În zilele de pe urmă, unde se manifestă dragostea lui Dumnezeu pentru omenire în apariția și lucrarea Sa? O puteți vedea experimentând fiecare etapă a acestei lucrări. În fiecare etapă a lucrării Sale, Dumnezeu vorbește folosind anumite metode, face anumite profeții și exprimă anumite adevăruri și firi ale Sale, iar oamenii răspund la toate acestea. Ce răspunsuri au oamenii? Niciunul dintre ele nu este de supunere față de Dumnezeu și niciunul dintre ele nu implică urmărirea activă a adevărului sau acceptarea voluntară a lucrării Sale. Toate sunt negative și de împotrivire, ostile, de respingere și de neacceptare. Cu toate acestea, Dumnezeu continuă mereu să-Și facă lucrarea, iar dragostea Sa pentru oameni nu se schimbă. Oricare ar fi atitudinea oamenilor, indiferent dacă aceștia refuză sau acceptă fără tragere de inimă sau se schimbă puțin, dragostea lui Dumnezeu nu se schimbă, etapele lucrării Sale nu sunt niciodată perturbate. Aceasta este o manifestare a dragostei Sale pentru oameni. De asemenea, de fiecare dată când Dumnezeu finalizează o etapă a lucrării, indiferent cum se comportă oamenii, dragostea Sa pentru ei nu se schimbă; El continuă să Își săvârșească lucrarea și continuă să mântuiască oameni. În fiecare etapă a lucrării viitoare, cuvintele lui Dumnezeu care îi judecă și îi expun pe oameni vor fi mai profunde, mai pătrunzătoare și mai specifice stării lor actuale. El va spune lucruri care le vor permite oamenilor să-L înțeleagă și să-L cunoască mai bine, să înțeleagă și să cuprindă mai bine intențiile Sale, iar oamenii vor putea vedea că El încă iubește omenirea. Chiar dacă oamenii au reacționat întotdeauna negativ sau cu împotrivire, chiar dacă au reacționat astfel la fiecare etapă a lucrării, Dumnezeu a continuat mereu să vorbească și să lucreze, iar dragostea Sa pentru oameni nu s-a schimbat nici până astăzi. Prin urmare, toată lucrarea lui Dumnezeu pentru omenire este dragoste, iar asta este o certitudine. Unii oameni spun: „Dacă totul este dragoste, de ce îi judecă și îi mustră Dumnezeu pe oameni ca și cum i-ar urî? Cum poate El să lase oamenii să treacă prin încercarea morții?” Așa este, Dumnezeu are numai dragoste pentru omenire! Mustrarea și judecata lui Dumnezeu față de răzvrătirea oamenilor au rolul de a-i face pe aceștia să înțeleagă adevărul, de a-i face să se căiască și să se reformeze și de a le permite să Îi cunoască firea, astfel încât să se teamă de El și să I se supună. Deși unii oameni încă nutresc o oarecare împotrivire, Dumnezeu nu Și-a domolit câtuși de puțin eforturile de a-i mântui pe oameni și nici nu a renunțat la ei. Asta înseamnă marea dragoste a lui Dumnezeu.

În timpul încercării făcătorilor de servicii, mulți oameni au devenit atât de negativi și de chinuiți încât au strigat către ceruri și către pământ și chiar au strigat în semn de protest, gândind: „Cum am putut să devin un făcător de servicii după ce am crezut în Dumnezeu atâția ani și am suferit atât de mult? Nu asta mi-am dorit!” Oamenii erau nemulțumiți și nu înțelegeau, dar Dumnezeu i-a înțeles, iar asta nu era oare dragoste? Dragostea lui Dumnezeu include o înțelegere a oamenilor, o înțelegere pătrunzătoare a esenței lor și o înțelegere profundă a acestora. El iubește fără confuzie, afectare sau falsitate. Dragostea Sa este sinceră și adevărată. Oriunde ai neajunsuri și nu ai cunoaștere sau înțelegere, Lui Îi e milă de tine, te iubește și te motivează mereu. Oricât de îndărătnici sau nemulțumiți s-au simțit oamenii ca făcători de servicii, Dumnezeu nu a renunțat niciodată la ei din cauza corupției și răzvrătirii lor. El a vorbit mereu, a aprovizionat oamenii, i-a sprijinit și, prin câteva luni de rafinare, le-a dezvăluit corupția și i-a făcut să-și conștientizeze starea urâtă. A avut Dumnezeu dragoste pentru oameni în aceste trei luni? Dacă nu ar fi fost așa, nu ți-ar fi acordat niciodată atenție. Unii oameni au fost eliminați în încercarea făcătorilor de servicii, iar acei oameni erau cu adevărat neîncrezători. Ei au devenit negativi imediat ce au auzit că sunt făcători de servicii și, după câteva luni, nu au mai putut suporta. Tu nu erai dispus să fii un făcător de servicii și nu erai dispus să suferi, urmându-L pe Dumnezeu, dar când ți s-a spus că poți avea parte de binecuvântări, te-ai bucurat, chiar ai fost încântat. Dacă Dumnezeu nu ar fi avut dragoste, ci doar ură, și ar fi văzut o astfel de corupție dezvăluită în oameni, atunci aceștia ar fi trebuit să fie eliminați. Trei luni de rafinare nu înseamnă deloc foarte mult timp. De ce spun că nu înseamnă deloc mult timp? Pentru că doar atât timp pot oamenii suporta. Dacă ar fi chiar și puțin mai mult, oamenii nu ar putea suporta. Deși cântau mereu imnuri, participau la adunări și aveau părtășie, cu siguranță nu ar fi capabili să rămână neclintiți doar bucurându-se de aceste lucruri. De aceea, de timpuriu, Dumnezeu a făcut din oameni poporul Său, iar acest lucru include și dragostea Sa. Dumnezeu Își folosește inima și dragostea pentru a-i influența și a-i susține pe oameni, iar aceasta este, la rândul ei, o manifestare a dragostei. De asemenea, putem vedea dragostea lui Dumnezeu în această sincronizare. El nu întârzie nici măcar o zi, El vorbește de îndată ce este timpul să vorbească. Dacă El ar întârzia câteva luni, unii oameni s-ar retrage treptat. Așa lucrează El, în funcție de starea reală a oamenilor, fără nicio întârziere sau amânare. Dumnezeu acordă o atenție deosebită tuturor și, întrucât îi mântuiește pe oameni, El este responsabil pentru ei până la final. Dar unii oameni nu au avut hotărâre sau determinare și s-au retras de capul lor. Înainte de a pleca, Duhul Sfânt i-a motivat în mod special pe unii oameni și i-a îndemnat să rămână, renunțând doar atunci când nu au putut fi reținuți. Dumnezeu îi iubea atât de mult pe oameni, dar ei erau nedemni de dragostea Sa. În cazul anumitor oameni care se retrăseseră și pe care El nu-i mai putea iubi, dragostea lui Dumnezeu pentru ei s-a transformat în ură, iar El nu a mai avut nimic de-a face cu oameni ca ei. În ceea ce privește etapele și durata lucrării lui Dumnezeu, cât timp durează fiecare etapă, câte cuvinte sunt rostite în fiecare etapă, ce ton și ce metodă sunt folosite în fiecare etapă și ce adevăruri sunt folosite pentru a-i face pe oameni să înțeleagă, toate aceste lucruri includ bunele intenții și eforturile minuțioase ale lui Dumnezeu, toate acestea fiind rânduielile și planurile Sale precise. Dumnezeu a exprimat întotdeauna adevărul, folosindu-Și înțelepciunea pentru a îndruma și a conduce omenirea, pentru a aproviziona și a sluji oamenii, pentru a-i hrăni puțin câte puțin și pentru a-i conduce mână în mână până în ziua de azi. Oricine a avut această experiență are deja o oarecare cunoaștere a acesteia și poate oferi o oarecare mărturie bazată pe experiență. Acest proces pas cu pas este încă proaspăt în memoria sa, iar dragostea din el nu poate fi exprimată în cuvinte. Dragostea lui Dumnezeu pentru oameni este atât de profundă încât oamenii nu vor putea niciodată să o înțeleagă pe deplin sau să o exprime clar în cuvinte. Putem vedea din sincronizarea lucrării lui Dumnezeu cât de profundă este dragostea Sa pentru oameni. El este meticulos în fiecare lucru mărunt, nepermițând ca rafinarea să dureze mai mult, temându-Se că oamenii se vor retrage și Îl vor părăsi deoarece durează atât de mult. Dragostea Sa îi ține strâns pe oameni și nu se domolește câtuși de puțin. De asemenea, Dumnezeu a avut un control precis asupra etapelor lucrării de mustrare și judecată. Dacă ar fi adăugat încă o metodă, oamenii ar fi simțit că îi înșela și îi păcălea și probabil că s-ar fi retras atunci când statura lor era insuficientă. Așa că, după trei luni de rafinare, Dumnezeu a vorbit din nou pentru a-i transforma pe făcătorii de servicii în poporul Său, iar toți oamenii s-au bucurat. Erau atât de entuziasmați încât lacrimile le curgeau pe față, văzând cât de înțelept și de bun era Dumnezeu. După câteva luni de rafinare, oamenii chiar au crezut că sunt făcători de servicii. Ei gândeau: „Nu avem o destinație bună. Dumnezeu nu ne mai vrea. Nu mai avem nicio speranță.” În atmosfera de atunci, dacă aș fi spus că nu voi lăsa oamenii să moară, nimeni nu M-ar fi crezut. Ei considerau că, dacă Dumnezeu a spus deja acest lucru, trebuie să fie așa. Însă, după trei luni, am rostit o altă cuvântare și am pus capăt încercării făcătorilor de servicii. Deși natura umană a fost coruptă de Satana, oamenii sunt uneori inocenți, ca niște copii. De ce se spune că oamenii sunt întotdeauna ca niște copii în fața lui Dumnezeu? În concepția oamenilor, se pare că toți sunt corupți și decadenți, dar în concepția lui Dumnezeu, oamenii au fost întotdeauna niște bebeluși și sunt cu toții deosebit de naivi și inocenți. De aceea, Dumnezeu nu îi tratează pe oameni ca și cum ar fi dușmani, ci ca pe niște ținte ale mântuirii și iubirii Sale.

Dragostea lui Dumnezeu pentru oameni nu înseamnă doar să continue să le dăruiască har sau să le spună cuvinte de binecuvântare sau lucruri pe care oamenii vor să le audă, așa cum își imaginează ei. Înseamnă să exprime adevărul și să-i purifice pe oameni de corupția lor, mântuindu-i de influența Satanei și făcându-i apți să primească binecuvântările și promisiunea Sa. Aceasta este adevărata dragoste a lui Dumnezeu. Dumnezeu scoate la iveală corupția oamenilor, îi judecă și îi condamnă prin cuvinte care, într-adevăr, nu sunt rostite ținând seama de sentimentele lor. Aceste cuvinte chiar le străpung inimile și le aduc durere. Unele cuvinte de judecată par să-i condamne pe oameni sau să-i blesteme, ca și cum Dumnezeu chiar i-ar urî, dar totul are un context real. Este complet în concordanță cu realitatea și nu este exagerat. Dumnezeu vorbește în baza esenței corupte a oamenilor, iar aceștia trebuie doar să experimenteze acest lucru pentru un timp ca să știe asta. Când spune aceste lucruri, scopul lui Dumnezeu este de a-i schimba pe oameni și de a-i mântui. Numai vorbind astfel, Dumnezeu poate obține cele mai bune rezultate. Ar trebui să vezi că eforturile minuțioase ale lui Dumnezeu sunt menite să-i mântuiască pe oameni și că toate acestea întruchipează dragostea Sa. Fie că te uiți la înțelepciunea lucrării lui Dumnezeu, fie că te uiți la etapele și metodele lucrării, la durata acesteia sau la rânduielile și planurile Sale precise, toate acestea conțin dragostea Sa. Iată un exemplu. Toți părinții își iubesc copiii și toți depun eforturi mari pentru a-i vedea mergând pe calea cea dreaptă. Atunci când descoperă defecte la copiii lor, se tem că aceștia nu vor asculta și nu se vor schimba dacă le vorbesc prea blând, dar se tem și că le vor afecta stima de sine dacă le vorbesc prea aspru și că aceștia nu vor putea suporta. Faptul că pot lua în considerare acest lucru din perspectiva copiilor lor este în totalitate guvernat de dragoste, iar ei depun eforturi mari în acest sens. Probabil că toți cei care sunt copii au experimentat iubirea părinților lor. Iubirea nu înseamnă doar blândețe și atenție, ci și mustrare strictă. Mântuirea omenirii de către Dumnezeu este și mai mult guvernată de dragoste și se află sub premisa dragostei, de aceea El face tot posibilul pentru a mântui o omenire coruptă. El nu face lucrurile doar ca să fie făcute, ci face planuri precise, vorbind și lucrând etapă cu etapă. Timpul și locul, tonul și modul în care vorbește, eforturile pe care le depune…, se poate spune că fiecare dintre acestea dezvăluie dragostea Sa, fiecare arătând din belșug că dragostea Sa pentru omenire este infinită și incomensurabilă. Mulți oameni aflați în încercarea făcătorilor de servicii au rostit cuvinte de răzvrătire ori s-au plâns, dar Dumnezeu nu S-a supărat pe ei și cu atât mai puțin a pedepsit pe vreunul dintre ei pentru asta. Pentru că îi iubește pe oameni, El este tolerant în toate. Dacă Dumnezeu nu ar fi avut dragoste și ar fi avut doar ură, atunci i-ar fi condamnat pe toți cu mult timp în urmă. Pentru că are dragoste, Dumnezeu nu stăruie asupra lucrurilor, este tolerant cu oamenii, le poate înțelege dificultățile, iar tot ce face El este guvernat de dragoste. Numai Dumnezeu îi înțelege pe oameni; nici măcar tu nu te înțelegi pe tine însuți. Gândește-te cu atenție, nu-i așa că este adevărat? Unii oameni se plâng de una și de alta atunci când se confruntă cu încercări. Oamenii se supără din nimic și trăiesc în binecuvântări, dar nici măcar nu știu acest lucru. Nimeni nu poate ști cât de mult a fost nevoit Dumnezeu să sufere când a coborât din cer pe pământ. Dumnezeu este atât de mare; ca să devină o ființă umană, să devină o ființă umană atât de insignifiantă, de smerită, o persoană atât de umilită, cât de mult a fost nevoit să sufere! Iată un exemplu din lume. Un împărat bun își iubește supușii așa cum își iubește proprii copii. Pentru a ușura suferința oamenilor de rând, el merge printre ei în haine simple, ca o persoană obișnuită, pentru a le examina și a le înțelege greutățile. Având în vedere statutul său, să se smerească până la statutul unui om de rând este în sine un lucru umilitor. El trebuie să trăiască asemenea unei persoane obișnuite, iar oamenii care nu știu că este împărat îl vor trata ca pe o persoană obișnuită. Există multe pericole printre oameni, nimeni nu știe câți vor să-l ucidă pe împărat sau să preia puterea, așa că trebuie să fie foarte precaut când merge printre oameni pentru a le înțelege situația. Din moment ce el chiar nu ar trebui să sufere astfel, conform statutului și poziției sale, cum reușește să o facă? Pur și simplu vrea să fie un împărat bun și să realizeze cu adevărat ceva pentru oamenii de rând. Dumnezeu dorește să mântuiască întru totul omenirea în zilele de pe urmă și este capabil să expună și să judece omenirea în acest mod astăzi doarece planul Său de gestionare a ajuns în acest punct. Dumnezeu mântuiește omenirea pentru că o iubește. Pentru că o iubește și pentru că este condus și motivat de dragoste, El devine trup și Se aventurează în groapa cu demoni pentru a mântui personal omenirea. Dumnezeu este capabil să facă acest lucru pentru că iubește omenirea. Faptul că Dumnezeu suferă o umilință imensă devenind trup pentru a mântui această omenire coruptă este o dovadă deplină că dragostea Sa este imensă. Printre cuvintele lui Dumnezeu, există îndemnuri, mângâiere, încurajare, toleranță, răbdare, dar și mai multă judecată, mustrare, blestem, expunere publică și promisiuni minunate. Oricare ar fi metoda, ea este guvernată de dragoste, iar aceasta este esența lucrării Sale. Cu toții aveți astăzi o oarecare cunoaștere, dar nu foarte profundă, a iubirii Sale. Imaginația umană este amestecată în această cunoaștere, iar ceea ce puteți experimenta din iubirea Sa este limitat. Ulterior, după trecerea mai multor ani, veți simți cât de profundă și de măreață este această dragoste, cum este imposibil de descris în cuvinte omenești. Când oamenii ajung să cunoască dragostea lui Dumnezeu, ajung să aibă o inimă iubitoare de Dumnezeu. Dacă oamenii nu au o inimă iubitoare de Dumnezeu, cum pot răsplăti dragostea Lui? Chiar dacă ți-ai oferi viața, tot nu ai putea răsplăti dragostea lui Dumnezeu. După trecerea altor ani, veți ști ce este dragostea lui Dumnezeu. Atunci, când veți privi înapoi la stările și manifestările din voi de acum, veți simți cel mai mare regret și veți cădea în fața lui Dumnezeu. De ce astăzi majoritatea oamenilor Îl urmează pe Dumnezeu atât de îndeaproape și cu atâta ardoare? Pentru că știu despre dragostea Lui și pentru că văd că lucrarea Lui este aceea de a mântui omenirea. Gândiți-vă la asta, lucrarea lui Dumnezeu este incredibil de precisă în ceea ce privește sincronizarea, trecând de la o etapă la alta, fără nicio amânare. De ce nu amână Dumnezeu? Ca să mântuiască omenirea. El îi mântuiește pe oameni în cea mai mare măsură posibilă și nu este dispus să piardă o persoană care poate fi mântuită, în timp ce oamenilor nu le pasă de propria lor soartă. Astfel, oamenii nici măcar nu știu cine îi iubește cel mai mult în lume. Tu nici măcar nu te iubești și nici nu știi să-ți apreciezi sau să-ți prețuiești propria viață, numai Dumnezeu îi iubește cel mai mult pe oameni. Doar câțiva oameni au experimentat dragostea lui Dumnezeu, cei mai mulți nu au reușit încă. Ei cred că este mai sigur să se iubească pe sine, dar ar trebui să aibă o înțelegere mai clară a felului de iubire pe care îl au pentru ei înșiși. Pot oamenii să se mântuiască iubindu-se pe sine? Numai dragostea lui Dumnezeu poate mântui oamenii, aceasta este singura dragoste adevărată și, mai târziu, vei ajunge treptat să experimentezi ce este dragostea adevărată. Dacă Dumnezeu nu ar fi devenit trup pentru a lucra și a-i îndruma personal pe oameni, interacționând cu ei zi și noapte și trăind împreună cu ei, nu ar fi deloc ușor pentru ei să ajungă să cunoască cu adevărat dragostea lui Dumnezeu. Dacă Dumnezeu nu ar fi devenit trup și nu ar fi exprimat atât de mult adevăr, atunci oamenii nu ar putea niciodată să-L cunoască și nimeni nu ar ști despre dragostea Sa.

Dumnezeu și omul nu sunt la fel și trăiesc în două tărâmuri diferite. Oamenii sunt incapabili să înțeleagă limbajul lui Dumnezeu, cu atât mai puțin să Îi cunoască gândurile. Numai Dumnezeu îi înțelege pe oameni, iar aceștia sunt incapabili să-L înțeleagă pe El. Numai devenind trup și asemănându-se cu oamenii (părând la fel) și îndurând umilințe și dureri enorme pentru a-i mântui pe oameni, îi poate Dumnezeu face pe aceștia să înțeleagă și să ajungă să Îi cunoască lucrarea. De ce nu renunță Dumnezeu niciodată la mântuirea oamenilor? Nu cumva pentru că are dragoste pentru ei? El vede cum omenirea este coruptă de Satana și nu poate suporta să o lase în voia sorții sau să renunțe la ea. Acesta este motivul pentru care El are un plan de gestionare. Dacă Dumnezeu ar distruge omenirea de îndată ce S-ar înfuria, așa cum își imaginează oamenii, atunci El nu ar mai fi nevoit să îndure atâta suferință pentru a o mântui, așa cum o face astăzi. De asemenea, tocmai suferința lui Dumnezeu după ce a devenit trup dezvăluie iubirea Sa. Abia atunci iubirea Sa a fost descoperită puțin câte puțin de omenire și a devenit cunoscută de toți oamenii. Dacă acest tip de lucrare nu ar exista astăzi, oamenii ar ști doar că există un Dumnezeu în cer și că El iubește omenirea. Ar fi doar o doctrină, iar oamenii nu ar putea niciodată să experimenteze adevărata dragoste a lui Dumnezeu. Doar prin lucrarea pe care Dumnezeu o face întrupat pot oamenii să-L înțeleagă cu adevărat. Această înțelegere nu este vagă sau deșartă sau o simplă doctrină formată din cuvinte, ci este concretă și reală, pentru că dragostea pe care Dumnezeu o dă oamenilor este benefică. Această lucrare nu poate fi făcută decât de Dumnezeu întrupat și nu poate fi făcută de Duh. Cât de mare a fost dragostea pe care Isus a dat-o oamenilor? El a fost bătut în cuie pe cruce pentru a mântui omenirea, servind drept jertfă eternă pentru păcatele ei. El a venit să facă lucrarea de răscumpărare pentru omenire până în momentul în care a fost răstignit. Această dragoste este atât de mare. Lucrarea lui Dumnezeu înseamnă atât de mult. Sunt mulți oameni care au mereu anumite noțiuni despre faptul că Dumnezeu a devenit trup, iar aceasta este greșeala lor. De ce ai mereu aceste noțiuni? Fără ca Dumnezeu să devină trup, credința oamenilor în El ar fi doar vorbe goale, fără conținut și lipsite de realism, iar, în cele din urmă, ei tot ar fi distruși, în ciuda credinței lor! Dragostea lui Dumnezeu pentru omenire se manifestă în principal prin lucrarea pe care El o face întrupat, mântuind personal oamenii, vorbind și trăind față în față cu ei. Nu există nici cea mai mică distanțare și niciun fel de prefăcătorie; este real. Faptul că a mântuit omenirea fiind capabil să devină trup și să petreacă ani dureroși cu oamenii din lume se datorează numai dragostei și milei Sale pentru omenire. Dragostea lui Dumnezeu pentru omenire este necondiționată și fără pretenții. Ce poate primi El în schimb de la ea? Oamenii sunt reci față de Dumnezeu. Cine Îl poate trata pe Dumnezeu ca pe Dumnezeu? Oamenii nu-I oferă lui Dumnezeu nici măcar cea mai mică alinare, iar El nu a primit nici până în ziua de azi dragoste adevărată din partea omenirii. Dumnezeu continuă să dea și să aprovizioneze cu generozitate, dar oamenii tot nu sunt mulțumiți și Îi cer cu insistență har și binecuvântări. Cât de dificili și problematici sunt oamenii! Cu toate acestea, mai devreme sau mai târziu, va veni ziua în care lucrarea lui Dumnezeu va da rezultate și majoritatea aleșilor Lui vor mulțumi sincer, din inimă. Cei care au experimentat asta o perioadă lungă de timp pot simți acest lucru. Poate că oamenii sunt amorțiți, dar sunt totuși oameni și nu lucruri fără viață. Cei care nu au experimentat lucrarea lui Dumnezeu s-ar putea să nu fie capabili să înțeleagă aceste lucruri. Ei recunosc doar faptul că aceste adevăruri exprimate de Dumnezeu sunt corecte, dar nu au o înțelegere foarte profundă, pentru că nu au experiență.

Dumnezeu a lucrat mai mulți ani întrupat și a spus nenumărate lucruri. Dumnezeu a început prin a le da oamenilor încercarea făcătorilor de servicii, apoi a făcut profeții și a început lucrarea de judecată și de mustrare, apoi a folosit încercarea morții pentru a-i rafina pe oameni. Apoi i-a condus pe oameni pe calea cea bună a credinței în El. Dumnezeu vorbește și le furnizează oamenilor tot adevărul, luptând împotriva feluritelor noțiuni umane. Apoi El le dă oamenilor un pic de speranță, îngăduindu-le să vadă că există speranță în viitor, și anume, că Dumnezeu și omul vor pătrunde împreună într-o destinație frumoasă. Chiar dacă toată această lucrare se desfășoară conform planului lui Dumnezeu, totul este făcut în funcție de nevoile omenirii. Ea nu este făcută la întâmplare; Dumnezeu Își folosește înțelepciunea pentru a face toată această lucrare. Datorită dragostei Sale, Dumnezeu poate folosi înțelepciunea în acest fel, pentru a-i trata cu seriozitate pe acești oameni corupți. În niciun caz nu Se joacă cu oamenii ca și cum ar fi niște jucării. Uneori, prin tonul și formularea Sa, Dumnezeu îi judecă și îi mustră pe oameni sau îi încearcă, alteori o anumită formulare îi face să sufere încercări și chinuri, iar alteori le oferă un anumit mod de exprimare care îi eliberează și îi liniștește. El Se gândește cu adevărat la oameni și are multă considerație pentru ei. Chiar dacă oamenii sunt ființe create și au experimentat cu toții coruperea de către Satana și chiar dacă aceștia sunt lipsiți de valoare, nimic altceva decât gunoi, aceasta fiind natura lor, El nu îi tratează pe oameni în funcție de esența lor sau de pedeapsa pe care ar trebui să o primească. Discursul Său poate fi sever, dar El întotdeauna îi tratează pe oameni cu răbdare, toleranță și milă. Oamenii ar trebui să mediteze pe îndelete și cu atenție la acest lucru! Dacă Dumnezeu nu i-ar trata pe oameni cu toleranță, milă și har, ar putea El să spună toate aceste lucruri pentru a-i mântui? De ce nu i-ar condamna, pur și simplu? Chiar și așa, oamenii încă nu cunosc dragostea lui Dumnezeu. Sunt atât de nesăbuiți și de ignoranți! Nu există dragoste în esența oamenilor. Ei nu știu ce este dragostea și nu știu de ce face asta Dumnezeu. Atunci când oamenii nu au experimentat dragostea lui Dumnezeu, ei simt doar că această lucrare a Sa este destul de bună, că este benefică pentru oameni și că îi poate schimba, dar nici măcar o persoană nu se gândește că „lucrarea lui Dumnezeu este atât de bună, lucrarea Lui înseamnă atât de mult! Dragostea lui Dumnezeu pentru oameni este atât de profundă. El chiar nu i-a tratat pe oameni ca și cum ar fi murdari!” Oamenii nu L-au tratat pe Dumnezeu ca pe Dumnezeu, dar El i-a tratat pe aceștia ca pe niște oameni. Nu este așa? Dumnezeu spune că ești o fiară, dar El nu te-a tratat deloc ca pe o fiară. Dacă Dumnezeu te-ar fi tratat ca pe o fiară, ți-ar mai putea furniza adevărul? Ar mai suferi El atât de mult pentru a te mântui? Unii oameni sunt extrem de mâhniți și spun: „Dumnezeu spune că sunt lipsit de valoare. Mi-e prea rușine să mai trăiesc.” De fapt, oamenii nu înțeleg intențiile lui Dumnezeu. Se poate spune că este posibil să nu experimentezi foarte profund înțelepciunea și efortul minuțios al lucrării lui Dumnezeu de-a lungul întregii tale vieți. Dar indiferent cât de profundă sau de superficială este experiența ta, atât timp cât în cele din urmă o vei înțelege și vei dobândi un pic de cunoaștere, va fi de ajuns. Dumnezeu încă le cere oamenilor să înțeleagă adevărul, să se axeze pe a-și schimba firea și doar să aprofundeze treptat înțelegerea adevărului despre loialitatea, supunerea și dragostea față de Dumnezeu în inimile lor. Dacă oamenii se sacrifică sau suferă doar puțin, ar putea simți că au contribuit foarte mult și că acum au calificări înalte în fața lui Dumnezeu, iar dacă vor contribui puțin mai mult, își vor etala calificările și, fără să menționeze acest lucru, se vor simți nesiguri și plini de resentimente în sinea lor. Cum pot oamenii să aibă dragoste? Ce dragoste este aceea pe care o au oamenii? A dobândit Dumnezeu dragostea adevărată din partea omenirii? Nu este El demn de dragostea omenirii?

Iarnă, 1999