceea ce ți-a încredințat Dumnezeu și îndeplinirea misiunii tale – acestea sunt cele mai importante lucruri. Îndatoririle pe care le îndepliniți acum sunt valoroase! S-ar putea să nu le vezi efectele chiar acum și să nu obții imediat rezultate deosebite de pe urma lor, dar nu va trece mult timp până când vor da roade. Pe termen lung, dacă această lucrare este bine făcută, banii nu vor fi suficienți pentru a măsura contribuția pe care o aduce omenirii. Astfel de mărturii adevărate sunt mai prețioase și mai valoroase decât orice altceva, iar ele vor dăinui pentru eternitate. Acestea sunt faptele bune ale fiecărei persoane care Îl urmează pe Dumnezeu, iar ele merită să fie comemorate. În viața omului, totul este gol și nedemn de comemorare, în afară de a crede în Dumnezeu, de a căuta adevărul și de a-ți îndeplini datoria de ființă creată. Chiar dacă ai realizat cele mai răsunătoare fapte; chiar dacă ai fost pe Lună și înapoi; chiar dacă ai făcut progrese științifice care au fost de un oarecare folos sau ajutor pentru omenire, totul este zadarnic și totul va pieri. Care este singurul lucru care nu va pieri? (Cuvântul lui Dumnezeu.) Numai cuvântul lui Dumnezeu, mărturiile pentru Dumnezeu, toate mărturiile și lucrările care mărturisesc pentru Creator și faptele bune ale oamenilor nu vor pieri. Aceste lucruri vor dăinui pentru totdeauna și sunt foarte valoroase. Așadar, lepădați-vă de toate restricțiile voastre, duceți la bun sfârșit acest mare efort și nu vă lăsați constrânși de niciun om, eveniment sau lucru; sacrificați-vă cu sinceritate pentru Dumnezeu și depuneți toată energia și tot efortul în îndeplinirea îndatoririlor voastre. Acesta este lucrul pe care Dumnezeu îl binecuvântează cel mai mult și care merită oricâtă suferință!

Tu Îl urmezi pe Dumnezeu acum, asculți cuvântul lui Dumnezeu și accepți însărcinarea dată de Creator. Uneori este puțin dificil și obositor, iar uneori ai parte de puțină umilință și rafinare; dar acestea nu sunt lucruri rele, ci lucruri bune. Ce vei câștiga în cele din urmă? Ceea ce vei câștiga este adevărul și viața și, în cele din urmă, aprobarea și acceptarea ta de către Creator. Dumnezeu spune: „Tu Mă urmezi, iar Eu te favorizez și sunt mulțumit de tine.” Dacă Dumnezeu nu spune nimic altceva decât că tu ești o ființă creată în ochii Lui, atunci nu ai trăit în zadar și ești util. Este uimitor să fii recunoscut de Dumnezeu în acest mod și nu este puțin lucru. Dacă oamenii îl urmează pe Satana, ce vor câștiga? (Distrugere.) Înainte de a fi distruși, ce vor deveni acei oameni? (Vor deveni demoni.) Acei oameni vor deveni demoni. Nu contează câte abilități dobândesc oamenii, câți bani câștigă, câtă faimă și avere obțin, de câte beneficii materiale se bucură sau cât de înalt este statutul lor în lumea laică, în sinea lor, ei vor deveni din ce în ce mai corupți, din ce în ce mai răi și mai murdari, din ce în ce mai rebeli și mai ipocriți și, în cele din urmă, vor deveni fantome vii – vor deveni inumani. Așadar, cum îi consideră Creatorul pe astfel de oameni? Doar „inumani” și atât? Care este punctul de vedere și atitudinea Creatorului față de o astfel de persoană? De aversiune, dezgust, repulsie, respingere și, în cele din urmă, blesteme, pedeapsă și distrugere. Oamenii merg pe căi diferite și au finaluri diferite. Ce cale alegeți? (Să credem în Dumnezeu și să Îl urmăm.) A alege să Îl urmezi pe Dumnezeu înseamnă să alegi calea cea dreaptă: înseamnă să pornești pe calea luminii. Dacă oamenii vor să trăiască o viață demnă și plină de sens, să aibă o conștiință curată și să se întoarcă cu adevărat înaintea Creatorului și alături de El, ei trebuie să se dedice din toată inima, mulțumindu-L și slăvindu-L pe Dumnezeu prin îndeplinirea îndatoririlor lor ca ființe create – nu pot fi fără tragere de inimă. Tu ar trebui să spui: „În viața mea și în această lume, nu mă aștept să fac avere, să mă remarc printre ceilalți, sau să aduc onoare strămoșilor mei, să ajung să fiu mai presus decât semenii mei, sau să fiu respectat – nu voi lupta pentru aceste lucruri. Nu voi urma această cale. Îl voi urma pur și simplu pe Dumnezeu și îmi voi dedica viața, energia și ce abilități, daruri și talente am, pentru a-mi îndeplini datoria, le voi dedica pe toate lui Dumnezeu. În acest timp, chiar dacă sunt disprețuit de ceilalți și uneori sunt tratat și emondat sau neînțeles de frații și surorile mele; sau dacă Dumnezeu mă rafinează și mă încearcă și îmi provoacă multă suferință; sau dacă nu trăiesc plăcerile trupului în această viață și sunt singur și lipsit de afecțiune, accept toate aceste lucruri și îmi dedic întreaga existență lui Dumnezeu.” Aceasta este voința pe care trebuie să o aveți! Cu o astfel de voință, se pot îndura multe greutăți, dar fără ea, dacă cineva are doar o dorință sau o izbucnire bruscă de entuziasm, nu va funcționa: nu există nicio motivație. Atunci când sunt ocupați cu îndatoririle lor, unii oameni sar peste câteva mese și dorm ceva mai puțin, iar când văd că nu arată bine, se gândesc: „Nu funcționează. Indiferent cât de ocupat sunt, trebuie să mă odihnesc; nu pot îmbătrâni înainte de vreme și nu pot îndura atâtea greutăți. Este important să am grijă de sănătatea mea.” Ce părere aveți despre aceste gânduri? Ele sunt lipsite de considerație față de voia lui Dumnezeu. Ei prețuiesc trupul mai mult decât propria datorie și decât însărcinarea dată de Dumnezeu; de îndată ce simt gustul suferinței, își pierd dorința, dau înapoi ca o broască țestoasă care își retrage capul și încep să se plângă; nu sunt capabili să își facă griji pentru lucrurile pentru care Își face Dumnezeu griji și nu sunt capabili să se gândească la lucrurile la care Se gândește Dumnezeu, sunt lipsiți de considerație față de voia lui Dumnezeu. Dacă un conducător spune că o sarcină este foarte urgentă, oamenii de acest fel vor răspunde: „Nu-mi pasă deloc de asta și nu vreau să mă deranjez. Nu mă interesează.” Există astfel de oameni? (Da, există.) Astfel de oameni sunt egoiști, demni de dispreț și perfizi. Umblă cu tertipuri, nu sunt demni de încredere și nu sunt oameni care Îl doresc sincer pe Dumnezeu. Ei vor spune, de asemenea, că s-au dedicat lui Dumnezeu, dar acestea sunt doar vorbe – acești oameni nu gestionează nicio chestiune practică, nu suferă nici cea mai mică greutate și nu plătesc nici cel mai mic preț. Lui Dumnezeu nu Îi plac astfel de oameni, iar ei nu au binecuvântarea Sa. Unii oameni nu mai doresc să își îndeplinească îndatoririle de îndată ce trupul lor suferă puțin. Tinerii, în special, țin foarte mult la aspectul lor și se întristează atunci când văd că au fețele palide, că nu mai au pielea netedă sau când descoperă un fir de păr cărunt. Ei sunt mereu îngrijorați că vor îmbătrâni și se vor urâți, că nu-și vor putea găsi un partener sau că nu-și vor putea întemeia o familie. Pot astfel de oameni să obțină adevărul? Care este principiul lui Dumnezeu pentru a judeca dacă oamenii sunt capabili să plătească un preț în îndeplinirea îndatoririlor lor și dacă își îndeplinesc îndatoririle la un standard acceptabil? Dumnezeu vrea doar să vadă sinceritatea oamenilor. Uneori, oamenii gândesc: „Doar îmi voi oferi inima, iar asta va fi de ajuns”, însă ei continuă să facă ceea ce fac în mod normal, fără să se schimbe câtuși de puțin. Cum privește Dumnezeu această chestiune? Pe de o parte, Dumnezeu Se va uita la aspirațiile tale, iar pe de altă parte, Se va uita la acțiunile tale reale. Dumnezeu va examina aceste lucruri. Dacă ai aspirația și voința și, în același timp, într-adevăr poți să plătești un preț, atunci, chiar dacă ești slab uneori, Dumnezeu va vedea că inima ta nu a renunțat cu adevărat și că încă se străduiește să progreseze, că iubești adevărul, corectitudinea, dreptatea și lucrurile pozitive, iar El nu te va abandona. Unii oameni vorbesc destul de bine, dar inimile lor sunt insensibile; ei nu practică absolut deloc adevărul și tot ceea ce fac este să încerce să-i păcălească pe ceilalți. Ei sunt nevoiți să vorbească în acest mod, acesta este felul în care îi tratează pe cei din jurul lor. Pot părea oarecum respectabili, dar, în realitate, nu sunt dispuși să acționeze. Chiar dacă acționează, nu pun în practică ceea ce spun. În schimb, fac ce vor, ce este bine pentru ei și ce îi va proteja. Nu există o discrepanță între cuvintele și acțiunile lor? Poate Dumnezeu să vadă această discrepanță? Dumnezeu cercetează și o poate vedea cu ușurință. Unii oameni sunt înșelători și umblă cu tertipuri mărunte. Ei cred că Dumnezeu nu știe, că nu Îi pasă și nici nu vede. Oare chiar așa este? Cum îi tratează Dumnezeu pe oamenii cinstiți și pe cei care umblă cu tertipuri mărunte? Puteți vedea diferența dintre modurile în care Dumnezeu tratează aceste două tipuri de oameni? (Dumnezeu îi binecuvântează pe cei cinstiți și îi detestă pe cei înșelători.) Cum îi binecuvântează Dumnezeu pe oamenii cinstiți? Ce părere aveți despre faptul că oamenii cinstiți au binecuvântarea lui Dumnezeu? (Oamenii cinstiți obțin rezultate în îndatoririle lor.) (Dumnezeu îi luminează pe oamenii cinstiți, iar oamenii cinstiți pot înțelege cu ușurință adevărul și pot intra în realitate.) (Dumnezeu îi iubește și are grijă de oamenii cinstiți, numai cei cinstiți putând intra în Împărăția lui Dumnezeu.) Toate aceste afirmații sunt corecte, iar acestea sunt binecuvântările lui Dumnezeu pentru oamenii cinstiți. Nu puteți vedea acum diferența și atitudinea lui Dumnezeu în modul în care El îi tratează pe diverși oameni și pe cei care merg pe căi diferite? Și oamenii cinstiți fac lucruri nesăbuite și cunosc slăbiciunea; dar ei au luminarea și îndrumarea lui Dumnezeu, se bucură de protecția Sa și pot vedea binecuvântările Sale peste tot. Dumnezeu îi disciplinează, îi emondează și îi tratează sau îi încearcă și îi rafinează, pentru a-i face să se schimbe și să evolueze. Oamenii care umblă cu tertipuri prin cuvintele și acțiunile lor și care sunt mereu alunecoși și se eschivează de la responsabilitate în îndeplinirea îndatoririlor lor sunt cei care nu acceptă deloc adevărul. Ei nu au parte de lucrarea Duhului Sfânt, ceea ce este ca și cum ar trăi într-o mlaștină, în întuneric. Oricât de mult ar bâjbâi, oricât de mult s-ar strădui, nu pot vedea lumina și nici nu găsesc o direcție. Își îndeplinesc îndatoririle fără inspirație și fără îndrumarea lui Dumnezeu, lovindu-se de un zid în multe chestiuni, iar în timp ce fac unele lucruri, fără să vrea, sunt dați în vileag. Care este scopul dării lor în vileag? Ca toți să îi poată discerne și să vadă ce fel de oameni sunt. De fapt, astfel de oameni sunt cu toții făcători de servicii. După ce vor termina de făcut servicii, fără să fi suferit vreo transformare reală, vor începe să fie dați în vileag și alungați. Cei care au comis tot felul de acte rele vor fi pedepsiți și, ca și necredincioșii, vor avea parte de tot felul de morți oribile. Unii oameni au rostit cuvinte blasfematoare și arogante și, în consecință, Dumnezeu nu-i mai vrea și îi dă pe mâna Satanei. Dacă îi dă pe mâna Satanei se mai pot obține totuși rezultate bune? Fără protecția lui Dumnezeu, Satana îi va chinui și va acționa asupra lor; vor fi posedați de demoni, vor avea o înfățișare fantomatică, ajungând să fie chinuiți până la moarte de spiritele rele. Nu cumva Dumnezeu tratează în mod diferit oameni diferiți? Atunci când Dumnezeu lucrează în oameni, îi emoționează, le oferă luminare și îndrumare și le transformă stările lăuntrice. Oamenilor buni le place tot mai mult să fie cinstiți, pentru că numai prin onestitate își pot îndeplini bine îndatoririle și pot porni pe calea urmăririi adevărului. Doar fiind cinstiți pot obține lucrarea Duhului Sfânt și pot reflecta în mod constant asupra lor, fără a se răzvrăti împotriva lui Dumnezeu, supunându-se lui Dumnezeu în lucrurile care li se întâmplă și căutând și străduindu-se să obțină adevărul în toate lucrurile. Exact asta cere Dumnezeu de la oameni, iar atunci când aceștia au îndeplinit cerințele Sale, El lucrează în ei, luminându-i, iluminându-i, îndrumându-i și binecuvântându-i. Dumnezeu îi înlătură pe cei cărora le este lehamite de adevăr și îl urăsc. Cum îi tratează Dumnezeu pe oamenii răi și malefici care comit tot felul de acte rele și care perturbă și tulbură în mod constant lucrarea bisericii? Dumnezeu îi va da în vileag și pe mâna Satanei. Ei vor începe să creeze probleme și își vor dezvălui adevărata față, vor spune involuntar lucruri negative și ostile și vor semăna discordie, comportându-se ca niște clovni. Vor face multe lucruri rele, provocând perturbări și tulburări în biserică, iar atunci când aleșii lui Dumnezeu vor înțelege adevărul și vor putea să-i discearnă și să-i dea în vileag, ei vor fi îndepărtați și excluși. Este oare alegerea lor? (Nu.) Așa se termină lucrurile pentru oamenii care nu acceptă adevărul și nu se ocupă de îndatoririle lor corespunzătoare. Când oamenii nu merg pe calea cea dreaptă, dacă Dumnezeu îi dă pe mâna Satanei și a micilor săi demoni, atunci sunt complet distruși și abandonați iremediabil. Odată ce au fost dați în vileag, ei se vor gândi: „Ce se întâmplă? Am cauzat eu probleme? Am perturbat, am creat vreo tulburare? De ce nu am fost conștient de acest lucru?” Dumnezeu observă totul, iar dacă El rânduiește mediile pentru a-i da în vileag și a-i alunga, atunci acest lucru se va întâmpla foarte repede. Este posibil ca, după unul sau două incidente, să se constate că sunt oameni răi și să fie tratați în consecință. Dumnezeu Se ocupă personal de unele lucruri, iar alte lucruri le face folosindu-Se de micii demoni, de Satana sau de spiritele rele care să facă servicii pentru El. Pe de o parte, El îi desăvârșește și îi edifică pe aleșii Săi; pe de altă parte, îi dă în vileag și-i alungă pe oamenii răi. Nu este greșit să măsori acest lucru folosindu-ți noțiunile și să crezi că nu este ceva făcut de Dumnezeu, că El nu face astfel de lucruri, că aceste lucruri nu sunt orchestrate de El? Toate sunt în mâinile lui Dumnezeu, iar voi veți ști asta după ce veți experimenta acest lucru.

Deși unii oameni cred în Dumnezeu, inimile lor sunt încă în lumea laică; poate că își îndeplinesc îndatoririle, dar încă visează să devină bogați. Inimile lor rămân neliniștite și nemulțumite, iar uneori vor să plece din casa lui Dumnezeu, dar se tem că nu vor primi binecuvântări și că vor cădea în dezastre, așa că tot ce pot face este să își îndeplinească îndatoririle într-un mod superficial. Uneori, ei pot răspândi negativitate și se pot plânge puțin și, deși nu au făcut prea mult rău, nu joacă un rol pozitiv. Este Dumnezeu conștient de comportamentul lor? (Este.) Sunt oamenii conștienți? De multe ori, oamenii nu văd acest lucru. Ei cred că astfel de oameni sunt buni, că, în îndeplinirea îndatoririlor lor, se trezesc devreme și se culcă târziu și că sunt capabili să îndure greutăți și să plătească un preț, însă doar ocazional cunosc slăbiciunea și nu le place să interacționeze cu ceilalți. Dar Dumnezeu știe ce gândesc acești oameni în inimile lor și cum acționează, iar El are rânduieli potrivite. Când vine momentul, El permite ca boala să se abată asupra lor, iar după ce se îmbolnăvesc, nu-și pot îndeplini îndatoririle. Ce înseamnă acest lucru? Înseamnă că ei sunt înlăturați din rândurile celor care își îndeplinesc îndatoririle. Este acesta un lucru bun sau un lucru rău? (Un lucru rău.) Cu toții sunteți dispuși să vă îndepliniți îndatoririle cu loialitate, nu vreți să vă confruntați cu necazuri, boală sau durere și simțiți că acestea întârzie îndeplinirea îndatoririlor voastre. Dar cei care nu vor să își îndeplinească îndatoririle vor simți că este un lucru bun dacă se confruntă cu necazuri sau boli și gândesc: „De data aceasta am găsit un motiv, o scuză; nu mai trebuie să îmi îndeplinesc datoria.” De fapt, acesta este un lucru rău: înseamnă că Dumnezeu nu-i mai vrea, că ei nu mai contează, iar acesta este modul în care Dumnezeu îi înlătură. După ce sunt înlăturați, s-ar putea ca bolile lor să se amelioreze în mod neașteptat și, odată ce se vor simți mai bine, vor merge la serviciu și vor câștiga bani, trăindu-și viața și făcând averi. Dumnezeu nu vrea acest tip de persoană – ce înseamnă când Dumnezeu nu mai vrea pe cineva? Înseamnă că această persoană nu mai are niciun final; a dispărut din ochii lui Dumnezeu și nu mai are nicio șansă de a primi mântuirea. Dumnezeu a predestinat-o și a ales-o, dar de acum înainte o detestă și o respinge; El decide să nu mântuiască acest tip de persoană, ci să o elimine din casa Sa. Acest tip de persoană nu va fi niciodată mântuită de Dumnezeu. Din acest moment, ea a pierdut orice șansă de mântuire. Indiferent ce face sau cum se comportă, Dumnezeu nu o mai vrea. Oare se sfârșește totul dacă Dumnezeu nu mai vrea pe cineva? Povestea acestei persoane nu s-a terminat încă. Înainte ca Dumnezeu să aleagă o persoană, aceasta trăiește sub stăpânirea Satanei. După ce Dumnezeu o alege, ea vine în casa lui Dumnezeu și trăiește sub îngrijirea și protecția Sa. Când aceasta se împotrivește și Îl trădează pe Dumnezeu, iar Dumnezeu o izolează, unde se întoarce? (Sub stăpânirea Satanei.) Ea se întoarce sub stăpânirea Satanei. Acest lucru înseamnă că Dumnezeu a dat-o din nou pe mâna Satanei, adică: „Nu mai vreau această persoană. Nu acceptă adevărul; ți-o dau ție”, iar Satana o ia. Acea persoană se întoarce la Satana și nu mai are nicio șansă de mântuire. Ce pierde o persoană atunci când Dumnezeu o dă din nou pe mâna Satanei? Ce consecințe și ce sfârșit va întâmpina? Voi ar trebui să fiți lămuriți în această privință. A fi alungat de Dumnezeu nu este o chestiune simplă și, cu siguranță, nu este din cauza unei greșeli de moment a unei persoane, pentru că Dumnezeu mântuiește oamenii pe cât de mult posibil și nu îi alungă cu ușurință. Atunci când o persoană este aleasă de Dumnezeu, ce câștigă acea persoană de la El? (Șansa de a fi mântuită.) Ce altceva? (Câștigă adevărul.) Da, în mod firesc, trebuie să obțină adevărul pentru a primi mântuirea lui Dumnezeu. Când Dumnezeu alege o persoană și o îndrumă de sub stăpânirea Satanei spre casa Sa, îndrăznește Satana să Îi pună vreo condiție lui Dumnezeu? Nu îndrăznește să pună nicio condiție și nici nu îndrăznește să spună ceva. Dacă Dumnezeu spune: „Această persoană este a Mea, nu mai ai voie să te atingi de ea”, atunci Satana renunță cu supunere la acea persoană. Hrana, îmbrăcămintea, locuința, transportul și fiecare mișcare a acestei persoane se află sub îngrijirea și sub ochii lui Dumnezeu și, fără permisiunea lui Dumnezeu, Satana nu va îndrăzni să se mai atingă de acea persoană. Ce implică acest lucru? Înseamnă că persoana respectivă trăiește întru totul sub grija și protecția lui Dumnezeu, fără interferențe sau intruziuni din partea forțelor exterioare, și că bucuria, tristețea și durerea de zi cu zi se află, toate, sub supravegherea ochilor lui Dumnezeu și sub grija și protecția Sa. În cazul în care se produce vreun dezastru sau calamitate, Dumnezeu va permite acelei persoane să o evite, iar aceasta va fi în regulă; în timp ce necredincioșii și cei pe care Dumnezeu nu i-a ales vor avea soarta pe care o merită. Dacă aceștia ar trebui să moară, vor muri; dacă ar trebui să sufere un dezastru, vor suferi un dezastru. Nicio persoană nu poate schimba acest lucru și nicio persoană nu poate salva pe nimeni altcineva. Atunci când au loc calamități, acestea se abat asupra multor oameni; dar cum se face că aceste dezastre nu se abat asupra ta? Aceasta este protecția lui Dumnezeu. Nici Satana, nici micii diavoli, nici spiritele rele nu îndrăznesc să se atingă de tine. Când vin înaintea ta, este ca și cum ar fi blocați de o zonă de restricție aflată în fața lor, ca și cum ar vedea cuvintele: „Nu vă atingeți de această persoană” sau ca și cum ar întrevedea un decret al cerurilor și nu îndrăznesc să se atingă de tine, iar tu ești protejat. Tu ai dus o viață foarte bună în acești ani, totul a mers bine și ți-ai putut îndeplini datoria în mod normal – asta înseamnă ca cineva să fie protejat de mâinile lui Dumnezeu. Cu toate acestea, după ce persoana pe care tocmai am menționat-o primește protecția lui Dumnezeu, nu o simte și nici nu este conștientă de ea. Ea spune: „Probabil că datorită norocului sau șansei am trăit în pace în toți acești ani, iar Satana și acei mici diavoli au stat departe de mine.” Această persoană nu spune că aceasta a fost protecția lui Dumnezeu și nici nu știe să răsplătească dragostea și harul lui Dumnezeu. Ea nu-și îndeplinește bine datoria, ci provoacă perturbări și tulburări și face numai lucruri rele. Dumnezeu vede comportamentul ei constant, cercetează adâncurile ființei ei și îi oferă timp și oportunități pe parcursul multor ani, dar ea tot nu se căiește. Așadar, Dumnezeu spune că această persoană nu poate fi mântuită și, în cele din urmă, decide să o dea din nou pe mâna Satanei. Această persoană este lipsită de valoare, iar Dumnezeu nu o mai vrea. Cine se bucură cel mai mult când Dumnezeu alungă această persoană? Satana este cel mai fericit și spune: „Ce minunat este să mai am un mic demon în tabăra mea, un alt complice!” Acea persoană simplă la minte și care nu știe să se teamă se întoarce astfel în îmbrățișarea Satanei. Ce îi va face Satana? (O va călca în picioare și îi va face rău.) Satana se pricepe atât de bine să le facă rău oamenilor, încât unii devin posedați de demoni, alții fac boli ciudate, iar alții se comportă brusc în mod anormal, dezvăluindu-și înfățișarea demonică de parcă ar fi nebuni. Satana face adesea rău și îi devorează pe oameni în acest mod. Aceasta este natura acțiunilor Satanei: se bazează pe înșelăciune și răutate și folosește diferite metode pentru a-i ademeni pe oameni să i se supună, pentru a le face rău și a-i devora. Oare metodele Satanei de a face rău oamenilor se limitează la atât? Categoric nu. Satana nu corupe oamenii doar prin vătămarea, distrugerea și devastarea lor, așa cum spun oamenii. Are multe alte mijloace mai perfide și mai rele, toate acestea fiind experimentate pe propria piele de omenirea coruptă. După ce oamenii sunt dați pe mâna Satanei, unii dintre ei devin brusc deosebit de inteligenți și pricepuți în a se folosi de tertipuri; dintr-o dată, parcursul lor profesional devine remarcabil de ușor, iar ei sunt promovați și devin bogați. Este acesta un lucru bun sau un lucru rău? (Un lucru rău.) Acesta este un lucru bun în ochii omului, deci cum poate fi considerat un lucru rău? (Acești oameni au căzut în capcana șiretlicurilor Satanei și vor deveni din ce în ce mai separați de Dumnezeu). Ei sunt promovați și devin bogați, iar totul merge bine pentru ei; în scurt timp, devin magnați, cu bani, statut și renume. Trăiesc foarte bine și se întorc complet în lumea laică. Se mai pot ei gândi la Dumnezeu în acest moment? Mai vor ei să creadă în Dumnezeu? Îl mai au pe Dumnezeu în inimile lor? (Nu.) Ei s-au îndepărtat întru totul de Dumnezeu și s-au abătut de la adevărata cale și au fost complet luați prizonieri de Satana. Ei nu mai sunt membri ai casei lui Dumnezeu; au devenit necredincioși și, în acest fel, sunt pe deplin distruși. Se mai pot bucura astfel de oameni de protecția lui Dumnezeu? (Nu.) În ce stare se află ei, trăind în lumea laică și sub stăpânirea Satanei? În fiecare zi, ei nu știu dacă vor trăi sau vor muri; ori de câte ori ies din casă, nu știu dacă vor întâmpina vreo nenorocire; nu cunosc nici pacea, nici bucuria; iar inimile lor sunt pline de teroare, neliniște și teamă. Ei știu care sunt consecințele faptului de a-L trăda pe Dumnezeu, așa că întreaga zi au o stare de anxietate și nu știu când îi va lovi dezastrul și când vor fi pedepsiți. Asta simt oamenii în inimile lor atunci când Dumnezeu îi detestă și îi respinge: sunt prinși în întuneric, fără cale de ieșire, fiecare pas pe care îl fac este foarte dificil și înfricoșător, iar viața lor este foarte dureroasă. Crezi că acești oameni trăiesc vieți dureroase pentru că aleargă după faimă și avere, urmăresc lumea laică, duc o viață de confort și urmează calea necredincioșilor? Nu. Asta se întâmplă pentru că, odată ce i-a abandonat, lui Dumnezeu nu-I mai pasă de ei. Fără protecția și grija lui Dumnezeu, ei devin oameni aflați sub stăpânirea Satanei și cad imediat în întuneric. Primul lucru pe care oamenii îl simt atunci când cad în întuneric este că inimile lor nu mai au pace și nu mai simt prezența lui Dumnezeu. Li se pare că lumea este plină de teroare, de capcane, de înșelăciune și de pericole și că viața este și mai grea. Mai contează care este statutul lor în lume? Contează cât de capabili sau de puternici sunt? Nu. Toți cei care nu cred în Dumnezeu sau care sunt alungați de El vor avea acest final, căzând într-un adevărat infern, ceea ce este foarte dureros. Acolo, tot felul de fantome vii îți fac rău în fiecare zi. Este de neconceput; este pur și simplu o viață mai rea decât moartea.

Când oamenii se află sub protecția lui Dumnezeu, se simt în siguranță, în pace și bucuroși. Ei pot trăi ca oameni și se pot implica în toate activitățile umanității normale; totul în ceea ce-i privește este normal și așa cum ar trebui să fie, iar inimile lor sunt libere și relaxate. Atunci când oamenii pierd grija și protecția lui Dumnezeu, aceste sentimente dispar, astfel încât ei răspund în fața tuturor oamenilor, evenimentelor și lucrurilor din jurul lor cu propriile abilități, capacități, gânduri și filosofii de viață, dar și cu propria impetuozitate. Ce sunt toți acești oameni, toate aceste evenimente și lucruri din jurul lor? Sunt toți oamenii haini, oamenii răi, demonii mai mari și mai mici și spiritele rele. Va fi oare viața oamenilor bună dacă se află într-un astfel de loc cu duhuri necurate, fără protecția lui Dumnezeu? (Nu.) De aceea, oamenii nu se pot bucura nici măcar de o singură zi bună după ce L-au părăsit pe Dumnezeu; viața devine pur și simplu foarte dificilă pentru ei. Atunci când oamenii trăiesc sub grija și protecția lui Dumnezeu, ei nu știu să o prețuiască și nu o iau în serios; odată ce Dumnezeu îi abandonează, este prea târziu pentru a mai regreta, iar aceasta este cu adevărat o catastrofă de proporții imense! Numai atunci când oamenii trăiesc sub orchestrarea, grija și protecția lui Dumnezeu pot trăi adevărata fericire, pace și bucurie, acestea fiind pacea și bucuria resimțite în adâncul inimii, venite de la Dumnezeu. Odată ce oamenii pierd grija și protecția lui Dumnezeu, durerea, îngrijorarea, anxietatea, neliniștea și teama care se află în adâncul inimii lor încep să crească treptat. Suferința din inimile lor crește și le este greu să scape de ea; nu se pot elibera. Cât de mari pot fi abilitățile și punctele forte ale unei persoane? Cu ce te confrunți singur? Te confrunți cu tot felul de spirite necurate și rele! La exterior, ele arată ca niște oameni: au trăsături, forme, carne și sânge. Dar toți acești oameni sunt ai Satanei și sunt manipulați de Satana și de tot felul de spirite rele și necurate. Cât de capabilă poate fi o persoană, în fața acestor lucruri? Poate fi ea neînfricată? Se poate bucura de pace și bucurie? Chiar dacă este o mare personalitate, indiferent cât de capabilă sau cât de aprigă este, cum se va simți atunci când va trăi în această lume și sub stăpânirea Satanei? Când va fi singură și se va fi liniștit, se va gândi la oamenii, evenimentele și lucrurile din jurul ei și la cât de greu îi este să facă față fiecărui lucru care îi iese în cale; trebuie să-și frământe mintea pentru a face față tuturor acestora. Ce calvar este pentru aceasta să folosească forța și mijloacele umane pentru a rezolva toate aceste lucruri! Atât de greu îi este să trăiască; atât de dureros este pentru ea. Unii oameni spun că marile personalități nu îndură astfel de suferințe, dar, de fapt, ele suferă mai mult. Oamenii obișnuiți se confruntă cu un cerc restrâns al vieții, în timp ce marile personalități se confruntă cu un cerc mai amplu al vieții și cu suferințe și chinuri mai mari. Cunosc ele fericirea? (Nu.) Așadar, odată ce oamenii pierd grija și protecția lui Dumnezeu și sunt abandonați de El, cu ce fel de viață se vor confrunta? Ei se vor confrunta cu toate acele spirite necurate și rele fără ajutor și singuri – ceea ce face ca viața să fie insuportabilă! Ei pot muri în orice moment sub tirul adversarilor sau ca urmare a uneltirilor acestora și duc o viață istovitoare, dureroasă și chinuită. Unii oameni sunt nesăbuiți și cred că este obositor să creadă în Dumnezeu, urmărind în mod constant adevărul și concentrându-se mereu pe supunerea față de Dumnezeu și pe ascultarea cuvintelor Sale; ei cred că oamenii versați sunt cei liberi și simt că a crede în Dumnezeu este lipsit de sens, așa că nu mai vor să creadă. Ei gândesc întotdeauna în acest fel, dar într-o zi vor afla care sunt consecințele acestui lucru.

În mâinile Creatorului, oamenii se bucură de pace, bucurie, binecuvântări, protecție și grijă nesfârșite, iar cei lipsiți de umanitate și fără conștiință nu vor experimenta aceste lucruri. Însă, odată ce o persoană a fost părăsită de Dumnezeu, aceasta va simți imediat durerea întunericului coborând asupra ei, iar în acel moment va înțelege pe deplin cât de fericită și de veselă era atunci când credea în Dumnezeu, își îndeplinea îndatoririle și trăia în casa lui Dumnezeu și în prezența Lui, dar va fi deja prea târziu. Poți spune: „Regret că L-am părăsit pe Dumnezeu. Pot să încep să cred din nou în El?” Oferă Dumnezeu astfel de oportunități? (Nu.) Dacă tu nu-L mai vrei pe Dumnezeu, poate Dumnezeu să te mai vrea pe tine? Nu cumva tu îl iubești pe Satana? Îl iubești pe Satana în inima ta, dar vrei totuși să-L urmezi pe Dumnezeu pentru a obține unele binecuvântări. Ar putea Dumnezeu să fie de acord cu acest lucru? (Nu.) Așa stau lucrurile. Prin urmare, oamenii trebuie să vină des în prezența lui Dumnezeu pentru a medita și a se gândi la aceste lucruri: ce este adevărata fericire, cum să trăiască pentru a avea adevărata fericire, bucurie și pace, și ce lucruri sunt cele mai valoroase și demne de a fi prețuite în viața oamenilor. La aceste lucruri trebuie să meditezi. Cu cât meditezi mai mult asupra lucrurilor potrivite și asupra adevărului, cu atât mai mult Dumnezeu te va lumina, te va îndruma și îți va permite să înțelegi, să cunoști și să vezi și cu atât mai luminat și mai iluminat vei deveni în ceea ce privește practicarea adevărului și intrarea în acesta – nu cumva credința ta va deveni atunci din ce în ce mai puternică? Dacă tu ești mereu leneș și sfidător, mereu potrivnic și nu-ți place adevărul, dacă nu vrei niciodată să vii în prezența lui Dumnezeu și te gândești mereu să fii desfrânat și să te îndepărtezi de Dumnezeu și dacă nu accepți nici îndrumarea, nici grija, nici protecția Lui, atunci Dumnezeu te poate constrânge? Dacă aceasta este atitudinea ta, Dumnezeu cu siguranță nu te va lumina, așa că vei avea puțină credință. Cu cât vei crede mai mult timp, cu atât vei avea mai puțină energie, iar apoi te vei plânge, îți vei răspândi noțiunile și negativitatea și, în timp, vei cauza probleme. Odată ce ai provocat probleme și ai tulburat activitatea bisericii, casa lui Dumnezeu nu te va mai trata cu atâta bunăvoință și te va îndepărta sau te va exclude, iar tu vei ajunge la capătul căii tale de credință în Dumnezeu. Cine va fi de vină pentru acest lucru? (Chiar tu însuți.) Astfel sfârșesc oamenii care cred în Dumnezeu, dar nu urmăresc adevărul. După cum spune proverbul: „Este nevoie de mai mult de o zi rece pentru ca râul să înghețe la un metru adâncime.” Dacă tu ai crezut în Dumnezeu mai mulți ani, dar nu ai urmărit adevărul și ai ales calea lumească și să îl urmezi pe Satana în locul lui Dumnezeu, atunci Dumnezeu Se va lepăda de tine și te va abandona. Dumnezeu nu îi obligă pe oameni. Mântuirea lui Dumnezeu, cuvântul Său, adevărul și viața Sa sunt oferite omului de bunăvoie; El nu îți cere bani și nu face târguri cu tine. Dacă tu nu numai că refuzi să accepți adevărul, dar te mai și plângi lui Dumnezeu și tulburi lucrarea bisericii, nu cumva cauți probleme? Ce va face Dumnezeu atunci? Cu siguranță te va abandona, asta fiind exact ce meriți. Este irațional să respingi marea mântuire a lui Dumnezeu atunci când aceasta este la îndemână, și totuși să te simți nedreptățit și să dorești să faci o înțelegere cu Dumnezeu! Dacă așa stau lucrurile, atunci ar trebui să te întorci în groapa plină de noroi a lumii și să te descurci cum vrei! Lui Dumnezeu nu-I va mai păsa, iar în acest fel va fi decis sfârșitul tău. Unii spun: „Dacă oamenii nu-L mai vor pe Dumnezeu, de ce nu-i lasă să moară?” Nu cumva sunt și unii care gândesc așa? (Sunt.) Unii oameni sunt cruzi și spun: „Dacă o persoană nu-L urmează pe Dumnezeu, El ar trebui să o blesteme, să o pedepsească și apoi să o distrugă!” Credeți că așa este firea lui Dumnezeu? (Nu, nu este așa.) Dumnezeu nu face asta; El nu îi forțează pe oameni. Este deja determinat de Dumnezeu cum va fi viața unei persoane, iar Dumnezeu nu lucrează la întâmplare. Soarta, destinația și finalul acelei persoane au fost prestabilite de Dumnezeu și, chiar dacă aceasta nu Îl urmează, Dumnezeu o va lăsa să trăiască în mod natural, conform destinului său original. Dumnezeu o va da pe mâna Satanei, acesta fiind sfârșitul; finalul ei va fi determinat în cele din urmă de Dumnezeu la momentul în care s-ar cuveni să fie, la sfârșitul vieții ei. Dumnezeu nu va tulbura toate aceste legi. În cuvintele omului, Dumnezeu acționează într-un mod deosebit de rațional, spre deosebire de perfidia și răutatea antihriștilor, care spun: „Dacă nu mă urmezi, te voi ucide!” Ce fel de fire este aceasta? Este cea a unui bandit, este firea unui tâlhar, a unui pungaș. Dumnezeu nu Se comportă în acest fel. Dumnezeu spune: „Dacă nu Mă urmezi, atunci întoarce-te la Satana și, de acum înainte, toate legăturile dintre noi vor fi rupte. Nu te vei bucura nici de protecția Mea, nici de grija Mea; nu vei avea parte de această binecuvântare. Trăiește cum dorești; este alegerea ta!” Dumnezeu este tolerant cu oamenii și nu îi obligă, spre deosebire de Satana care vrea mereu să te controleze și să te țină pentru totdeauna, chiar dacă tu nu îți dorești asta. Dumnezeu nu face așa ceva. Dumnezeu are principiile Sale pentru a face lucrurile; El le cere oamenilor să-L urmeze, dar nu îi obligă niciodată. În calitate de ființă creată, dacă nu poți accepta adevărul, dacă nu poți îndeplini îndatoririle unei ființe create, nu vei obține niciodată binecuvântarea lui Dumnezeu.

7 noiembrie 2017