Cunoașterea suveranității lui Dumnezeu reprezintă o lecție profundă. Pentru a vedea suveranitatea lui Dumnezeu în toate, omul trebuie să aibă înțelegere spirituală și, de asemenea, trebuie să poată pricepe multe adevăruri. Când este vorba să-L înțeleagă pe Dumnezeu, oamenii sunt deseori înguști la minte și privesc doar la ceea ce este în fața lor. Îl judecă mereu pe Dumnezeu pe baza opiniilor lor despre bine și rău, corectitudine sau incorectitudine, alb și negru, sau bazându-se pe noțiunile și închipuirile umane, și spun că Dumnezeu a greșit făcând una sau alta. Totuși, ce este drept? Atât timp cât ceva este făcut de Dumnezeu, este drept. Este drept ca Dumnezeu să distrugă oameni? (Da.) Dumnezeu a ridicat o rasă și a făcut-o prosperă, dar tu simți că acea rasă nu ar trebui să fie prosperă. Cum a devenit atunci prosperă? Evreii I s-au opus lui Dumnezeu, așa că în ochii oamenilor, de îndată ce Dumnezeu S-a mâniat și i-a blestemat, El ar fi trebuit să îi distrugă. Dar aceasta este doar noțiunea și închipuirea omenească. După ce Dumnezeu a blestemat și pedepsit poporul evreu, El le-a permis să supraviețuiască și le-a promis că rădăcinile lor vor rămâne, că vor fi împrăștiați în alte țări din întreaga lume și că vor putea, în sfârșit, să își refacă națiunea. Promisiunile lui Dumnezeu nu pot fi schimbate, iar cuvintele sale de pedeapsă trebuiau, de asemenea, să fie împlinite. Suveranitatea lui Dumnezeu este atât de minunată. Dacă încerci să judeci lucrarea lui Dumnezeu și lucrurile care li se întâmplă oamenilor din perspectiva dreptății sau a nedreptății, le vei respinge. Vei crede că ele nu par a fi lucrarea lui Dumnezeu și că nu sunt în concordanță cu noțiunile și închipuirile tale și le vei respinge. Dacă le respingi, cum te vei putea supune lor ca fiind adevărul? Va fi imposibil. De ce le resping oamenii? Din cauza noțiunilor omenești, ceea ce înseamnă că există limite în ceea ce creierul omenesc poate recunoaște și în ceea ce oamenii pot vedea din faptele lui Dumnezeu și că sunt limite în adevărurile pe care oamenii le pot înțelege. Cum poți depăși aceste limite pentru a-L cunoaște cu adevărat pe Dumnezeu? Trebuie să accepți lucrurile de la Dumnezeu și să nu definești cu ușurință lucrurile pe care le întâmpini și nu le poți înțelege și să nu judeci orbește dacă nu poți rezolva o anumită problemă. Aceasta este rațiunea pe care oamenii ar trebui să o aibă în cel mai înalt grad. Dacă spui: „Dumnezeu nu face așa ceva, El nu ar face niciodată asta!”, atunci îți lipsește rațiunea. Ce poți înțelege tu cu adevărat? Dacă îndrăznești să judeci în locul lui Dumnezeu, atunci chiar îți lipsește rațiunea. Dumnezeu nu va acționa neapărat cum crezi tu sau în limitele închipuirilor tale. Dumnezeu este prea măreț, prea de nepătruns, prea profund, prea minunat și prea înțelept! De ce am adăugat termenul „prea”? Deoarece oamenii nu Îl pot înțelege pe Dumnezeu. Ești o ființă creată, așa că nu încerca să Îl înțelegi pe Dumnezeu. Odată ce nu mai ai ideea asta, vei avea un pic de rațiune. Nu încerca să Îi stabilești reguli lui Dumnezeu, iar dacă vei reuși să te abții să faci asta, atunci vei avea rațiune. Sunt mulți oameni care Îi stabilesc mereu reguli lui Dumnezeu și spun că El ar trebui să acționeze într-un anumit fel, că sigur ar proceda în felul acesta, ori sigur nu ar proceda în felul acela, sau că acest lucru sigur este un act dumnezeiesc, iar acel lucru sigur nu reprezintă un act dumnezeiesc. Ce înseamnă această adăugare a cuvântului „sigur”? (Este nejustificată.) Spui că Dumnezeu este minunat și prea înțelept dar apoi zici că Dumnezeu nu ar acționa niciodată într-un anumit mod. Nu este o contradicție? Aceasta nu este o cunoaștere adevărată a lui Dumnezeu. Este complet lipsit de rațiune ca omul să insiste mereu asupra propriilor opinii și să stabilească permanent reguli pentru Dumnezeu.

Dumnezeu înfăptuiește ultima etapă a lucrării și nimeni nu s-a gândit că El ar putea să apară și să lucreze în China. Faptul că nu îți poți imagina asta oare nu e din cauza noțiunilor și închipuirilor din inima ta și a limitărilor tale în gândire? Te poți gândi că e posibil în America, în Marea Britanie sau în Israel, dar în mod clar nu îți poți imagina că Dumnezeu ar lucra în China. Este de neconceput pentru tine. Este mult peste noțiunile și închipuirile oamenilor, dar Dumnezeu tocmai Și-a început lucrarea în China, făcând ultima și cea mai importantă lucrare a Sa. Este total împotriva noțiunilor omenești. Așadar, ce ai învățat din asta? (Că lucrarea lui Dumnezeu nu e în acord cu noțiunile omenești și că este minunată și de nepătruns.) Lucrarea lui Dumnezeu este mult peste închipuirile omenești, minunată și de nepătruns, înțeleaptă, profundă – acestea sunt cuvinte omenești folosite pentru a descrie tot ceea ce are și este Dumnezeu, firea și esența Lui și asta este considerat rațional. Deoarece Dumnezeu face lucruri care sunt în contradicție cu noțiunile umane, oamenii rezumă totul la următoarele cuvinte: „Lucrarea lui Dumnezeu este minunată și de nepătruns, în dezacord cu noțiunile umane.” Ce mai pot învăța oamenii din asta? Că toate vechile noțiuni și închipuiri ale omenirii au fost răsturnate. Așadar, de unde vin aceste noțiuni? Din ce vezi tu, China este săracă și înapoiată, Partidul Comunist deține puterea, creștinii sunt persecutați, nu există libertate și drepturile omului, iar chinezii sunt slab educați, cu o poziție joasă pe scena lumii, părând oamenii bolnavi și de compătimit din Asia de Est. Cum ar putea Dumnezeu să Se întrupeze în China pentru a-Și face lucrarea? Nu este aceasta o noțiune? Vezi acum dacă această noțiune este corectă sau greșită. (Este complet greșită.) Pentru început, hai să nu discutăm despre motivele pentru care Dumnezeu ar lucra în acest mod, dacă e din cauză că-Și dorește să fie smerit și ascuns sau dacă a lucra în acest fel are o însemnătate și valoare profundă. Să nu discutăm la acest nivel, să vorbim însă dacă acest mod de a lucra al lui Dumnezeu intră mult în contradicție cu noțiunile umane. Foarte mult! Oamenii nu își pot imagina. Este un mister al Cerurilor și nimeni nu știe. Și dacă s-ar apela la astronomi, geografi, istorici și profeți, ar fi cineva capabil să înțeleagă? Nimeni nu ar putea, chiar dacă toți oamenii capabili, vii sau morți, ar fi chemați să analizeze și să cerceteze, să examineze și să studieze cu telescoape astronomice – nimic nu ar aduce niciun rezultat. Ce înseamnă asta? Că omenirea este prea nesemnificativă, prea ignorantă, că îi lipsește prea mult discernământul pentru a pătrunde treburile lui Dumnezeu. Dacă nu poți înțelege, nu te deranja. Care ar fi rezultatul, dacă ai încerca? Noțiunile tale nu echivalează cu adevărul și, de fapt, sunt foarte departe de ceea ce vrea Dumnezeu să facă. Nu sunt deloc același lucru. Puțina cunoaștere pe care o au oamenii este inutilă, nu poate să înțeleagă ceva sau să rezolve vreo problemă. Acum că citiți cuvintele lui Dumnezeu și ascultați predici și părtășii, înțelegeți un pic mai mult în inimile voastre? Ai ceva cunoaștere de Dumnezeu? Cineva ar putea spune: „Dumnezeu nu discută cu noi ceea ce face; măcar de ne-ar da un semn ceresc, astfel încât să înțelegem ceea ce intenționează sau chiar să inspire un profet să facă o prezicere.” Nu ai putea să vezi, nici măcar cu un semn ceresc, și nici un profet nu ar putea. Ceea ce face Dumnezeu în tărâmul spiritual a rămas un secret din antichitate și până acum, și este un secret pe care nu îl poate cunoaște niciun om. Oricât de talentat ar putea fi un profet, un astronom, un învățat, un expert sau un om de știință în orice disciplină, ei ar putea studia asta cât doresc, dar nu ar înțelege niciodată treburile lui Dumnezeu. Oamenii pot studia lucrarea lui Dumnezeu din trecut și ar putea fi capabili să spicuiască unele înțelesuri sau secrete care ar putea avea legătură cu ceea ce a făcut Dumnezeu, dar nimeni nu știe ce va face Dumnezeu în viitor sau intențiile Sale. Așadar, oamenii nu ar trebui să creadă că Îl înțeleg pe Dumnezeu sau, în cele din urmă, că înțeleg cum lucrează El, prin observații și studiu, experimente și observații îndelungate, analiză complexă sau cu multă osteneală și muncă grea. Este imposibil și nu ar funcționa niciodată. Așadar, dacă oamenii nu Îl pot înțelege pe Dumnezeu, ce ar trebui să facă? (Ar trebui să se supună.) Este cel mai rațional lucru ca oamenii să se supună și să se alinieze cât mai mult la intențiile lui Dumnezeu; supunerea este condiția de bază. Care este scopul? Scopul este acela de a putea, bazându-se pe experimentarea lucrării lui Dumnezeu, să Îl cunoască mai bine, să dobândească adevărul și să câștige viața. Acesta este lucrul pe care se cuvine să îl dobândești și comoara pe care ar trebui să o dorești. În ceea ce privește evenimentele externe majore, cum ar fi chestiunile internaționale, cum face Dumnezeu lucrurile și cum conduce specia umană, dacă ajungi să le înțelegi, e chiar mai bine. Este, de asemenea, în regulă dacă zici: „Nu prea îmi pasă de aceste lucruri. Nu am calibrul necesar sau mintea pentru asta; îmi pasă doar de modul în care Dumnezeu îmi furnizează adevărul și îmi schimbă firea.” Atât timp cât ai o inimă supusă și cu frică de Dumnezeu, vei reuși în cele din urmă să dobândești adevărul de la Dumnezeu, precum și înțelepciune. Adevărul schimbă firile oamenilor; viața este cea pe care oamenii ar trebui să caute să o dobândească și calea pe care ar trebui să meargă. Așadar, care este înțelepciunea pe care o primesc oamenii? Fără ca măcar să știi, vei putea să vezi modul în care Dumnezeu face multe lucruri, de ce le face, care sunt intențiile și țelurile Sale și care sunt principiile Lui când face anumite lucruri. Vei fi capabil să realizezi asta în mod inconștient, prin procesul experimentării adevărului cuvintelor lui Dumnezeu. Poate că aceste cuvinte și chestiuni sunt prea profunde și nu le vei putea exprima în cuvinte, dar le vei simți în inima ta și vei avea o înțelegere adevărată, chiar fără să-ți dai seama.

Să începem cu povestea lui Avraam. Când avea 85 de ani, dar încă nu avea un fiu, Dumnezeu i-a promis unul. Care a fost răspunsul soției sale, Sara? Și-a zis în sinea ei: „Sunt deja bătrână și stearpă. Cum aș putea să am un fiu?” Nu este acesta o noțiune umană? Ea a folosit noțiuni umane pentru a cumpăni lucrarea lui Dumnezeu, iar astfel s-a putut îndoi și crede că un asemenea lucru este imposibil. Și atunci ce a făcut? I-a dat-o drept concubină lui Avraam pe slujnica ei, Agar. Așadar, spune-Mi, a văzut Dumnezeu ce a făcut ea? Dumnezeu a știut. În anul următor, Agar a născut un băiat numit Ismael. Când Avraam avea 99 de ani, Iahve Dumnezeu a apărut și i-a promis că Sara va fi însărcinată cu un fiu cam în aceeași perioadă în anul următor și că tot tărâmul Canaanului îi va fi dat lui și descendenților lui, pentru a fi al lor pe vecie. Anul următor, Sara a născut un fiu numit Isac. Ca fiu al stăpânei casei, Isac era moștenitorul, pe când Ismael, născut de concubină, nu putea moșteni. Mai târziu, Agar și Ismael au fost izgoniți, iar Agar l-a dus în deșert, unde nu era nici mâncare, nici apă. În fața morții, Hagar s-a rugat lui Iahve Dumnezeu, spunând: „Nu există scăpare. Am un copil și vreau să trăiesc.” Iahve Dumnezeu a trimis un înger să le dea apă, iar ei au supraviețuit. Mai târziu, deșertul le-a devenit casă și cei doi au prins rădăcini și au avut mulți descendenți – popoarele moderne, cum ar fi arabii, care trăiesc în Orientul Mijlociu. Vezi tu, faptul că a permis acest lucru reprezintă bunăvoința lui Dumnezeu. Acesta este un eveniment extern important, pe care nu l-a studiat nimeni, dar asta nu înseamnă că acțiunea lui Dumnezeu nu este prezentă – este. Nu este ca și cum cineva a făcut ceva în secret, ceva ce Dumnezeu nu a văzut – cu siguranță nu este așa. Aici este bunăvoința lui Dumnezeu. Dumnezeu a îngăduit și a promis că tribul lui Ismael va supraviețui pentru a echilibra lumea și pentru a fi folositor la nevoie. Ei s-au luptat în permanență cu israeliții pentru teritoriu, pentru Fâșia Gaza și pentru Ierusalim. Trebuie să vezi acțiunea lui Dumnezeu în această chestiune. Dumnezeu a făcut ceva ce oamenii percep ca fiind rău și se gândesc că poate El a calculat greșit sau nu a fost suficient de atent, iar oamenii au profitat de chichițe. Atât poate să înțeleagă și să-și închipuie mintea unei persoane obișnuite. Oamenii se gândesc că Dumnezeu a ațipit și nu a supravegheat lucrurile, din asta rezultând nașterea lui Ismael de către Hagar, iar lui Dumnezeu I S-a făcut milă de ei și le-a îngăduit să supraviețuiască, aranjându-le traiul în deșert. Chiar așa să fie? (Nu, nu este așa.) Dumnezeu are un plan, iar nașterea și existența diferitelor rase – adică diferitele etnii și culori ale pielii umanității – joacă toate un rol în echilibrarea întregii specii umane, iar tu poți vedea exact ce rol joacă urmărind starea lumii. Este aceasta o acțiune a lui Dumnezeu? Dumnezeu controlează viteza de reproducere a unei rase, populația sa globală, ce rol joacă pe Pământ și în cadrul speciei umane și ceea ce fac oamenii aparținând acelei rase, și bune și rele. Vorbind de cele rele, oamenii cred că acestea nu este posibil să vină de la Dumnezeu, că toate sunt înfăptuirile Satanei. Dar nu este și Satana în mâinile lui Dumnezeu? Unii oameni spun: „Satana face ce vrea și Dumnezeu nu are niciun control.” Aceasta este explicația? Această chestiune nu poate fi raționalizată în mod logic și este greșit să se procedeze așa. Unele lucruri par rele din afară, iar altele par bune, dar toate sunt supuse suveranității lui Dumnezeu. Nu poți spune că Dumnezeu are suveranitate doar asupra binelui, nu și a răului, căci ambele sunt în mâinile lui Dumnezeu, orchestrate și controlate de El, iar bunăvoința Lui este în spatele tuturor lucrurilor. Acesta este adevărul și, dacă poți vedea asta clar, atunci înțelegi adevărul. Este incorect să concluzionezi că lucrurile sunt rele și să le privești doar din unghiul acesta, deoarece este ușor să-L înțelegi greșit pe Dumnezeu și să I te împotrivești. Tot ceea ce face Dumnezeu conține bunăvoința Lui. Așadar, ce este bunăvoința lui Dumnezeu? Oamenii văd doar lucrurile rele care se întâmplă chiar sub ochii lor și niciodată nu pot vedea care ar putea fi consecințele acelor lucruri peste zece sau douăzeci de ani. Ce se va întâmpla peste o mie sau două mii de ani, ce impact va avea și ce rol important va juca în modelarea lumii și a întregii umanități – oamenii nu pot vedea asta, dar aceasta este suveranitatea lui Dumnezeu. Sunt dezvoltarea lumii și a întregii umanități chestiuni simple? Oriunde se întâmplă ceva, oriunde are loc un eveniment important, oriunde este o epidemie de ciumă sau un cutremur, Dumnezeu deține controlul! Unii oameni absurzi, fără nicio înțelegere spirituală, s-ar putea întreba: „Dacă Dumnezeu controlează totul, atunci suprimarea din partea diavolilor și uciderea și cruda persecuție a aleșilor Săi sunt și ele sub controlul Lui? Dumnezeu le-a provocat?” Este corect să privim lucrurile așa? Este validă această idee? Acest lucru Îl pune pe Dumnezeu într-o poziție negativă și este greșit. Așadar, cum ar trebui să privim această chestiune? Dumnezeu provoacă tot, și ce este inclus în „tot”? Totul este inclus: orice se poate vedea cu ochiul liber, precum munții și râurile, copacii, plantele, oamenii și așa mai departe. Sunt incluse, de asemenea, microorganismele pe care nu le putem vedea cu ochiul liber, precum și diavolii, Satana și toate felurile de spirite și duhuri din tărâmul spiritual. Toate acestea sunt sub controlul lui Dumnezeu. Toate fac ceea ce Dumnezeu vrea ca ele să facă. Le permite să iasă ori de câte ori e nevoie, iar ele fac ceea ce ar trebui să facă. Aceasta este suveranitatea lui Dumnezeu. Indiferent cum domnește și aranjează Dumnezeu, poți vedea cum voia lui Dumnezeu va fi împlinită în cele din urmă și toate cuvintele lui Dumnezeu vor fi îndeplinite.

E posibil ca oamenii să nu poată vedea acum efectul a ceva ce face Dumnezeu sau care este scopul, de ce face Dumnezeu ceva, sau care este intenția Lui. Acestea pot rămâne ascunse și două sute de ani, iar omenirea tot nu va ști, dar va fi convinsă după o mie de ani: „A fost atât de corect și minunat din partea lui Dumnezeu să facă asta! Dumnezeu este cu adevărat Dumnezeu!” Omenirea va descoperi că tot ceea ce face Dumnezeu este adevărul și că nimic nu este greșit. De exemplu, crucificarea și moartea Domnului Isus în Epoca Harului au fost văzute de către lume în acel moment ca un eșec al acelei etape a lucrării. Oamenii s-au gândit: „Domnul Isus nu a urmat soarta unui muritor care s-a născut, a îmbătrânit, s-a îmbolnăvit și a murit, însă a fost trădat de Iuda înainte ca El să poată face vreo lucrare, arestat de către soldați, biciuit, a purtat o coroană de spini, a fost batjocorit și, în cele din urmă, a fost răstignit. Nu este acesta un eșec?” Este răstignirea un eșec? Iuda L-a trădat pe Domnul Isus conducerii țării, dar ce reprezintă conducerea? Reprezintă forțele Satanei. Este bun sau rău faptul că Hristos a fost dat pe mâna Satanei? (Din afară, pare rău.) Oamenii s-au gândit: „O, nu! Lucrarea lui Dumnezeu a fost tulburată de către diavol. Asta nu e bine, este un semn rău, deoarece Dumnezeu nu urmărea ce se întâmplă și nu este atât de puternic! Cum a putut Hristos întrupat să fie totuși trădat și predat în mâinile conducătorilor? Nu e clar că a fost lăsat la mila Satanei? Domnul Isus trebuie să găsească repede un mod de a scăpa, altfel nu se va termina lucrarea? Hristos încă mai are o lucrare de slujire.” Nu asta ar crede oamenii? Astfel, Petru a zis: „Ferească Dumnezeu, Doamne! Să nu cumva să Ți se întâmple așa ceva!” (Matei 16:22) și noțiunile umane au ieșit la iveală. Ei s-au gândit: „Dumnezeu nu poate fi predat în mâinile conducătorilor, deci dacă a fost predat, atunci El nu este Dumnezeu.” Nu este aceasta o noțiune umană? Doar pentru că au avut o asemenea noțiune au putut oamenii să spună asemenea lucruri să acționeze și să se comporte în asemenea fel și îngreuneze îndeplinirea voii lui Dumnezeu. Ce i-a spus Isus lui Petru? „Înapoia Mea, Satan!” (Matei 16:23). Domnul Isus l-a considerat pe Petru drept Satana. În cele din urmă, Domnul Isus a fost predat în mâinile Satanei, iar acei oameni au devenit obiecte care slujesc, pentru a îndeplini lucrarea de răstignire a Domnului Isus. A fost un lucru bun sau rău ca Domnul Isus să fie predat în mâinile Satanei? (Un lucru bun.) Dacă îl privim așa, este un lucru bun, nu unul rău, pentru că lucrarea lui Dumnezeu a fost împlinită prin aceste mijloace. A făcut ceva Dumnezeu de la trădarea lui Iuda până la răstignirea Domnului Isus? A plănuit El să evadeze sau a venit cineva să-L salveze? (Nu.) S-a gândit Dumnezeu la un mod prin care să facă un miracol, să-L ridice pe Domnul Isus direct la ceruri și să-L ascundă în spatele norilor, unde nimeni nu putea să-L vadă? Ce înălțare glorioasă, magnifică! Dar nimeni nu a văzut aceste lucruri pentru că Dumnezeu nu le-a făcut. Faptul că Dumnezeu nu a făcut asta înseamnă că nu o poate face? Putea Dumnezeu să facă asta? (Da, putea.) Atunci, de ce nu a făcut-o? (A fost bunăvoința lui Dumnezeu. El avea un plan.) Care a fost planul lui Dumnezeu? A fost de a accepta să Se predea Satanei pentru ca apoi să ia locul acelor păcătoși pe cruce, sacrificându-Se pentru a răscumpăra omenirea. Asta a vrut Dumnezeu să facă; El nu face lucrurile imaginate de oameni, potrivit noțiunilor lor. Mulți oameni se gândesc așa: „Dumnezeu ar trebui să trimită mai multe fulgere care să îi lovească pe toți acei oameni ticăloși care I s-au împotrivit și, după ce îi doboară, Domnul Isus S-ar înălța la ceruri. Ce glorios și minunat ar fi și cum ar arăta asta autoritatea lui Dumnezeu! Lasă-i pe acești diavoli și satane și oameni să vadă cu toții care sunt consecințele răstignirii lui Dumnezeu, apoi nu vor mai îndrăzni în viitor, corect?” Poate că oamenii nu îndrăznesc să se împotrivească, dar nu este oare o piedică dacă lucrarea lui Dumnezeu nu este împlinită? Noțiunile umane perturbă mereu lucrarea lui Dumnezeu, așa că El nu lucrează în acest mod. Unii oameni chiar cred în Domnul Isus deoarece El a fost răstignit pentru a-Și face lucrarea de răscumpărare, dar, în același timp, vor spune cu cele mai bune intenții: „Domnul Isus nu ar fi trebuit să fie răstignit. Nu a fost ușor să Se întrupeze, iar El a trebuit să lucreze cu smerenie și în taină, să fie părăsit de oameni și ponegrit de acei cărturari și farisei. E un lucru atât de demn de milă! El ar fi trebuit să evite răstignirea, să nu Se coboare la acest nivel, nu era nevoie de asta.” Este drept ca oamenii să privească așa lucrurile? (Nu, nu este.) Dacă privim acum, după două mii de ani, modul acesta de gândire este greșit. Există adevăr în mintea omenească? (Nu, nu există.) Așadar, ce este în mintea oamenilor? Toate sunt închipuiri și noțiuni umane, dar și intenții bune, sentimente, compasiune și egoism. Pot acestea să împlinească lucrarea lui Dumnezeu? Îi pot împlini voia? Nu pot, de aici cuvintele Domnului Isus: „Înapoia Mea, Satan!” Dumnezeu a vrut să Se dea personal în mâinile Satanei, i-a permis chiar Satanei să-L răstignească pe Hristos și prin răstignire să împlinească, astfel, lucrarea de răscumpărare. Dumnezeu nu a făcut niciun fel de miracol. Dumnezeu a zis de câteva ori: „Dumnezeu tace.” Ce înseamnă asta? Asta înseamnă că Dumnezeu nu vede, nu Se preocupă, nu acordă atenție, nu spune un cuvânt și păstrează o tăcere totală? (Nu, nu asta înseamnă.) Atunci, care este înțelesul lui „tace”? Aici se află intenția, înțelepciunea și firea lui Dumnezeu. Ce fire a lui Dumnezeu este dezvăluită în păstrarea tăcerii de către El? Aici este înțelepciunea lui Dumnezeu. El dorește să Își împlinească lucrarea de gestionare. Indiferent de câte noțiuni și închipuiri au oamenii, El le evită în primul rând pe acestea fără să ofere o explicație, însă lucrează tăcut și practic până în ziua în care aleșii Lui înțeleg adevărul și I se pot supune, voia Lui este îndeplinită și lucrarea Lui asupra lor este împlinită iar El l-a înfrânt complet pe Satana și a dobândit gloria. El folosește aceste fapte și rezultate ca dovadă pe care să o vadă toată umanitatea, pe care să o vadă Satana – acestea sunt firea și intenția lui Dumnezeu pe care le dezvăluie faptul că El păstrează tăcerea. Care fire a lui Dumnezeu este aceasta? Arată răbdarea lui Dumnezeu? (Da.) De ce a fost Dumnezeu răbdător în tot acest timp? De ce a tăcut? Aici este înțelepciunea lui Dumnezeu. Unele lucruri sunt mistere pe care niciunei ființe create, non-create sau înger nu i se permite să le înțeleagă sau să le priceapă. Aceasta este înțelepciunea lui Dumnezeu. Dumnezeu nu poate vorbi prematur, și este vreun beneficiu dacă El rostește fie și măcar un cuvânt în plus? Nu există niciun beneficiu, pentru că ei nu înțeleg. Dacă ar vorbi cu cineva, L-ar înțelege? (Nu L-ar înțelege.) În acest caz, nu există niciun beneficiu în a vorbi. Ar fi înțeles oamenii dacă, acum două mii de ani, Dumnezeu ar fi spus omenirii: „Eu vreau să fiu răstignit, vreau să-Mi ofer sângele prețios pentru a răscumpăra omenirea cu asemănarea trupului păcătos”? (Nu ar fi înțeles.) Care au fost singurele cuvinte ale lui Dumnezeu? El a spus: „Pocăiți-vă, pentru că Împărăția Cerurilor este aproape!” și i-a făcut pe oameni să practice răbdarea și toleranța. A spus Dumnezeu mai multe omului? (Nu.) De ce nu? (Omul nu putea înțelege.) Nu era niciun mod prin care omenirea putea înțelege. De aceea, Dumnezeu a fost nevoit să Își dezvăluie firea și gândurile în tăcere. Chiar dacă Dumnezeu ar vorbi cu orice ființă creată sau non-creată, aceasta nu ar înțelege. Așadar, El nu putea decât să Se folosească de acțiunile și faptele Sale pentru a dovedi omenirii și pentru a-Și îndeplini voia. Abia acum, după două mii de ani, Dumnezeu expune aceste lucruri, în timp ce El face lucrarea de judecată din zilele de pe urmă; oamenii se gândesc la evenimentele de acum două milenii și abia acum înțeleg de ce Domnul Isus a fost răstignit atunci. Despre motivul răstignirii lui Dumnezeu, despre predarea către Satana, despre trădarea lui Iuda în acele circumstanțe și, după trădare, despre faptul că Domnul Isus a suferit atât de mult, vărsând ultima picătură de sânge pentru a îndeplini voia lui Dumnezeu, despre motivul pentru care Dumnezeu a făcut acest lucru și despre semnificația lui – Dumnezeu vorbește despre acest lucru doar atunci când este martor pentru întrupare, așa cum El apare și lucrează în zilele de pe urmă și, în plus, dezvăluie multe taine, cum ar fi voia și gestionarea lui Dumnezeu. Acum că oamenii au văzut legătura dintre cele trei etape ale lucrării, ei cunosc în sfârșit viziunea planului de gestionare al lui Dumnezeu și înțeleg aceste adevăruri și bunele intenții ale lui Dumnezeu. Dacă Dumnezeu ar fi spus omenirii cu o mie de ani înainte, ar fi înțeles oamenii? (Nu.) Așadar, Dumnezeu face adesea totul în timp ce tace. Care este motivul acestei tăceri? E acela că lucrarea pe care o face Dumnezeu este prea înțeleaptă, prea minunată și prea profundă – dacă Dumnezeu ar fi vorbit mai devreme, indiferent ce s-ar fi spus, atunci oamenii nu ar fi fost capabili să înțeleagă sau să priceapă. Așa că Dumnezeu nu poate decât să meargă mai departe în tăcere, vorbind întotdeauna pentru a-Și face lucrarea și a conduce omenirea. Este corect ca oamenii să-L urmeze pe Dumnezeu, și, cu cât înaintează, cu atât mai strălucitor devine drumul. Dumnezeu nu te va duce pe căi greșite și chiar dacă te va da Satanei, Dumnezeu este responsabil până la capăt. Tu trebuie să ai această credință și aceasta este atitudinea pe care ființele create ar trebui să o aibă față de Dumnezeu. Dacă tu poți spune: „Chiar dacă Dumnezeu mă dă pe mâna Satanei drept jucărie, El este tot Dumnezeu și nu pot să-mi schimb inima care Îl urmează, nu pot să-mi schimb credința în El”, atunci aceasta este credința adevărată în Dumnezeu.

Au trecut două mii de ani de când Domnul Isus a fost răstignit, iar acum oamenii care acceptă lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă aud glasul Lui și zilnic ascultă predici și părtășii despre adevăr. Înțeleg cele trei etape ale lucrării lui Dumnezeu și cunosc tainele planului Său de gestionare. Oare credincioșii în Domnul, din religie, înțeleg? Nici măcar acum nu înțeleg și încă se agață de noțiunile lor. Când cineva spune: „Domnul Isus a fost fiul unui tâmplar sărac. Uitați-vă în ce fel de Domn credeți”, ei nu au puterea să respingă această afirmație și nu sunt capabili să depună mărturie pentru Dumnezeu. Cât de vrednici de dispreț sunt oamenii! Dumnezeu a exprimat atât de multe adevăruri pentru omenire și a făcut atâtea lucruri mărețe, dar dacă El nu le spune oamenilor personal care sunt semnificația, valoarea și adevărul din aceste lucruri, atunci nicio persoană nu se poate ridica să vorbească sau să fie martor pentru Dumnezeu. Ce înseamnă să vorbești pentru Dumnezeu? Înseamnă să fii martor pentru faptele și suveranitatea lui Dumnezeu, pentru prețul pe care El l-a plătit pentru a răscumpăra specia umană și pentru gândurile Sale și înțelesul a tot ceea ce a făcut El. Ce puteți înțelege din asta? (Omenirea nu își poate imagina lucrarea lui Dumnezeu.) Omenirea nu își poate imagina lucrarea lui Dumnezeu și nu o poate pricepe. Așadar, ca să examineze sau să trateze lucrarea lui Dumnezeu, îndrumarea Lui pentru omenire și voia Lui, omul trebuie să aibă perspectiva și punctul de vedere corecte. El trebuie să aibă un punct de vedere corect. Acest lucru este vital. Trebuie să știi cine ești tu și cine este Dumnezeu, ce anume trebuie să deții ca să poți înțelege cuvintele și lucrarea lui Dumnezeu, ce ești absolut incapabil să înțelegi clar sau să pricepi, și ce fel de atitudine ar trebui să ai. Aceasta este rațiunea pe care ar trebui să o ai. În acest fel, relația ta cu Dumnezeu va fi destul de normală și armonioasă. Dacă adopți însă mereu atitudinea de hai să așteptăm și să vedem, speculativ, îndoindu-te sau chiar având o atitudine de împotrivire, studiind și speculând în privința lui Dumnezeu sau cercetând tot ceea ce face El, atunci vor fi probleme. Acest lucru este academic, este cercetare – acesta este un neîncrezător. Trebuie să tratezi suveranitatea lui Dumnezeu cu o perspectivă și o atitudine de ascultare, căutare și teamă; doar asta va duce la adevărata cunoaștere și înțelegere a lui Dumnezeu. Dacă Îl înțelegi pe Dumnezeu, atunci nu I te vei împotrivi sau, cel puțin, nu Îl vei înțelege greșit. Vei putea să te supui și să spui: „Chiar dacă nu înțeleg de ce Dumnezeu face asta, înțeleg că tot ceea ce face El este drept.” Ce reprezintă această înțelegere? Înseamnă că inima ta este pe deplin convinsă că tot ceea ce face Dumnezeu are sens și oamenii ar trebui să se supună. Domnul Isus Hristos S-a dat pe mâinile Satanei și a fost crucificat de Satana – în ochii oamenilor, acesta nu era un lucru bun, dar El a împlinit voia lui Dumnezeu și a finalizat lucrarea de răscumpărare a omenirii. Acesta este un lucru măreț, ceva de importanță și valoare extraordinară pentru toți oamenii, dar au văzut ei asta clar? (Nu.) Omenirea nu a văzut clar acest lucru. Omenirea nu a văzut în asta intenția lui Dumnezeu, nici nu a înțeles sensul și valoarea faptului că Dumnezeu a făcut acest lucru; adică, oamenii nu au văzut imensul beneficiu pentru omenire. Ei au văzut doar că Domnul Isus a înviat la trei zile după ce a fost crucificat, a apărut în fața oamenilor și S-a întâlnit cu ei, a vorbit, a depănat amintiri și apoi a plecat, dar voia lui Dumnezeu a fost îndeplinită. Nu are acest lucru o mare însemnătate? (Ba da.) Au înțeles oamenii asta? Nu au înțeles. Din chestiunea asta, oamenii trebuie să aibă o evaluare corectă a propriilor persoane și o atitudine corectă față de Dumnezeu. Indiferent ce face Dumnezeu, fie că oamenii înțeleg sau nu, ei trebuie să își țină gurile închise. Așa este drept. Nu te gândi să încerci să studiezi totul, asta nu e bine. De ce nu? Nu există nicio regulă care să spună că nu ți se permite să faci asta, dar te vei lovi de un zid și vei fi în pericol. Nu poți pricepe și nu ești acum capabil să înțelegi, dar tu vrei mereu să studiezi, împotrivindu-I-te mereu lui Dumnezeu. Dacă nu te poți lămuri studiind, dar nici nu cauți adevărul, atunci ce probleme pot apărea cu ușurință? Îți va fi ușor să Îl înțelegi greșit pe Dumnezeu. Vei înțelege greșit încă de la început și, dacă nu poți să înțelegi lucrurile clar și această neînțelegere persistă, vei fi negativ și slab, iar asta îți va afecta randamentul în îndeplinirea datoriei tale și intrarea ta în viață – toate aceste lucruri sunt legate. Multe lucruri nu pot fi înțelese clar într-un an sau doi, iar adevărul este prea profund. Chiar dacă Dumnezeu te-ar lumina în clipa asta, ai putea înțelege cu mica ta statură? Chiar dacă ai putea să înțelegi puțin, ai putea înțelege temeinic adevărul? Ai spune: „Cunosc gravitația. De ce lucrurile cad în jos nu în sus pe Pământ, dar dacă ai părăsi atmosfera și te-ai duce în spațiu, ai pluti? Deoarece ai părăsi atracția gravitațională a Pământului. Înțeleg asta, așa că nu înțeleg deja faptele lui Dumnezeu?” Nu știi cum stăpânește mai exact Dumnezeu gravitația, iar tot ceea ce ai înțeles tu este manifestarea acesteia. Asta nu înseamnă că ai înțeles cum are Dumnezeu suveranitate asupra acesteia, și chiar dacă ai putea să înțelegi, ai putea să ai suveranitate asupra ei? Oamenii ar da de necaz dacă ar părăsi atmosfera, pur și simplu ar pluti și ar zbura în toate părțile fără gravitație. Ce se poate înțelege din asta? (Că sunt multe lucruri pe care oamenii nu le pot înțelege.) Oamenii nu pot înțelege și, cu toate acestea, se poziționează mereu contra lui Dumnezeu, studiindu-L și examinându-L, cu inimile suspicioase, spunând: „Dacă eu nu înțeleg această chestiune, atunci Tu nu ești Dumnezeu.” Ce e cu acest mod de a vedea lucrurile? Această perspectivă și acest mod de a vedea lucrurile sunt greșite, sunt contrare lui Dumnezeu și este eronat să studiezi în permanență. Trebuie să-L înțelegi pe Dumnezeu și să spui: „Nu pot înțelege asta, e prea profund și nu aș putea să înțeleg pe deplin nici măcar dacă Dumnezeu m-ar lumina. Astfel, voi cerceta ceva ani cu o inimă supusă, iar dacă Dumnezeu nu îmi dă un răspuns, voi uita de această chestiune. Nu există bariere sau neînțelegeri între mine și Dumnezeu. Dacă nu Îl înțeleg greșit sau nu mă plâng de Dumnezeu, atunci nu mă voi opune Lui. Dacă nu mă voi opune Lui, atunci nu mă voi revolta contra Lui, dacă nu mă voi revolta împotriva Lui, atunci nu Îl voi respinge și nu mă voi depărta de El. Sunt pentru totdeauna un adept al lui Dumnezeu.” Care este baza pentru a fi „adept al lui Dumnezeu pentru totdeauna”? Este aceasta: „Indiferent dacă faptele lui Dumnezeu se aliniază sau nu la noțiunile mele, mă voi supune și voi urma întotdeauna. Dumnezeu este în continuare Dumnezeul meu, iar eu sunt o ființă creată, sunt om. Indiferent cum mă tratează Dumnezeu, fie că mă aruncă în iad, în iazul de foc, Satanei sau diavolilor, mă voi supune întotdeauna Lui, fără să mă plâng. Statutul lui Dumnezeu nu se poate schimba, nici identitatea mea ca ființă creată. Atât timp cât acest lucru rămâne neschimbat, trebuie să Îl urmez pe Dumnezeu, iar El este pentru totdeauna Dumnezeul meu.” Odată ce credința ta în Dumnezeu a prins rădăcini ferme, nu Îi vei întoarce spatele. Aceasta este relația dintre identitatea ta ca ființă creată și Dumnezeu. Odată ce poți vedea clar identitatea și poziția lui Dumnezeu în inima ta, și identitatea și poziția ta ca ființă creată pe care ar trebui să le respecți, și odată ce acestea au prins rădăcini în inima ta, nu te vei depărta de El. Astfel, atunci când ești slab, negativ, trist, sau se întâmplă ceva ce nu se aliniază la noțiunile tale, ce nu poți pătrunde sau înțelege, pot acestea să afecteze relația ta cu Dumnezeu? (Nu pot.) Atât timp cât îți este clar adevărul viziunilor, ai pus bazele, ai experimentat multe medii și ți-ai dat seama că tot ceea ce face Dumnezeu are sens, atunci vei cunoaște lucrarea lui Dumnezeu și va fi greu ca noțiunile să apară din nou. Unii oameni pot înțelege doar o parte. De exemplu, în ceea ce privește judecata și mustrarea, oamenii admit că ceea ce Dumnezeu face este semnificativ, dar au noțiuni când se confruntă cu emondarea. Indiferent cine îi emondează, nu sunt dispuși să accepte asta și nu admit că această chestiune vine de la Dumnezeu. Ei cred că e făcută de om și că vine de la Satana. Nu este aceasta o altă greșeală? Apare altă problemă și căutarea adevărului trebuie să continue. Dacă nu poți trece de asta, te poți supune cu totul lucrării lui Dumnezeu? Te poți supune doar la ceea ce se aliniază la noțiunile tale și nu te supui la ceea ce nu se aliniază. Acest tip de persoană se poate opune cu ușurință lui Dumnezeu și are o fire ce nu s-a schimbat.

Oamenii au multe gânduri, idei și stări care le influențează adeseori o parte din opinii, perspective și puncte de vedere. Dacă poți rezolva aceste gânduri, idei și stări, una câte una prin căutarea adevărului, atunci acestea nu vor afecta relația ta cu Dumnezeu. Poate acum ai o statură mică, cu o înțelegere superficială a adevărului, și deoarece crezi în Dumnezeu doar de puțin timp sau din cauza a numeroși alți factori, nu înțelegi prea multe adevăruri, dar ar trebui să pricepi un principiu: trebuie să mă supun la tot ceea ce face Dumnezeu, indiferent dacă pare bun sau rău la exterior, drept sau greșit, și fie că se aliniază la noțiunile umane sau nu. Nu am niciun drept să critic, să evaluez, să analizez sau să studiez dacă e bine sau greșit. Ceea ce ar trebui să fac este să îmi îndeplinesc datoria de ființă creată și apoi să practic adevărurile pe care le pot înțelege, pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu, și să nu mă abat de la adevărata cale. Voi practica oricât de mult mă lasă Dumnezeu să înțeleg, și voi căuta ceea ce ar trebui să practic, chiar dacă Dumnezeu nu m-a luminat; dacă Dumnezeu nu m-a luminat într-o privință pe care nu am nevoie să o înțeleg, atunci mă voi supune și voi aștepta, și poate într-o zi Dumnezeu mă va lăsa să înțeleg. Ca și în cazul crucificării Domnului Isus, două mii de ani mai târziu, acei oameni care acceptă lucrarea lui Dumnezeu în zilele de pe urmă practic înțeleg, și chiar și cei ce nu sunt atât de dornici în căutarea lor înțeleg, de asemenea, despre ce este vorba. Poate nu vei fi capabil să înțelegi chiar acum o parte a marii lucrări a planului de gestionare al lui Dumnezeu, dar tu Îl înțelegi greșit pe El și-I negi existența deoarece nu înțelegi adevărul, ceea ce dărâmă relația normală dintre tine și Dumnezeu. Aceasta este o greșeală gravă. Ar trebui să ai o atitudine, o perspectivă și un punct de vedere din care să spui: „Voi aștepta în privința acelor lucruri pe care nu le înțeleg. Când, într-o zi, Dumnezeu va lumina omenirea, poate atunci le voi înțelege pe toate.” Când a plecat, Domnul Isus a zis: „Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteți purta”; de ce nu le puteau purta? Deoarece statura oamenilor era prea imatură, iar ei nu ar fi putut înțelege. Este ca și cum i-ai spune unui copil de trei sau cinci ani despre câștigatul banilor sau întreținerea unei familii; el va auzi, dar ceea ce i se spune i se va părea atât de departe de el, că nu va putea înțelege și va fi dincolo de puterea lui de cuprindere. Oamenii s-ar cuveni să înțeleagă atât de multe din ceea ce vrea Dumnezeu să spună omenirii, dar din cauza staturii imature a omenirii sau din cauza proceselor din lucrarea lui Dumnezeu care nu au fost încă pe deplin dezvăluite omului, și pe care oamenii nu le-au experimentat încă, ei nu vor înțelege dacă vor ști aceste lucruri prea devreme. Chiar de ar fi ascultat, ar fi luat-o ca pe o doctrină și ar fi înțeles doar în mod literal, dar nu ar fi știut cu adevărat ceea ce spune Dumnezeu. Așadar, Dumnezeu nu vorbește. Este potrivit ca Dumnezeu să nu vorbească? Există vreun beneficiu pentru om? (Da.) Va întârzia acest lucru creșterea oamenilor? Cu siguranță nu va fi nicio întârziere, niciuna, nu va avea niciun impact asupra vieții tale de zi cu zi sau asupra căutării tale normale. Așadar, relaxează-te în inima ta și caută adevărul, deoarece acesta este cel mai important lucru; în cele din urmă, totul se rezumă la urmărirea adevărului. Dacă urmărești adevărul, atunci tainele unora dintre lucrurile pe care le face Dumnezeu, înțelepciunea Lui, minunăția și firea Lui în tot ce face și lucrurile pe care omenirea ar trebui să le înțeleagă vor deveni clare în mod treptat prin procesul urmării lui Dumnezeu. Sunt multe aspecte implicate în a ajunge să-L cunoști pe Dumnezeu, iar tu trebuie – în timpul interacțiunilor, asocierii și contactului cu Dumnezeu – să Îi experimentezi cuvintele, să Îi savurezi cuvintele, să Îi savurezi lucrarea, precum și luminarea și îndrumarea Lui. În timpul acestui proces, fără ca măcar să știi, vei dobândi cunoașterea de Dumnezeu; astfel, vei câștiga treptat o înțelegere a lui Dumnezeu prin procesul experimentării suveranității și aranjamentelor Sale în privința ta. Dacă nu treci prin aceste procese și doar te uiți zilnic spre cer cu ochii larg deschiși, bazându-te pe imaginația ta pentru a vedea lucrarea lui Dumnezeu, atunci nu vei reuși niciodată. În cele din urmă, vei sfârși îndoindu-te și spunând: „Unde este Dumnezeu? El a făcut Luna? Soarele răsare dimineața și apune seara – așa este Dumnezeu suveran peste toate?” Acest tip de înțelegere este găunos, iar convingerea ta va deveni doar vorbă goală. În cazul în care cineva te întreabă dacă tu crezi în Dumnezeu, îi spui: „Cred în Dumnezeu, am convingere, sunt creștin.” Dacă apoi te-ar întreba: „De ce nu ești budist?”, tu ai răspunde: „Nu budismul este adevărata cale, creștinismul este.” Faptul că poți spune doar asta dovedește că nu ai nicio experiență și nu ai câștigat nimic. Totul în ceea ce Îl privește pe Dumnezeu, tot ceea ce El are și este, firea Lui, suveranitatea Lui și aranjamentele făcute pentru omenire și pentru toate lucrurile, realitatea și acuratețea cuvintelor Sale și semnificația lor, edificarea, și valoarea pentru umanitate, ca și unele dintre modurile Lui de a lucra, cum ar fi încercările, disciplina, luminarea și iluminarea, mângâierea și îndemnurile, și ceva din îndrumarea Sa specială pentru om – dacă nu le-ai experimentat personal, dacă nu le-ai gustat cu adevărat, cum poate fi normală relația ta cu Dumnezeu? Poți să I te supui cu adevărat? Înțelegerea ta în ceea ce Îl privește pe Dumnezeu va fi întotdeauna sub semnul întrebării, o serie de semne de întrebare, fără niciun fel de înțelegere adevărată. Așadar, este normală relația ta cu Dumnezeu? Este aceasta cu adevărat relația dintre o ființă creată și Creator? Ce reprezintă mai precis acest semn de întrebare? Dumnezeu îți va fi întotdeauna nefamiliar, fie că vorbim de identitatea, statutul sau esența Lui. El nu e familia ta, nici ruda ta. Pare mereu un vizitator străin pe care nu L-ai cunoscut niciodată – așa că nu este ușor să explici care este de fapt relația ta cu Dumnezeu, dar cu siguranță nu e la înălțimea celei dintre o ființă creată și Creator.

Care sunt punctele cheie pentru a crede în Dumnezeu? Cum să transformi credința în Dumnezeu într-o realitate pe care oamenii ar trebui să o aibă în viață? Cum să atingi supunerea și să Îl dobândești pe Dumnezeu? Trebuie să te bazezi pe experimentarea cuvintelor Sale și, cel mai important, pe judecata și mustrarea Lui, înainte de a te putea supune și a-L dobândi pe Dumnezeu. Deși mulți oameni sunt dispuși să-și facă datoria, ei nu înțeleg cum să experimenteze lucrarea Lui. Pentru a face asta, trebuie să experimentezi judecata și mustrarea Lui, emondarea Lui, încercările și rafinarea. Trebuie să practici toate cerințele lui Dumnezeu, să pătrunzi în ele și să le îndeplinești. Asta se numește experimentarea lucrării lui Dumnezeu. Pentru a o experimenta trebuie să stabilești o relație normală cu El, mereu rugându-te Lui și căutând de la El cu o inimă supusă Lui. Indiferent ce se întâmplă sau ce dificultăți întâmpini, trebuie să te bazezi pe Dumnezeu și să privești în sus la Dumnezeu, găsind răspunsuri și calea în cuvintele Sale, și rugându-te și având părtășie mereu cu El. Să experimentezi lucrarea lui Dumnezeu înseamnă să fii în contact cu El și să te supui cuvintelor și lucrării Sale, să te rogi la El și să cauți îndrumarea Lui când ai probleme sau dificultăți. Odată ce ai multă experiență în acest mod și înțelegi adevărul, atunci vei fi învățat cum să aplici cuvintele lui Dumnezeu lucrurilor care se întâmplă. Există multe modalități de a le aplica: de exemplu, să te rogi și să cauți când se întâmplă lucruri și, astfel, să vezi cum cuvintele lui Dumnezeu spun clar cum ar trebui oamenii să acționeze, care sunt principiile și care sunt intențiile și cerințele lui Dumnezeu față de oameni. Când cunoști toate acestea și înțelegi dorințele lui Dumnezeu, atunci vei avea ceva cunoaștere și înțelegere a lui Dumnezeu. Când întâmpini încercări, ar trebui să cauți: „Ce spune cuvântul lui Dumnezeu despre o încercare așa grea? Care este scopul pentru care Dumnezeu îi testează pe oameni? De ce dorește El să îi testeze?” Cuvintele lui Dumnezeu spun că tu ești corupt, mereu răzvrătit și neascultător, și că nu I te supui, dar ai permanent închipuiri și noțiuni, iar Dumnezeu dorește să te curețe prin încercări. Indiferent ce experimentezi, fie că e vorba de persecuție și încercări sau emondare, disciplină și pedeapsă, și indiferent ce mediu îți așterne Dumnezeu sau ce metode folosește, trebuie întotdeauna să cauți răspunsul și fundamentul în cuvintele lui Dumnezeu și să cauți intențiile și cerințele Lui pentru tine. Altfel spus, orice s-ar întâmpla, prima dată trebuie să te gândești la ceea ce a spus Dumnezeu, cum dorește El ca oamenii să practice, care sunt cerințele Lui de la oameni și care sunt intențiile Lui. Înțelege aceste lucruri și vei ști cum să experimentezi lucrarea lui Dumnezeu. Dacă nu este loc pentru Dumnezeu în inima ta și nu iubești adevărul, dar te gândești în permanență la ce spun oamenii, cărțile sau oamenii faimoși sau măreți sau la ce fac non-credincioșii când se întâmplă acest lucru, atunci, dacă practici și cauți în acest mod, faci parte dintre neîncrezători, deoarece gândurile și calea ta sunt aceleași cu ale non-credincioșilor. Dacă ești o persoană care crede în Dumnezeu, dar gândirea ta este aceeași cu a non-credincioșilor și pășești pe calea lor, atunci aceasta este calea greșită și e o fundătură; nu e ceva ce ar face o persoană care crede în Dumnezeu, sau calea pe care ar trebui să meargă. În cadrul bisericii sunt asemenea oameni, iar ei fac parte dintre neîncrezătorii, non-credincioșii ascunși în biserică.

Cum sunt conectați omul și Dumnezeu? Cum poți să-L cunoști pe Dumnezeu? Cum lucrează El asupra omului? Prin folosirea cuvintelor Sale, prin care El Își dezvăluie intențiile, te îndrumă spre calea pe care ar trebui să o urmezi, te testează și îți spune care sunt standardele și cerințele Lui pentru tine. Fără ca măcar să-și dea seama, oamenii înțeleg toate aspectele adevărului în cuvintele lui Dumnezeu: principiile din spatele modului în care trebuie să se descurce cu oamenii și să rezolve chestiunile, cum să-și trateze frații și surorile, lucrarea bisericii și datoria lor, cum să experimenteze încercările, cum să-I fie loiali lui Dumnezeu, cum să renunțe, cum să trateze lumea non-credincioșilor și așa mai departe. Toate acestea sunt cuprinse în cuvântul lui Dumnezeu, așa cum l-a rostit către umanitate. Dar în ce măsură îl experimentează omul, până la urmă? Oamenii Îl pot vedea pe Dumnezeu în cuvintele Lui și vin față în față cu El. Cineva ar putea întreba: „Unde este Dumnezeul în care crezi?” Cei care nu au experimentat nu-și pot da seama: „Da, unde este Dumnezeu? El nu mi S-a arătat niciodată. Se spune mereu că El este în al treilea Cer, dar eu nu L-am văzut niciodată. Nu știu cât de mare sau de înalt este Dumnezeu de fapt, sau cât de atotputerni și omniscient.” Cei cu experiență ar spune: „Aceste lucruri nu au importanță. Am întâlnit cuvintele lui Dumnezeu chiar din prima zi din care am crezut în El. Acum cred în El de douăzeci sau treizeci de ani, iar în cuvintele Lui văd firea și esența Lui și am ceva înțelegere și cunoaștere în privința Lui. După ce am experimentat cuvintele Lui în toți acești ani, dacă într-o zi Dumnezeu ar veni și ar vorbi cu mine, ar interacționa cu mine, aș putea să confirm că El este Dumnezeul care a rostit acele cuvinte. El este Unicul în care cred, fără nicio îndoială! Indiferent cum arată, atât timp cât cuvintele Lui și acestea sunt de la aceeași sursă, atunci El este Dumnezeul în care cred, Dumnezeu din ceruri, Unicul care are suveranitate asupra sorții mele și a tuturor lucrurilor. Este El.” Atunci, ar mai fi nevoie ca Dumnezeu să-ți vorbească din cer? (Nu ar mai fi nevoie.) Astfel, indiferent ce formă sau imagine ia Dumnezeu, nu trebuie să o vezi. Nu e nevoie. Nu vei avea această curiozitate. Dar de ce? După acești ani de experiență, în contact cu Dumnezeu, deși nu poți spune că Îl cunoști sau că ești prea familiarizat cu El, cel puțin nu mai ești străin de El prin cuvintele Lui și experiența ta cu ele și cu lucrarea Lui. El este cu tine, îți îndrumă viața, are suveranitate asupra ta și asupra sorții tale în fiecare zi. Îți înțelege prea bine bucuria, supărarea, mânia și fericirea, iar tu le știi pe ale Lui. Nu Îl mai înțelegi greșit și nu te mai plângi de El, iar locul Lui în inima ta este de așa natură, că ai putea chiar spune că El este înscăunat acolo și domnește ca Rege, capabil să îți controleze întreaga ființă. Ce înseamnă „a domni ca Rege”? Înseamnă că folosești cuvintele lui Dumnezeu pentru a rezolva orice se întâmplă, iar cuvintele Lui sunt stăpânele inimii tale. Nu mai ești tu stăpânul. Cunoașterea și studiile tale, cărțile pe care le-ai citit, experiențele și evenimentele vieții tale – toate aceste nu te pot conduce. Cuvintele lui Dumnezeu te vor îndruma în toate, ele vor deveni îndreptarul vieții tale, revelate și trăite în fiecare zi a vieții tale reale. În acest fel vei avea adevărurile-realități. În același timp, dacă cineva te va întreba iar: „De vreme ce tu crezi în Dumnezeu, Îl cunoști?”, tu ai spune: „Îl cunosc puțin pe Dumnezeu. Nu îndrăznesc să rostesc cuvinte pentru a descrie cât de puternic și înțelept este El, nici nu îndrăznesc să Îl caracterizez, dar cel puțin știu că Dumnezeu este de nepătruns, atât de înțelept și minunat, și iubește atât de mult omenirea. Iubirea lui Dumnezeu este atât de măreață, de adevărată, iar firea Lui este atât de dreaptă!” Nu este această puțină cunoaștere mai valoroasă decât închipuirile și noțiunile iluzorii și opace ale oamenilor? (Ba da, este.) Așadar, de unde vin aceste lucruri de valoare? Ele vin din experimentarea cuvintelor lui Dumnezeu. Adică, după ce ai primit cuvintele lui Dumnezeu în toți acești ani, ele prind rădăcină în tine și încolțesc, înfloresc și dau roade, iar tu ai trăit realitatea cuvintelor Sale. Cum obții acest efect în timp ce trăiești cuvintele lui Dumnezeu? (Experimentând, puțin câte puțin, rânduielile lui Dumnezeu cu privire la oameni, evenimente și lucruri.) Vine din experiență, și anume din confirmarea constantă a cuvintelor lui Dumnezeu în această perioadă, confirmând că fiecare dintre propozițiile lui Dumnezeu reprezintă adevărul și ceea ce ai nevoie în viața ta. În acel moment, dacă cineva va spune: „Dumnezeul în care crezi nu este Dumnezeu, El nu există, nu poate fi văzut”, vei spune: „Nu ține de o persoană să decidă asupra existenței și suveranității lui Dumnezeu. Dumnezeu este cel care decide, faptul existenței și suveranității lui Dumnezeu asupra tuturor lucrurilor este cel care decide, experiența mea reală a lucrării lui Dumnezeu din acești ani este cea care decide, toate mărturiile de experimentare a lucrării lui Dumnezeu sunt cele care decid. Aceasta este dovada.” Asta înseamnă să depui mărturie pentru Dumnezeu. Dacă cineva ar spune din nou: „Unde este Dumnezeu?”, cum ai răspunde? (În inima fiecărei persoane care crede în El.) Dumnezeu trăiește deja în inimile oamenilor, dar El este de asemenea și în toate și printre toate, în jurul nostru. Aceasta este existența lui Dumnezeu. Tu nu o poți nega, iar ceea ce experimentezi este mai real decât ceea ce vezi. Chiar dacă L-ai vedea pe Dumnezeu, L-ai recunoaște? (Nu.) Dacă trupul spiritual al lui Dumnezeu ar coborî printre oameni și ar spune: „Eu sunt Dumnezeu”, ai fi uimit și ai spune: „Tu ești Dumnezeu? Cum se face că nu Te recunosc? Eu nu accept un Dumnezeu ca Tine!” De fapt, ți-ar fi frică. De ce ai avea o astfel de reacție? Pentru că tu nu-L cunoști pe Dumnezeu, așa că ai acest tip de atitudine și comportament față de El.

Care este cel mai important lucru la care să fii atent atunci când crezi în Dumnezeu? Ai putea spune că experimentarea cuvintelor Lui este cel mai important lucru. În procesul experimentării cuvintelor lui Dumnezeu, orice stări greșite au oamenii, stări de împotrivire față de Dumnezeu sau de răzvrătire, sau orice puncte de vedere false, trebuie toate schimbate și rezolvate cu adevărul. În acest fel, starea ta lăuntrică se va îmbunătăți treptat, relația ta cu Dumnezeu va deveni din ce în ce mai normală, iar tu vei simți existența lui Dumnezeu. Dacă relația ta cu Dumnezeu nu este normală, nu vei simți existența lui Dumnezeu. Nu este adevăr în toate acestea? Este adevărat în toate acestea. Dacă oamenii cred în Dumnezeu ca și cum ar trăi în vid, fără să fie în contact cu nimic, fără să vadă nimic, fără să știe nimic, desconsiderând lumea exterioară, precum călugărițele și călugării taoiști care practică acea cultivare ascetică, atunci aceasta nu este calea dreaptă. Dacă oamenii pot cerceta, înțelege și experimenta, atunci vor putea să vadă acțiunile lui Dumnezeu în multe lucruri. Însă, în prezent, sunt anumite chestiuni prea profunde și greu de înțeles pentru majoritatea oamenilor, așa că nu ar trebui să renunți la ceea ce îți este accesibil în căutarea a ceea ce îți este îndepărtat. Doar concentrează-te la cuvintele lui Dumnezeu și învață să te evaluezi după ele. Ce înseamnă să te evaluezi după ele? Înseamnă să vezi dacă ai vreuna dintre diferitele stări expuse de cuvintele lui Dumnezeu, în care stare ești, la ce se referă cuvintele lui Dumnezeu, și despre care stări omenești vorbește El. Toate acestea trebuie examinate și înțelese clar. Uneori oamenii aud o dată cuvintele lui Dumnezeu, dar le intră pe o ureche și le ies pe alta și se gândesc: „Cuvintele lui Dumnezeu nu îmi sunt adresate. Eu nu am această stare. El vorbește despre alți oameni.” Acesta este modul greșit de a le înțelege și arată că tot nu înțelegi cuvintele Lui, că acestea încă nu au efect asupra ta, și că încă nu le-ai digerat. Dobândește experiență până va veni ziua în care vei auzi cuvintele lui Dumnezeu expunându-i pe oameni și vei spune: „Dumnezeu vorbește despre mine.” Asta înseamnă să te evaluezi după cuvintele lui Dumnezeu. Acesta este însă doar începutul, doar startul intrării în cuvintele lui Dumnezeu – s-ar putea să nu știi care este de fapt această stare despre care vorbește El. Așa că trebuie să treci printr-o perioadă de căutare a ceea ce este adevărul din ceea ce spune Dumnezeu, care sunt cerințele Lui, și care este calea pe care El o dă omenirii. Asta implică detalii; nu e ca și cum ai putea să examinezi și să diseci o stare exterioară și să termini cu asta. Care este scopul lui Dumnezeu în a diseca starea oamenilor și în a-i face să o examineze? Să îi determine să se schimbe. Dumnezeu spune că aceasta este o stare greșită, iar dacă tu trăiești într-o asemenea stare sau ai acest gen de punct de vedere, atunci I te poți împotrivi lui Dumnezeu. Asta este răzvrătire, Îi displace lui Dumnezeu, și este o fire coruptă ce aparține Satanei și nu se aliniază la adevăr; trebuie să schimbi direcția. În timp ce schimbi direcția, trebuie să înțelegi care sunt cerințele lui Dumnezeu, faptul că este adevăr în aceste cerințe, iar tu trebuie să înțelegi intenția lui Dumnezeu și să cugeți: „Ce anume cere Dumnezeu în această chestiune? Cum schimb direcția, cum mă eliberez de acest tip de stare și cum o soluționez?” Asta implică căutarea adevărului. Nu este suficient doar să te evaluezi după cuvintele lui Dumnezeu – în plus, tot trebuie să înțelegi adevărul și să fii capabil să te înțelegi pe tine însuți. Atunci vei simți că cerințele lui Dumnezeu pentru omenire sunt mărețe și vei fi capabil să Îl slăvești din toată inima ta: „Dumnezeu este atât de înțelept, scrutând cea mai profundă parte a inimii omului! Dumnezeu mi-a expus starea, pe care nici nu știam că o am, pentru că Dumnezeu știe tot!” Asta e tot? Nu este nici pe departe de ajuns și nu este ceea ce Dumnezeu cere. El îți cere să renunți la acele stări negative, greșite, care izvorăsc din acele firi corupte și, odată ce le-ai rezolvat, să practici conform adevărului. Pe măsură ce înțelegerea ta despre adevăr se adâncește treptat, starea ta lăuntrică se va schimba complet și vei renunța la vechile puncte de vedere privitoare la lucruri, vei vedea că e fals, vei vedea unde este eroarea și care este esența acesteia, și astfel vei fi capabil să o rezolvi. Când vei putea renunța total la lucrurile lumești și la punctele de vedere satanice, chiar dacă e posibil să te simți golit pe dinăuntru, adevărurile pe care le-ai înțeles vor începe să îți umple inima. Ce punct de vedere corect vrea Dumnezeu să ai, ce vrea El ca tu să posezi, care puncte de vedere sunt corecte și care sunt greșite – există un proces de înțelegere a acestor lucruri care cere ca tu să cauți constant adevărul și să te adâncești în el, iar atunci când vei înțelege realmente adevărul, inima ta va fi cu desăvârșire plină și convinsă. Nu este ușor pentru cineva să creadă și să accepte adevărul. Toți oamenii au gânduri active, au gânduri și idei și firi corupte și, când nu au nimic de făcut, vor studia și vor analiza mereu dacă sunt bune sau rele cuvintele lui Dumnezeu. Dacă ar întâlni o persoană care înțelege adevărul și care-și împărtășește mărturia bazată pe experiență, atunci vor dobândi un oarecare beneficiu și edificare, dar dacă ar întâlni pe cineva care spune absurdități și puncte de vedere absurde, ar fi influențați de acesta. Aceasta este o stare normală. Dar, după ce vor experimenta destul, într-o zi vor recunoaște pe deplin că sunt adevărul cuvintele lui Dumnezeu și vor realiza unde au greșit. Dar poate realizarea să însemne că sunt capabili să pună în practică adevărul? (Nu, nu sunt capabili.) Tot nu sunt dispuși, gândindu-se: „Să mă neg pe mine însumi așa?” Ei tot vor să cerceteze cu atenție lucrurile și, indiferent ce gândesc în inimile lor, împotrivirea și firea lor coruptă sunt mereu acolo. Nu este atât de ușor pentru ei să accepte adevărul; nu îl pot accepta pur și simplu direct ca fiind adevărul. Chiar dacă știu în mod clar că este adevărul, ei tot nu îl pot pune în aplicare rapid și total. Asta confirmă faptul că în om sunt firi corupte și o esență satanică. Scopul lucrării lui Dumnezeu și al exprimării adevărului este acela de a rezolva firea coruptă a omului, de a scoate la suprafață corupția, de a o rezolva și de a o curăți bucățică cu bucățică. Punctele de vedere ale unei persoane vor fi treptat în acord cu cele ale lui Dumnezeu și ceea ce vor face ei se va alinia la adevăr. În orice privință vei fi de acord cu Dumnezeu, nu Îl vei înțelege greșit în acea privință. Oriunde ai neînțelegeri în ceea ce-L privește pe Dumnezeu, în acea privință ar trebui să cauți adevărul și să îl folosești pentru a rezolva neînțelegerea. Nu trebuie să insiști mereu în punctul tău de vedere, gândindu-te tot timpul că neînțelegerea ta este corectă și rațională, că e validă și are sens oriunde ai aplica-o. Lucrul acesta este ridicol. Oamenii au firi corupte – este normal pentru ei să fie puțin aroganți; se pot schimba atât timp cât acceptă adevărul. Este periculos dacă sunt absurzi și se agață de puncte de vedere incorecte și nu le va fi ușor să accepte adevărul și deseori îl vor înțelege greșit. Aceste tipuri de oameni sunt cei mai predispuși să aibă noțiuni și să fie potrivnici lui Dumnezeu; ei sunt tipul de oameni care aparțin Satanei. În ceea ce privește înțelegerea greșită a lui Dumnezeu, dacă cineva nu caută adevărul, va crede că ceea ce face Dumnezeu este greșit. Dacă în permanență Îl „contestă” pe Dumnezeu în acest fel, tot rivalizând și luptându-se cu El, în cele din urmă asta se va termina cu un eșec, iar acel om va fi complet umilit. Adevărul și Dumnezeu vor ieși mereu victorioși. Dacă ești capabil să îți menții o inimă supusă și să cauți și să accepți adevărul în disputa și lupta ta cu Dumnezeu, doar atunci inima ta poate fi schimbată și, în cele din urmă, va trebui să te supui înaintea cuvântului lui Dumnezeu. Experimentarea acestui proces este procesul prin care Dumnezeu îl mântuiește și-l câștigă pe om, iar cei care ar prefera să moară decât să accepte adevărul vor fi dezvăluiți și eliminați. Dacă tu poți accepta adevărul și te poți supune înaintea lui Dumnezeu, atunci ești o persoană care se supune lui Dumnezeu, care poate atinge compatibilitatea cu El, și niciodată nu se va mai răzvrăti și nu I se va mai împotrivi Lui. Indiferent câți ani au trecut de când cineva crede în Dumnezeu, atât timp cât poate accepta adevărul și reușește să I se supună Lui, atunci, în cele din urmă, va reuși să obțină o schimbare în viața-fire. Să-ți dau un exemplu. Să spunem că studiezi botanica sau agricultura și sădești zece semințe de pomi fructiferi. Din ceea ce ai învățat, din aceste zece semințe pot ieși zece copaci. Aceasta este o concluzie bazată pe fundamente științifice și teorie, și tu aderi la această concluzie. Așa că, atunci când Dumnezeu spune că din zece semințe pot crește unsprezece copaci, tu nu vei crede: „Este posibil? Cum să crească unsprezece copaci din zece semințe?” De fapt, mai este o sămânță ascunsă pe care tu nu ai văzut-o. Pe ce te bazezi când rămâi la punctul tău de vedere? Pe dovada științifică și pe cunoștințele pe care le-ai studiat – aceste lucruri îți controlează modul de gândire, iar tu nu poți vedea dincolo de acest orizont. Dacă le iei pe acestea ca standardul tău, atunci nu iei cuvintele lui Dumnezeu ca standard, iar aceasta este răzvrătirea umană. Te-ai gândi: „Am o bază, așadar cum poți Tu spune despre concluzia mea că nu este adevărul? Ceea ce spui Tu nu se bazează pe nimic, așadar, cum poți spune despre cuvintele Tale că reprezintă adevărul? Sunt total lipsite de fundament! Câți oameni au dovedit asta? Cine a dovedit asta? Cine a văzut asta? Unde sunt faptele?” Tu negi cuvintele lui Dumnezeu înainte să vezi faptele, întotdeauna adăugând un semn de întrebare cuvintelor Lui, întotdeauna negându-L, simțind permanent: „Ceea ce spune Dumnezeu este greșit; concluzia mea este cea corectă deoarece a fost dovedită. Sunt cadru universitar în domeniul acesta, sunt profesionist, așadar concluzia mea ar trebui să fie considerată corectă.” Tu echivalezi zece semințe cu zece copaci crescând, așa că nu Îl crezi pe Dumnezeu când spune că vor crește unsprezece copaci. Dar dacă rezultatul final și faptic va fi că vor crește unsprezece copaci, vei fi convins? (Da, voi fi.) Vei fi complet convins? Cum anume? (Am văzut faptele.) Când vei vedea faptele, vei începe să respingi cunoașterea acumulată și propria ta concluzie, și probabil va fi o luptă în inima ta: „Cum am putut să mă înșel? Ar putea, de fapt, știința să greșească?” În timpul acestui proces, oamenii vor studia și vor analiza dacă sunt corecte sau greșite cuvintele lui Dumnezeu și le vor compara: „Care sunt corecte, cuvintele lui Dumnezeu sau argumentele științifice? Care din ele este mai probabil să fie corecte?” Faptele sunt chiar aici, dar oamenii tot nu le pot accepta complet și trebuie să mai aștepte ceva ani până să fie pe deplin convinși de ceea ce Dumnezeu a făcut și să accepte cu adevărat. Dumnezeu nu vorbește și nici nu acționează fără temei; procesul acțiunilor Sale îți permite să experimentezi și să înveți de unul singur, până când vezi care sunt rezultatele. Ce câștigi tu din acest proces? Îți permite să ai o confirmare autentică a acțiunilor lui Dumnezeu. El nu te lasă să spui fără nicio bază: „Tu ești Dumnezeu, Tu ești măreț și nobil, înțelept și minunat.” El nu te lasă să depui mărturie pentru El în felul acesta; în schimb, El folosește aceste fapte pentru a te lăsa să experimentezi și să vezi tu singur. Dumnezeu nu îți va spune că este greșit că din zece semințe vor crește zece copaci. El nu va infirma ce spui sau nu Se va contrazice cu tine, ci va folosi fapte pentru a dovedi punctul de vedere și te va lăsa pe tine să te convingi singur. Poate că Dumnezeu ți-a spus acest lucru când aveai douăzeci de ani, dar nu ți-a zis: „Eu sunt adevărul, iar tu trebuie să Mă asculți.” Dumnezeu nu a spus asta; El doar a făcut-o, iar rezultatele se văd când ai treizeci de ani. Atât a durat. S-a contrazis Dumnezeu cu tine în acest timp? (Nu.) Atunci, cine s-a contrazis? Oamenii sunt aceia care se contrazic cu Dumnezeu și care gândesc mereu: „Dumnezeu greșește. Ceea ce spune și face El este neștiințific și nerezonabil.” Oamenilor le place să se contrazică cu Dumnezeu, dar El doar rămâne tăcut și continuă să acționeze. Zece ani mai târziu, tu vei descoperi un fapt și vei fi speriat: „Vai, punctul meu de vedere s-a dovedit a fi greșit!” Până să recunoști că te-ai înșelat, concluzia acelei chestiuni a prins de fapt deja contur, dar poți să accepți asta? Tu accepți doar un fenomen, dar în inima ta încă nu știi cu adevărat ce se întâmplă. De câți ani de experiență mai ai nevoie? S-ar putea să mai ai nevoie de încă un deceniu de experiență personală înainte să poți confirma că concluzia a ceea ce a făcut Dumnezeu în această chestiune a fost corectă și că Dumnezeu este adevărul și dreptatea, în timp ce tu greșești. Până la vârsta de patruzeci de ani, vei fi complet convins și vei spune: „Dumnezeu este adevărul, El chiar este Dumnezeu, iar ceea ce face El este atât de minunat și real! Dumnezeu este atât de înțelept!” Te vei nega pe tine însuți. Uite, de câți ani de experiență a fost nevoie? (De douăzeci de ani.) Și ce a făcut Dumnezeu în acești douăzeci de ani? El nu a folosit formule pentru a-ți spune, ca și cum ți-ar fi explicat ce reprezintă legile lui Newton – El a folosit fapte pentru a te face să vezi unele lucruri și te-a luminat și te-a îndrumat pentru a le înțelege prin fenomene și evenimente care se întâmplă în preajma ta. După trei sau cinci ani, vei dobândi puțină înțelegere și vei spune: „Am greșit, dar oare m-am înșelat complet?” Experimentează mai mult și Dumnezeu îți va arăta câteva fapte, iar când vei avea patruzeci de ani – deci după încă un deceniu – vei recunoaște că te-ai înșelat. Așa lucrează Dumnezeu, acestea sunt lucrurile pe care le face El. Prin ce proces poți recunoaște că tu greșești, iar Dumnezeu are dreptate? Prin procesul de întâmpinare a faptelor și sub luminarea și îndrumarea lui Dumnezeu, vei ajunge să ai această înțelegere. Este un astfel de proces; Dumnezeu nu îți dă pur și simplu o concluzie și te face să o crezi fără un fundament. Dacă Dumnezeu te-ar forța să înțelegi, ar fi în regulă? Dacă Dumnezeu te-ar controla cu forța pentru a te face să înțelegi, ai face-o, și ai ști oricum că Dumnezeu a avut dreptate. Dar intenția lui Dumnezeu nu este să-i transforme pe oameni în roboți. Nu asta este ceea ce vrea El. Vrea ca oamenii să înțeleagă adevărul, să facă propriile alegeri și să fie capabili să I se supună. Dar obținerea acestui rezultat necesită timp.

Ați experimentat până acum faptul că lucrarea lui Dumnezeu este practică? (Da.) Este foarte practică. Caracterul practic al lucrării lui Dumnezeu este în antiteză cu punctele de vedere închipuite, vagi, ale omului, așa că trebuie să reflectezi la acele lucruri din sinea ta care sunt închipuite sau goale și nepractice sau care nu au nicio bază în cuvântul lui Dumnezeu. Este corect să le respingi pe toate acestea, pur și simplu. Este cu siguranță corect și trebuie să experimentezi în acest fel. Câte lucruri a creat Dumnezeu, Creatorul tuturor lucrurilor? Cât de înțelept trebuie să fie El? Dacă tu crezi că vei fi capabil să experimentezi și să pricepi în profunzime acest lucru în trei sau cinci ani, este imposibil. Nu vei putea pricepe asta în profunzime nici după o viață de experiență. Așa că trebuie să fii cu picioarele pe pământ în timp ce experimentezi cuvintele lui Dumnezeu; pornește la scară mică, începe de la detalii și caută adevărurile-principii. Când întâlnești ceva ce nu poți pricepe în profunzime, învață să devii tăcut înaintea lui Dumnezeu și să cauți adevărul, fără să fii neliniștit sau nerăbdător. Cum poate cineva să fie tăcut înaintea lui Dumnezeu? Inima ta trebuie să se roage și să aibă părtășie cu El, și dacă nu poți deveni tăcut, atunci poți citi și poți cugeta la cuvintele lui Dumnezeu, sau poți cânta imnurile cuvintelor lui Dumnezeu. Toate acestea te vor ajuta să obții rezultatul de a fi tăcut înaintea lui Dumnezeu. Inima unei persoane va deveni tăcută când se va întoarce înaintea lui Dumnezeu; va simți că este inutil să facă lucruri sau să alerge de colo-colo pe-afară, că nu are nimic de câștigat. Atât timp cât oamenii sunt tăcuți înaintea lui Dumnezeu – fie citind cuvintele Lui, având părtășie despre adevăr sau cântând imnuri de slăvire a lui Dumnezeu – spiritul lor va câștiga ceva și va fi luminat, iar inima lor se va simți hrănită și împlinită. Treptat, vei vedea mai clar lucrarea lui Dumnezeu, vei putea să I te supui și vei câștiga adevărul și viața. Dacă oamenii vor să câștige adevărul și pe Dumnezeu, atunci ei trebuie să facă sacrificii, să îndure multă suferință și să consume timp și energie experimentând lucrarea lui Dumnezeu timp de mulți ani. Doar atunci pot câștiga adevărul și viața și toată mântuirea lui Dumnezeu.

11 octombrie 2017