Dumnezeu le cere oamenilor să-L trateze ca pe Dumnezeu, deoarece omenirea a fost prea profund coruptă, iar ei nu-L tratează ca pe Dumnezeu, ci mai degrabă ca pe o persoană. Ce este în neregulă cu faptul că oamenii au mereu cereri de la Dumnezeu? Și ce este în neregulă cu faptul că ei au mereu noțiuni despre Dumnezeu? Ce conține natura omului? Am descoperit că, indiferent ce li se întâmplă sau cu ce se confruntă, oamenii își protejează întotdeauna propriile interese și își fac griji pentru propriul trup și caută întotdeauna motive sau scuze care le sunt de folos. Nu caută și nu acceptă câtuși de puțin adevărul, iar tot ce fac este să-și justifice propriul trup și să plănuiască în interesul propriilor perspective. Solicită mereu har de la Dumnezeu, dorind să obțină orice avantaje pot obține. De ce au oamenii atâtea cereri de la Dumnezeu? Acest lucru dovedește că oamenii sunt lacomi prin natura lor și că, înaintea lui Dumnezeu, nu au deloc rațiune. În tot ceea ce fac oamenii – fie că se roagă, fie că au părtășie sau țin predici – ceea ce gândesc și ceea ce urmăresc și lucrurile la care tânjesc se rezumă doar la a cere și a solicita lucruri de la Dumnezeu, sperând că ar putea câștiga ceva de la El. Unii oameni spun că „asta se reduce la natura umană”, ceea ce este corect. În plus, faptul că oamenii au prea multe cereri de la Dumnezeu și prea multe dorințe extravagante dovedește că aceștia sunt total lipsiți de conștiință și de rațiune. Cu toții cer și solicită lucruri pentru binele lor, sau încearcă să se justifice și să-și găsească scuze – ei fac toate acestea pentru ei înșiși. În multe lucruri, se poate vedea că ceea ce fac oamenii este total lipsit de rațiune, ceea ce dovedeşte pe deplin că logica satanică: „Fiecare pentru sine și diavolul să-l ia pe cel mai din spate” a devenit deja natura omului. Ce problemă este ilustrată de faptul că oamenii au prea multe cereri de la Dumnezeu? Aceea că oamenii au fost corupți de Satana până la un anumit nivel și că, în credința lor în Dumnezeu, aceștia nu-L tratează deloc ca pe Dumnezeu. Unii oameni spun: „Dacă nu L-am trata pe Dumnezeu ca pe Dumnezeu, atunci de ce am mai crede în El? Dacă nu-L tratam ca pe Dumnezeu, am fi putut continua să-L urmăm până acum? Am fi putut îndura toată această suferință?” În aparență, crezi în Dumnezeu și ești capabil să Îl urmezi, dar în atitudinea ta față de El și în opiniile tale despre multe lucruri, nu-L tratezi deloc pe Dumnezeu ca pe Creatorul. Dacă Îl tratezi pe Dumnezeu ca pe Dumnezeu, dacă Îl tratezi pe Dumnezeu ca pe Creatorul, atunci ar trebui să rămâi în postura ta de ființă creată și ți-ar fi imposibil să ai vreo cerere de la Dumnezeu sau să ai dorințe extravagante. În schimb, în inima ta, ai fi capabil să te supui cu adevărat și ai fi pe deplin capabil să crezi în Dumnezeu conform cerințelor Sale și să te supui întregii Sale lucrări.

Când întruparea a început să fie mărturisită, toți oamenii s-au plâns: „Dumnezeule, nu ne-ai luminat înainte de a deveni trup, ca să ne putem pregăti psihic. Dacă am fi fost pregătiți psihic, am fi fost capabili să Te acceptăm în loc să ne răzvrătim și să ne împotrivim. Nu ești Tu atotputernic? Noi ne răzvrătim împotriva Ta și ne împotrivim Ție pentru că am fost corupți de Satana și nu ne putem abține. Nu poți face ceva ca să ne împiedici împotrivirea și să ne permiți o tranziție lină?” Nu asta gândeau oamenii? De asemenea, mulți oameni au pus condiții, spunând: „Nu putem face nimic în legătură cu răzvrătirea și împotrivirea noastră. Întruparea lui Dumnezeu este prea incompatibilă cu noțiunile noastre. Dacă întruparea lui Dumnezeu ar fi fost puțin mai înaltă, sau ar fi avut o înfățișare remarcabilă, sau ar fi fost înzestrată cu multă cunoaștere și ar fi vorbit cu elocvență, sau s-ar fi putut materializa după bunul plac și ar fi putut face semne și minuni, sau dacă Dumnezeu ar fi apărut și ar fi lucrat întrupat în concordanță cu mai multe închipuiri ale oamenilor, atunci nu ne-am fi împotrivit Lui.” Mulți au făcut aceste cereri atunci, dar Dumnezeu nu a acționat în concordanță cu închipuirile sau noțiunile oamenilor. Dimpotrivă, El a ripostat și a acționat în totalitate contrar noțiunilor umane. Ce a dovedit acest lucru? A dovedit că noțiunile și cererile umane sunt irațional de problematice. Unii oameni au devenit conducători de biserici, dar nu au făcut nicio lucrare reală și s-au ocupat doar de unele chestiuni exterioare. Când i-am emondat pe acești oameni, spunându-le doar câteva cuvinte de reproș, ei s-au simțit triști în sinea lor, au plâns amarnic și au devenit negativi. Și-au spus în sinea lor: „Oare nu este Dumnezeu milos și iubitor? Sufăr atât de mult, de ce nu spune câteva cuvinte frumoase pentru a mă consola? De ce nu-mi acordă nici măcar un singur cuvânt de binecuvântare?” Oamenii aveau cereri de la Dumnezeu în acest fel și erau plini de propriile lor justificări. Unii oameni simțeau că au capital pentru că predicaseră cu succes Evanghelia multor oameni, așa că, după ce făceau ceva greșit și erau emondați, aduceau argumente: „Am predicat cu succes Evanghelia atâtor oameni fără nicio recompensă, iar acum am fost emondat astfel. Am suferit atât de mult și, în final, tot am fost emondat. De ce nu-I pasă lui Dumnezeu de sentimentele mele?” Oare oamenii care gândesc astfel au adevărul în inima lor? Sunt aceste cereri raționale? Dacă aș consola pe cineva după ce l-am emondat, s-ar gândi: „Dumnezeu este atât de bun, nu credeam că mă va consola vreodată.” Dar apoi, dacă aș emonda pe altcineva, iar acea persoană ar fi deosebit de supărată, iar eu nu aș consola-o, aceasta s-ar gândi: „De ce Dumnezeu îi consolează pe alții după ce îi emondează, dar pe mine nu mă consolează? Dumnezeu nu este corect cu mine” și ar apărea noțiuni în inima lor. Oamenii nutresc în inima lor multe cerințe, închipuiri și dorințe iraționale care, la un moment dat și într-un mediu potrivit, vor țâșni la suprafață. Pentru că niciunul dintre gândurile, ideile sau cererile dezvăluite de om nu sunt compatibile cu Dumnezeu, iar natura omului este plină de lucruri satanice: tot ce face acesta este pentru sine, este egoist și lacom, are prea multe dorințe extravagante și este prea murdar și prea profund corupt.

Oamenii au mereu pretenții de la Dumnezeu, indiferent de situație. Ce este în neregulă cu acest lucru? Unii oameni se vor ruga lui Dumnezeu atunci când se bucură de confort, spunând: „O, Dumnezeule, protejează-mă, lasă-mă să trăiesc în această stare tot timpul.” De asemenea, oamenii au pretenții și atunci când sunt nefericiți sau au o stare de spirit proastă: „Dumnezeule, de ce nu-mi arăți bunătate? De ce nu vrei să mă luminezi? De ce lucrurile merg atât de bine pentru alți oameni, dar atât de rău pentru mine?” Atunci când se confruntă cu greutăți, oamenii cer insistent ca Dumnezeu să le schimbe mediul; când lucrurile merg bine, pretențiile oamenilor devin și mai excesive. Când oamenii obțin ceva, râvnesc la și mai mult, iar când nu îl obțin, vor cu disperare să îl obțină. Ce vor oamenii să obțină? Ei vor să obțină lucrurile care le plac și ce le cer interesele lor trupești. Prin urmare, niciuna dintre pretențiile omului nu este justificată sau meritată. Când am dat câteva haine sau lucruri de folosit câtorva familii sărace, unii oameni au fost nemulțumiți să vadă acest lucru. Ei și-au spus: „De ce Dumnezeu are mereu grijă de ei, dar nu și de mine? Dumnezeu nu este corect!” Alții nu au pus la suflet acest lucru la momentul respectiv și și-au spus: „Deja prin harul lui Dumnezeu, eu sunt capabil să merg pe calea credinței în El și să o urmez în siguranță, până în prezent. Nu ar trebui să urmăresc acele lucruri materiale.” Dar, după ce au meditat la asta mai târziu, s-au simțit supărați. Când s-au simțit incapabili să depășească acest sentiment, s-au rugat și au încetat temporar să mai stea pe gânduri, dar acele lucruri erau încă în inimile lor – oricât le-ar fi cântărit, tot nu se simțeau în apele lor și își spuneau: „Unde este dreptatea lui Dumnezeu? De ce nu o pot vedea? Dumnezeu nu tratează niciuna dintre aceste chestiuni externe în mod corect sau rațional, deci unde se manifestă dreptatea Lui?” Apoi s-au răzgândit, spunându-și: „Dreptatea nu este același lucru cu raționalitatea sau corectitudinea, iar acestea nu ar trebui confundate”, dar erau în continuare supărați și nu puteau să renunțe la această chestiune. Oamenii sunt atât de preocupați de mici interese materiale, încât ar fi minunat dacă ar putea fi la fel de preocupați de adevăr. Oricum, este în natura fiecăruia să aibă mereu pretenții de la Dumnezeu în inima sa, iar toți oamenii care nu iubesc adevărul iubesc beneficiile materiale. Toate pretențiile și planurile oamenilor, indiferent că cer una sau alta de la Dumnezeu sau că își fac cutare planuri pentru ei înșiși, sunt incompatibile cu adevărul și absolut ireconciliabile cu cerințele și intențiile lui Dumnezeu. Dumnezeu nu iubește niciunul dintre aceste lucruri, toate sunt detestate și urâte de El. Pretențiile pe care oamenii le au de la Dumnezeu, tot ceea ce urmăresc și toate căile pe care merg nu au nimic de-a face cu adevărul. Unii oameni se gândesc: „Lucrez pentru biserică de atâția ani – dacă sunt bolnav, Dumnezeu ar trebui să mă vindece și să mă binecuvânteze.” În special cei care cred în Dumnezeu de mult timp cer și mai mult de la El; cei care cred doar de puțin timp se simt nevrednici, dar, după un timp, vor începe să se simtă îndreptățiți. Așa sunt oamenii; aceasta este natura omului și niciunul nu face excepție de la asta. Unii oameni spun: „Niciodată nu am avut pretenții extravagante de la Dumnezeu, deoarece sunt o ființă creată și nu sunt vrednic să cer nimic de la El.” Nu vă pripiți, timpul va dezvălui totul. Natura și intențiile oamenilor vor fi în cele din urmă date în vileag și vor țâșni la suprafață într-o zi. Oamenii de azi nu au pretenții de la Dumnezeu pentru că nu cred că este necesar sau că este momentul potrivit, sau pentru că au avut deja foarte multe pretenții de la Dumnezeu, însă chiar nu își dau seama că acestea sunt pretenții de la Dumnezeu. Pe scurt, oamenii au acest tip de natură, așa că le este imposibil să nu o dezvăluie. Având oportunitatea sau circumstanțele potrivite, în mod firesc ea se va dezvălui. De ce avem astăzi părtășie despre acest lucru? Pentru a-i face pe oameni să înțeleagă ce este în propria lor natură. Nu considera că a crede în Dumnezeu timp de câțiva ani sau a lucra câteva zile pentru biserică înseamnă că te-ai consumat, te-ai dedicat sau ai suferit mult pentru El și că meriți să obții câteva lucruri, cum ar fi să te bucuri de lucruri materiale, de hrană trupească sau să fii respectat și apreciat de ceilalți, sau ca Dumnezeu să îți vorbească cu blândețe, sau să Se îngrijească mai mult de tine și să te întrebe deseori dacă mănânci și te îmbraci bine, cum te simți din punct de vedere fizic și așa mai departe. Aceste pretenții apar în mod inconștient la oameni atunci când aceștia s-au consumat mult timp pentru Dumnezeu și ajung să creadă că merită să ceară orice de la El. Atunci când s-au consumat pentru Dumnezeu doar pentru o perioadă scurtă de timp, ei cred că nu au acest drept și nu îndrăznesc să aibă pretenții de la Dumnezeu. Dar, cu timpul, ei vor crede că au capital și pretențiile lor vor începe să apară, iar lucrurile din natura lor vor fi date în vileag. Nu sunt oamenii așa? De ce nu se gândesc ei dacă este corect să aibă astfel de pretenții de la Dumnezeu? Meriți tu aceste lucruri? Ți le-a promis Dumnezeu? Dacă un lucru nu-ți aparține, dar tu îl tot ceri, asta este în contradicție cu adevărul și provine în întregime din natura ta satanică. Cum s-a comportat arhanghelul la început? A văzut că i s-a dat o poziție prea înaltă și că i s-a dat prea mult, așa că a crezut că merita tot ce cerea și tot ce obținea, ajungând în cele din urmă la punctul în care a spus: „Vreau să fiu pe picior de egalitate cu dumnezeu!” Prin urmare, dacă oamenii au prea multe pretenții și dorințe prea mari în credința lor în Dumnezeu și, totuși, nu se examinează și nu reușesc să-și dea seama de gravitatea problemei, atunci, într-o zi vor spune: „Dă-te la o parte, dumnezeule. Ar avea mai mult sens să fiu eu însumi dumnezeu”, sau „Dumnezeule, voi îmbrăca tot ce îmbraci tu, voi mânca tot ce mănânci tu.” Oamenii care au ajuns la acest nivel Îl tratează deja pe Dumnezeu ca pe un om. Deși oamenii pot recunoaște cu gura lor că Dumnezeu întrupat este Dumnezeu Însuși, aceasta este doar o înțelegere doctrinară și nu înseamnă că ei cunosc esența lui Dumnezeu. De fapt, oamenii care pot rosti cuvinte și doctrine nu au nici cea mai mică urmă de supunere sau teamă în inimile lor. Unii oameni chiar vor să fie dumnezeu și, dacă ambițiile și dorințele lor se amplifică până la acest nivel, vor fi probleme. Este probabil ca o nenorocire să vină asupra lor și, chiar și după ce sunt excluși din biserică, ei tot trebuie să fie pedepsiți de Dumnezeu.

Credincioșii în Dumnezeu ar trebui să-L trateze pe Dumnezeu ca pe Dumnezeu; numai făcând asta, ei cred cu adevărat în El. Ei nu ar trebui doar să recunoască statutul lui Dumnezeu, ci ar trebui să aibă o adevărată înțelegere și teamă de esența și firea lui Dumnezeu și să fie absolut supuși. Iată câteva modalități de a practica acest lucru: în primul rând, păstrează pietatea și o atitudine onestă în sinea ta atunci când interacționezi cu Dumnezeu, fără noțiuni sau închipuiri, și ai o inimă supusă. În al doilea rând, adu intențiile din spatele tuturor lucrurilor pe care le spui, a tuturor întrebărilor pe care le pui și a tuturor lucrurilor pe care le faci în fața lui Dumnezeu, pentru a le examina și a te ruga. Numai știind cum să practici potrivit adevărurilor-principii și având o bază în cuvântul lui Dumnezeu, vei putea intra în adevărul-realitate. Dacă nu cauți adevărul, nu numai că nu vei putea intra în adevărul-realitate, dar vei acumula din ce în ce mai multe noțiuni, iar asta aduce necazuri. Când Îl privești pe Dumnezeu ca pe o persoană, atunci dumnezeul în care crezi este un dumnezeu nedeslușit din ceruri; vei fi negat complet întruparea și nu-L vei mai recunoaște în inima ta pe Dumnezeul practic. În acel moment, vei fi devenit un antihrist și vei fi căzut în întuneric. Cu cât vei avea mai multe justificări, cu atât mai multe pretenții vei avea de la Dumnezeu și cu atât mai multe noțiuni vei avea despre El, ceea ce te va pune în pericol din ce în ce mai mult. Cu cât vei avea mai multe pretenții de la Dumnezeu, cu atât mai mult vei dovedi că pur și simplu nu-L tratezi pe Dumnezeu ca pe Dumnezeu. Dacă nutrești mereu pretenții față de Dumnezeu în inima ta, atunci, în timp, probabil că te vei trata pe tine însuți ca pe Dumnezeu și vei aduce mărturie pentru tine însuți atunci când lucrezi în biserică, spunând chiar: „Oare dumnezeu nu aduce mărturie pentru el însuși? De ce nu pot și eu?” Pentru că tu nu înțelegi lucrarea lui Dumnezeu, vei avea noțiuni despre El și nu vei avea o inimă cu frică de El. Tonul vocii tale se va schimba, firea ta va deveni arogantă și, în cele din urmă, vei ajunge treptat să te preamărești și să aduci mărturie pentru tine însuți. Acesta este procesul de declin al omului și este în întregime provocat de faptul că el nu urmărește adevărul. Toți cei care merg pe calea antihriștilor se preamăresc și aduc mărturie pentru ei înșiși, se promovează și se dau în spectacol la tot pasul și nu le pasă deloc de Dumnezeu. Ați experimentat lucrurile acestea despre care vorbesc? Mulți oameni mărturisesc cu insistență pentru ei înșiși, vorbind despre cum suferă una și alta, despre cum lucrează, despre cum Dumnezeu îi prețuiește și le încredințează o astfel de lucrare și despre cum sunt ei, folosind în mod deliberat anumite tonuri în timp ce vorbesc și adoptând anumite atitudini, până când, în cele din urmă, unii oameni vor începe probabil să creadă că ei sunt Dumnezeu. Duhul Sfânt i-a abandonat de mult pe cei care au ajuns la acest nivel și, deși nu au fost încă îndepărtați sau excluși, ci sunt lăsați să presteze un serviciu, soarta lor este deja pecetluită și își așteaptă doar pedeapsa. Acest lucru s-a întâmplat deja în unele locuri. Un nou credincios a văzut că o anumită soră vorbea și părea destul de demnă și a confundat-o cu Dumnezeu. Când a venit timpul să plece, acest nou credincios s-a agățat de coapsa ei și a strigat: „O, dumnezeule, nu pleca! O, dumnezeule, îmi va fi dor de tine!” Ea știa clar că nu era Dumnezeu, dar nu a negat acest lucru și nici nu a lămurit lucrurile. Oare o astfel de persoană are rațiune? (Nu.) Ea nu are niciun pic de rațiune și, cu siguranță, nu este bună de nimic! Unii oameni sunt confuzi și ignoranți și tratează o astfel de persoană ca pe Dumnezeu – acesta este cu adevărat un lucru teribil! Iar a te agăța, plângând, de coapsa ei este pur și simplu atât de ignorant încât este iremediabil! A-l trata ca pe Dumnezeu pe un om corupt care este al Satanei – cum se poate numi asta credință în Dumnezeu? Nu cumva asta înseamnă că tu crezi în Satana? Cât de confuz trebuie să fie cineva ca să trateze o persoană ca pe Dumnezeu? Dacă tu crezi în Dumnezeu, dar ești incapabil să accepți sau să urmărești adevărul, probabil că vei fi indus în eroare de alții și vei fi predispus să faci lucruri nesăbuite și să te rătăcești. Oamenii nesăbuiți și ignoranți sunt cu adevărat în pericol, ei sunt capabili să facă tot felul de lucruri stupide.

Oamenii au mereu cereri de la Dumnezeu, să facă una sau alta potrivit noțiunilor lor. Îi ceri lui Dumnezeu să te mântuiască, să aibă milă de tine, să te iubească, să-ți arate har – toate acestea în funcție de ideile tale. Procedând astfel, te folosești de propriile idei și metode pentru a avea cereri de la Dumnezeu și pentru a-L face să te asculte. Ce este în neregulă cu asta? Asta înseamnă să crezi în Dumnezeu? Pur și simplu, tu crezi în tine însuți. Dumnezeu nu se află în inima ta și nici vreun adevăr care să poată fi menționat. Cineva Mi-a cumpărat o pereche de pantofi din amabilitate, dar nu Mi s-au potrivit, așa că am vrut să-i returnez. Dar apoi m-am gândit că, dacă îi returnez, ar putea să mă înțeleagă greșit, așa că i-am dat unei alte persoane ca să-i poarte. El nu a putut accepta acest lucru când a aflat, și a spus: „Știi cât de mult efort am depus, câți bani am cheltuit și cât de departe am călătorit pentru a-i cumpăra? Tu i-ai dat cu atâta ușurință, crezi că a fost atât de ușor pentru mine să câștig acei bani? Dă-mi-i înapoi dacă nu vrei să îi porți – cum ai putut să îi dai altcuiva?” Am spus: „Nu ți-am dat însărcinarea să-Mi cumperi pantofi. Tu Mi i-ai cumpărat și Mi i-ai dat, dar nu Mi s-au potrivit, așa că i-am dat altcuiva să îi poarte. Este asta o problemă? Dacă ți i-aș da înapoi, nu ai deveni negativ și slab și M-ai înțelege greșit? Nu pot face rânduieli rezonabile?” Este potrivit ca oamenii să Mă trateze astfel? Se pare că oamenii au în continuare intenții și cereri chiar și atunci când Îi oferă ceva lui Dumnezeu. Este aceasta o persoană care înțelege adevărul? Atunci când Îi oferi un lucru lui Dumnezeu, acesta nu mai este al tău, ci Îi aparține Lui. Dumnezeu poate face ce vrea cu el și este treaba Lui cum se ocupă de el. Oamenii ar trebui să aibă un pic de rațiune, să învețe să se supună și să nu se amestece mereu în treburile lui Dumnezeu. E rațional să ne certăm în mod constant cu Dumnezeu? Când oamenii cumpără lucruri pentru Mine, par cuprinși de amabilitate și iubire pentru Dumnezeu, dar după aceea cer ca acestea să Îmi placă și se plâng dacă nu Îmi plac. Mai mult, nu este în regulă dacă nu le folosesc, oamenii Îmi impun cui pot să le dau și nu-Mi permit să fac una sau alta. Oamenii Îl analizează pe Dumnezeu și meditează asupra Lui în felul acesta toată ziua, gândindu-se: „De ce nu poate Dumnezeu să satisfacă dorințele omului?” Oamenii sunt complet lipsiți de rațiune, sunt atât de iraționali! Am constatat că toți oamenii spun: „Trebuie să-L iubesc cum se cuvine pe Dumnezeu și să-I răsplătesc iubirea”, dar ei nu înțeleg câtuși de puțin în inima lor ce înseamnă să-L iubească pe Dumnezeu. Oamenii au inimile pline de firi corupte, deci cum poate exista iubire? Oare nu sunt discuțiile despre iubirea și supunerea față de Dumnezeu doar vorbe goale, dacă oamenii sunt atât de corupți încât nu au nici măcar rațiunea unei persoane normale? În sufletele oamenilor există doar noțiuni și închipuiri, resentimente, dorințe extravagante și cererile lor iraționale. Pur și simplu nu există iubire sau supunere în sufletele lor. Pentru oameni, iubirea este doar un scop de urmărit, doar o cerință din partea lui Dumnezeu. Câți dintre ei reușesc să o dobândească? Câți dintre ei au o mărturie reală bazată pe experiență?

Acum, că sunteți cu toții dispuși să urmăriți adevărul și să vă străduiți să vă schimbați firile, cum ar trebui să reflectați asupra voastră atunci când Îi cereți ceva lui Dumnezeu? Sunt cererile tale în conformitate cu adevărul? Care ar trebui să fie atitudinea ta față de Dumnezeu? Ai meditat vreodată la aceste întrebări? Unii oameni devin aroganți după ce au condus câteva biserici, crezând că, fără ei, casa lui Dumnezeu nu se poate descurca și că ei merită un tratament special. Oamenii au o natură satanică și, cu cât poziția unei persoane este mai înaltă, cu atât cerințele ei de la Dumnezeu devin mai mari; cu cât o persoană înțelege mai mult din doctrine, cu atât cerințele ei devin mai tainice și mai trădătoare. Se poate să nu o spună cu voce tare, dar ele sunt ascunse în inima sa. Nu sunt ușor descoperite de alți oameni, dar cine știe când vor izbucni plângerile și împotrivirea care zac în interiorul unei persoane? Asta ar însemna și mai multe necazuri și probabil ar ofensa firea lui Dumnezeu. De ce, cu cât mai mult o persoană este un conducător sau o celebritate în lumea religioasă, cu atât mai mult este posibil să fie un antihrist care este în pericol? Deoarece cu cât este mai mare poziția cuiva, cu atât mai mare devine ambiția sa; cu cât înțelege mai mult din doctrine, cu atât firile sale devin mai arogante. Așadar, este periculos să crezi în Dumnezeu urmărind statutul, mai degrabă decât adevărul. Dumnezeu a exprimat atât de multe adevăruri, i-a dezvăluit și i-a eliminat din casa Lui pe toți cei care nu iubesc adevărul, să nu mai vorbim de cei din lumea religioasă. Vedeți necesitatea ca Dumnezeu să-i judece și să-i mustre pe oameni? Când oamenii vor înțelege realmente adevărul și vor avea intrare în viață, vor vedea realitatea propriei lor corupții și vor simți că ar fi periculos pentru ei să nu urmărească adevărul. În momentul de față, oamenii nu-și înțeleg deloc propria natură și, chiar dacă au puțină înțelegere superficială, aceasta se referă doar la doctrine, iar ei nu au dobândit adevărul. Prin urmare, ei nu cred că sunt în pericol și nici nu știu să se teamă sau să se îngrijoreze pentru ei înșiși. Unii noi credincioși îndrăznesc să spună și să facă orice, dar cei care au experimentat judecata și mustrarea sunt altfel. Au o oarecare inimă cu frică de Dumnezeu și, chiar dacă nutresc unele noțiuni, nu îndrăznesc să le rostească și se grăbesc să se roage: „O, Dumnezeule, Te-am jignit…” Unii noi credincioși îndrăznesc să debiteze cuvinte de blasfemie, fără ca nici măcar să se gândească, spunând: „Dumnezeu suferă? Ce suferă? A mânca și a se îmbrăca bine, a fi găzduit de oameni de pretutindeni – asta nu este suferință! Dar mie nu-mi pasă de aceste lucruri. Eu cred în duhul lui dumnezeu, nu în vreo persoană.” Ei îndrăznesc să nege întruparea. Acești oameni au asemenea tupeu. Nu au deloc o inimă cu frică de Dumnezeu, nu se tem de nimic, îndrăznesc să spună orice și toți nutresc naturi demonice și animalice. Dacă Cel de mai sus are o impresie sau o părere oarecum bună despre cineva, unii oameni spun: „Aceasta este o persoană apreciată și favorizată în biserică, care este bine primită în casa lui dumnezeu.” Înțelege acest tip de persoană adevărul? Nici pe departe. Felul în care privește lucrurile a dat complet în vileag faptul că tot ceea ce este în inima sa este încă lumesc. Sunt un punct de vedere și o impresie total laice. Poate avea vreun efect asupra acestor oameni credința în Dumnezeu și citirea cuvintelor Sale? Ei nu acceptă deloc adevărul, iar modul lor de a vedea lucrurile este la fel ca al non-credincioșilor. Ei sunt, de fapt, neîncrezători.

A avea mereu pretenții de la Dumnezeu face parte din natura omului, iar voi trebuie să disecați această natură conform cuvântului lui Dumnezeu. Cum ar trebui să o disecați? Primul pas este să vă fie clar care sunt pretențiile iraționale și care sunt dorințele extravagante pe care oamenii le au în privința lui Dumnezeu și ar trebui să disecați fiecare cerere: de ce fac oamenii acea cerere? Care este motivul lor? Care este scopul lor? Cu cât vei diseca mai mult în acest mod conștiincios, cu atât vei avea o mai bună înțelegere a naturii tale și cu atât mai detaliată va deveni acea înțelegere. Dacă nu o diseci în detaliu, ci doar știi că oamenii nu ar trebui să aibă pretenții de la Dumnezeu, înțelegând doar că a avea pretenții de la Dumnezeu este lipsit de rațiune, și atât, atunci, în cele din urmă, nu vei face niciun progres și nu te vei schimba. Unii oameni spun: „Avem atâtea pretenții de la Dumnezeu pentru că suntem prea egoiști. Ce ar trebui să facem?” Firește, oamenii trebuie să înțeleagă adevărul și să cunoască esența egoistă a omului. Când vei avea cu adevărat cunoaștere despre esența egoistă a omului, vei realiza că firile corupte ale omului sunt adânc înrădăcinate. În acel moment, vei ști că lucrul care îți lipsește cel mai mult este adevărul, nu dorințele extravagante, și îți va fi ușor să renunți la pretențiile tale irezonabile de la Dumnezeu. Singurul lucru îngrijorător este că oamenii nu se cunosc pe ei înșiși. Cât despre acele dorințe extravagante sau pretenții irezonabile evidente, ele devin ușor de recunoscut când le diseci și poți simți ură față de tine însuți. Dar uneori simți că pretențiile tale sunt justificate și rezonabile, că se cuvine ca oamenii să aibă astfel de cereri de la Dumnezeu și chiar simți că a avea pretenții de la Dumnezeu nu este excesiv, ci adecvat și absolut justificat. Acest lucru este suficient pentru a arăta că tu încă nu ai înțeles adevărul și, în consecință, nu poți înțelege pe deplin această chestiune. Iată un exemplu: a existat un om care L-a urmat pe Dumnezeu timp de mulți ani și a suferit mult prin multe tulburări și provocări. Întotdeauna părea să se comporte cum se cuvine și părea în regulă din punct de vedere al umanității, al suferinței și al loialității sale față de Dumnezeu. Avea conștiință într-o oarecare măsură, era dispus să răsplătească iubirea lui Dumnezeu și, de obicei, știa să pășească cu prudență când își îndeplinea lucrarea. Mai târziu, am descoperit că, deși lucrurile pe care le spunea sunau plăcut, el nu era supus câtuși de puțin și nu făcea deloc nicio lucrare reală, așa că l-am demis și am poruncit să nu mai fie folosit în viitor. Unii oameni au început să aibă noțiuni despre această chestiune și i-au luat apărarea, spunând: „Chiar dacă nu a realizat nimic, a îndurat greutăți. A suferit destul de mult în acești ani în care L-a urmat pe Dumnezeu. Deși nu a făcut nicio lucrare reală și nu știe cum să aibă părtășie despre adevăr pentru a rezolva probleme, credința lui în Dumnezeu este sinceră și nu a făcut nimic rău. Dumnezeu ar trebui să arate milă și har acestui tip de persoană. El a crezut în Dumnezeu mulți ani și a suferit atât de mult; dacă până și o persoană ca aceasta este eliminată, atunci noi, care abia am început să credem în Dumnezeu, avem vreo speranță de a dobândi mântuirea?” Nu sunt acestea noțiuni umane? Noii credincioși nu înțeleg adevărul, așa că nu pot desluși această chestiune. Ei se ghidează mereu după noțiuni și închipuiri umane, sperând mereu că Dumnezeu îi va binecuvânta pe toți și crezând că – indiferent de ce fel de persoană este cineva – atât timp cât a crezut în Dumnezeu mulți ani, ar trebui să fie binecuvântat de Dumnezeu și lăsat să supraviețuiască. Unii oameni chiar s-au gândit: „A procedat corect față de Dumnezeu suferind atât de mult; Dumnezeu nu ar trebui să-l dezamăgească!” Ce fel de cuvinte sunt acestea? Acestea sunt cuvintele unui ticălos. Atât de multe dintre pretențiile pe care oamenii le au de la Dumnezeu izvorăsc din noțiuni și închipuiri umane! Oamenii evaluează ce ar trebui să le dea Dumnezeu și cum ar trebui să-i trateze, conform standardului conștiinței umane, care presupune echitate și rațiune, dar cum poate fi acest lucru în conformitate cu adevărul? De ce spun că pretențiile omenirii sunt toate irezonabile? Pentru că ele sunt standardele pe care oamenii le cer de la alți oameni. Dețin oamenii adevărul? Sunt ei capabili să deslușească esența omului? Unii oameni cer ca Dumnezeu să-i trateze conform standardului conștiinței, impunând acest standard uman asupra lui Dumnezeu. Acest lucru nu se conformează adevărului; nu înseamnă decât a provoca necazuri în mod irezonabil. Când vine vorba de unele chestiuni mărunte, oamenii pot îndura pentru o vreme și, aparent, nu au nicio pretenție, dar inimile lor sunt pline de pretenții și dorințe. Când finalul lor este în cele din urmă determinat, pretențiile lor vor izbucni, din gurile lor vor curge cuvinte de nemulțumire și condamnare, iar ei vor începe să-și arate adevărata față. În acel moment, ei își vor cunoaște propria natură. Oamenii au mereu pretenții de la Dumnezeu conform noțiunilor omenești și propriei lor voințe, emițând multe pretenții de acest fel. S-ar putea ca în mod normal să nu observați și să credeți că a vă ruga ocazional lui Dumnezeu pentru ceva nu reprezintă o cerere, dar, de fapt, o disecare atentă arată că multe pretenții umane sunt irezonabile, lipsite de rațiune și chiar ridicole. Înainte, tu nu recunoșteai cât de grav este să ai pretenții irezonabile de la Dumnezeu, dar, treptat, vei ajunge să îți dai seama în viitor, iar apoi vei avea o înțelegere adevărată a propriei tale naturi. Doar dobândind înțelegere și discernământ puțin câte puțin pe parcursul experiențelor tale și apoi combinând acest lucru cu părtășia despre adevăr, poți dobândi treptat o înțelegere aprofundată a propriei tale natură-esență. Apoi, vei fi capabil să renunți la pretențiile tale irezonabile de la Dumnezeu și vei intra în adevărul-realitate în această privință. Când vei dobândi cu adevărat o înțelegere aprofundată a naturii-esență a omului, vei recunoaște ce ești și vei putea să nu ieși în evidență. Când te vei putea răzvrăti împotriva trupului și vei putea pune adevărul în practică, vei obține libertate și eliberare, iar firea ta se va schimba. În acel moment, vei fi dobândit adevărul. Adevărul îi eliberează pe oameni.

Nimic nu este mai dificil de abordat decât pretențiile constante ale oamenilor de la Dumnezeu. De îndată ce acțiunile lui Dumnezeu nu se conformează dorințelor tale sau nu au fost îndeplinite potrivit dorințelor tale, atunci probabil că vei deveni sfidător – ceea ce e suficient să arate că natura omului este aceea de a se împotrivi lui Dumnezeu. Recunoașterea acestei probleme se realizează doar reflectând frecvent asupra propriei persoane și ajungând la o înțelegere a adevărului, iar aceasta poate fi pe deplin rezolvată doar prin urmărirea adevărului. Atunci când oamenii nu înțeleg adevărul, au multe pretenții de la Dumnezeu, însă când într-adevăr înțeleg adevărul nu au niciuna; ei simt doar că I-au adus prea puțină mulțumire lui Dumnezeu, că au prea puțină supunere față de Dumnezeu. Faptul că oamenii au întotdeauna pretenții de la Dumnezeu reflectă natura lor coruptă. Dacă nu te poți cunoaște pe tine însuți și nu te poți pocăi cu adevărat în privința acestei chestiuni, atunci te vei confrunta cu pericole și primejdii ascunse pe calea credinței tale în Dumnezeu. Poți depăși chestiuni obișnuite, dar când întâlnești chestiuni majore care implică soarta, perspectivele și destinația ta, acele primejdii ascunse vor deveni o bombă cu ceas care poate să explodeze. Atunci vei fi în mare pericol! Unii oameni nu urmăresc niciodată adevărul, totuși se simt foarte în siguranță și cred că le este garantat că vor putea urma până la capăt. Se dovedește că, atunci când întâmpină încercări, nu le pot depăși, recidivează în vechile lor obiceiuri și devin obiecte ale distrugerii. Mulți oameni au urmat și au crezut mereu în acest fel; s-au comportat bine cât L-au urmat pe Dumnezeu, dar asta nu determină ce se va întâmpla în viitor. Acest lucru se datorează faptului că tu nu ești niciodată conștient de slăbiciunea vitală a omului sau de lucrurile care sunt în natura omului și îl pot face să se împotrivească lui Dumnezeu și, înainte ca ele să te conducă spre dezastru, nu ai cunoștință despre aceste lucruri. Dacă natura ta de a te împotrivi lui Dumnezeu rămâne nerezolvată, acest lucru te va purta spre dezastru și este posibil ca, atunci când călătoria ta se va încheia sau când lucrarea lui Dumnezeu se va termina, tu să faci lucrul cel mai potrivnic lui Dumnezeu și să spui lucruri blasfematoare la adresa Lui și, astfel, vei fi condamnat și eliminat. În cele mai primejdioase vremuri, când fusese prins și întemnițat, Petru a încercat să scape. În acel moment, el nu a înțeles intenția lui Dumnezeu și a plănuit să supraviețuiască și să facă lucrarea bisericilor. Mai târziu, Isus i s-a arătat și i-a spus: „Ai vrea să fiu răstignit încă o dată pentru tine?” Petru a înțeles atunci intenția lui Dumnezeu și s-a grăbit să se supună. Să presupunem că, în acel moment, el ar fi avut propriile pretenții și ar fi spus: „Nu vreau să mor acum, mă tem de durere. Nu ai fost răstignit pentru noi? De ce îmi ceri să fiu răstignit eu? Pot fi cruțat de la răstignire?” Dacă ar fi făcut astfel de pretenții, atunci calea pe care mersese ar fi fost în zadar. Dar Petru fusese întotdeauna o persoană care s-a supus lui Dumnezeu și a căutat intenția Lui și, în cele din urmă, el a înțeles intenția lui Dumnezeu și s-a supus complet. Dacă Petru nu ar fi căutat intenția lui Dumnezeu și ar fi acționat conform propriilor sale dorințe, atunci ar fi mers pe calea greșită. Oamenii nu au capacitatea de a înțelege direct intențiile lui Dumnezeu, dar dacă nu se supun după ce au înțeles adevărul, atunci Îl trădează pe Dumnezeu. Altfel spus, faptul că oamenii au mereu pretenții de la Dumnezeu ține de natura lor. Cu cât au mai multe pretenții, cu atât sunt mai răzvrătiți și mai potrivnici și au mai multe noțiuni. Cu cât are cineva mai multe pretenții de la Dumnezeu, cu atât mai mult este o persoană care I se împotrivește și chiar I se opune. Poate că într-o zi ar putea să-L trădeze și să-L părăsească pe Dumnezeu. Dacă vrei să rezolvi această problemă, trebuie să înțelegi mai multe aspecte ale adevărului și, de asemenea, să ai câteva experiențe reale, pentru a o înțelege temeinic și a o rezolva complet.

Pentru a evalua dacă oamenii pot sau nu pot să se supună lui Dumnezeu, cheia este dacă au sau nu dorințe extravagante sau motive ascunse față de Dumnezeu. Dacă oamenii au întotdeauna pretenții de la Dumnezeu, aceasta dovedește că ei nu sunt supuși față de El. Orice ți se întâmplă, dacă nu vei accepta acest lucru din partea lui Dumnezeu, dacă nu vei căuta adevărul și vei aduce întotdeauna argumente în favoarea ta și vei simți mereu că doar tu ai dreptate și chiar vei fi în stare să te îndoiești că Dumnezeu este adevărul și dreptatea, atunci vei avea necazuri. Astfel de oameni sunt cei mai aroganți și cei mai răzvrătiți față de Dumnezeu. Oamenii care au mereu pretenții de la Dumnezeu nu pot să I se supună cu adevărat. Dacă ceri de la Dumnezeu, aceasta dovedește că încerci să faci o înțelegere cu Dumnezeu, că îți alegi propria voință și acționezi conform ei. Asta înseamnă să Îl trădezi pe Dumnezeu și să fii lipsit de supunere. A avea pretenții de la Dumnezeu e, în sine, un lucru lipsit de rațiune; dacă tu crezi cu adevărat că El este Dumnezeu, atunci nu vei îndrăzni să ai pretenții de la El – lucru pe care nu ești calificat să-l faci oricum – indiferent dacă aceste pretenții sunt sau nu raționale. Dacă ai credință adevărată în Dumnezeu și crezi că El este Dumnezeu, atunci te vei închina și I te vei supune doar Lui – nu există altă alegere. Oamenii de astăzi nu numai că fac propriile alegeri, ba chiar Îi cer lui Dumnezeu să acționeze în conformitate cu propria lor voință. Nu numai că aleg să nu I se supună lui Dumnezeu, ba chiar Îi cer lui Dumnezeu să li se supună lor. Nu este acest lucru foarte lipsit de rațiune? Prin urmare, dacă nu există credință adevărată într-o persoană și nicio credință substanțială, ea nu poate obține niciodată aprobarea lui Dumnezeu. Atunci când oamenii sunt capabili să aibă mai puține pretenții de la Dumnezeu, ei au mai multă credință adevărată și supunere, iar rațiunea lor este relativ normală. Se întâmplă adesea ca oamenii să fie cu atât mai greu de tratat, cu cât sunt mai înclinați să dezbată. Nu numai că au multe pretenții, dar îți iau toată mâna când le dai un deget. Când vor fi mulțumiți într-o privință, atunci vor avea pretenții în alta. Trebuie să fie mulțumiți în toate privințele și, dacă nu sunt, încep să se plângă, renunță și lasă totul să se năruiască. După ce fac asta, se simt îndatorați și plini de regrete, varsă lacrimi amare și vor să moară. La ce folosește asta? Nu sunt ei iraționali și vexanți fără încetare? Această serie de probleme trebuie rezolvată din firea lor coruptă, rădăcina tuturor acestor lucruri. Dacă ai o fire coruptă și nu o înlături, dacă aștepți până când dai de necazuri sau provoci un dezastru pentru a o înlătura, cum poți compensa această pierdere? Nu va semăna puțin cu a lua măsuri după consumarea faptelor? Pentru a rezolva complet problema firii tale corupte, trebuie să cauți adevărul pentru a o rezolva atunci când apare prima dată. Trebuie să înlături firea coruptă în starea ei inițială, asigurându-te astfel că nu vei face nimic greșit și prevenind problemele viitoare. Dacă o fire coruptă prinde rădăcini și devine ideile sau punctul de vedere al unei persoane, această fire va putea să o dirijeze să-și facă de cap. Prin urmare, autoreflecția și cunoașterea de sine au în principal legătură cu descoperirea firilor corupte ale unei persoane și căutarea grabnică a adevărului, pentru a le înlătura. Trebuie să știi ce lucruri sunt în natura ta, ce îți place, ce urmărești și ce vrei să obții. Trebuie să diseci aceste lucruri conform cuvintelor lui Dumnezeu pentru a vedea dacă sunt în concordanță cu intențiile Sale și în ce sens sunt false. Odată ce înțelegi aceste lucruri, trebuie să rezolvi problema anormalității rațiunii tale, adică problema lipsei tale de rațiune și a vexării tale neîncetate. Aceasta nu este doar problema firii tale corupte, ci atinge și chestiunea rațiunii tale, dacă ești sau nu o persoană rațională. Mai ales în chestiunile în care sunt implicate faima, câștigul și statutul, când oamenii se lasă purtați de faimă și câștig, rațiunea lor devine anormală; este ca și cum ceva nu este în regulă cu nervii lor. Aceasta este, de asemenea, slăbiciunea vitală a oamenilor. Unii oameni simt că au un anumit calibru și unele daruri și își doresc întotdeauna să fie lideri și să iasă în evidență, așa că Îi cer lui Dumnezeu să se folosească de ei. Dacă Dumnezeu nu îi folosește, ei spun: „Cum poate Dumnezeu să nu mă privească în mod favorabil? Dumnezeule, dacă mă folosești pentru a face ceva important, Îți promit că mă voi consuma pentru Tine!” Este corect acest tip de intenție? Este un lucru bun să se consume pentru Dumnezeu, dar există motivații în spatele dorinței lor de a se sacrifica pentru Dumnezeu. Ceea ce ei iubesc este statutul și este lucrul pe care se axează. Când oamenii sunt capabili de supunere adevărată, urmându-L pe Dumnezeu din toată inima, indiferent dacă Dumnezeu îi folosește sau nu, și consumându-se pentru Dumnezeu, indiferent dacă au sau nu statut, numai atunci pot fi considerați ca având rațiune și a fi supuși față de Dumnezeu. Este bine când oamenii sunt dispuși să se consume pentru Dumnezeu și Dumnezeu este dispus să folosească astfel de oameni, dar dacă nu sunt echipați cu adevărul, Dumnezeu nu are cum să-i folosească. Dacă oamenii sunt dispuși să se zbată pentru adevăr și să coopereze, trebuie să existe o etapă pregătitoare. Doar după ce oamenii vor înțelege adevărul și vor putea să se supună în mod autentic lui Dumnezeu, va putea Dumnezeu să-i folosească în mod oficial. Această etapă de pregătire este esențială. Conducătorii și lucrătorii de astăzi sunt toți în această etapă de instruire. După ce vor avea experiență de viață și vor putea trata problemele cu principii, vor fi potriviți pentru a fi folosiți de Dumnezeu.

Lucrurile din natura omului nu sunt ca niște comportamente exterioare, practici sau gânduri și idei care pot fi doar tratate, și gata; ele trebuie să fie scoase la iveală încetul cu încetul. Mai mult, nu sunt ușor de identificat de către oameni și, chiar dacă sunt identificate, nu sunt ușor de schimbat – pentru a obține schimbarea este nevoie de o înțelegere suficient de profundă. De ce disecăm mereu natura omului? Nu pricepeți ce înseamnă asta? De unde provin dezvăluirile firilor corupte ale oamenilor? Toate provin din interiorul naturii lor și toate sunt guvernate de natura lor. Fiecare dintre firile corupte ale omului, fiecare gând și idee, fiecare intenție, toate sunt legate de natura omului. Prin urmare, prin scoaterea la iveală în mod direct a naturii omului, firile lui corupte pot fi înlăturate cu ușurință. Deși nu este ușor să schimbi natura oamenilor, dacă aceștia pot discerne și desluși firile corupte pe care le dezvăluie și dacă pot căuta adevărul pentru a le înlătura, atunci își pot schimba treptat firile. Odată ce o persoană reușește să își schimbe viața-fire, atunci vor fi din ce în ce mai puține lucruri în ea care se împotrivesc lui Dumnezeu. Scopul disecării naturii omului este acela de a-i schimba firea. Voi nu ați înțeles acest scop și credeți că, doar disecându-vă și înțelegându-vă natura, puteți să vă supuneți lui Dumnezeu și să vă recăpătați rațiunea. Nu faceți decât să aplicați orbește reglementări! De ce nu este suficient doar să expui aroganța și neprihănirea de sine profunde ale oamenilor? De ce este, de asemenea, necesar să le diseci natura coruptă? Dacă sunt expuse doar neprihănirea lor de sine și aroganța lor, asta nu va rezolva problema. Dar dacă natura lor este disecată, aspectele pe care aceasta le acoperă sunt foarte largi, include toate firile corupte și nu este doar gama îngustă a neprihănirii de sine, a înfumurării și a aroganței – natura lor cuprinde mai mult decât atât. Așadar, toate diversele pretenții ale oamenilor de la Dumnezeu sunt de fapt dorințele lor extravagante și toate sunt dezvăluiri ale firilor corupte. Este bine când oamenii pot ajunge să vadă clar această chestiune. Odată ce îți recunoști dorințele extravagante, te poți urî pe tine însuți pentru că nu ai umanitate și îți poți desluși propria natură-esență. Atunci îți va fi ușor să te răzvrătești împotriva trupului și să te renegi pe tine însuți, firile tale corupte vor fi ușor de rezolvat, iar tu vei avea o cale de urmat. Altfel, voi nu veți dezgropa niciodată cauza principală a dezvăluirilor voastre de corupție și veți spune doar că aceasta este mândrie, aroganță sau neprihănire de sine sau că nu aveți deloc devotament. Poate să fie rezolvată problema voastră doar vorbind despre astfel de lucruri superficiale? Este nevoie să discutăm despre natura omului? Care a fost natura lui Adam și a Evei la început? Nu exista în sufletele lor nicio împotrivire intenționată, cu atât mai puțin o trădare deschisă. Ei nu știau ce însemna să se împotrivească lui Dumnezeu, cu atât mai puțin ce însemna să I se supună. În inimile lor, ei au acceptat orice erezii și sofisme a lansat Satana. Satana a corupt acum omenirea într-o asemenea măsură încât oamenilor le este excepțional de dificil să accepte adevărul, oamenii se pot răzvrăti împotriva lui Dumnezeu și I se pot împotrivi în toate lucrurile, nu caută deloc adevărul și se gândesc la tot felul de modalități de a I se opune. Este evident că natura omului este aceeași cu a Satanei. De ce spun că natura omului este natura Satanei? Satana este cel care se împotrivește lui Dumnezeu și, deoarece oamenii au natura Satanei, ei sunt ai Satanei. Deși oamenii s-ar putea să nu facă intenționat lucruri pentru a se împotrivi lui Dumnezeu, deoarece au natura Satanei, toate gândurile lor sunt potrivnice lui Dumnezeu. Chiar dacă oamenii nu fac absolut nimic, ei tot se împotrivesc lui Dumnezeu, deoarece esența internă a omului s-a transformat în ceva care se împotrivește lui Dumnezeu. Prin urmare, omul din prezent este diferit de omul nou creat. Înainte, nu exista împotrivire sau trădare în oameni, ei erau plini de viață și nu erau guvernați de natura Satanei. Dacă oamenii nu sunt dominați sau tulburați în interior de natura Satanei, atunci, indiferent ce fac, acest lucru nu constituie împotrivire față de Dumnezeu.

Ce este natura? Natura este esența omului. Firile sunt lucruri care sunt dezvăluite din natura unei persoane, iar o schimbare a firii înseamnă că firea coruptă a acesteia a fost curățită și înlocuită cu adevărul. Prin urmare, ceea ce este dezvăluit atunci nu este o fire coruptă, ci o manifestare a umanității normale. După ce Satana l-a corupt pe om, omul a devenit o întruchipare a Satanei, a devenit de teapa Satanei care se împotrivește lui Dumnezeu și a devenit pe deplin capabil să-L trădeze pe Dumnezeu. De ce le cere Dumnezeu oamenilor să-și schimbe firile? Pentru că Dumnezeu vrea să desăvârșească și să câștige oameni, iar oamenii care au fost în sfârșit făcuți compleți dețin o mulțime de realități suplimentare ale cunoașterii de Dumnezeu și realitățile tuturor aspectelor adevărului. Astfel de oameni sunt pe deplin în concordanță cu intențiile lui Dumnezeu. În trecut, oamenii aveau firi corupte și greșeau sau se împotriveau lui Dumnezeu ori de câte ori făceau ceva, dar acum oamenii înțeleg unele adevăruri și pot face multe lucruri care sunt în concordanță cu intențiile lui Dumnezeu. Totuși, asta nu înseamnă că oamenii nu Îl trădează pe Dumnezeu. Oamenii încă pot face asta. Firile corupte dezvăluite din interiorul naturii omului se pot schimba parțial. Partea care se schimbă este partea în care adevărul este folosit pentru a înlătura firile corupte, permițându-i astfel omului să practice conform adevărului; restul poate fi încă ocupat de firi satanice. Prin urmare, a fi capabil să practici un aspect al adevărului nu înseamnă că viața-fire a ta s-a schimbat, deoarece schimbarea pe care ai suferit-o este doar parțială, nu completă. Este la fel cum oamenii obișnuiau să aibă întotdeauna noțiuni și pretenții de la Dumnezeu, iar acum, în multe privințe, nu mai au – dar s-ar putea să aibă în continuare noțiuni sau pretenții în unele chestiuni și încă sunt capabili să Îl trădeze pe Dumnezeu. Ai putea spune: „Pot să mă supun oricărui lucru pe care îl face Dumnezeu și să mă supun în multe chestiuni, fără să mă plâng și fără să cer nimic”, dar încă Îl poți trăda pe Dumnezeu în unele chestiuni. Deși nu te împotrivești lui Dumnezeu în mod intenționat, atunci când nu înțelegi intențiile Lui, tot te poți împotrivi dorinței Sale. Așadar, ce se înțelege prin partea care se poate schimba? Atunci când înțelegi intențiile lui Dumnezeu, te poți supune, iar când înțelegi adevărul, îl poți pune în practică. Dacă nu înțelegi adevărul sau intențiile lui Dumnezeu în anumite chestiuni, atunci încă există o posibilitate ca tu să dezvălui corupție. Dacă înțelegi adevărul, dar nu îl pui în practică pentru că ești constrâns de anumite lucruri, atunci asta este trădare și face parte din natura ta. Bineînțeles, nu există nicio limită în ceea ce privește cât de mult se poate schimba firea ta. Cu cât dobândești mai mult din adevăr, cu atât mai profundă va deveni cunoașterea ta despre Dumnezeu și cu atât mai rar te vei împotrivi lui Dumnezeu și Îl vei trăda. Aceasta este o schimbare în viața-fire. În principal, căutarea schimbării firii unei persoane se realizează prin urmărirea adevărului, iar înțelegerea propriei naturi-esențe se realizează prin înțelegerea adevărului. Când o persoană dobândește cu adevărat adevărul, toate problemele sale vor fi rezolvate.

Iarnă, 1999