Un aspect al cunoașterii esenței lui Hristos este să-L disociezi pe Hristos întrupat de omenirea coruptă, să I te supui lui Dumnezeu întrupat și să-L tratezi ca pe Dumnezeu practic. Un alt aspect este că trebuie, de asemenea, să-L vezi pe Dumnezeu întrupat lucrând în mod practic, exprimând în mod practic adevărul și trăind în mod practic în rândul omenirii. Trebuie să vezi cum purifică și mântuiește omenirea, faptul că nu este un profet, un apostol, un proroc sau o persoană neînsemnată care a fost trimisă de Dumnezeu, ci este Dumnezeu întrupat, Hristos și Dumnezeu Însuși. Deși acest trup este un membru al omenirii, El este o persoană obișnuită cu esență divină. Cunoașterea acestei esențe divine a trupului este cea mai importantă, trebuie măcar să fii capabil să folosești fapte pe care le poți observa pentru a dovedi esența divină a lui Hristos. Pentru a cunoaște esența divină a lui Hristos, trebuie să mănânci și să bei cuvintele lui Dumnezeu, să experimentezi lucrarea Sa și să Îi cunoști firea. Cunoașterea esenței lui Dumnezeu întrupat are efectul de a le permite oamenilor să se convingă că Dumnezeu a devenit într-adevăr trup și că acest trup este cu adevărat Dumnezeu. Acesta este singurul mod în care oamenii pot pune bazele unei credințe adevărate în Dumnezeu și pot obține o supunere și o iubire adevărate, iar tu poți dovedi că ai o înțelegere a esenței lui Dumnezeu doar atunci când acest rezultat este obținut.

Astăzi, oamenii nu au o cunoaștere reală a lui Hristos. Ei citesc cuvintele lui Dumnezeu și admit că ele sunt adevărul și exprimarea Duhului Sfânt, în timp ce ignoră complet trupul. Ei nu știu care este originea trupului sau care este legătura dintre trup și Duh. Mulți oameni cred că trupul există pentru a exprima cuvinte, că El este folosit pentru a vorbi și a lucra și că aceasta este lucrarea Sa de slujire. Ei cred că trupul exprimă cuvinte ori de câte ori este mișcat și că lucrarea Sa este finalizată odată ce El o încheie, ca și cum ar fi un mesager. Dacă cineva crede acest lucru, atunci cel pe care îl recunoaște și în care crede nu este Dumnezeu întrupat sau Hristos, ci este doar cineva asemănător unui profet. De asemenea, unii oameni cred: „Hristos este o persoană și, indiferent care este esența lui Dumnezeu întrupat sau ce fire a lui Dumnezeu exprimă, El nu poate să-L reprezinte pe deplin pe Dumnezeu în Cer sau pe Creator, care stăpânește universul și toate lucrurile. Din moment ce El este Dumnezeu întrupat și Dumnezeu din Cer venit pe pământ, de ce nu are niciun miracol supranatural? De ce nu distruge El marele balaur roșu, dacă are autoritatea necesară?” Cei care spun aceste cuvinte nu au înțelegere spirituală. Ei nu înțeleg ce înseamnă ca Dumnezeu să devină trup, cu atât mai puțin amploarea gestionării lucrării lui Dumnezeu întrupat, cine sunt țintele mântuirii Sale, ce exprimă El sau ce ar trebui să știe oamenii. Esența lui Dumnezeu întrupat este esența lui Dumnezeu, iar El poate face totul în numele lui Dumnezeu. El este Dumnezeu Însuși și poate face tot ce dorește să facă. Cu toate acestea, Dumnezeu devine trup de data aceasta, pentru a realiza ultima etapă a lucrării în cadrul gestionării Sale și nu are nimic de-a face cu stăpânirea tuturor lucrurilor sau a națiunilor. Nu implică deloc aceste lucruri. Prin urmare, ce trebuie să știi este cu ce se vor întâlni oamenii și ce pot ei înțelege în timpul acestei etape a lucrării, esența acestei etape a lucrării, ce are și ce este Hristos și exprimarea firii Sale. Ceea ce exprimă Hristos este esența lui Dumnezeu? Este firea lui Dumnezeu? Bineînțeles că da. Dar este asta totul? Vă spun acum că nu este totul. Este doar o parte mică și limitată, doar lucrurile pe care oamenii le pot vedea cu ochiul liber, cu care pot intra în contact și pe care le pot pătrunde cu mintea lor, în timp ce Dumnezeu a devenit trup. Asta nu este totul, ci doar lucrarea care trebuie făcută în cadrul planului lui Dumnezeu.

Cum poate fi explicat cel mai clar Dumnezeu întrupat? În termeni simpli, înseamnă că Dumnezeu ia formă pe pământ, este Duhul lui Dumnezeu înveșmântat în trup, ca o persoană obișnuită. Dacă Duhul lui Dumnezeu este întrupat, mai există El în altă parte? Da. Dumnezeu domnește asupra universului și a tuturor lucrurilor, iar în întregul univers există un singur Dumnezeu care îl stăpânește. El este atotputernic, iar acum a devenit trup și a coborât pe pământ. Nu este așa cum și-L imaginează oamenii, devenind trup și făcând lucrarea doar pe pământ, fără să Se mai ocupe de ea în altă parte. În trecut, am întrebat o soră: „Acum că Dumnezeu este întrupat pe pământ, mai există Dumnezeu în Cer?” Ea s-a gândit un minut și a răspuns: „Există un singur Dumnezeu, iar acum El este pe pământ, așa că nu există niciun Dumnezeu în Cer acum.” Acest lucru era iarăși greșit. Dumnezeu domnește peste univers și peste toate lucrurile, iar Dumnezeu este Duh; El este aici, pe pământ, dar încă domnește peste toate lucrurile din Cer și Își face lucrarea pe pământ. Am întrebat apoi: „Asta înseamnă că și Duhul lui Dumnezeu pleacă uneori?” Ea s-a gândit o clipă și a spus: „Poate că El trebuie să plece, iar, uneori, trupul nu știe nimic. Duhul pleacă atunci când trupul trăiește normal și Se întoarce când trupul trebuie să vorbească. Poate că Duhul Se ocupă de alte lucruri în timp ce trupul e adormit, dar Se întoarce când acesta se trezește și vorbește și lucrează împreună cu trupul. Dacă nu este nicio lucrare de făcut, probabil că trupul se angajează doar în acțiuni umane normale și afișează manifestări umane normale.” Asta cred mulți oameni. Sunt alții care își fac griji: „Nu știu cum sunt alocați banii lui Dumnezeu, ar fi putut fi dați altcuiva în secret?” Mințile umane sunt cu adevărat complexe. Cum pot spera oamenii rău intenționați să urmărească adevărul? Pe scurt, nici cunoașterea esenței lui Dumnezeu devenit trup, nici cunoașterea firii Sale nu sunt sarcini foarte ușoare în cunoașterea lui Dumnezeu. În timpul lucrării lui Dumnezeu întrupat, orice poți experimenta și întâlni este ceea ce ar trebui să știi și nu ar trebui să faci presupuneri la întâmplare despre lucrurile cu care nu poți intra în contact. De exemplu: „După ce va pleca trupul Său, sub ce formă va apărea Dumnezeu și Își va face din nou lucrarea? Va mai veni El să ne întâlnească pe pământ?” Cei mai mulți oameni din ziua de azi acordă atenție acestor lucruri exterioare, iar ele nu implică deloc esența lui Hristos; de fapt, este inutil să le înțelegem. Există unele lucruri pe care nu este necesar să le înțelegi și le vei înțelege atunci când va fi nevoie. Este irelevant dacă înțelegi sau nu aceste lucruri, iar ele nu au nici cel mai mic impact asupra credinței oamenilor în Dumnezeu întrupat, asupra credinței în Hristos sau asupra urmării lui Hristos. De asemenea, ele nu au nici cel mai mic impact asupra urmăririi adevărului de către oameni sau asupra bunei îndepliniri a datoriei lor, iar dacă le-ai cunoaște, nu ți-ar spori deloc credința. În trecut, profeții au arătat semne și minuni, și ce au câștigat oamenii? Tot ce au reușit aceștia a fost să-i facă pe oameni să recunoască existența lui Dumnezeu. Acei profeți nu sunt Dumnezeu, indiferent câte minuni puteau face, deoarece profeții nu aveau esența lui Dumnezeu. Dumnezeu întrupat este tot Dumnezeu și fără să facă minuni, pentru că El are esența lui Dumnezeu. Faptul că El nu arată semne și minuni nu înseamnă că nu le poate arăta. Faptul că ale Sale cuvinte pot realiza totul este chiar mai puternic decât a arăta semne și minuni; este un miracol și mai mare. Urmărirea cunoașterii esenței și firii lui Dumnezeu este foarte importantă, este foarte benefică pentru intrarea voastră în viață, iar aceasta este calea corectă a credinței în Dumnezeu.

Ar trebui să fiți conștienți de faptul că, în timp ce Dumnezeu lucrează întrupat, oamenii pot întâlni și vedea cea mai mare parte din ceea ce El are și este, esența Sa și firea Sa. Este cea mai bună ocazie de a-L cunoaște pe Dumnezeu. Cunoașterea acțiunilor și firii lui Dumnezeu, despre care oamenii vorbeau în trecut, era dificil de realizat, deoarece nu aveau acces la El. Pe atunci, când Moise L-a văzut pe Iahve arătându-i-Se, el a văzut doar unele lucruri pe care le-a făcut Iahve. Câtă cunoaștere practică avea el despre Dumnezeu? Oare avea mai multă cunoaștere decât oamenii de astăzi? Era ea mai practică decât cea a oamenilor de astăzi? Bineînțeles că nu. Dumnezeu a dezvăluit multe dintre lucrările Lui în timpul lucrării Sale în Israel. Mulți oameni L-au văzut pe Iahve înfăptuind semne și minuni, iar unii chiar au văzut apărând spatele Lui Iahve. Mulți oameni au văzut și îngeri. Totuși, câți oameni au ajuns în cele din urmă să-L cunoască pe Dumnezeu? Prea puțini! Practic, nu era nimeni care să-L cunoască cu adevărat pe Dumnezeu. Numai oamenii din zilele de pe urmă pot avea o bună cunoaștere a lui Dumnezeu atunci când experimentează lucrarea Sa cât timp El este întrupat, pentru că Dumnezeu le spune oamenilor față în față ce lucrare face, care este scopul lucrării Sale, care sunt intențiile Sale, care este atitudinea Sa față de omenire, care sunt stările și esențele omenirii corupte de Satana și așa mai departe. Numai prin aceste cuvinte de expunere pot vedea oamenii că Dumnezeu este într-adevăr atât de practic și atât de real, că într-adevăr El are aceste intenții pentru omenire și că într-adevăr El are această fire. Lucrările Sale sunt într-adevăr atât de minunate, înțelepciunea Sa este într-adevăr atât de profundă, iar mila Sa pentru omenire este într-adevăr atât de reală. Toate aceste cuvinte pe care Dumnezeu le-a rostit sunt mărturie pentru lucrarea Sa, pentru iubirea și firea Sa și pentru faptele Sale. Trăim aceste lucruri în mod direct, experimentând lucrarea lui Dumnezeu. Cuvintele pe care le rostește Dumnezeu sunt foarte practice și foarte reale. Oamenii experimentează faptul că iubirea și toleranța lui Dumnezeu pentru omenire sunt într-adevăr nesfârșite. Intenția lui Dumnezeu de a-i mântui pe oameni se manifestă în lucrarea Sa și în cuvintele pe care le rostește, astfel încât oamenii pot să-i simtă gustul chiar în experiența lor. Prin urmare, cunoașterea esenței lui Dumnezeu devenit trup poate fi obținută doar în timpul lucrării lui Dumnezeu întrupat, iar tot ce înțelegi în afara acestei perioade nu este practic. După ce Dumnezeu Își va încheia lucrarea în trup și va pleca, lucrarea Sa nu va mai fi la fel de practică pentru tine ca acum, când încerci să o experimentezi. Acest lucru se întâmplă pentru că astăzi poți vedea și atinge lucrarea lui Dumnezeu întrupat. De asemenea, Dumnezeu Își face în mod constant lucrarea față în față cu oamenii, iar aceștia au experimentat personal modul în care vorbește și lucrează. Experiența lui Petru de la acea vreme nu a fost la fel de reală ca a voastră astăzi. Petru L-a urmat pe Isus și a experimentat ce a fost practic și încântător la Dumnezeu în timpul lucrării Sale în Iudeea, dar statura lui era mică atunci, iar ceea ce a experimentat a fost superficial. După ce Isus a plecat, Petru s-a gândit cu atenție și a savurat cuvintele Sale, și-a adâncit înțelegerea și a primit mai mult. În timpul lucrării Sale, Isus a exprimat și o parte din ceea ce are și este Dumnezeu, bunătatea Sa iubitoare, mila Sa, mântuirea Sa pentru omenire, precum și toleranța și harul Său infinit pentru ei. Oamenii care L-au urmat atunci au putut experimenta unele dintre aceste lucruri, iar cei care au venit mai târziu nu au putut niciodată să le experimenteze la fel de profund ca oamenii de atunci. De asemenea, atunci când oamenii erau mișcați de Duhul Sfânt și se rugau lui Dumnezeu, înțelegându-I intențiile, ceea ce experimentau în acele zile era nedeslușit și slab. Uneori era greu de înțeles cu precizie și nimeni nu putea fi sigur că înțelegerea sa era corectă. De aceea, când Petru a fost în cele din urmă arestat și întemnițat, unii oameni chiar au încercat să-și dea seama cum să-l scoată de acolo. De fapt, intenția lui Isus la acea vreme era ca Petru să fie răstignit ca o ultimă mărturie a sa. Călătoria lui se încheiase, iar Dumnezeu a rânduit ca el să ofere o mărturie în acest mod, ca să aibă o destinație bună. Aceasta a fost calea pe care a urmat-o Petru. Când Petru a ajuns la capătul căii sale, el încă nu înțelegea adevărata intenție a lui Isus. El a înțeles la ce S-a referit Isus doar atunci când Acesta i-a spus. Așadar, dacă vrei să înțelegi esența lui Dumnezeu, cel mai benefic este să faci asta cât timp Dumnezeu este întrupat. Poți vedea, atinge, auzi și simți profund. Dacă încerci să experimentezi și să te gândești retrospectiv la modul în care lucrează Duhul Sfânt după ce lucrarea lui Dumnezeu întrupat este finalizată, experiența ta nu va fi la fel de profundă, iar orice înțelegere vei dobândi va fi superficială. În acel moment, El va putea doar să rafineze firile corupte ale oamenilor. Odată rafinați, oamenii sunt capabili să înțeleagă puțin mai mult din adevăr și să folosească adevărul pe care l-au dobândit ca bază pentru viața lor, schimbând firea coruptă din ei. Dar, indiferent cât de mult vei căuta să-L iubești și să-L cunoști pe Dumnezeu, nu vei face prea multe progrese. Există o limită a progresului uman, iar aceasta este mult sub nivelul beneficiilor de a-L cunoaște pe Dumnezeu prin experimentarea lucrării lui Dumnezeu întrupat. Dumnezeu exprimă mult adevăr în timp ce este întrupat, iar mulți oameni văd, dar nu înțeleg și aud, dar nu știu. Aceștia sunt oameni care nu au înțelegere spirituală și care sunt nepăsători. Oamenii nu au conștiință sau rațiune și nu pot simți cât de mult îi iubește și îi tolerează Dumnezeu. Ei sunt atât de amorțiți încât dobândesc o oarecare înțelegere și încep să pătrundă pe calea cea bună doar atunci când lucrarea lui Dumnezeu este finalizată.

Care este esența lui Hristos? Pentru oameni, esența lui Hristos este iubirea. Pentru cei care Îl urmează, este o iubire fără margini. Dacă El nu ar avea iubire sau milă, oamenii nu ar putea să-L urmeze până acum. Unii oameni spun: „Dar Dumnezeu este și drept.” Este adevărat că Dumnezeu este drept, dar, în ceea ce privește firea Lui, dreptatea Sa este exprimată în principal prin ura Sa față de firea coruptă a omenirii, blestemarea diavolilor și a Satanei și faptul că nu permite nimănui să Îi ofenseze firea. Atunci dreptatea Sa conține iubire? Oare faptul că El judecă și purifică corupția oamenilor nu este iubire? Pentru a mântui omenirea, Dumnezeu a îndurat umilințe imense cu cea mai mare răbdare. Nu este aceasta iubire? Prin urmare, voi fi sincer cu voi: în lucrarea pe care Dumnezeu o face pentru omenire, întrupat fiind, ceea ce este cel mai evident și remarcabil în esența Sa este iubirea; este toleranța infinită. Dacă nu ar fi iubire și ar fi așa cum vă imaginați voi, că Dumnezeu îi doboară pe oameni ori de câte ori dorește sau că pedepsește, blestemă, judecă și mustră pe oricine urăște, ar fi foarte grav! Dacă El S-ar mânia pe cineva, acesta ar tremura de frică și nu ar putea sta în fața Lui… Acesta este doar unul dintre modurile în care este exprimată firea lui Dumnezeu. Scopul Său în cele din urmă este tot mântuirea, iar iubirea Sa trece prin toate firile pe care le dezvăluie. Gândiți-vă acum, ce anume dezvăluie Dumnezeu cel mai mult când lucrează întrupat? Iubire, răbdare. Ce este răbdarea? Răbdarea înseamnă a avea milă pentru că există iubire înlăuntru. Dumnezeu este capabil să aibă milă de oameni pentru că are iubire, iar totul este pentru a-i mântui pe oameni. Este la fel cum doi soți care se iubesc cu adevărat își trec unul altuia cu vederea neajunsurile și defectele. Poți să suporți când soțul sau soția te mânie, iar toate acestea sunt construite pe temeiul iubirii. Dacă ar fi ură, atunci nu ai avea această atitudine sau nu ar dezvălui aceste lucruri și nu ar exista acest tip de efect. Dacă Dumnezeu ar avea doar ură și mânie sau doar ar judeca și ar mustra fără iubire, atunci nu ar fi situația pe care o vedeți acum, iar voi toți ați avea probleme. Ar mai fi Dumnezeu capabil să vă aprovizioneze cu adevărul? De îndată ce lucrarea de judecată și de mustrare s-ar încheia, oamenii care nu au acceptat câtuși de puțin adevărul ar fi blestemați. Chiar dacă nu ar muri imediat, ei s-ar îmbolnăvi, ar deveni infirmi, nebuni, orbi și ar fi dați să fie călcați în picioare de spirite rele și demoni murdari. Nu ar mai fi așa cum sunt acum. Așadar, v-ați bucurat de multă iubire și toleranță, milă și bunătate iubitoare din partea lui Dumnezeu. Dar oamenii nu se gândesc deloc la acest lucru, crezând: „Așa ar trebui să fie Dumnezeu cu oamenii. Dumnezeu are și dreptate și mânie, iar noi nu am experimentat mai puțin aceste lucruri!” Tu le-ai experimentat cu adevărat? Dacă ai fi făcut-o, ai fi murit deja. Unde ar fi fost omenirea astăzi? Ura, mânia și dreptatea lui Dumnezeu sunt toate exprimate pornind de la dorința de a aduce mântuirea acestui grup de oameni. Această fire include și iubirea și mila lui Dumnezeu, precum și imensa Lui răbdare. Această ură conține sentimentul că nu există altă opțiune și include o preocupare și o speranță nemărginită pentru omenire! Ura lui Dumnezeu este îndreptată împotriva corupției omenirii, a răzvrătirii și a păcatului oamenilor. Ea este unilaterală și este construită pe o temelie de iubire. Există ură doar pentru că există iubire. Ura lui Dumnezeu pentru omenire este diferită de ura Sa pentru Satana, deoarece Dumnezeu îi mântuiește pe oameni, dar nu și pe Satana. Firea dreaptă a lui Dumnezeu a existat dintotdeauna. Mânia, dreptatea și judecata au existat dintotdeauna; ele nu au existat doar atunci când El le-a îndreptat împotriva omenirii. Aceasta a fost firea lui Dumnezeu chiar înainte ca oamenii să o vadă, iar ei au știut că dreptatea lui Dumnezeu este așa numai după ce au aflat despre ea. De fapt, fie că Dumnezeu afișează dreptate, măreție sau mânie, fie că realizează tot felul de lucrări pentru mântuirea omenirii, totul se datorează iubirii. Unii oameni spun: „Și cât de multă iubire aduce El?” Întrebarea nu este cât de multă; ce aduce El este iubire sută la sută. Dacă ar fi adus mai puțină, omenirea nu ar fi mântuită. Dumnezeu Și-a dedicat toată iubirea omenirii. De ce a devenit Dumnezeu trup? S-a mai spus că Dumnezeu nu precupețește niciun efort pentru a mântui omenirea, iar faptul că a devenit trup include toată iubirea Sa. Acest lucru vă arată că răzvrătirea omenirii față de Dumnezeu este extremă și că omenirea este deja imposibil de salvat, motiv pentru care Dumnezeu nu a avut de ales decât să devină trup pentru a Se oferi omenirii. Dumnezeu Și-a oferit toată iubirea. Dacă nu ar fi iubit omenirea, nu ar fi devenit trup. Dumnezeu ar fi putut să tune din ceruri, dezlănțuindu-Și nemijlocit măreția și mânia, iar oamenii ar fi căzut la pământ. Nu ar fi fost nevoie ca Dumnezeu să Se chinuie, să plătească un asemenea preț sau să sufere o asemenea umilință întrupat. Acesta este un exemplu evident. El preferă să suporte durerea, umilința, abandonul și persecuția pentru a mântui omenirea. Chiar și într-un astfel de mediu ostil, El a venit totuși să mântuiască omenirea. Nu este aceasta cea mai mare iubire? Dacă Dumnezeu ar fi doar drept și ar fi plin de ură nemărginită față de omenire, atunci nu ar fi devenit trup pentru a-Și face lucrarea. El ar fi putut aștepta până când omenirea ar fi devenit coruptă în cel mai înalt grad și apoi i-ar fi anihilat pe toți și ar fi terminat cu totul. Tocmai pentru că Dumnezeu iubește omenirea și pentru că are cea mai mare dragoste pentru omenire, El S-a întrupat pentru a-i mântui pe acești oameni care erau extrem de corupți. După ce au trecut prin judecata și mustrarea lui Dumnezeu și după ce au aflat despre natura lor, mulți oameni spun: „Pentru mine totul s-a terminat. Nu voi putea fi niciodată mântuit.” Numai atunci când crezi că nu poți fi mântuit devii conștient că Dumnezeu are cu adevărat cea mai mare răbdare și iubire pentru oameni! Ce ar putea face oamenii fără iubirea lui Dumnezeu? Dumnezeu încă vă vorbește, chiar dacă natura umană a devenit atât de coruptă. Ori de câte ori puneți o întrebare, El Se grăbește să vă răspundă, temându-Se că oamenii ar putea să nu înțeleagă, ar putea să se rătăcească sau să ajungă la extreme. Având toate acestea în vedere, tot nu înțelegeți cât de mare este iubirea lui Dumnezeu pentru omenire?

Mulți oameni din ziua de azi observă: „De ce mai stă Dumnezeu întrupat pe pământ, acum că lucrarea Sa este încheiată? Ar putea exista încă o etapă a lucrării? De ce nu Se grăbește să facă următoarea etapă a lucrării?” Există un sens în asta, bineînțeles. După ce Dumnezeu întrupat a rostit multe cuvinte, ce efect a fost obținut asupra oamenilor? Oamenii doar au auzit și au reținut cuvintele Lui fără să obțină pătrunderea în multe dintre ele și nu au suferit o schimbare evidentă. În starea în care vă aflați acum, o mare parte din adevăr rămâne ascunsă, iar pătrunderea în realitate este pur și simplu exclusă. Având în vedere că Dumnezeu a devenit trup pentru a realiza lucrarea și a rosti atât de multe cuvinte, care credeți că este scopul Său? Care este efectul final? Dacă El ar începe acum următoarea etapă a lucrării și i-ar lăsa pe acești oameni să se descurce singuri, lucrarea ar fi abandonată la jumătatea drumului. Lucrarea lui Dumnezeu întrupat trebuie să se desfășoare în două etape complete pentru a mântui oamenii pe deplin. La fel ca în Epoca Harului, Isus a venit și au trecut treizeci și trei de ani și jumătate de la nașterea Sa și până când a fost bătut în cuie pe cruce și S-a înălțat la cer. Nu este o perioadă lungă de timp față de durata de viață a unui om obișnuit, dar nu este o perioadă scurtă pentru timpul petrecut de Dumnezeu pe pământ! Treizeci și trei de ani și jumătate este destul de chinuitor! Dumnezeu întrupat a avut esența și firea lui Dumnezeu și a trăit cu omenirea coruptă timp de treizeci și trei de ani și jumătate, ceea ce a fost dureros. Indiferent dacă oamenii Îl tratau bine sau nu sau dacă avea un loc unde să-Și pună capul, excluzând toate acestea, chiar dacă trupul Său nu a îndurat multă suferință fizică, a fost dureros pentru Dumnezeu să trăiască împreună cu oamenii, pentru că nu sunt la fel! De exemplu, dacă oamenii ar trăi toată ziua cu porcii, ar deveni teribil de enervant după un timp, deoarece nu sunt la fel. Ce limbaj comun ar putea avea oamenii cu porcii? Cum ar putea trăi oamenii împreună cu porcii fără să sufere? Chiar și un soț și o soție consideră că este îngrozitor să trăiască împreună dacă nu sunt în deplină armonie unul cu celălalt. Cei treizeci și trei de ani și jumătate petrecuți de Dumnezeu întrupat pe pământ au fost un lucru extrem de dureros în sine și nimeni nu L-a putut înțelege. Oamenii chiar gândesc: „Dumnezeu întrupat poate să facă și să spună orice vrea și are foarte mulți oameni care Îl urmează. Ce suferință are El? Nu are un loc unde să Își pună capul, iar trupul Său îndură puțină durere și suferință, atâta tot. Nu pare foarte dureros!” Este adevărat că aceste suferințe sunt ceva ce oamenii pot suporta și îndura, iar Dumnezeu întrupat nu face excepție. Și El poate să le îndure și nu sunt o mare suferință pentru El. Cea mai mare parte a suferinței pe care o îndură El este să trăiască împreună cu o omenire coruptă până la extrem, suportând batjocura, insultele, judecata și condamnarea din partea oamenilor de toate felurile, precum și faptul că a fost urmărit de demoni, de respingere și ostilitate din partea lumii religioase, fapt care I-a creat răni în suflet pe care nimeni nu le putea compensa. Este un lucru dureros. El mântuiește omenirea coruptă cu o răbdare imensă, iubește oamenii în ciuda rănilor Sale, iar aceasta este o lucrare extrem de dureroasă. Împotrivirea răutăcioasă a omenirii, condamnarea și calomnia, acuzațiile false, persecuția, urmărirea și crimele oamenilor fac ca trupul lui Dumnezeu să realizeze această lucrare cu un mare risc pentru El. Cine ar putea să-L înțeleagă în timp ce suportă aceste suferințe și cine ar putea să-L mângâie? Ființele umane au doar puțin entuziasm și ar putea să se și plângă sau să-L trateze cu pasivitate și indiferență. Cum ar putea El să nu sufere din această cauză? Simte o durere foarte mare în inima Sa. Ar putea oare câteva mângâieri materiale să compenseze răul pe care omenirea I l-a provocat lui Dumnezeu? Crezi că a mânca și a te îmbrăca bine înseamnă fericire? Acest punct de vedere este ridicol! Domnul Isus Și-a îndeplinit lucrarea pe pământ și a trăit treizeci și trei de ani și jumătate, a fost eliberat numai după ce a fost răstignit, a înviat din morți și a apărut printre oameni timp de patruzeci de zile, punând capăt anilor Săi dureroși de viață printre oameni. Dar inima lui Dumnezeu a rămas mereu în aceeași suferință, din grijă pentru destinația oamenilor. Această suferință nu putea fi înțeleasă sau suportată de nimeni. Domnul Isus a fost răstignit pentru a purta păcatele tuturor oamenilor, astfel încât omenirea să aibă o bază pentru mântuire. El a răscumpărat omenirea din mâinile Satanei prin răstignirea Sa și Și-a încheiat existența dureroasă în această lume doar după ce Și-a finalizat întreaga lucrare de răscumpărare. Odată ce toată lucrarea Sa a fost completă, El nu a întârziat nici măcar o zi. S-a arătat oamenilor doar pentru ca toată lumea să știe că Dumnezeu a împlinit într-adevăr lucrarea de răscumpărare pentru omenire și a finalizat un plan al Său, întrupat fiind. El nu ar fi plecat dacă vreo părticică din lucrare ar fi fost incompletă. În Epoca Harului, Isus a spus adesea: „Nu mi-a sosit încă ceasul!” Faptul că timpul Său nu venise încă însemna că lucrarea Sa nu-și atinsese punctul final. Altfel spus, lucrarea lui Dumnezeu întrupat nu înseamnă, așa cum își imaginează oamenii, doar a merge și a umbla din loc în loc, a vorbi, a examina viața bisericească și a spune tot ce trebuie spus. După ce Dumnezeu întrupat Și-a încheiat lucrarea și a spus toate aceste lucruri, El încă trebuie să aștepte rezultatele finale și efectele pe care le va obține prin ceea ce a spus și să vadă cum va arăta mântuirea omenirii după obținerea mântuirii. Nu este acest lucru firesc? Ar abandona El pur și simplu această lucrare după ce, cu strădanie, Și-a plătit în totalitate prețul? El trebuie să persevereze până la capăt și numai după ce vor exista rezultate ar putea să treacă liniștit la următoarea etapă a lucrării. Lucrarea lui Dumnezeu și planul Său de gestionare sunt în special lucruri pe care numai El Însuși le poate face. Ce devin în cele din urmă omenirea și cei care Îl urmează, ce devin în cele din urmă cei care sunt mântuiți, câți oameni se conformează intențiilor Sale, câți oameni Îl iubesc cu sinceritate, câți oameni Îl cunosc cu adevărat, câți oameni I se dedică Lui și câți oameni Îl venerează cu adevărat – toate aceste întrebări trebuie să aibă un final. Acesta nu este „Odată ce lucrarea lui Dumnezeu pe pământ este completă, El ar trebui să Se simtă bine. Ar putea să trăiască liber și relaxat!”, așa cum își imaginează oamenii. Să știți acest lucru: nu este deloc liber și relaxat, ci chinuitor! Unii oameni nu înțeleg și gândesc: „Dacă Dumnezeu Și-a terminat lucrarea în trup și nu mai vorbește, înseamnă că Duhul Său S-a dus?” Astfel, ei încep să se îndoiască de Dumnezeu. Există, de asemenea, unii care spun: „După ce Dumnezeu Își încheie lucrarea întrupat și nu mai vorbește, trebuie neapărat să mai aștepte?” Da. Lucrarea lui Dumnezeu întrupat are o anumită amploare. Nu este așa cum își imaginează oamenii, că totul se termină odată ce lucrarea este încheiată, iar Duhul Sfânt o poate face pur și simplu. Nu este așa. Există unele lucruri care au nevoie să fie ghidate și tratate personal de trup. Nimeni nu poate prelua aceste lucruri, iar acesta este, de asemenea, semnificația lucrării lui Dumnezeu întrupat. Înțelegeți acest lucru? În trecut, le-am spus cu mânie unor oameni: „Să mă înțeleg cu voi este groaznic.” Unii oameni au răspuns: „Dacă nu vrei să fii cu noi, de ce aștepți aici?” Aceasta este iubirea lui Dumnezeu pentru omenire! Ar putea Dumnezeu să reziste până acum fără dragoste? Uneori El Se mânie și vorbește aspru, dar nu face mai puțin în lucrarea Sa. El nu ratează nicio etapă. Nu Se va abține să facă lucrarea care trebuie făcută și să spună cuvintele care trebuie spuse. El face și spune tot ceea ce trebuie făcut și spus. Unii oameni spun: „De ce vorbește Dumnezeu mai puțin acum decât a vorbit în trecut?” Pentru că acele etape ale lucrării au fost finalizate, iar ultima etapă este așteptarea. Eu nu fac decât lucrarea de îndrumare și trebuie să Îmi dau silința în tot ce pot. De ce am avut mereu o sănătate precară în această ultimă fază? Și acest lucru este semnificativ, să știți. Este ca să Îmi asum o parte din boala și durerea omenirii. Dumnezeu întrupat poate cunoaște unele boli și suferințe, dar toate acestea vin în etape. Lucrarea care nu este necesar să fie făcută este limitată de afecțiunile trupului și nu poate fi făcută; trupul trebuie să sufere puțin atunci când vine momentul. Fără multe limitări, El ar dori întotdeauna să vorbească mai mult cu omenirea și să îi ofere mai mult ajutor, pentru că El face lucrarea de mântuire. Tot ceea ce a dezvăluit lucrarea lui Dumnezeu întrupat de la început până la sfârșit este iubirea lui Dumnezeu. Esența lucrării Sale este iubirea, iar El oferă totul și tot ceea ce are pentru omenire.

Iarnă, 1999