Cerința lui Dumnezeu ca oamenii să fie onești este lucrul cel mai semnificativ. Din păcate, mulți nu înțeleg asta și ignoră această chestiune de a fi oameni onești. Dacă oamenii ar înțelege cu adevărat lucrarea lui Dumnezeu, ar ști că, după ce El Își încheie lucrarea de judecată din zilele de pe urmă, doar acei oameni onești, care au fost purificați de firile lor corupte și care s-au eliberat de înșelătorie și de minciuni, vor obține mântuirea Lui și vor fi calificați să intre în Împărăția Lui. Dacă, după mulți ani de credință în Dumnezeu, oamenii sunt în continuare plini de minciuni și de înșelătorie, dacă nu pot să se consume sincer pentru Dumnezeu și își îndeplinesc mereu îndatoririle într-un mod superficial, cu siguranță vor fi disprețuiți și respinși de El. Care va fi finalul lor? Cu siguranță, vor fi îndepărtați din biserică și eliminați. Astăzi, văzând că lucrarea lui Dumnezeu a ajuns la această etapă, ne amintim cum El ne-a cerut consecvent să fim onești. Acest lucru are o mare însemnătate. Nu este spus cu lejeritate și cu asta basta – de el depinde, direct, dacă omul poate sau nu să obțină mântuirea și să supraviețuiască și ce final și destinație va avea fiecare. Prin urmare, se poate spune cu certitudine că omul poate trăi o umanitate normală și poate obține mântuirea numai dacă se eliberează de firea sa înșelătoare și devine o persoană onestă. Cei care cred în Dumnezeu de mulți ani, dar sunt în continuare înșelători sunt meniți să fie eliminați.

Toți aleșii lui Dumnezeu practică acum îndeplinirea îndatoririlor, iar prin îndeplinirea îndatoririlor de către oameni, Dumnezeu desăvârșește un grup de oameni și elimină altul. Prin urmare, îndeplinirea datoriei este cea care dezvăluie fiecare tip de persoană și fiecare tip de persoană înșelătoare, neîncrezătoare și rea este dezvăluită și eliminată în îndeplinirea datoriei sale. Cei care își îndeplinesc îndatoririle cu devotament sunt oameni onești; cei care sunt în mod constant superficiali sunt oameni înșelători, alunecoși și sunt neîncrezători; iar cei care provoacă perturbări și tulburări în îndeplinirea îndatoririlor lor și care refuză să se pocăiască măcar puțin sunt oameni răi și antihriști. În momentul acesta, încă există o gamă largă de probleme în mulți dintre cei care îndeplinesc îndatoriri. Unii sunt mereu foarte pasivi în îndatoririle lor, stând, așteptând și bazându-se mereu pe alții. Ce fel de atitudine este aceasta? Este iresponsabilitate. Casa lui Dumnezeu ți-a rânduit să îndeplinești o datorie, și totuși, au trecut câteva zile, iar tu încă nu ai făcut nicio lucrare concretă. Nu ești de găsit nicăieri la locul de muncă, iar mulți oameni nu te pot găsi când au probleme care trebuie rezolvate. Nu ți-ai asumat lucrarea aceasta. Dacă un conducător se va interesa de lucrare, ce îi vei spune? Ești perfect conștient că aceasta este o lucrare pe care s-ar cuveni să o faci, dar nu o faci. Ce-ți trece, oare, prin minte? Nu faci nicio lucrare pentru că ești incapabil? Sau ești doar lacom de confort? Care anume este atitudinea pe care o ai față de datoria ta? Tu vorbești numai despre cuvinte și doctrine și spui numai lucruri care sună plăcut, dar nu faci nicio lucrare concretă. Dacă nu dorești să-ți îndeplinești datoria, ar trebui să demisionezi. Nu rămâne în poziția ta fără să faci nicio lucrare reală. Nu înseamnă asta să le faci rău aleșilor lui Dumnezeu și să întârzii lucrarea bisericii? Din felul în care vorbești, pari a înțelege tot felul de doctrine, dar când ești rugat să îndeplinești o datorie, ești superficial și deloc conștiincios. Înseamnă acest lucru că te consumi sincer pentru Dumnezeu? Nu ești sincer când vine vorba de Dumnezeu, dar simulezi sinceritatea. Ești capabil să-L înșeli? Din felul în care vorbești de obicei, pari să ai o credință foarte mare și chiar aspiri să fii un stâlp al bisericii și piatra ei de temelie. Însă când îndeplinești o datorie, ești mai puțin util decât un băț de chibrit. Nu înseamnă asta să încerci să-L înșeli pe Dumnezeu în mod deliberat? Știi ce va rezulta din încercarea ta de a-L înșela pe Dumnezeu? Te va disprețui, te va respinge și te va elimina! Toți oamenii sunt dezvăluiți în îndeplinirea îndatoririlor lor – atât timp cât cineva și-a asumat o datorie, nu va trece mult până când se va dezvălui dacă este o persoană onestă sau una înșelătoare și dacă este sau nu iubitoare de adevăr. Cei care iubesc adevărul își pot face îndatoririle cu sinceritate și pot susține lucrarea casei lui Dumnezeu. Cei care nu iubesc adevărul nu susțin deloc lucrarea casei lui Dumnezeu și sunt iresponsabili în îndeplinirea îndatoririlor lor. Acest lucru le este imediat clar celor cu perspicacitate. Oricine își face datoria prost nu este un iubitor al adevărului sau o persoană cinstită; toți oamenii de acest fel sunt unii care vor fi dezvăluiți și eliminați. Pentru a-și face bine datoria, oamenii trebuie să aibă un simț al responsabilității și trebuie să poarte o povară. În acest fel, lucrarea va fi cu siguranță făcută corespunzător. Ceea ce este îngrijorător este atunci când cineva nu poartă o povară sau nu are un simț al responsabilității și trebuie să fie îndemnat să acționeze; când e mereu superficial; și când încearcă să dea vina pe alții atunci când apar probleme, ceea ce va duce la întârzieri în rezolvarea lor. S-ar mai putea face bine lucrarea atunci? Ar putea îndeplinirea datoriei lor să dea vreun rezultat în acest fel? Orice rânduiește biserica să facă, el nu va dori să facă, iar când vede pe alții care au nevoie de ajutor în ceea ce fac, îi ignoră. Doar atunci când i se ordonă să facă ceva, nu are de ales și face puțin din acel lucru. Aceasta nu înseamnă să-ți faci datoria – aceasta înseamnă să fii un muncitor angajat! Când un muncitor angajat face o lucrare pentru un angajator, este plătit atât timp cât își face munca, făcând bani pentru câte ore a lucrat; el doar își așteaptă remunerația. Se teme să facă vreo lucrare pe care șeful său nu o vede, de teamă să nu cumva să nu fie recompensat pentru ceva ce făcut. Vrea mereu să facă doar lucrarea prin care se remarcă. Acest lucru arată că nu are loialitate. De multe ori, voi sunteți incapabili să răspundeți când sunteți întrebați despre aspectele legate de lucru. Voi toți ați luat parte la lucrare, dar nu ați întrebat niciodată cum merge lucrarea și nu v-ați gândit niciodată cu atenție la acest lucru. De fapt, având în vedere calibrul și cunoștințele voastre, nu ar trebui să fie cazul să nu știți nimic. Deci de ce majoritatea dintre voi nu puteți spune nimic despre lucrare? Poate că este pentru că voi chiar nu știți ce să spuneți – nu știți dacă lucrurile merg bine sau dacă merg prost. Există două motive pentru acest lucru: unul este că nu ați pus deloc suflet în aceste lucruri; nu v-a păsat niciodată de ele și le-ați tratat mereu doar ca pe niște sarcini de îndeplinit. Celălalt este că sunteți iresponsabili și nu sunteți dispuși să vă pese de aceste lucruri. Dacă ți-ar păsa cu adevărat și ai pune cu adevărat suflet în ele, ai avea perspective și opinii cu privire la toate aspectele. A nu avea opinii sau perspective este adesea un rezultat al faptului de a fi indiferent și apatic și de a nu-ți asuma nicio responsabilitate. Nu pui suflet în datoria ta, nu îți asumi nicio responsabilitate pentru ea, nu ești dispus să plătești un preț sau să întrebi cum merg lucrurile, nu vrei să-ți faci griji și nu dorești să consumi mai multă energie decât este necesar; ești pur și simplu mulțumit să fii un subaltern. Nu ești diferit de un non-credincios care face o treabă pentru șeful său. Lui Dumnezeu Îi displace și nu acceptă acest tip de îndeplinire a datoriei. Nu poate câștiga aprobarea Sa.

Odată, Domnul Isus a spus: „Căci celui ce are i se va da și va avea din abundență, dar de la cel ce nu are se va lua chiar și ce are” (Matei 13:12). Care este însemnătatea acestor cuvinte? Ele înseamnă că dacă nici măcar nu-ți îndeplinești datoria sau sarcina sau nu te dedici acesteia, Dumnezeu îți va lua ce ți-a aparținut cândva. Ce înseamnă „îți va lua”? Cum îi face asta pe oameni să se simtă? E posibil să eșuezi să realizezi ceea ce calibrul și darurile tale ți-ar fi putut permite, să nu simți nimic și să fii exact ca un non-credincios. Asta înseamnă să îți fie luat totul de către Dumnezeu. Dacă, în datoria ta, ești neglijent, nu plătești un preț și nu ești sincer, Dumnezeu îți va lua ceea ce a fost cândva al tău, îți va lua dreptul de a-ți îndeplini datoria, nu-ți va da acest drept. Fiindcă Dumnezeu ți-a oferit talente și calibru, dar tu nu ți-ai făcut datoria cum se cuvine, nu te-ai consumat pentru Dumnezeu, nu ai plătit un preț și nu ai pus suflet în asta, nu numai că Dumnezeu nu te binecuvântează, dar îți va și lua ce ai avut cândva. Dumnezeu îi înzestrează pe oameni cu talente, le dă abilități speciale, precum și inteligență și înțelepciune. Cum ar trebui oamenii să folosească aceste lucruri? Trebuie ca abilitățile tale speciale, harurile, inteligența și înțelepciunea ta să le dedici datoriei tale. Trebuie să îți folosești inima și să pui în aplicare tot ce știi, tot ceea ce înțelegi și tot ceea ce poți dobândi pentru datoria ta. Făcând astfel, vei fi binecuvântat. Ce înseamnă să fii binecuvântat de Dumnezeu? Cum îi face asta pe oameni să se simtă? Că au fost luminați și îndrumați de Dumnezeu și că au o cale când își îndeplinesc datoria. Altor oameni s-ar putea să li se pară că lucrurile pe care le-ai învățat și calibrul tău nu ți-ar putea permite să duci lucrurile până la capăt, dar dacă Dumnezeu lucrează și te luminează, nu doar că vei fi capabil să înțelegi și să faci acele lucruri, ci și să le faci bine. În final, chiar te vei întreba în sinea ta: „Înainte, nu eram atât de priceput, dar acum sunt atât de multe lucruri înlăuntrul meu, toate pozitive. Nu am studiat niciodată acele lucruri, dar acum, deodată, le înțeleg pe toate. Cum de am devenit deodată atât de deștept? Cum de sunt acum atât de multe lucruri pe care pot să le fac?” Nu vei putea explica acest lucru. Aceasta este luminarea și binecuvântarea lui Dumnezeu; acesta este felul în care Dumnezeu binecuvântează oamenii. Dacă nu simți asta când îți faci datoria sau slujba, atunci nu ai fost binecuvântat de Dumnezeu. Dacă a-ți face datoria ți se pare mereu lipsit de sens, dacă simți că nu este nimic de făcut și nu te poți hotărî să contribui, dacă nu primești niciodată luminarea și simți că nu ai niciun strop de istețime sau înțelepciune pe care să-l folosești, asta înseamnă că ai probleme. Arată că nu ai motivul potrivit sau calea potrivită pentru a-ți îndeplini datoria, iar Dumnezeu nu aprobă acest lucru, iar starea ta este anormală. Trebuie să te examinezi: „De ce îmi lipsește calea de a-mi îndeplini datoria? Am studiat acest domeniu și se încadrează în sfera specializării mele – ba chiar mă pricep la asta. De ce atunci când încerc să-mi aplic cunoștințele, nu pot s-o fac? De ce nu pot să le folosesc? Oare e un accident?” Este aceasta o întâmplare? Există o problemă aici. Când Dumnezeu binecuvântează pe cineva, acea persoană devine inteligentă și înțeleaptă, limpede în toate chestiunile, precum și pasionată, vigilentă și deosebit de pricepută; va avea talent și va fi inspirată în tot ceea ce face și va crede că tot ceea ce face este atât de ușor și că nicio dificultate nu-i poate sta în cale – este binecuvântată de Dumnezeu. Dacă cineva consideră că totul e foarte greu și, orice ar face, este neîndemânatic, predispus la denaturări și dezorientat, dacă nu înțelege nimic din ce i se spune, atunci ce înseamnă asta? Înseamnă că nu are îndrumare din partea lui Dumnezeu și nu are binecuvântarea lui Dumnezeu. Unii oameni spun: „M-am străduit, deci de ce nu văd binecuvântările lui Dumnezeu?” Dacă doar te străduiești și faci eforturi, dar nu cauți să acționezi conform adevărurilor-principii, atunci faci lucrurile de mântuială în datoria ta. Cum ai putea să vezi binecuvântările lui Dumnezeu? Dacă ești mereu neglijent în îndeplinirea datoriei tale și niciodată conștiincios, nu vei fi luminat sau iluminat de Duhul Sfânt și nu vei avea îndrumarea lui Dumnezeu sau lucrarea Sa, iar acțiunile tale nu vor da roade. Este foarte greu să îndeplinești bine o datorie sau să gestionezi bine o problemă bazându-te pe puterea și învățarea umană. Toți cred că știu un lucru sau două, că au o anumită pricepere, dar îndeplinesc fără succes lucrurile, iar acestea merg mereu prost, stârnind comentarii și râsete. Acest lucru reprezintă o problemă. În mod clar, cineva poate să nu fie bun de nimic, dar să creadă că are pricepere și să nu cedeze în fața nimănui. Acest lucru are de-a face cu o problemă din natura omului. Cei care nu se cunosc pe ei înșiși sunt cu toții așa. Pot astfel de oameni să-și îndeplinească bine îndatoririle? Nu numai că nu sunt capabili să-și îndeplinească bine îndatoririle, dar sunt predispuși să eșueze lamentabil. Unii oameni nu pot face bine nicio datorie, totuși continuă să încerce să-și asume roluri superioare și să dea ordine altora. Astfel de oameni nu realizează nimic – nu sunt capabili nici să predice Evanghelia sau să le mărturisească celorlalți și nu au nicio vorbă de împărtășit despre adevăr. Astfel de oameni sunt goi pușcă, sărăciți și jalnici! Toți cei care nu urmăresc adevărul își îndeplinesc îndatoririle cu o mentalitate lipsită de responsabilitate. „Dacă o persoană conduce, eu o urmez; indiferent încotro conduce, eu merg. Voi face orice mă va pune să fac. Cât despre a-mi asuma responsabilitatea și grija sau a depune mai mult efort pentru a face ceva, a face un lucru din toată inima și cu toată puterea mea – pentru acest lucru, nu sunt pregătit.” Acești oameni nu sunt dispuși să plătească prețul. Sunt dispuși doar să depună efort, nu să-și asume responsabilitatea. Nu aceasta este atitudinea cu care cineva îndeplinește cu adevărat o datorie. O persoană trebuie să învețe să-și pună inima în îndeplinirea datoriei sale, iar o persoană care are conștiință poate să realizeze acest lucru. Dacă cineva nu își pune niciodată inima în îndeplinirea datoriei personale, înseamnă că nu are conștiință, iar cei lipsiți de conștiință nu pot să dobândească adevărul. De ce spun Eu că nu pot să dobândească adevărul? Ei nu știu să se roage lui Dumnezeu și să caute luminarea Duhului Sfânt, nici cum să țină cont de intențiile lui Dumnezeu, nici să-și pună inima în a medita la cuvintele lui Dumnezeu, nici nu știu cum să caute adevărul, cum să caute să înțeleagă cerințele lui Dumnezeu și dorințele Lui. Asta înseamnă să nu fii capabil să cauți adevărul. Experimentați stări în care, indiferent ce vi se întâmplă sau ce fel de datorie ați îndeplini, puteți adesea să vă liniștiți înaintea lui Dumnezeu și să vă puneți inimile în a medita la cuvintele Lui, în a căuta adevărul și în a chibzui la modul în care puteți să îndepliniți acea datorie într-un mod care este în concordanță cu intențiile lui Dumnezeu și ce adevăruri ar trebui să dețineți pentru a îndeplini această datorie conform standardului? Sunt multe momente în care căutați adevărul în acest fel? (Nu.) A pune suflet în datoria ta și a-ți putea asuma responsabilitatea presupun să înduri greutăți și să plătești un preț – nu e suficient doar să vorbești despre aceste lucruri. Dacă nu-ți pui inima în datoria ta, dorindu-ți în schimb să depui efort mereu, atunci cu siguranță datoria ta nu va fi bine făcută. Pur și simplu vei face lucrurile mecanic și nimic mai mult și nu vei ști dacă ți-ai făcut datoria bine sau nu. Dacă îți pui inima în ea, vei ajunge treptat să înțelegi adevărul; dacă nu faci asta, atunci nu-l vei înțelege. Când pui suflet în îndeplinirea datoriei și în urmărirea adevărului, vei ajunge treptat să înțelegi intențiile lui Dumnezeu, să-ți descoperi propria corupție și propriile lipsuri și să ajungi să-ți înțelegi toate diferitele stări. Atunci când te concentrezi doar pe a depune efort și nu îți pui inima în a reflecta asupra ta, nu vei fi capabil să descoperi adevăratele stări din inima ta și diversele reacții și dezvăluiri ale corupției pe care le ai în diferite împrejurări. Dacă nu știi care vor fi consecințele atunci când problemele rămân nerezolvate, atunci ești în mare necaz. Prin urmare, să crezi în Dumnezeu într-o manieră confuză este inacceptabil. Trebuie să trăiești înaintea lui Dumnezeu tot timpul, în toate locurile; orice ți se întâmplă, trebuie să cauți întotdeauna adevărul și, în timp ce faci acest lucru, trebuie să și reflectezi asupra ta și să știi ce probleme există în starea ta și să cauți imediat adevărul pentru a le rezolva. Numai în acest fel poți să-ți îndeplinești bine datoria și să eviți să întârzii lucrarea bisericii. Mai presus de toate, nu doar că vei putea să-ți realizezi bine datoria, dar vei avea și intrare în viață și vei fi capabil să-ți înlături firile corupte. Numai așa poți pătrunde în adevărul-realitate. Dacă ceea ce contempli adesea în inima ta nu sunt lucruri legate de datoria ta sau lucruri care au de-a face cu adevărul și, în schimb, ești prins în lucruri exterioare și trăiești absorbit de lucruri trupești, oare vei fi capabil să înțelegi adevărul? Vei fi capabil să-ți îndeplinești bine datoria și să trăiești înaintea lui Dumnezeu? Cu siguranță, nu. O astfel de persoană nu poate obține mântuirea.

A crede în Dumnezeu înseamnă a merge pe calea cea dreaptă în viață și adevărul trebuie urmărit. Aceasta este o chestiune de spirit și de viață și este un lucru diferit de căutarea bogăției și gloriei de către necredincioși, de a-și face un nume etern pentru ei înșiși. Acestea sunt căi separate. La slujbele lor, non-credincioșii se gândesc la cum pot să lucreze mai puțin și să câștige mai mulți bani, la trucurile dubioase pe care le-ar putea face pentru a câștiga mai mult. Se gândesc toată ziua la cum să se îmbogățească și să sporească averea familiei și chiar inventează mijloace fără scrupule pentru a-și atinge scopurile. Aceasta este calea răului, calea Satanei și este calea pe care merg non-credincioșii. Calea parcursă de credincioșii în Dumnezeu este cea a urmăririi adevărului și a dobândirii vieții; este calea urmăririi lui Dumnezeu și a dobândirii adevărului. Cum ar trebui să practici pentru a dobândi adevărul? Trebuie să citești, să practici și să experimentezi cu sârguință cuvintele lui Dumnezeu – numai după ce vei face asta, vei înțelege adevărul. Iar când înțelegi adevărul, trebuie să te gândești cum să-ți îndeplinești bine datoria, astfel încât să poți face lucrurile conform principiilor, și cum să ajungi să te supui lui Dumnezeu. Asta necesită practicarea adevărului. Practicarea adevărului nu este o chestiune ușoară: nu numai că trebuie să cauți adevărul, trebuie și să reflectezi și să știi dacă ai idei și noțiuni eronate și, dacă există probleme, trebuie să ai părtășie despre adevăr ca să le rezolvi. Când înțelegi principiile practicării adevărului, atunci poți să practici adevărul. Și numai practicând adevărul poți să pătrunzi în adevărul-realitate și să devii cineva care se supune lui Dumnezeu. Practicând și experimentând în felul acesta, îți vei schimba firile și vei obține adevărul, fără ca măcar să-ți dai seama. Non-credincioșii se luptă mereu pentru faimă, câștig și statut. Drept urmare, merg pe calea răului, devenind tot mai depravați și tot mai vicleni și înșelători și tot mai calculați și conspirativi; inimile lor devin tot mai rele și ei devin tot mai de neînțeles și mai enigmatici – aceasta este calea non-credincioșilor. Calea celor care cred în Dumnezeu este exact opusul acesteia. Credincioșii în Dumnezeu vor să se separe de această lume rea și de omenirea rea; vor să urmărească adevărul și să-și purifice corupția. Inimile lor sunt statornice și împăcate doar când trăiesc asemănare umană; vor să-L cunoască pe Dumnezeu, să se teamă de El, să se ferească de rău și să câștige aprobarea și binecuvântările lui Dumnezeu. Asta urmăresc cei care cred în El. Dacă tu crezi în Dumnezeu de mulți ani, înțelegi realmente adevărul și te-ai schimbat, cu cât ceilalți interacționează mai mult cu tine, cu atât vor simți că ești onest – onest în discursul tău și onest în îndeplinirea datoriei tale – un om care este complet deschis, cu nimic de ascuns și care vorbește și acționează într-un mod transparent. Prin lucrurile pe care le spui, părerile pe care le exprimi, lucrurile pe care le faci, datoria pe care o îndeplinești și prin atitudinea onestă pe care o ai în conversațiile cu ceilalți, oamenii pot să-ți vadă inima și să vadă cum te porți, care sunt preferințele tale și ce scopuri urmărești. Pot vedea clar că ești o persoană bună și onestă și că mergi pe calea cea dreaptă. Asta arată că te-ai schimbat. Dacă tu crezi în Dumnezeu și îndeplinești o datorie de mult timp, dar oamenii cu care interacționezi consideră mereu că nu ești transparent în ceea ce spui, că părerile tale sunt neclare și nu-ți pot vedea limpede inima în acțiunile tale, dacă ei consideră constant că ai lucruri ascunse în adâncul inimii, asta arată că ești o persoană secretoasă, care știe cum să se mascheze, cum să se deghizeze și să se ascundă. Dacă, până și după mai mulți ani de interacțiune cu tine, ceilalți sunt incapabili să-ți înțeleagă pe deplin inima și tot ce văd sunt temperamentul și personalitatea ta în loc să-ți vadă firea sau esența, asta demonstrează că tu trăiești în continuare conform firii tale satanice. Cu cât ești mai viclean, cu atât mai mult demonstrează asta că nu ești o persoană bună, că îți lipsește umanitatea și că ești al diavolilor și al Satanei. Dacă nu câștigi niciun adevăr, iar firile tale corupte nu sunt purificate indiferent de câți ani crezi în Dumnezeu, va fi foarte dificil ca o persoană ca tine să obțină mântuirea și dacă, în ciuda capacității tale de a fi echivoc, a calităților tale oratorice, a inteligenței tale, a reacțiilor rapide și a priceperii tale de a gestiona lucrurile, cei care interacționează cu tine nu se simt niciodată în largul lor și simt că nu se pot baza pe tine, nu ești de încredere și ești de neînțeles, atunci ai necazuri. Asta indică faptul că nu te-ai schimbat deloc în timp ce ai crezut în Dumnezeu și că nu crezi cu adevărat în El. Ai experimentat până acum vreo schimbare reală în credința ta în Dumnezeu? Interacționezi cu alții cu o atitudine de onestitate? Simt alții că ești sincer? (Când vine vorba de lucruri care-mi sunt de folos imediat, pot minți și înșela, dar când nu-mi sunt de folos imediat, pot spune adevărul și-mi pot deschide puțin inima.) (Sunt selectiv în lucrurile pe care le spun – pe unele le spun deschis, dar lucrurile ascunse în adâncul inimii mele rămân mascate. Când interacționez cu alții, tind în continuare să mă ascund și să mă deghizez.) Asta înseamnă că trăiți în firea voastră coruptă. Dacă nu urmăriți adevărul și nu vă înlăturați firile corupte, cum vă puteți schimba? Sunteți cu toții oameni care îndeplinesc îndatoriri. Cel puțin trebuie să ai o inimă onestă și să-I permiți lui Dumnezeu să vadă că ești sincer – numai atunci poți dobândi luminarea, iluminarea și îndrumarea lui Dumnezeu. Acceptarea scrutării lui Dumnezeu este lucrul cel mai important pentru tine. Indiferent ce bariere există între tine și alți oameni, câtă importanță acorzi propriei vanități și mândrii și ce intenții ai despre care nu te poți deschide într-o manieră curată, simplă, toate acestea trebuie să se schimbe treptat. Toată lumea trebuie să iasă pas cu pas din aceste firi corupte și dificultăți și să depășească obstacolele pe care le ridică firile lor corupte. Înainte de a depăși aceste obstacole, ai tu de fapt o inimă cinstită față de Dumnezeu? Ascunzi și tăinuiești lucruri față de El sau încerci să te deghizezi înaintea Lui și să-L înșeli? Ar trebui să îți fie clar acest lucru în inima ta. Dacă ai aceste lucruri în inima ta, ar trebui să accepți scrutarea lui Dumnezeu. Nu trebuie să ai o mentalitate de a lăsa lucrurile la voia întâmplării și să spui: „Nu vreau să mă consum pentru Dumnezeu toată viața mea. Încă trebuie să-mi întemeiez o familie și să-mi trăiesc propria viață. Să sperăm că Dumnezeu nu mă va scruta și nu mă va condamna.” Dacă ascunzi toate aceste lucruri de Dumnezeu – adică, ascunzi de Dumnezeu intențiile, obiectivele, planurile, schița vieții, care există în adâncul inimii tale, perspectivele tale asupra multor lucruri și perspectivele tale asupra credinței în Dumnezeu – atunci ai probleme grave. Dacă ascunzi aceste lucruri lipsite de valoare și nu cauți adevărul pentru a le rezolva, asta arată că nu iubești adevărul și că îți este greu să accepți și să dobândești adevărul. Poți ascunde lucruri de alți oameni, dar nu le poți ascunde de Dumnezeu. Dacă nici măcar nu poți să-ți pui credința în Dumnezeu, de ce crezi în El? Dacă ai unele secrete și ești îngrozit că oamenii te vor privi de sus dacă le împărtășești, lipsindu-ți curajul de a deschide gura, atunci te poți deschide față de Dumnezeu într-un mod curat, simplu. Ar trebui să te rogi lui Dumnezeu – mărturisește-I intențiile abjecte pe care le nutrești în credința ta în El, lucrurile pe care le-ai făcut de dragul viitorului și destinului tău și modurile în care te-ai străduit pentru faimă și câștig și deschide-te în legătură cu aceste lucruri față de El; nu I le ascunde. Indiferent față de câți oameni îți închizi inima, nu-ți închide inima față de Dumnezeu – trebuie să-ți deschizi inima față de El. Acesta este cel mai mic grad de sinceritate pe care ar trebui să-l aibă cei care cred în El. Dacă inima ta este deschisă față de Dumnezeu și nu este închisă față de El și poți accepta scrutarea Sa, cum te va privi El? Chiar dacă s-ar putea să nu te deschizi față de alții, dacă te poți deschide față de Dumnezeu, El va vedea că ești cinstit și că ai o inimă cinstită. Inima ta cinstită este deschisă scrutării Sale, iar în ochii Săi este prețioasă – în acest caz, Dumnezeu va avea cu siguranță de lucrat asupra ta. De exemplu, dacă ai făcut ceva înșelător față de Dumnezeu, El te va disciplina. Atunci trebuie să accepți disciplinarea Sa și să te pocăiești și să mărturisești degrabă înaintea Lui. Recunoaște-ți greșelile, recunoaște-ți răzvrătirea și corupția, acceptă mustrarea și judecata lui Dumnezeu și ajungi să-ți cunoști firile corupte. Practică în conformitate cu cuvintele Sale și pocăiește-te cu adevărat. Aceasta va fi dovada credinței tale sincere în Dumnezeu și a credinței tale autentice în El.

Pentru a practica să fii o persoană onestă, mai întâi trebuie să înveți să îți deschizi inima în fața lui Dumnezeu și să-I spui cuvinte sincere în rugăciunile din fiecare zi. De exemplu, astăzi spui o minciună pe care nimeni nu o observă, dar îți lipsește curajul de a te deschide față de toată lumea în legătură cu ea – cel puțin, ar trebui să aduci imediat greșelile, minciunile și falsitățile pe care le-ai examinat și descoperit înaintea lui Dumnezeu pentru a reflecta, spunând: „Dumnezeule, am mințit din nou pentru a-mi proteja propriile interese. Acest lucru a fost greșit. Te rog să mă disciplinezi dacă mai mint.” Dumnezeu acceptă o astfel de atitudine și Și-o va aminti. S-ar putea să necesite un efort susținut din partea ta pentru a rezolva această fire coruptă înșelătoare de a spune minciuni, dar nu te îngrijora. Deoarece Dumnezeu este cu tine, El te va îndruma și te va ajuta să depășești obstacol după obstacol, dându-ți curajul de a trece de la a nu-ți recunoaște niciodată minciunile la a-ți recunoaște minciunile și a fi capabil să te deschizi și să te destăinui, nu doar recunoscându-ți minciunile, ci și fiind capabil să te deschizi și să destăinui motivele pentru care minți și care sunt intențiile și scopurile tale atunci când minți. Când vei avea curajul să depășești acest obstacol, să te eliberezi din cușca în care te-a pus Satana și de sub controlul pe care îl exercită asupra ta și să ajungi progresiv într-un punct în care nu minți, vei ajunge treptat să trăiești în lumină, cu îndrumarea și binecuvântarea lui Dumnezeu. Când vei depăși obstacolul de a fi constrâns de trup și nu vei mai fi înrobit de sentimente, mândrie, statut sau interese personale și vei putea să te supui adevărului, să te deschizi, să te destăinui, să faci o recunoaștere publică și să fii lipsit de îndoieli, vei fi descătușat și liber. Când vei trăi în acest fel, nu numai că oamenii te vor plăcea, dar și Dumnezeu o va face. Deși s-ar putea ca uneori să mai faci greșeli sau să încalci principiile, s-ar putea ca uneori să mai spui minciuni sau să afișezi o fațadă și uneori să vorbești și să acționezi cu intenții personale, cu dorințe egoiste sau cu gânduri și comportamente egoiste și josnice, vei putea să accepți scrutarea lui Dumnezeu, să-ți destăinui intențiile, starea concretă și firile corupte înaintea Lui și să cauți adevărul de la El. După ce ai înțeles adevărul, vei avea o cale de practică. Când calea ta de practică este corectă și mergi în direcția bună, viitorul tău va fi frumos și luminos. Astfel, vei trăi cu pace în inimă, spiritul îți va fi hrănit și te vei simți împlinit și vei simți bucurie. Dacă nu poți să te eliberezi de constrângerile trupului, dacă ești mereu constrâns de sentimente, de interese personale și de filosofiile Satanei, dacă vorbești și acționezi mereu într-un mod secretos și te ascunzi mereu în umbră, atunci trăiești sub controlul Satanei. Dar, dacă înțelegi adevărul, dacă ești capabil să te eliberezi de constrângerile trupului și să practici adevărul, treptat, vei ajunge să dobândești asemănare umană. Vei fi deschis și onest în cuvintele și faptele tale și îți vei putea destăinui opiniile, ideile și greșelile făcute, permițându-le tuturor să le vadă clar. În cele din urmă, oamenii te vor recunoaște ca pe o persoană transparentă. Ce este o persoană transparentă? Este cineva care vorbește cu o onestitate excepțională, ale cărei cuvinte sunt considerate ca fiind adevărate de toată lumea. Chiar dacă minte neintenționat sau spune ceva greșit, oamenii o vor putea ierta, știind că a fost fără intenție. Dacă își dă seama că a mințit sau a spus ceva greșit, își cere scuze și se corectează. Aceasta este o persoană transparentă. O astfel de persoană este apreciată și toți au încredere în ea. Trebuie să ajungi la acest nivel pentru a câștiga încrederea lui Dumnezeu și a celorlalți. Nu este o sarcină simplă – este cel mai înalt nivel de demnitate pe care îl poate avea o persoană. O astfel de persoană are respect de sine. Dacă nu ești în stare să câștigi încrederea altor oameni, cum te poți aștepta să câștigi încrederea lui Dumnezeu? Există indivizi care duc vieți dezonorante, spunând constant minciuni și făcând lucrurile superficial și fără cel mai mic simț al responsabilității. Ei nu acceptă să fie emondați, recurgând mereu la argumente aparent întemeiate. Oricine îi întâlnește are un sentiment de antipatie față de ei; sunt foarte nerușinați în modul în care trăiesc. Pot fi numiți oameni astfel de indivizi? Oamenii care trezesc un sentiment de aversiune în ceilalți și care sunt văzuți ca nefiind de încredere și-au pierdut complet umanitatea. Dacă alții nu pot avea încredere în ei, ar putea Dumnezeu? Dacă altora le displac, I-ar putea plăcea lui Dumnezeu? Lui Dumnezeu nu Îi plac astfel de oameni și El este scârbit de ei; categoric vor fi eliminați. În felul în care te porți, trebuie să fii cinstit și să-ți onorezi angajamentele. Fie că faci ceva pentru alții sau pentru Dumnezeu, trebuie să te ții de cuvânt, fiind capabil să câștigi încrederea oamenilor și să-L mulțumești și să-L asiguri pe Dumnezeu. Acest lucru te va face o persoană relativ cinstită. Dacă ești demn de încredere în acțiunile tale, nu numai că alții te vor plăcea, dar și Dumnezeu te va plăcea cu siguranță. Fiind o persoană onestă, Dumnezeu te va plăcea, iar tu vei trăi cu demnitate. Prin urmare, a fi o persoană cinstită ar trebui să fie punctul de plecare pentru conduita personală.

Care este cea mai importantă practică pentru a fi o persoană onestă? Că trebuie să-ți deschizi inima în fața lui Dumnezeu. Dar ce înseamnă să te deschizi? Înseamnă că ar trebui să Îi spui lui Dumnezeu ce gândești, ce intenții ai și de ce anume ești condus, iar apoi să cauți adevărul de la El. Orice ai spune, în realitate, Dumnezeu vede totul cu o claritate excepțională. Dacă poți să Îi vorbești lui Dumnezeu din inimă, să te deschizi față de El chiar și cu privire la lucrurile pe care le ascunzi de ceilalți și să le declari clar, fără a ascunde nimic și să-ți exprimi gândurile așa cum sunt ele, fără nicio intenție, atunci aceasta este deschidere. Dacă, uneori, îi rănești sau îi jignești pe alții atunci când vorbești onest, ar putea cineva să spună: „Vorbești prea onest, este prea dureros – nu-ți pot accepta onestitatea”? Nu, nu ar face-o. Chiar dacă uneori spui ceva care îi rănește pe ceilalți, dacă poți să te deschizi și îți ceri scuze față de ei, recunoscând că vorbele tale au fost lipsite de înțelepciune și că nu ai fost înțelegător față de slăbiciunea lor, iar ei văd că nu ai nicio intenție rea, că ești o persoană onestă care pur și simplu comunică într-un mod lipsit de tact și direct, atunci nu-ți vor purta pică și, în inimile lor, te vor plăcea. Nu-i așa că atunci nu vor mai exista bariere între voi? Dacă nu există bariere, nu vor apărea conflicte și problema poate fi rezolvată rapid, iar un astfel de trai este foarte relaxat și liber. Acesta este sensul expresiei „doar fiind o persoană onestă poți să fii fericit”. Cea mai importantă parte în a fi o persoană onestă este că mai întâi trebuie să-ți deschizi inima față de Dumnezeu și apoi să înveți să te deschizi față de ceilalți. Vorbește cu onestitate, sinceritate și din inimă. Fii o persoană cu demnitate, integritate și caracter; nu vorbi în retorică goală sau în falsități și nu vorbi într-un mod disimulat sau înșelător. În plus, mai există un aspect al practicii de a fi o persoană onestă, acela că trebuie să ai o atitudine onestă când îți faci datoria și să o faci cu o inimă onestă. Cel puțin, trebuie să acționezi pe baza conștiinței tale; trebuie să năzuiești spre adevărurile-principii și spre cerințele lui Dumnezeu. Nu e ca și cum poți doar să spui ceva și asta e tot, iar a adopta pur și simplu o anumită atitudine nu înseamnă că practici adevărul. Unde este în asta realitatea de a fi o persoană onestă? Să nu ai realitatea și doar să scandezi sloganuri nu va fi de ajuns. Dumnezeu îi scrutează pe oameni; El observă nu doar inimile lor, ci și comportamentele, manifestările și practicile lor. Dacă pretinzi că vei fi o persoană onestă, dar când se întâmplă ceva, ești în continuare capabil să minți și să înșeli, este aceasta manifestarea unei persoane oneste? Nu, nu este; înseamnă să spui una și să gândești alta. Spui un lucru și, de fapt, faci altul, folosind mereu vorbe mieroase pentru a-i prosti pe ceilalți și angajându-te în falsă pietate. Ești exact ca fariseii, care puteau să recite Scripturile pe de rost în timp ce le explicau oamenilor, dar care nu practicau conform Scripturilor atunci când se întâmpla ceva – ei se dedau mereu la beneficiile statutului și pur și simplu nu erau dispuși să renunțe la faima, câștigul și statutul lor. Fariseii erau ipocriți în acest fel. Calea pe care mergeau nu era corectă, nu era calea cea dreaptă, iar Dumnezeu îi detestă pe cei ca ei. Pot astfel de indivizi să fie de încredere pentru alți oameni? (Nu.) Știți cât de mare este în acest moment nivelul de încredere al lui Dumnezeu în voi? Ați dobândit încrederea lui Dumnezeu? (Nu.) Ați câștigat încrederea altor oameni? (Nu.) Trăiți cu demnitate dacă nu ați câștigat încrederea lui Dumnezeu și a altor oameni? (Nu.) Ce mod jalnic de a trăi! Cea mai adâncă suferință a unei ființe umane este să trăiască fără demnitate și să nu poată câștiga încrederea celorlalți și a lui Dumnezeu. Dacă cineva te-ar întreba: „Ce cred ceilalți despre tine? Pot avea încredere în tine? Dacă îți încredințează o sarcină, cred ei că o vei îndeplini bine?” S-ar putea să ai impresia că nimeni nu îți acordă acest nivel de încredere. Dacă tu crezi că ai o inimă sinceră, dar oamenii tot nu au încredere în tine, aceasta indică faptul că sinceritatea ta este încă deficitară și impură. Poate fi construită încrederea dacă alții nu pot vedea sinceritatea ta? Nu este suficient doar să crezi în sinceritatea ta; trebuie să practici și să îți demonstrezi sinceritatea pentru ca alții să o vadă. Dacă nimeni nu are încredere în tine, atunci cu siguranță nu ești o persoană sinceră. Având în vedere că alții pot vedea dincolo de lipsa ta de sinceritate și că Dumnezeu analizează atent adâncurile inimilor oamenilor cu o claritate de o sută sau de o mie de ori mai mare decât orice ființă umană, ar mai putea să aibă Dumnezeu încredere în tine? Dacă te simți nedreptățit de Dumnezeu din cauza lipsei Sale de încredere în tine, ar trebui să reflectezi asupra ta și să evaluezi gradul și profunzimea sincerității tale. Meditează la acest lucru: „Dumnezeu analizează atent adâncurile inimilor oamenilor și ar trebui să știe ce gândesc eu. Dacă ar fi să mă evaluez pe baza comportamentelor mele, nu mi-aș acorda o notă mare. Este normal ca Dumnezeu să nu aibă încredere în mine.” Dacă nu ai câștigat încrederea lui Dumnezeu sau a celorlalți, care ar trebui să fie calea ta de acțiune? Trebuie să intri în adevărul de a fi o persoană onestă, indiferent de provocările pe care le poate prezenta. Dacă nu vei fi în stare să faci acest lucru, nu vei putea să obții mântuirea.

Dumnezeu le cere oamenilor să fie cinstiți, iar acest lucru este extrem de important. Ce ar trebui să faci dacă experimentezi multe eșecuri în timp ce practici faptul de a fi o persoană cinstită și ți se pare extrem de dificil? Ar trebui să devii negativ și să dai înapoi și să abandonezi practicarea adevărului? Acest lucru dezvăluie cel mai mult dacă o persoană iubește sau nu adevărul. După ce practică faptul de a fi o persoană cinstită o anumită perioadă, unii indivizi se gândesc: „A fi o persoană cinstită este prea dificil. Îmi rănește vanitatea, mândria și reputația – chiar nu pot suporta asta!” Drept urmare, ei nu mai vor să fie cinstiți. În realitate, în asta constă dificultatea de a fi o persoană cinstită, iar majoritatea indivizilor eșuează și se blochează în acest punct. Așadar, de ce este nevoie pentru a practica faptul de a fi o persoană cinstită? Ce fel de persoană este capabilă să pună adevărul în practică? În primul rând, trebuie să iubești adevărul. Trebuie să fii o persoană care iubește adevărul – asta este sigur. Unii oameni obțin cu adevărat rezultate după câțiva ani de practicare a faptului de a fi o persoană cinstită. Minciunile și înșelătoria lor se diminuează treptat și ei devin într-adevăr, în esență, oameni cinstiți. E posibil oare ca, în timpul experienței lor de a practica faptul de a fi o persoană cinstită, să nu se fi confruntat cu dificultăți sau să nu fi suferit pe parcurs? Cu siguranță au îndurat o mare suferință. Totuși, pentru că iubesc adevărul, sunt capabili să sufere de dragul practicării lui, capabili să se răzvrătească împotriva trupului și să persiste în a vorbi cu sinceritate și a face lucruri concrete, sunt capabili să fie oameni cinstiți și, în cele din urmă, au câștigat binecuvântarea lui Dumnezeu. Pentru a fi o persoană cinstită, trebuie să iubești adevărul și să ai o inimă supusă lui Dumnezeu. Aceste două lucruri sunt cruciale. Toți cei care iubesc adevărul au inimi iubitoare de Dumnezeu, iar celor care Îl iubesc pe Dumnezeu le este deosebit de ușor să practice adevărul și pot îndura orice formă de suferință pentru a-L mulțumi. Dacă cineva are o inimă iubitoare de Dumnezeu, când practicarea adevărului se confruntă cu umilința sau cu piedici și eșecuri, va fi capabil să îndure umilința și suferința pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu, atât timp cât El este mulțumit. Prin urmare, este capabil să pună în practică adevărul. Desigur, practicarea oricărui aspect al adevărului vine cu un anumit grad de dificultate, în special a fi o persoană onestă, ceea ce este și mai dificil. Cea mai mare dificultate este obstacolul firii corupte a omului. Toți oamenii au firi corupte și trăiesc după filosofii satanice. De exemplu, zicalele „Fiecare pentru sine și diavolul să-l ia pe cel mai din spate” sau „Nicio mare realizare nu se face fără a spune minciuni”. Acestea sunt filosofii satanice și dezvăluiri ale firilor corupte. Oamenii trebuie să mintă ca să rezolve lucruri, să câștige beneficii personale și să-și atingă scopurile. Într-adevăr, nu este ușor să fii o persoană onestă când ai acest fel de fire coruptă. Trebuie să te rogi lui Dumnezeu și să te bazezi pe El și trebuie să reflectezi adesea asupra ta și să ajungi să te cunoști; numai atunci poți să te răzvrătești treptat împotriva trupului, să renunți la interesele personale și să renunți la vanitate și mândrie. În plus, trebuie să fii capabil să înduri diverse feluri de defăimări și judecăți înainte să fii capabil să devii o persoană onestă, să spui adevărul și să te abții de la a spune minciuni. În perioada în care practici faptul de a fi o persoană cinstită, în mod inevitabil vei eșua de multe ori și vor exista momente când vei dezvălui corupție, momente când nu vei spune ceea ce gândești cu adevărat sau momente când vei afișa o fațadă și vei practica înșelătoria. Cu toate acestea, orice ți s-ar întâmpla, dacă vrei să spui adevărul și să fii o persoană onestă, trebuie să fii capabil să renunți la mândria și la vanitatea ta. Când nu înțelegi ceva, spune că nu înțelegi; când ceva îți este neclar, spune că îți e neclar. Nu-ți fie teamă că alții te vor privi de sus sau vor avea o părere proastă despre tine. Dacă tot timpul vorbești din inimă și cinstit în acest fel, vei găsi bucuria, pacea și un simț al eliberării și al libertății în inima ta, iar vanitatea și mândria nu te vor mai constrânge. Indiferent cu cine interacționezi, dacă te poți deschide într-un mod candid despre ceea ce gândești cu adevărat, dacă poți împărtăși cu ceilalți ceea ce este în inima ta și nu te prefaci sub nicio formă că știi lucruri pe care nu le știi, atunci aceasta este o atitudine onestă. Uneori, oamenii s-ar putea să te privească de sus și să spună că ești nesăbuit pentru că spui întotdeauna adevărul. Ce ar trebui să faci într-o astfel de situație? Ar trebui să spui: „Chiar dacă toți spun că sunt nesăbuit, eu tot aleg să fiu o persoană onestă și nu una înșelătoare. Voi vorbi sincer și conform faptelor. Deși sunt murdar, corupt și netrebnic înaintea lui Dumnezeu, tot voi spune adevărul, fără prefăcătorie și deghizări.” Dacă vorbești în felul acesta, inima ta va fi liniștită și împăcată. Ca să fii o persoană onestă, trebuie să renunți la vanitatea și la mândria ta și, pentru a spune adevărul și a vorbi din inimă, nu ar trebui să te temi că vei fi ridiculizat și desconsiderat de ceilalți. Chiar dacă alții te consideră nesăbuit, nu ar trebui să te cerți sau să te aperi. Dacă poți să practici adevărul în felul acesta, poți deveni o persoană onestă. Dacă nu poți renunța la preferințele trupești și la vanitate și mândrie, dacă mereu cauți aprobarea celorlalți, prefăcându-te că știi ceea ce nu știi și trăind mereu de dragul vanității și al mândriei, atunci nu poți deveni o persoană onestă – aceasta este o dificultate reală. Dacă inima ta este mereu constrânsă de vanitate și de mândrie, vei fi predispus să minți și să te prefaci. În plus, când ceilalți te denigrează sau dau în vileag adevărul despre tine, vei avea dificultăți în a accepta acest lucru și vei simți că ai suferit o mare rușine – fața ți se va înroși, inima îți va bate repede și te vei simți agitat și neliniștit. Pentru a rezolva această problemă, va fi necesar să înduri puțin mai multă suferință și să mai treci prin câteva rafinări. Va fi nevoie să înțelegi care este sursa problemei și, odată ce înțelegi aceste chestiuni, vei fi capabil să-ți alini o parte din durere. Când vei înțelege bine aceste firi corupte și vei fi capabil să renunți la vanitatea și la mândria ta, îți va fi mai ușor să devii o persoană onestă. Nu te vei supăra dacă alți oameni te iau în râs când spui adevărul și ceea ce gândești și, indiferent cum te judecă sau te tratează ceilalți, vei fi capabil să suporți și să reacționezi corect. Apoi vei scăpa de suferință, inima ta va fi mereu împăcată și veselă, iar tu vei obține libertatea și eliberarea. În felul acesta, te vei elibera de corupție și vei trăi o asemănare umană.

În viețile lor de zi cu zi, oamenii spun adesea lucruri fără noimă, minciuni și lucruri care sunt ignorante, nesăbuite și defensive. Cele mai multe dintre aceste lucruri sunt spuse de dragul vanității și al mândriei, pentru a le satisface orgoliul. Faptul că spun astfel de neadevăruri este o dezvăluire de firi corupte. Dacă rezolvi aceste elemente corupte, inima ta va fi purificată, iar tu vei deveni treptat mai pur și mai onest. De fapt, toți oamenii știu de ce mint. Doar de dragul câștigului personal, pentru vanitate și mândrie și pentru reputație și statut, ei încearcă să concureze cu alții și să se dea drept ceva ce nu sunt. Totuși, minciunile lor sunt, în cele din urmă, dezvăluite și expuse de alții, iar ei ajung să fie umiliți și să-și piardă demnitatea și integritatea. Toate acestea sunt provocate de un număr excesiv de minciuni. Minciunile tale sunt prea numeroase. Fiecare cuvânt pe care îl spui este întinat și fals și niciunul nu poate fi considerat adevărat sau onest. Chiar dacă simți că eviți să te faci de râs când spui minciuni, în adâncul sufletului, te simți rușinat. Conștiința te mustră și în sinea ta, simți dispreț și dezgust față de tine însuți, gândindu-te: „De ce duc o viață atât de jalnică? Oare este atât de dificil să spun adevărul? Oare trebuie să recurg la minciuni de dragul mândriei mele? De ce este viața mea atât de epuizantă?” Nu trebuie să duci o viață atât de epuizantă. Dacă poți practica onestitatea, vei fi capabil să duci o viață relaxată, liberă și degajată. Totuși, ai ales calea de a-ți menține mândria și vanitatea spunând minciuni. Prin urmare, ai o existență epuizantă și nefericită. Îți provoci singur toate aceste stări. Un om își poate menține mândria spunând minciuni, dar ce este acea mândrie? Este doar o iluzie și un lucru complet lipsit de valoare. Să spui minciuni înseamnă să-ți trădezi integritatea și demnitatea. Îi face pe oameni să-și piardă demnitatea și integritatea. Dumnezeu găsește acest lucru dezagreabil și detestabil. Merită? Nu. Este aceasta calea corectă? (Nu, nu este.) Oamenii care mint frecvent trăiesc conform firilor lor satanice; trăiesc sub controlul Satanei. Ei nu trăiesc în lumină și nici în prezența lui Dumnezeu. Te gândești tot timpul cum să minți și, după ce o faci, trebuie să te gândești cum să acoperi acea minciună. Iar când nu acoperi destul de bine minciuna, aceasta va fi expusă, iar tu va trebui să-ți frămânți creierul ca să născocești mai multe minciuni pentru a o repara. Nu este obositor să trăiești în felul acesta? Totul este prea epuizant. Și merită? Nu, chiar nu merită. Ce sens are să îți frămânți creierul ca să spui minciuni și apoi să le acoperi, totul de dragul mândriei, al vanității și al statutului? În final, reflectezi și îți spui: „Care este scopul? E prea epuizant să spun minciuni și să trebuiască să le acopăr. Nu va merge să mă port în felul acesta; ar fi mai ușor să devin pur și simplu o persoană onestă.” Vrei să devii o persoană onestă, dar nu poți renunța la mândria, vanitatea și interesele tale personale. Nu poți decât să recurgi la a spune minciuni, la a folosi neadevăruri pentru a păstra aceste lucruri. Dacă ești un om care iubește adevărul, vei fi capabil să înduri diverse tipuri de suferinţă pentru a practica adevărul. Chiar dacă asta înseamnă să-ți pierzi reputația și statutul și să înduri umilirea şi ridiculizarea din partea celorlalți, nu te va deranja şi te vei gândi că, atât timp cât ești capabil să practici adevărul și să-L mulțumești pe Dumnezeu, este suficient. Cei care iubesc adevărul aleg să-l practice și să fie oameni onești. Aceasta este calea corectă și este binecuvântată de Dumnezeu. Dacă un om nu iubește adevărul, ce alege? Alege să folosească minciuni ca să-și mențină reputația, statutul, demnitatea și o aparență de integritate. Preferă să fie un om înșelător și să fie detestat și respins de Dumnezeu, decât să practice adevărul. Astfel de oameni sunt cei care sunt scârbiți de adevăr și Îl resping pe Dumnezeu. Aleg propria reputație și statutul; vor să fie oameni înșelători. Nu le pasă dacă Dumnezeu este mulțumit sau dacă îi va mântui. Mai pot fi mântuiți de Dumnezeu astfel de oameni? Sigur că nu, pentru că au ales calea greșită. Pot trăi numai mințind și înșelând; pot trăi doar zile dureroase în care spun minciuni și le acoperă și își frământă creierii ca să se justifice în fiecare zi. Dacă tu crezi că minciunile pot menține reputația, statutul, vanitatea și mândria pe care le dorești, te înșeli amarnic. De fapt, spunând minciuni, nu numai că nu reușești să-ți menții vanitatea și mândria, demnitatea și integritatea, dar, mai rău, pierzi ocazia de a practica adevărul și de a fi o persoană onestă. Chiar dacă reușești să-ți menții reputația, statutul, vanitatea și mândria în acel moment, ai lepădat adevărul și L-ai trădat pe Dumnezeu. Asta înseamnă că ai pierdut complet șansa ca El să te mântuiască și să te desăvârșească, lucru care reprezintă cea mai mare pierdere și un regret etern. Cei care sunt înșelători nu vor pătrunde niciodată sensul acestui lucru.

În acest moment, aveți o cale pentru a fi persoane cinstite? Trebuie să examinați fiecare cuvânt și acțiune din viața voastră; doar atunci puteți detecta mai multe dintre minciunile pe care le spuneți și mai mult din înșelătoria în care vă angajați și să vă cunoașteți propria fire înșelătoare. Apoi trebuie să vă uitați la modul în care practică și trec prin asta oamenii cinstiți și să deprindeți niște experiență și să trageți niște învățăminte de la ei. Trebuie, de asemenea, să practicați acceptarea scrutării lui Dumnezeu în toate lucrurile și să veniți adesea înaintea lui Dumnezeu pentru a vă ruga și a avea părtășie cu Dumnezeu. Să zicem că tocmai ai spus o minciună – îți dai seama imediat: „O parte din ceea ce tocmai am spus nu a fost exactă. Trebuie să mărturisesc imediat acest lucru și să mă corectez și să le spun tuturor că lucrul pe care tocmai l-am spus a fost o minciună.” Te corectezi pe loc. Dacă te corectezi și practici mereu în acest fel, va deveni un obicei; dacă apoi spui din nou o minciună cândva fără să te corectezi, te vei simți neliniștit în sinea ta, iar Dumnezeu te va ajuta să te menții pe calea cea dreaptă. Practicând și experimentând în acest fel o vreme, vei începe să minți mai puțin, vor exista din ce în ce mai puține impurități în cuvintele și acțiunile tale și îți va fi din ce în ce mai ușor să practici faptul de a fi o persoană cinstită. În acest fel, vei fi curățit. Aceasta este calea pentru a fi o persoană cinstită. Trebuie să te schimbi treptat, încetul cu încetul. Cu cât te schimbi mai mult, cu atât vei deveni mai bun; cu cât te schimbi mai mult, cu atât vei fi mai capabil să spui cuvinte cinstite și vei înceta să minți. Aceasta este starea corectă. Oamenii corupți au toți aceeași problemă: toți știu în mod natural cum să mintă și le este greu să-și împărtășească gândurile cele mai intime sau să vorbească sincer. Chiar dacă vor să spună adevărul, pur și simplu nu pot să-l rostească. Toți oamenii cred în inimile lor că a fi cinstit este stupid și denotă o lipsă de perspicacitate – ei cred că doar proștii vorbesc deschis și că o persoană este cel mai probabil să sufere pierderi dacă spune orice îi trece prin minte, dezvăluind aceste lucruri tuturor, și că alții nu vor dori să se asocieze cu ea, că toată lumea îi desconsideră pe astfel de oameni. Ați desconsidera voi acest tip de persoană? Este aceasta perspectiva voastră? (Înainte de a ajunge să cred în Dumnezeu, îi desconsideram pe astfel de oameni, dar acum îi admir și cred că este mai bine să trăiești o viață simplă, cinstită. Trăind în acest fel, nu simți o greutate atât de mare pe inimă. Altfel, după ce minți pe cineva, trebuie să acoperi minciuna și ajungi să-ți sapi o groapă din ce în ce mai mare, iar mai devreme sau mai târziu minciuna este expusă.) A minți și a te angaja în înșelătorie sunt ambele comportamente stupide. Este mult mai inteligent să spui pur și simplu adevărul și să vorbești din inimă. Toată lumea poate înțelege această problemă acum. Dacă încă mai crezi că a minți și a te angaja în înșelătorie este un semn de a avea calibru și de a fi perspicace, atunci ești incredibil de stupid și de încăpățânat și îți lipsește chiar și cea mai mică fărâmă de adevăr. Dacă ai ajuns la această vârstă și încă mai crezi că oamenii înșelători sunt cei mai inteligenți și că oamenii cinstiți sunt toți niște proști, asta înseamnă că ești o persoană absurdă care nu poate desluși nimic. Deși toți sunt oameni la fel, unii oameni practică faptul de a fi cinstiți în fiecare zi și se simt foarte fericiți și liniștiți; se simt liberi și descătușați în inimile lor. Nu duc lipsă de nimic și trăiesc vieți mai confortabile. Tuturor le place să interacționeze cu oameni ca aceștia și chiar ar trebui să fie subiectul admirației tuturor. Asta se numește a ști cum să trăiești. Există unii oameni stupizi care se gândesc: „Acea persoană spune mereu adevărul și a fost emondată, nu-i așa? Așa-i trebuie! Uită-te la mine – îmi țin ascunse gândurile adevărate, nu vorbesc despre ele și nu le dezvălui, așa că nu am fost emondat, nu am suferit nicio pierdere și nu m-am dat în spectacol în fața tuturor. Este minunat! Îmi țin mereu ascunse gândurile adevărate și nu vorbesc cu onestitate cu nimeni – nimeni nu știe ce gândesc în sinea mea. Asta se numește a fi superior; aceasta este cea mai inteligentă abordare.” Totuși, toată lumea poate vedea că acești oameni sunt cei mai înșelători și mai vicleni, într-un mod imposibil de pătruns; ceilalți oameni sunt în gardă în preajma lor și păstrează distanța față de ei. Nimeni nu vrea să fie prieten cu oameni înșelători. Nu sunt acestea faptele? Dacă cineva este candid și spune adesea adevărul și este capabil să aibă conversații sincere cu alți oameni și nu are nicio intenție de a face rău altcuiva, deși poate face ocazional ceva stupid din nesăbuință, toată lumea recunoaște că este o persoană bună și toată lumea este dispusă să se asocieze cu el. Poți obține beneficii din asocierea cu oameni buni și cinstiți și îți oferă un sentiment de siguranță – acesta este un fapt universal acceptat. Credincioșii în Dumnezeu care pot urmări adevărul și pot fi oameni cinstiți nu sunt iubiți doar de alții din biserică, ci și de Dumnezeu. De îndată ce dobândesc adevărul, ei au o mărturie reală și sunt capabili să primească aprobarea lui Dumnezeu. Nu sunt ei cei mai binecuvântați dintre toți oamenii? Cei care înțeleg unele adevăruri pot vedea clar această chestiune. În modul în care te porți, ar trebui să fii o persoană bună, o persoană cinstită, o persoană care deține adevărul; în acest fel, nu numai că vei fi iubit de alții, dar vei fi și binecuvântat de Dumnezeu. Indiferent cât de bun ar putea fi comportamentul unei persoane care urmează tendințele lumești, ea tot nu este o persoană bună. Cei care nu înțeleg asta sunt proști care tot nu pricep adevărul. Cei care înțeleg realmente adevărul aleg să meargă pe calea cea dreaptă în viață, să fie oameni onești și să-L urmeze pe Dumnezeu. Omul poate obține mântuirea numai dacă face aceste lucruri. Aceștia sunt cei mai deștepți dintre toți oamenii.

Ca persoană care crede în Dumnezeu și merge pe calea cea dreaptă în viață, trebuie cel puțin să trăiești cu demnitate și să ai asemănare umană, trebuie să te porți într-un asemenea mod încât alții să te considere demn de încredere și să te prețuiască, trebuie să faci în așa fel încât alții să simtă că există substanță în caracterul și integritatea ta, că duci la bun sfârșit tot ceea ce spui și că te ții de cuvânt. Ar trebui să te porți într-un asemenea mod încât oamenii să te evalueze spunând că îți onorezi cu certitudine cuvintele, că faci cu certitudine ceea ce promiți și că vei îndeplini cu siguranță ceea ce ți se încredințează, cu sârguință și din toată inima și spre satisfacția deplină a persoanei care ți-a încredințat sarcina. Nu e aceasta o persoană de cuvânt? Oare astfel de oameni nu trăiesc cu demnitate? (Ba da.) Există unii oameni cărora nimeni nu ar îndrăzni să le încredințeze nimic. Chiar și atunci când alții le încredințează lucruri, este din cauză că nu este disponibil cineva mai potrivit și că ei sunt singura opțiune și cineva tot trebuie să fie desemnat să-i supravegheze. Ce fel de persoană este aceasta? Este o persoană care are demnitate? (Nu.) Trebuie să analizezi și să examinezi tot ce spun, trebuie să ghiceşti din tonul vocii lor ce vor să spună cu adevărat și să cauți confirmare și validare de la oamenii din jurul tău. Când fac vreo remarcă sau vorbesc despre ceva, cuvintele lor nu au aproape deloc credibilitate. Lucrul despre care vorbesc s-ar putea să existe, dar ei fie l-au exagerat, fie l-au minimalizat, fie s-ar putea să nu existe deloc, iar ei doar îl născocesc. De ce născocesc lucruri? Pentru că vor să-i înșele pe oameni, să-i facă să-i vadă ca fiind sclipitori și capabili; acesta este scopul lor. Oare altor oameni le plac astfel de indivizi? (Nu.) Cât de mult îi antipatizează? Oamenii găsesc astfel de indivizi respingători și îi privesc de sus – și poate chiar simt că ar fi mai bine să nu-i mai vadă niciodată. După ce petreci ceva timp cu o persoană ca aceasta, îi poți percepe problemele și nu ai încredere în ceea ce spune sau în lucrurile pe care le face. Când o vezi, doar faci conversaţie despre chestiuni exterioare ca o modalitate de a schimba amabilități și de a o expedia. Chiar și atunci când acești indivizi spun adevărul, alți oameni nu îi cred. Astfel de persoane sunt complet lipsite de valoare și josnice; nimeni nu le preţuieşte. Când conduita personală a unei persoane a ajuns în acest punct, mai are ea demnitate? (Nu.) Nimeni nu-i încredințează nimic, nimeni nu are încredere în ea, nimeni nu-și deschide inima față de ea şi nimeni nu crede ceea ce spune – doar ascultă și nimic mai mult. Când acești indivizi spun: „De data asta, spun adevărul”, nimeni nu este dispus să-i creadă sau să le acorde atenție. Oamenii se gândesc în sinea lor: „Nu am chef să analizez dacă ceea ce ai spus este adevărat sau fals. Este epuizant să te ascult vorbind; trebuie să-ți analizez și să-ți examinez motivele și intențiile și, pur și simplu, este prea mare bătaie de cap. Aș putea folosi timpul pe care l-am petrecut făcând asta pentru a chibzui la un pasaj din cuvintele lui Dumnezeu sau a învăța să cânt un imn și chiar aș câștiga anumite beneficii făcând aceste lucruri. Nu pot câștiga absolut nimic dacă vorbesc cu tine. Niciun cuvânt pe care-l spui nu este sincer, iar eu nu vreau să interacţionez cu tine.” Abandonează astfel de oameni fără să clipească. În prezent, îi vei auzi adesea pe non-credincioși spunând: „Vrei să auzi adevărul sau ai prefera să auzi o minciună?” Nimeni nu vrea să audă minciuni. Așadar, cei care spun mereu minciuni și vorbesc pe ocolite sunt cei mai josnici oameni; sunt lipsiți de valoare. Nimeni nu vrea să le dea nicio atenție, nimeni nu vrea să se asocieze cu ei, cu atât mai puțin să li se destăinuie sau să fie prieten cu ei. Au astfel de oameni integritate sau demnitate? (Nu.) Oricine întâlnește oameni ca aceștia va fi dezgustat de ei; sunt total nedemni de încredere în cuvintele și acțiunile lor – astfel de indivizi nu au nicio greutate. Au ei vreun pic de caracter sau integritate? Deloc. I-ar plăcea și i-ar respecta oamenii dacă ar fi înzestrați și talentați? (Nu.) Și deci, ce este necesar pentru ca oamenii să se înțeleagă între ei? Este necesar ca ei să aibă caracter, integritate, demnitate și să fie oameni față de care alții să-şi poată deschide inima. Oamenii cu demnitate au cu toții puțină personalitate şi uneori nu se înțeleg cu alții, dar sunt onești și nu există falsitate sau prefăcătorie în ei. În final, ceilalți îi stimează mult, pentru că sunt capabili să practice adevărul, sunt onești, au demnitate, integritate și caracter, nu profită niciodată de alții, îi ajută pe oameni când aceștia au necazuri, îi tratează pe oameni cu rațiune și conștiință și nu îi judecă pripit niciodată. Când evaluează pe cineva sau discută despre cineva, tot ce spun este corect, spun ceea ce știu și nu trăncănesc despre ceea ce nu știu, nu înfloresc, iar cuvintele lor pot servi drept dovadă sau referință. Când vorbesc și acționează, oamenii care au caracter tind să fie practici și demni de încredere. Nimeni nu prețuiește oamenii care nu au caracter și nimeni nu acordă nicio atenție, nu ia în serios și nu are încredere în cuvintele sau acțiunile lor. Acest lucru se datorează faptului că spun prea multe minciuni și prea puține cuvinte adevărate, faptului că ori de câte ori interacționează cu cineva sau fac lucruri pentru cineva, le lipsește sinceritatea și încearcă să înșele și să prostească acea persoană și nimeni nu îi place. Ați găsit pe cineva care, în ochii voștri, să fie demn de încredere? Voi vă considerați vrednici de încrederea altor oameni? Pot alți oameni să aibă încredere în voi? Dacă te întreabă cineva despre situația altei persoane, nu ar trebui să evaluezi sau să judeci acea persoană după voia ta şi cuvintele tale trebuie să fie obiective, precise și în concordanță cu faptele. Ar trebui să vorbești despre lucrurile pe care le înțelegi și să nu vorbești despre cele pe care nu le poţi vedea cu claritate. Trebuie să fii drept și corect față de acea persoană. Acesta este modul responsabil de a acționa. Dacă judeci doar pe baza observării unor fenomene de suprafață, atunci nu trebuie să dai un verdict, orbește, cu privire la persoana aceea și cu siguranță nu trebuie să o judeci. Trebuie să începi cu: „Asta este doar judecata mea” sau „Asta este doar ceea ce simt eu”. Astfel, cuvintele tale vor fi destul de obiective și, după ce va auzi ce ai spus, cealaltă persoană va fi capabilă să simtă onestitatea cuvintelor tale și atitudinea ta corectă și va fi capabilă să aibă încredere în tine. Sunteți siguri că puteți realiza acest lucru? (Nu.) Asta dovedește că nu sunteți suficient de onești față de alții și că vă lipsesc sinceritatea și o atitudine onestă în felul în care vă comportați și vă ocupați de treburile voastre. Să spunem că cineva te întreabă: „Am încredere în tine; ce părere ai despre acea persoană?”, iar tu răspunzi: „Este în regulă.” Te întreabă: „Poți să-mi dai mai multe detalii?”, iar tu spui: „Este bine-crescut, este dispus să plătească un preț când își îndeplinește datoria și se înțelege cu alții.” Există vreo dovadă concretă în vreuna dintre aceste trei afirmații, suficientă pentru a servi drept mărturie? Nu. Ești vrednic de încredere? (Nu.) Niciuna dintre aceste trei afirmații nu include niciun detaliu, sunt doar cuvinte generale, seci și superficiale. Dacă abia ai fi întâlnit acea persoană și ai spune că este în regulă, pe baza aparențelor, atunci ar fi normal, dar tu ai interacționat cu ea ceva vreme și ar fi trebuit să fii capabil să descoperi câteva probleme substanțiale la ea. Oamenii vor să audă care sunt evaluarea și părerea ta despre acea persoană, în adâncul inimii tale, dar tu nu spui nimic real sau critic sau esențial, așa că oamenii nu vor avea încredere în tine și nu vor mai vrea să interacționeze cu tine.

Când interacționezi cu frații și surorile, trebuie să-ți deschizi inima față de ei și să aveți o înțelegere reciprocă, pentru ca asta să-ți fie de folos. Când îți îndeplinești datoria, este și mai important să-ți deschizi inima și să ai, cu frații și cu surorile, o înțelegere reciprocă; doar atunci vei coopera armonios cu ei. Însă, dacă cineva nu-și deschide inima față de tine, dacă nu este o persoană care acceptă adevărul, dacă, în schimb, este o persoană foarte înșelătoare, atunci ar fi o nesăbuință să-ți deschizi inima față de ea, iar dacă o faci, asta ar putea duce cu ușurință la necazuri. Ar trebui să existe principii în felul în care interacționezi cu frații și cu surorile; ar trebui să-ți deschizi inima și să te destăinui numai oamenilor care cred cu adevărat în Dumnezeu și sunt capabili să accepte adevărul. Dacă îți deschizi inima față de oameni răi și de neîncrezători, atunci ești nesăbuit și ignorant și îți lipsește înțelepciunea. Trebuie să-ți deschizi inima numai față de frați și de surori, care cred cu adevărat în Dumnezeu și sunt capabili să accepte adevărul. Oamenii înșelători, cei confuzi, cei răi și neîncrezători – oamenii care nu acceptă deloc adevărul – nu sunt frați și surori; orice ai face, să nu-ți deschizi inima față de ei. Dacă faci asta, este ca și cum ți-ai deschide inima față de diavoli și, în cele din urmă, este posibil să cazi pradă comploturilor și capcanelor lor. Printre conducători și lucrători, există conducători falși și lucrători falși și, printre credincioși, există credincioși falși și neîncrezători. Niciunul dintre acești oameni nu este un frate sau o soră, așa că, orice ai face, nu-i trata ca și cum ar fi. Numai cei buni la inimă, care iubesc adevărul, care îl pot accepta și pune în practică, sunt frați și surori și, când interacționezi cu acești frați și aceste surori adevărate, trebuie să-ți deschizi inima față de ei, trebuie pur și simplu să li te destăinui și numai atunci va fi posibil să vă iubiți unul pe celălalt și să cooperați armonios în timp ce vă îndepliniți bine îndatoririle. Uneori, când doi oameni interacționează, personalitățile lor se ciocnesc sau mediile familiale, trecutul și condițiile lor economice nu se potrivesc. Totuși, dacă acei doi oameni își pot deschide inima unul față de celălalt și pot să fie complet deschiși în legătură cu problemele lor și să comunice fără minciuni sau înșelătorie și sunt capabili să-și arate inimile unul celuilalt, atunci, în felul acesta, vor putea să devină prieteni adevărați, ceea ce înseamnă să devină prieteni intimi. Poate că, atunci când celălalt va avea o dificultate, te va căuta pe tine și pe nimeni altcineva și va avea încredere doar în tine să îl ajuți. Chiar dacă îl vei certa, nu va pune acest lucru la suflet, pentru că știe că ești o persoană onestă, cu o inimă sinceră. Are încredere în tine, așa că, orice faci și oricum îl tratezi, va fi capabil să înțeleagă. Puteți fi astfel de oameni? Sunteți astfel de oameni? Dacă nu, atunci nu sunteți oameni onești. Când interacționezi cu alții, mai întâi, trebuie să-i faci să-ți perceapă adevărata inimă și sinceritate. Dacă, atunci când vorbește și lucrează împreună cu alții și intră în contact cu aceștia, cuvintele unei persoane sunt superficiale, clișeistice, care sună frumos, lingușitoare, iresponsabile și bazate pe închipuiri sau dacă vorbește doar pentru a căuta favorurile altora, atunci cuvintele sale nu conțin nimic real și ea nu este deloc sinceră. Acesta este modul în care interacționează cu alții, indiferent cine sunt acești alții. O astfel de persoană nu are o inimă onestă. Aceasta nu este o persoană onestă. Să spunem că o persoană se află într-o stare negativă și îți spune sincer: „Spune-mi mai exact de ce sunt atât de negativ. Pur și simplu nu-mi pot da seama!” Și să presupunem că, de fapt, îi înțelegi problema în inima ta, dar nu îi spui, zicându-i în schimb: „Nu-i nimic. Nu ești negativ; și eu devin negativ.” Aceste cuvinte sunt o mare consolare pentru acea persoană, dar atitudinea ta nu este sinceră. Ești superficial față de ea; pentru a o face să se simtă confortabil și consolată, te-ai abținut să-i vorbești onest. Nu o ajuți sincer și nu-i spui clar ce problemă are, astfel încât să-și poată depăși negativitatea. Nu ai făcut ce ar face o persoană onestă. Doar de dragul de a încerca s-o consolezi și pentru a te asigura că nu apare nicio înstrăinare sau niciun conflict între voi, ai fost superficial cu ea – și asta nu este ceea ce înseamnă să fii o persoană onestă. Așadar, când întâlnești acest tip de situație, cum ar trebui să practici pentru a fi o persoană onestă? Trebuie să-i spui problema pe care ai văzut-o și ai identificat-o clar: „Am avut experiențe similare. Vezi dacă ceea ce spun este corect sau greșit. Dacă este greșit, nu trebuie să accepți. Dacă este corect, sper că vei accepta. Dacă te rănesc cuvintele mele, sper că le poți accepta din partea lui Dumnezeu. Intenția și scopul meu sunt să te ajut. Văd clar problema: simți că ai fost umilit și nimeni nu-ți alimentează egoul, crezi că toți ceilalți te desconsideră și simți că ai suferit o lovitură și că nu ai fost niciodată atât de neîndreptățit, așa că nu poți accepta acest lucru și devii negativ. Tu ce crezi – chiar asta se întâmplă?” Și, auzind acestea, simte că așa stau lucrurile. Asta este ceea ce ai de fapt în inimă, dar, dacă alegi să nu fii o persoană onestă, nu o vei spune. Vei spune: „Și eu devin negativ deseori” și, când cealaltă persoană aude că toți devin negativi, consideră că este normal ca ea să se simtă așa, deci nu va căuta adevărul ca să rezolve această stare. În cele din urmă, nu-și depășește negativitatea. Dacă alegi să fii o persoană onestă și să o ajuți cu o atitudine și o inimă onestă, o poți ajuta să înțeleagă adevărul și să-și depășească negativitatea.

Practica de a fi o persoană onestă cuprinde multe aspecte. Cu alte cuvinte, nu atingi standardul pentru a fi o persoană onestă concentrându-te doar asupra unui singur aspect; trebuie să corespunzi standardului cu privire la multe aspecte înainte de a putea fi onest. Unii oameni cred mereu că nu trebuie decât să reușească să nu mintă pentru a fi onești. Este corect acest punct de vedere? A fi onest implică doar chestiunea de a nu minți? Nu – se referă și la alte câteva aspecte. În primul rând, indiferent cu ce te confrunți, fie că este ceva ce ai văzut cu ochii tăi sau ceva ce ți-a spus altcineva, fie că este vorba de a interacționa cu oamenii sau de a rezolva o problemă, fie că este datoria pe care se cuvine să o faci sau ceva ce Dumnezeu ți-a încredințat în mod direct, tu trebuie mereu să abordezi aceste lucruri cu o inimă onestă. Cum ar trebui să practici abordarea lucrurilor cu o inimă onestă? Spune ce crezi și vorbește onest; nu rosti vorbe goale, clișeistice sau care sună plăcut, nu spune lucruri false, flatante sau ipocrite, ci rostește cuvintele care sunt în inima ta. Asta înseamnă a fi o persoană onestă. A exprima gândurile și părerile adevărate care sunt în inima ta – asta este ceea ce oamenii onești trebuie să facă. Dacă nu spui niciodată ceea ce gândești, iar cuvintele rămân îngropate în inima ta și ceea ce spui este întotdeauna în contradicție cu ceea ce gândești, asta nu este ceea ce face o persoană onestă. De exemplu, să presupunem că nu îți faci bine datoria și, atunci când oamenii te întreabă ce se întâmplă, tu spui: „Vreau să-mi fac bine datoria, dar din diverse motive, nu am făcut-o.” De fapt, știi în inima ta că ai fost superficial și nu ai pus suflet în datoria ta, dar nu spui adevărul. În schimb, găsești tot felul de motive, justificări și scuze pentru a acoperi faptele și pentru a evita responsabilitatea. Este acesta comportamentul unei persoane oneste? (Nu.) Păcălești oamenii și scapi basma curată spunând aceste lucruri. Însă esența intențiilor din sinea ta și a ceea ce este în interiorul tău este o fire coruptă. Dacă nu poți să scoți la iveală aceste lucruri și intenții din tine și să le diseci, atunci ele nu pot fi purificate – și aceasta nu este o chestiune minoră! Trebuie să vorbești sincer: „Am tărăgănat puțin îndeplinirea datoriei mele. Am fost superficial și neatent. Când sunt într-o dispoziție bună, pot depune puțin efort. Când sunt într-o dispoziție proastă, lenevesc și nu vreau să depun efort și mă dedau la confortul trupului. Prin urmare, îndeplinirea datoriei mele nu a dat multe rezultate. În ultimele zile, am îndreptat lucrurile și încerc să dau totul, să-mi îmbunătățesc eficiența și să-mi fac bine datoria.” Asta înseamnă a vorbi din inimă. Celălalt mod de a vorbi nu era din inimă. Din cauza fricii tale de a fi emondat, de a-ți fi descoperite problemele și de a fi tras la răspundere, ai găsit tot felul de motive, justificări și scuze pentru a acoperi faptele, mai întâi făcându-i pe ceilalți să nu mai vorbească despre situație, apoi evitând responsabilitatea, pentru a nu fi emondat. Aceasta este sursa minciunilor tale. Indiferent cât de mult vorbesc mincinoșii, o parte din ceea ce spun ei este cu siguranță adevărată și obiectivă. Dar unele lucruri cheie pe care le spun vor conține un pic de falsitate și un pic din motivația lor. Prin urmare, este foarte important să discernem ceea ce este adevărat și ceea ce este fals. Totuși, acest lucru nu este ușor de făcut. O parte din ceea ce spun ei va fi pătată și impură, unele dintre lucrurile pe care le spun vor fi în concordanță cu faptele, iar altele vor contrazice faptele; cu realitatea și ficțiunea astfel încurcate, este greu să distingem ceea ce este adevărat de ceea ce este fals. Acesta este cel mai înșelător tip de persoană și cel mai greu de identificat. Dacă nu poate să accepte adevărul și să practice a fi o persoană onestă, cu siguranță va fi eliminată. Atunci, care este calea pe care ar trebui să o aleagă oamenii? Care este modul în care ar practica o persoană onestă? Voi ar trebui să învățați să spuneți adevărul și să fiți capabili să vă deschideți sufletul și să aveți părtășie despre stările și problemele voastre reale. Acesta este modul în care practică oamenii onești și o astfel de practicare este corectă. Cei care au conștiință și rațiune sunt cu toții dispuși să caute să fie oameni onești. Numai fiind onestă, o persoană se poate simți cu adevărat bucuroasă și împăcată și se poate bucura de fericire reală numai practicând adevărul ca să ajungă la supunerea față de Dumnezeu.

Când oamenii experimentează cum să fie onești, apar multe probleme practice. Uneori, ei vorbesc fără să gândească; au o scăpare de moment în gândire și, pentru că sunt stăpâniți de o intenție sau de o țintă greșită, sau de vanitate și mândrie, spun o minciună. În consecință, trebuie să continue să spună tot mai multe minciuni ca să acopere asta. În final, nu se simt împăcați în inimile lor, dar nu pot să retragă acele minciuni, le lipsește curajul de a-și îndrepta greșelile, de a recunoaște că au spus minciuni și, în felul acesta, greșelile lor continuă la nesfârșit. După aceea, au mereu senzația că le apasă o piatră pe inimă; vor mereu să găsească o ocazie de a spune adevărul, de a-și recunoaște greșeala și de a se căi, dar nu sunt niciodată capabili să pună asta în practică; în cele din urmă, se gândesc mai bine și își spun: „Mă voi revanșa când îmi voi face datoria în viitor.” Întotdeauna spun că se vor revanșa, dar nu o fac niciodată. Nu este la fel de simplu ca a te scuza după ce spui o minciună. Poți să te revanșezi pentru răul și consecințele faptului că ai mințit și ai fost înșelător? Dacă, într-un moment de mare ură de sine, ești capabil să practici pocăința și să nu mai minți sau înșeli niciodată, atunci este posibil să primești îngăduința și mila lui Dumnezeu. Dacă rostești cuvinte mieroase și spui că te vei revanșa pentru minciunile tale în viitor, dar nu te pocăiești cu adevărat și, ulterior, continui să minți și să înșeli, atunci refuzi cu încăpățânare să te pocăiești și sigur vei fi eliminat. Oamenii care au conștiință și rațiune ar trebui să recunoască următorul aspect: după ce spui minciuni și ești înșelător, nu ajunge doar să te gândești să îndrepți lucrurile; ceea ce contează cel mai mult este că trebuie să te pocăiești cu adevărat și trebuie să pui adevărul în practică și să aduci mărturie. Dacă vrei să fii onest, atunci trebuie să rezolvi problema minciunii și a înșelăciunii. Trebuie să spui adevărul și să faci lucruri practice. Uneori, când spui adevărul, vei pierde respectul celorlalți și vei fi emondat, dar vei fi practicat adevărul și merită din plin să I te supui lui Dumnezeu măcar o dată, să-L mulțumești pe Dumnezeu măcar o dată; va fi ceva care îți va aduce mângâiere. În orice caz, vei fi capabil, în cele din urmă, să practici onestitatea, vei fi capabil, în sfârșit, să spui ce ai cu adevărat în inimă, fără să încerci să cârcotești sau să te justifici, iar asta înseamnă să evoluezi cu adevărat. Indiferent dacă ești emondat sau demis, te vei simți împăcat în inima ta, pentru că nu ai mințit; vei simți că, întrucât nu ți-ai făcut cum se cuvine datoria, a fost corect să fii emondat și demis și să-ți asumi responsabilitatea. Aceasta este o stare mentală pozitivă. Totuși, care vor fi consecințele dacă te dedai la înșelăciune? După ce vei face asta, cum te vei simți în inima ta? Neliniștit; vei simți mereu că există păcat și corupție în inima ta, te vei simți mereu acuzat: „Cum am putut să spun minciuni? Cum am putut să mă dedau încă o dată la înșelăciune? De ce sunt așa?” Vei simți că nu poți ține capul sus, prea rușinat să dai ochii cu Dumnezeu. Mai ales când ești binecuvântat de Dumnezeu, când primești harul, mila și îngăduința lui Dumnezeu, simți și mai mult că e o rușine să-L înșeli pe Dumnezeu, iar în inima ta, te simți și mai acuzat și ești și mai lipsit de pace și bucurie. Ce problemă demonstrează asta? A recurge la înșelăciune înseamnă a dezvălui o fire coruptă, a te răzvrăti împotriva lui Dumnezeu și a te împotrivi Lui, așa că asta îți va provoca o mare durere. Când minți și înșeli, s-ar putea să consideri că ai vorbit cu mare dibăcie și cu mult tact și că nu ai dat de gol niciun mic indiciu – dar, ulterior, reproșurile și acuzațiile pe care le simți în inima ta ar putea să te urmărească toată viața. Dacă minți și înșeli intenționat și deliberat și vine o zi când realizezi gravitatea acestui lucru, asta îți va străpunge inima ca un ghimpe. Vei dori mereu să găsești o ocazie să îndrepți lucrurile – asta fiind ceea ce se cuvine să faci – în afară de cazul în care nu ai conștiință, nu ai trăit niciodată conform conștiinței tale, nu ai deloc umanitate și nu îți pasă de integritate sau de demnitate. Dacă ai măcar puțină conștientizare a conștiinței și puțină integritate și demnitate, atunci când vei realiza că minți și recurgi la înșelăciune, vei simți că acest comportament al tău este rușinos, dizgrațios și josnic, te vei disprețui și te vei detesta, vei respinge calea minciunilor și a înșelăciunii și vei căuta să fii onest. Celor asemenea Satanei le lipsește conștiința și rațiunea umanității normale; nu-și dau seama și nu sunt deranjați de toate minciunile pe care le spun și chiar au un fundament teoretic pentru minciunile lor, și anume că nicio mare realizare nu se face fără a spune minciuni, așa că refuză cu încăpățânare să se căiască. Oamenii care au conștiință și rațiune sunt diferiți. Acești oameni au trecut doar prin corupția Satanei și, deși dezvăluie firi corupte, nu sunt oameni răi, țin cont de conștiință, au nevoile umanității normale și instinctele și nevoile unei iubiri de lucruri bune, corecte și pozitive. Prin urmare, când se simt acuzați de conștiința lor, sunt capabili să reflecteze asupra lor și să se căiască realmente. Satana este un lucru extrem de rău. Nu-i plac lucrurile pozitive, nu-i plac lucrurile bune, iar în natura lui sunt numai lucruri întunecate și rele, nimic altceva decât lucruri corupte și malițioase; nu are deloc umanitate, nu are nevoile unei umanități normale și nu ține cont de conștiință. Dar oamenii sunt diferiți. Oamenii au fost creați de Dumnezeu, au conștiință și rațiune; oamenii care au conștiință au înțelegere în inimile lor, pot simți acuzațiile și reproșurile conștiinței lor atunci când încearcă să înșele oamenii sau pe Dumnezeu, iar aceste reproșuri și acuzații îi dor. Când o persoană simte această durere, când simte aceste acuzații și reproșuri, conștiința ei începe să-și dea seama: realizează că oamenii ar trebui să fie onești și că ar trebui să meargă pe calea urmăririi adevărului. Când au această nevoie, acesta este un lucru bun. În momentul acesta, aveți remușcări când mințiți și înșelați? (Da.) Faptul că aveți remușcări dovedește că țineți cont, într-o anumită măsură, de conștiință și că încă mai există speranță pentru voi; acesta este nivelul minim de conștientizare și felul de comportament pe care trebuie să-l aveți pentru a obține mântuirea. Dacă nu vă faceți reproșuri în conștiința voastră, aceasta este o problemă și înseamnă că nu aveți umanitate. Acum, știți cum să vă căiți după ce îi mințiți și îi înșelați pe ceilalți? Care vor fi consecințele dacă refuzați cu încăpățânare să vă căiți? Veți fi irecuperabili. Acum puteți vedea cu toții că Dumnezeu îi va mântui pe cei care au conștiință, rațiune, nevoile umanității normale, abilitatea de a discerne binele de rău, iubire pentru lucrurile pozitive și bune, ură față de rău și capacitatea de a accepta adevărul. Astfel de oameni pot fi mântuiți.

30 noiembrie 2017