Rostul credinței în Dumnezeu este să obții mântuirea, dar este obținerea mântuirii o chestiune simplă? Ce este cel mai dificil la ea? Sunt mulți oameni care nu pot vedea limpede lucrul acesta, însă dobândirea adevărului este, de fapt, partea cea mai dificilă din obținerea mântuirii. De aceea, întotdeauna merită să suferi multă durere și să plătești un preț pentru a dobândi adevărul, indiferent cât câștigi. Așadar, ce este nevoie să suferi pentru a obține adevărul? Trebuie să suferi judecată și mustrare, încercări și rafinare, să fii emondat, trebuie să suferi persecuțiile și necazurile care decurg din urmarea lui Dumnezeu, trebuie să suferi închisoare și calomnia și condamnarea din partea lumii religioase. Trebuie să înduri toate aceste greutăți. Dacă le poți suporta pe toate, atunci poți dobândi adevărul. Acum, majoritatea oamenilor sunt dornici să urmărească adevărul. Se concentrează să-și îndeplinească bine îndatoririle, vor să se antreneze în practicarea adevărului în timp ce-și fac îndatoririle și să dobândească adevărul. A crede în Dumnezeu și a-ți face datoria este calea corectă în viață. Este drept să alegi calea aceasta și ea este cea mai binecuvântată de Dumnezeu. Oamenii pot să se sacrifice sincer pentru El și să-și îndeplinească datoria de ființe create – acesta-i harul și binecuvântarea cea mai mare de la Dumnezeu. Sunt unii care nu văd limpede importanța îndeplinirii unei datorii, care mereu încearcă să facă târguri cu Dumnezeu – orice li se întâmplă, mereu pot fi constrânși și tulburați, mereu pot fi influențați și controlați, ceea ce-i determină să fie incapabili de a-și îndeplini îndatoririle normal, până acolo încât chiar își abandonează îndatoririle și fug. Ce lucru regretabil e acesta! Poate că ei nu simt mult regret, dar când dezastrele vor crește și lucrarea lui Dumnezeu se va încheia, iar El va începe să-i răsplătească pe cei buni și să-i pedepsească pe cei răi, vor cunoaște consecințele acestei fapte. Iată de ce trebuie să vă rugați des împreună, să vă liniștiți înaintea lui Dumnezeu, să citiți mai mult din cuvintele Sale și să aveți mai multă părtășie despre adevăr. Lăsați deoparte deocamdată acele probleme care nu au nimic de-a face cu urmărirea adevărului, la care nu trebuie să vă gândiți acum. Căsătoria, munca, viitorul, a te așeza la casa ta nu sunt singurele chestiuni importante în viață, și nici a-ți găsi locul în societate și a avea destulă mâncare. Niciunul dintre aceste lucruri nu sunt cele mai importante chestiuni în viață. Care e chestiunea cea mai importantă în viață? Să-ți îndeplinești datoria și rolul pe care se cuvine să le îndeplinească o ființă creată și să duci la bun sfârșit misiunea de la Dumnezeu și ceea ce ți-a încredințat El. Acesta e lucrul cel mai semnificativ. Aceasta e hotărârea pe care s-ar cuveni s-o aibă oamenii.

În momentul acesta, voi, cei care credeți în Dumnezeu, puteți mânca și bea zilnic din cuvintele Lui, iar cei care urmăresc adevărul mai mult își fac și îndatoririle. Acesta e punctul corect de pornire pentru direcția voastră în viață, deci cum ar trebui să continuați să mergeți pe calea aceasta? (Ar trebui să punem o temelie pe calea intrării în viață.) Da, dacă vreți să dobândiți adevărul și viață, atunci trebuie să puneți o temelie pe cuvintele lui Dumnezeu. Asta vă va permite să porniți pe calea urmăririi adevărului, doar acesta fiind țelul și direcția în viață. Ești cu adevărat unul dintre aleșii lui Dumnezeu și predestinat, numai dacă lași cuvintele Sale și adevărul să pună o temelie în inima ta. În momentul acesta, temeliile voastre sunt încă instabile. Dacă ar veni peste voi fie și doar o ispită mică de la Satana – ca să nu mai vorbim de un mare dezastru sau încercare – ați putea să fiți zdruncinați și să vă poticniți. Asta este o lipsă de temelie, care e foarte periculoasă! Mulți oameni se împiedică și Îl trădează pe Dumnezeu când vin peste ei persecuții sau necazuri. Unii oameni încep să se poarte necugetat după ce dobândesc un oarecare statut, iar apoi sunt dezvăluiți și eliminați. Cu toții puteți vedea foarte limpede aceste lucruri. Așadar, acum ar trebui să stabiliți mai întâi direcția și țelul pe care se cuvine să le urmăriți în viață, precum și calea pe care se cuvine să mergeți, iar apoi să vă liniștiți mintea și să munciți din greu, să vă sacrificați, să depuneți efort și să plătiți un preț pentru țelul respectiv. Dă la o parte deocamdată alte chestiuni – dacă mai cugeți la ele, îți va afecta îndeplinirea datoriei și va afecta chestiunea vitală a urmăririi adevărului și a mântuirii tale. Dacă trebuie să te gândești la găsirea unui loc de muncă, la a face mulți bani și a te îmbogăți, la crearea unei poziții stabile în societate și la a-ți găsi locul tău, dacă trebuie să te gândești la căsătorie și la găsirea unui partener, la asumarea responsabilității de-a susține o familie și de-a le oferi o viață bună și dacă mai vrei și să deprinzi câteva abilități noi, să excelezi și să fii mai bun decât alții – oare nu ar fi epuizant să te gândești la toate aceste lucruri? Câte lucruri pot încăpea în mintea ta? Câtă energie are o persoană în viața ei? Câți ani buni are cineva? În viața asta, oamenii au cea mai multă energie între douăzeci și patruzeci de ani. În timpul acestei perioade, voi trebuie să stăpâniți adevărurile pe care se cuvine să le înțeleagă cei care cred în Dumnezeu și apoi să intrați în adevărul-realitate și să acceptați judecata și mustrarea lui Dumnezeu, precum și rafinarea și încercările de la El și să ajungeți în punctul în care nu Îl negați pe Dumnezeu, indiferent care sunt circumstanțele. Acesta e lucrul fundamental. Mai mult decât atât, indiferent cine folosește iubirea și căsătoria pentru a te ispiti și ademeni, sau indiferent cât de multă faimă, cât de mult câștig, statut sau cât de multe avantaje îți oferă cineva, nu ar trebui să-ți abandonezi datoria și nici ceea ce se cuvine să facă o ființă creată. Chiar dacă mai târziu Dumnezeu nu are nevoie de tine, tot ar trebui să urmărești adevărul și să cauți în continuare să mergi pe calea fricii de Dumnezeu și feririi de rău. Trebuie să tinzi spre acest vârf. Astfel, anii pe care i-ai petrecut sacrificându-te pentru Dumnezeu nu vor fi fost în zadar. Dacă îți petreci cei mai buni ani gândindu-te cum să-ți găsești o slujbă bună sau căutându-ți un partener, sperând să te bucuri de o viață a trupului în timp ce crezi în Dumnezeu, să le faci pe ambele deodată, atunci, după câțiva ani, poate că vei găsi un partener, te vei căsători, vei avea copii și-ți vei construi un cămin și o carieră, dar nu vei fi dobândit nimic din faptul că ai crezut în Dumnezeu toți anii aceia, nu vei fi dobândit nimic din adevăr, îți vei simți inima pustie și anii tăi cei mai buni vor fi zburat. La vârsta de patruzeci de ani, când vei privi în urmă, vei avea o familie, vei avea copii și nu vei fi singur, însă va trebui să-ți susții familia. Acesta e un lanț din care nu te poți elibera. Dacă vei vrea să-ți faci datoria, va trebui să faci asta fiind legat de lanțurile familiei tale. Oricât de mare îți este inima, nu te poți ocupa de amândouă – nu vei putea să-L urmezi pe Dumnezeu din toată inima și să-ți faci bine datoria. Sunt mulți oameni care își abandonează familia și lucrurile lumești, însă după ce cred în Dumnezeu câțiva ani, tot urmăresc doar faima, câștigul și statutul. Nu au dobândit adevărul și nu au nici măcar o mărturie de experiență adevărată. E ca și cum și-ar pierde timpul. Acum, când își îndeplinesc îndatoririle, nu înțeleg nici măcar o mică parte din adevăr, iar când li se întâmplă ceva, nu știu cum să experimenteze lucrul respectiv, așa că încep să se scâncească și sunt plini de remușcări. Când se gândesc în urmă la început, la toți tinerii trăind împreună viața bisericească, făcându-și îndatoririle, cântând imnuri și lăudându-L pe Dumnezeu împreună, se gândesc ce bune erau acele zile și cât de mult le-ar plăcea să se întoarcă la acea vreme! Din păcate, regretul nu are vindecare pe lumea asta. Nimeni nu poate da timpul înapoi, chiar dacă i-ar plăcea s-o facă. E imposibil să te întorci la început și să trăiești viața din nou. De aceea, odată ce o oportunitate a trecut, ea nu va reveni. Viața unei persoane durează doar câteva decenii – dacă ratezi perioada aceasta optimă de a urmări adevărul, regretele tale vor fi zadarnice. Unii oameni cred în Dumnezeu până în ziua de azi și încă sunt confuzi. Nu știu deloc la ce stadiu a ajuns lucrarea lui Dumnezeu. Marile dezastre au sosit, iar oamenii aceștia încă trăiesc într-un vis, gândindu-se: „Mai este mult timp până-Și termină Dumnezeu lucrarea! Acum, oamenii încă mănâncă, beau și se căsătoresc ca de obicei. Trebuie să mă grăbesc și să mă bucur de viață, nu pot să ratez nimic!” Ei încă râvnesc la confortul trupesc, fără nici cea mai mică sete de adevăr în inimile lor. În felul acesta, își ratează oportunitatea de mântuire, unică în viață. În realitate, Dumnezeu lucrează pentru a mântui omenirea, iar când lucrarea Lui de mântuire se va încheia, chiar dacă numai o singură persoană va supraviețui, Dumnezeu nu va considera că asta-i prea puțin. El o va lua pe acea unică persoană și toți ceilalți vor fi lăsați în urmă. Aceasta e firea lui Dumnezeu, pe care nimeni n-o poate vedea limpede. Când avea de gând să distrugă lumea prin potop, Dumnezeu l-a instruit pe Noe să construiască o arcă, pentru a-i mântui pe cei care credeau în El. Când arca a fost gata, doar cei opt membri ai familiei lui Noe au intrat în arcă și au dobândit mântuirea lui Dumnezeu. Ce s-a întâmplat cu toți ceilalți? S-au înecat toți în potop și au murit în dezastru. Astăzi, sunt mulți oameni care Îl văd pe Dumnezeu exprimând toate aceste adevăruri, care știu perfect că Dumnezeu face lucrarea de mântuire, dar totuși se îndoiesc, au propriile noțiuni și refuză să accepte acest lucru. Persoanele de felul acesta sunt mulțumite de ele însele, dar când vor veni marile dezastre, ele vor fi distruse – și pe cine vor avea de învinovățit pentru asta? În ochii lui Dumnezeu, cei care nu-I acceptă mântuirea sunt gândaci, sunt fantome vii, sunt mai puțin decât fiarele! Pe durata perioadei mântuirii lui Dumnezeu, firea Lui este miloasă, iubitoare și iertătoare, însă când lucrarea de mântuire a lui Dumnezeu se va sfârși, El nu-i va mai oferi omului iertarea Sa. O va lua înapoi, iar oamenii se vor confrunta doar cu mânia și măreția Lui. Acum, voi sunteți exact la timp pentru acest mare moment: Dumnezeu face lucrarea de judecată din zilele de pe urmă. Aceasta e unica oportunitate pentru oameni să fie mântuiți și desăvârșiți de Dumnezeu. Toți îndepliniți îndatoriri în acest moment-cheie al răspândirii Evangheliei Împărăției de către Dumnezeu. Cu adevărat aceasta-i extraordinara înălțare a voastră de către Dumnezeu. Indiferent ce domeniu ai studiat sau ce sferă a cunoașterii stăpânești, ori ce daruri sau competență ai, în orice caz, Dumnezeu îți arată îndurare permițându-ți să folosești această competență pentru a face o datorie în casa Lui. Este o oportunitate rară. Când Dumnezeu acționează, El nu e părtinitor față de nimeni, îl tratează pe fiecare corect. Dumnezeu tratează cu îndurare pe oricine care acceptă și practică adevărul și disprețuiește și respinge pe oricine care nu iubește adevărul, care este scârbit de el și îl respinge. Dumnezeu e drept față de fiecare persoană. Atâta vreme cât poți accepta adevărul și I te poți supune lui Dumnezeu, El te va trata cu îndurare și nu-ți va cere socoteală pentru fărădelegile tale trecute. Indiferent ce fel de cale de scăpare îți deschide, indiferent cu câtă îndurare te tratează, în ultimă instanță, Dumnezeu are o singură dorință, și anume să te facă să înțelegi intențiile Lui, să înveți lecții și să înțelegi adevărul în medii potrivite progresului tău în viață. Odată ce cuvintele și adevărurile lui Dumnezeu au fost lucrate cu grijă în lăuntrul tău și au devenit viața ta, iar tu Îl tratezi pe Dumnezeu ca fiind părintele renașterii tale și ești capabil să ajungi la supunere față de Dumnezeu și la frică de Dumnezeu, vei fi în concordanță cu intențiile Lui. Deși majoritatea sunteți foarte tineri, dacă, citind cuvintele lui Dumnezeu și înțelegând adevărul, dobândiți cu toții determinare, creșteți în viață și aveți inimi temătoare de Dumnezeu și puteți rămâne fermi când vin peste voi încercări și necazuri, atunci veți avea statură, iar Dumnezeu va fi mulțumit. Va spune că nu a plătit în zadar un preț pentru care Și-a dat toată osteneala, atunci când te-a tratat cu îndurare. El va fi cules recompense, va vedea roadele lucrării Lui în tine și va privi aceasta cu plăcere și bucurie. Rezultatul acesta e realizat în întregime de lucrarea lui Dumnezeu; nu e ceva cu care să se laude omul.

Dumnezeu nu doar plătește un preț pentru fiecare persoană, în deceniile care se scurg de la nașterea acesteia până în prezent. Din punctul Lui de vedere, ai venit de nenumărate ori pe această lume și te-ai reîntrupat de nenumărate ori. Cine răspunde de acest lucru? Dumnezeu este responsabil de acest lucru. Nu ai de unde să știi aceste lucruri. De fiecare dată când vii pe această lume, Dumnezeu face personal aranjamente pentru tine: El rânduiește câți ani vei trăi, tipul de familie în care te vei naște, când îți vei întemeia o casă și o carieră, precum și ceea ce vei face în această lume și cum îți vei câștiga traiul. Dumnezeu îți rânduiește o cale de a-ți câștiga traiul, astfel încât să-ți poți îndeplini nestingherit misiunea în această viață. Iar, în ceea ce privește ce ar trebui să faci la următoarea întrupare, Dumnezeu îți rânduiește și îți predă acea viață în conformitate cu ceea ce s-ar cuveni să ai și ce s-ar cuveni să ți se dea… Dumnezeu a făcut aceste rânduieli pentru tine de multe ori și, în sfârșit, te-ai născut în această epocă a zilelor de pe urmă, în familia ta actuală. Dumnezeu a rânduit un mediu pentru tine în care ai putea să crezi în El, ți-a permis să-I auzi glasul și să te întorci înaintea Lui, astfel încât să fii capabil să-L urmezi și să îndeplinești o datorie în casa Lui. Numai cu o astfel de îndrumare de la Dumnezeu ai trăit până astăzi. Nu știi de câte ori te-ai născut printre oameni, nici de câte ori s-a schimbat înfățișarea ta, nici câte familii ai avut, nici prin câte epoci și dinastii ai trecut – însă mâna lui Dumnezeu te-a sprijinit tot timpul și El a vegheat mereu asupra ta. Cât de mult trudește Dumnezeu de dragul unei persoane! Unii oameni spun: „Am șaizeci de ani. Vreme de șaizeci de ani, Dumnezeu a vegheat asupra mea, m-a protejat și m-a îndrumat. Dacă, atunci când voi fi bătrân, nu voi putea să îndeplinesc o datorie și nu voi putea să fac nimic – Îi va mai păsa lui Dumnezeu de mine?” Nu este acesta un lucru prostesc de spus? Dumnezeu nu are suveranitate asupra sorții unei persoane și nu veghează asupra ei și nu o protejează doar pe durata unei singure vieți. Dacă ar fi vorba doar de durata unei singure vieți, de o singură viață, acest lucru nu ar putea demonstra faptul că Dumnezeu este atotputernic și că are suveranitate peste toate lucrurile. Munca pe care o face Dumnezeu și prețul pe care îl plătește pentru o persoană nu sunt doar ca să aranjeze ceea ce face ea în această viață, ci ca să-i rânduiască un număr nelimitat de vieți. Dumnezeu își asumă întreaga responsabilitate pentru fiecare suflet care este reîntrupat. El lucrează cu atenție, plătind cu prețul vieții Sale, îndrumând fiecare persoană și rânduind fiecare viață a ei. Dumnezeu trudește și plătește un preț în acest fel de dragul omului și îi dăruiește acestuia toate aceste adevăruri și această viață. Dacă oamenii nu îndeplinesc datoria unor ființe create în aceste zile de pe urmă și nu se întorc înaintea Creatorului – dacă, în final, prin oricât de multe vieți și generații au trecut, nu își fac bine îndatoririle și eșuează în îndeplinirea cerințelor lui Dumnezeu – nu ar fi atunci prea îndatorați față de Dumnezeu? Nu ar fi ei nevrednici de tot prețul plătit de Dumnezeu? Ar fi foarte lipsiți de conștiință, nu ar merita să fie numiți oameni, deoarece ar fi prea îndatorați față de Dumnezeu. Așadar, în viața aceasta – nu fac referire la viețile tale anterioare, ci la viața aceasta – dacă nu ești capabil să renunți la lucrurile care-ți plac sau la lucruri exterioare de dragul misiunii tale – de pildă la plăceri materiale și la dragostea și bucuria familiei – dacă nu renunți la plăcerile trupești de dragul prețului pe care îl plătește Dumnezeu pentru tine sau pentru a răsplăti iubirea lui Dumnezeu, atunci ești cu adevărat rău! De fapt, orice preț pe care-l plătești pentru Dumnezeu merită. În comparație cu prețul pe care-l plătește Dumnezeu în numele tău, cât valorează puținul pe care îl oferi sau îl sacrifici tu? Cât valorează puținul pe care-l suferi tu? Știi cât a suferit Dumnezeu? Puținul pe care-l suferi tu nici măcar nu merită pomenit când e comparat cu ceea ce a suferit Dumnezeu. În plus, făcându-ți acum datoria, obții adevărul și viața, iar la sfârșit vei supraviețui și vei intra în Împărăția lui Dumnezeu. Ce mare binecuvântare e asta! În timp ce Îl urmezi pe Dumnezeu, fie că suferi sau plătești un preț, în realitate, tu lucrezi împreună cu Dumnezeu. Orice ne cere Dumnezeu să facem, noi ascultăm cuvintele Lui și practicăm în acord cu ele. Nu te răzvrăti împotriva lui Dumnezeu și nu face nimic care Îl întristează. Ca să lucrezi împreună cu Dumnezeu, trebuie să suferi puțin și trebuie să renunți și să dai deoparte unele lucruri. Trebuie să renunți la renume, câștig, statut, bani și plăceri lumești – este nevoie chiar să renunți la lucruri precum căsătoria, munca și perspectivele tale în lume. Știe Dumnezeu dacă ai renunțat la aceste lucruri? Poate Dumnezeu să vadă toate acestea? (Da.) Ce va face Dumnezeu când va vedea că ai renunțat la aceste lucruri? (Dumnezeu va fi mângâiat și va fi mulțumit.) El nu va fi doar mulțumit și nu va spune doar: „Prețul pe care l-am plătit a dat roade. Oamenii sunt dispuși să lucreze alături de Mine, au această hotărâre și i-am câștigat.” Fie că Dumnezeu e mulțumit sau fericit, satisfăcut sau mângâiat, El nu are doar această atitudine. El și acționează și vrea să vadă rezultatele pe care le realizează lucrarea Sa, altfel, ceea ce le cere oamenilor ar fi lipsit de sens. Harul, iubirea și mila pe care Dumnezeu i le arată omului nu reprezintă doar un fel de atitudine – ele reprezintă, totodată, un fapt. Despre ce fapt este vorba? Faptul că Dumnezeu Își pune cuvintele înlăuntrul tău, luminându-te, pentru ca tu să poți vedea ce este frumos în legătură cu El și ce înseamnă lumea aceasta, astfel încât inima ta să fie plină de lumină, permițându-ți să înțelegi cuvintele Lui și adevărul. În acest fel, fără să știi, dobândești adevărul. Dumnezeu lucrează atât de mult asupra ta, într-un mod foarte real, permițându-ți să dobândești adevărul. Când dobândești adevărul, când dobândești cel mai prețios lucru, care este viața veșnică, intențiile lui Dumnezeu sunt satisfăcute. Când Dumnezeu vede că oamenii urmăresc adevărul și sunt dornici să coopereze cu El, este fericit și mulțumit. Atunci, El adoptă o atitudine și, în timp ce are acea atitudine, se pune să lucreze și îl aprobă și îl binecuvântează pe om. El spune: „Te voi răsplăti cu binecuvântările pe care le meriți.” Iar atunci vei fi câștigat adevărul și viața. Când ai cunoaștere despre Creator și ai obținut aprecierea Lui, vei mai simți un gol în inima ta? Nu vei mai simți. Te vei simți împlinit și vei avea un sentiment de bucurie. Nu asta înseamnă ca viața cuiva să aibă valoare? Aceasta este cea mai valoroasă și cea mai semnificativă viață.

Uitați-vă la Iov: s-a rugat el vreodată ca Dumnezeu să-i dea un munte plin de vite și bogății mari? (Nu.) Ce a căutat el? (A căutat să se teamă de Dumnezeu și să se ferească de rău.) Cum consideră Dumnezeu „frica de Dumnezeu și ferirea de rău”? El a spus: „Dumnezeu a văzut că era un lucru bun.” Când oamenii caută să se teamă de Dumnezeu și să se ferească de rău, asta-I aduce lui Dumnezeu cea mai mare bucurie și este ceva ce El binecuvântează. Oare Dumnezeu doar a spus aceste cuvinte și nu a făcut nimic în plus? Ce altceva i-a făcut Dumnezeu lui Iov? (L-a încercat pe Iov.) Dumnezeu l-a trimis pe Satana să-l ispitească pe Iov, să-i ia muntele plin de vite, marile sale bogății, copiii și slujitorii – Dumnezeu l-a încercat. Ce a vrut El să obțină încercându-l? Dumnezeu a vrut mărturia lui Iov. Ce i-a dat Dumnezeu lui Iov atunci? Oamenii cugetă: „Ce i-a dat Dumnezeu lui Iov? Vitele și marile bogății i-au fost luate și ce i-a rămas? Dumnezeu nu i-a dat nimic!” La suprafață, pare că ceea ce i-a dat Dumnezeu lui Iov, El i-a luat apoi, și pare că lui Iov nu i-a rămas nimic, dar faptul că Dumnezeu a luat este în sine o mai mare răsplată. Nimeni nu vede limpede cu ce l-a răsplătit Dumnezeu pe Iov. Dumnezeu a vrut mărturia lui Iov și i-a dat lui Iov o oportunitate. Ce fel de oportunitate a fost aceea? A fost oportunitatea ca Iov să mărturisească pentru Dumnezeu în fața Satanei și a tuturor oamenilor, să mărturisească despre realitatea fricii lui de Dumnezeu și a feririi lui de rău, să mărturisească despre faptul fricii lui de Dumnezeu și al feririi lui de rău, să mărturisească faptul că era un om desăvârșit și integru. Oare acest lucru nu i-a fost dat lui de Dumnezeu? Dacă Dumnezeu nu i-ar fi dat lui Iov această oportunitate, ar fi îndrăznit Satana să acționeze împotriva lui Iov? (Nu.) Categoric, Satana nu ar fi îndrăznit, asta e absolut sigur. Dacă Satana nu ar fi îndrăznit să-l ispitească pe Iov, ar fi avut Iov această oportunitate? Nu ar fi avut-o. De aceea Dumnezeu i-a dat lui Iov exact o astfel de oportunitate, să le dovedească tuturor că această cale pe care mergea el – cea a fricii de Dumnezeu și a feririi de rău – este corectă, că Dumnezeu o găsește plăcută și că Iov era un om integru, desăvârșit. Toți au văzut aceste lucruri, Dumnezeu le-a văzut și El, iar Iov nu L-a dezamăgit pe Dumnezeu în mijlocul acestei oportunități. El a mărturisit pentru Dumnezeu, l-a înfrânt pe Satana, iar Dumnezeu a văzut că era un lucru bun. L-a răsplătit Dumnezeu pe Iov în cele din urmă? (Da.) Care a fost a doua răsplată a lui Dumnezeu pentru Iov? Dumnezeu a spus că frica de Dumnezeu a lui Iov și ferirea lui de rău erau plăcute Lui. Iov a mărturisit pentru Dumnezeu în fața Satanei, iar Dumnezeu a văzut că era un lucru bun. El a fost atât satisfăcut, cât și mulțumit, și a avut un gen de atitudine. După ce Dumnezeu a avut această atitudine, nu a mai făcut nimic altceva? Ce a făcut Dumnezeu? Se pare că nu cunoașteți prea bine Cartea lui Iov. În ce circumstanțe a spus Iov: „Urechea mea a auzit despre Tine, dar acum ochiul meu Te-a văzut”? A spus aceste cuvinte după ce ascultase cuvintele pe care i le-a adresat Dumnezeu. Îl văzuse Iov pe Dumnezeu înainte de asta? (Nu.) Pentru Iov, auzirea glasului lui Dumnezeu a fost la fel ca vederea feței Lui, și nu este aceasta binecuvântarea după care tânjește cel mai mult o ființă creată? (Ba da.) Iov a obținut asta. Îl invidiați? (Da.) Această binecuvântare nu e ușor de obținut. Deci cum puteți avea această oportunitate și primi genul acesta de har și răsplată? Trebuie să mărturisești pentru Dumnezeu, adică trebuie să mărturisești pentru El în mijlocul ispitelor Satanei. Trebuie să mergi pe calea fricii de Dumnezeu și a feririi de rău. Trebuie să-L faci pe Dumnezeu să spună: „Dumnezeu a văzut că era un lucru bun.” Când Dumnezeu Se va simți satisfăcut și mulțumit și va vedea că mărturia ta și tot ce ai făcut este bun, când Dumnezeu va spune că ești o persoană desăvârșită și o persoană care urmărește adevărul, atunci vei putea obține binecuvântările Sale. După ce Iov I-a auzit glasul, ce a mai făcut Dumnezeu? I-a dat lui Iov mai mult decât avusese vreodată. Iov a fost mai bogat decât înainte – dacă înainte ar fi fost multimilionar, după aceea ar fi fost, probabil, miliardar. Vezi, dacă cineva se teme de Dumnezeu și se ferește de rău, îi este ușor să devină miliardar; pentru Dumnezeu e o chestiune de un singur cuvânt. Acesta-i harul lui Dumnezeu. Iov s-a temut de Dumnezeu și s-a ferit de rău și a obținut binecuvântările lui Dumnezeu.

Ceea ce le dă Dumnezeu oamenilor depășește ce ar putea ei să ceară sau să-și închipuie, însă dacă vrei să primești o răsplată mai mare decât orice ai putea să ceri sau să-ți închipui, trebuie să urmezi calea lui Dumnezeu. Să urmezi calea lui Dumnezeu nu este simplu. Oamenii trebuie să plătească un preț, dar prețul acela nu este plătit în zadar, el va fi răsplătit. Oamenii cred că Dumnezeu doar are un tip de atitudine față de ei, că El nu face nimic, că îi urmărește mereu, văzând cum se comportă. Oare chiar așa se întâmplă? Nu. În realitate, Dumnezeu e ca un părinte. Dacă-ți asculți părinții, dacă ești rațional, dacă te ocupi de îndatoririle tale corecte și suferi considerabil pentru a urma calea cea dreaptă, cum se vor simți părinții tăi? Părinții tăi vor simți iubire și durere pentru tine. Ei doresc din toată inima să-și dea viața pentru copiii lor și să le ușureze suferința, să se asigure că mănâncă bine, poartă haine frumoase și se bucură de viață – atunci sunt mulțumiți. Nu vor să suferi deloc. Asta e inima unui părinte. Prin comparație cu inima unui părinte, inima lui Dumnezeu poate fi doar mai bună, mai frumoasă, mai blândă – inima Lui nu poate fi cu nimic mai puțin decât atât. Cu toții puteți înțelege ceva despre inimile părinților voștri. Cu toții știți foarte bine cât de buni au fost părinții cu voi și toți doriți să vi-i cinstiți. Așadar, în primul rând ar trebui să folosiți acea pietate filială ca să arătați considerație pentru inima lui Dumnezeu. Cei care fac astfel au cea mai multă rațiune. Copiii pot să simtă iubirea pe care părinții o au față de ei, însă oamenii ar trebui să poată să simtă și mai mult iubirea pe care Dumnezeu o are pentru ei, fiindcă tot ce au este aranjat și orchestrat de El. Numai Dumnezeu poate decide totul pentru o persoană. Părinții nu pot decide totul pentru un copil, oricât de mare le este iubirea. Cel puțin, părinții nu dețin adevărul. Iubirea lor e din trup și din sentimente; ea categoric nu poate salva pe cineva de corupție și nici nu-i poate oferi creștere în viață câtuși de puțin. Numai iubirea lui Dumnezeu poate mântui oameni. Cuvântul lui Dumnezeu îi poate călăuzi și aproviziona pe oameni ca ei să meargă pe calea cea dreaptă în viață. Înțelegi cu cât este mai mare iubirea lui Dumnezeu decât cea a unui părinte – Dumnezeu le arată oamenilor toată considerația! Părinții ți-au dat naștere și, pentru ei, tu ești propriul lor trup și sânge. Ei țin la tine, te prețuiesc și te protejează atât de mult – deci cum crezi că vede Dumnezeu făpturile omenești, pe care El le-a plămădit cu propriile Sale mâini? Dumnezeu prețuiește făpturile omenești ca și cum ar fi propriii Lui copii; oamenii sunt propriul Său trup și sânge. Nu este precum conceptul omenesc al părinților care dau naștere unui copil și faptul că sunt atașați printr-o legătură de sânge – Dumnezeu i-a creat pe oameni cu propriile Sale mâini, dar a suflat suflarea Lui în ei și are așteptări de la ei. Dumnezeu le-a încredințat oamenilor speranțele Lui; are cerințe de la ei și le-a încredințat lucruri. Dumnezeu nu a creat, pur și simplu, făpturile omenești, le-a dat suflare, le-a făcut să vină la viață și apoi lucrarea Lui s-a încheiat. Nu e ca și cum, dacă omenirea ar fi rea, Dumnezeu ar putea s-o creeze din nou, pur și simplu, pentru că El e puternic și atotputernic, la urma urmei. După ce a creat făpturile omenești, Dumnezeu a fost preocupat de ele. Oamenii sunt trupul și sângele Lui, sunt tovarășii Lui și, în același timp, în planul Său de gestionare, ei sunt mandatarii și purtătorii tuturor speranțelor Sale. În ultimă instanță, El vrea să vadă speranță în acești oameni și să obțină rezultate. Dacă, pe baza acestor lucruri, puteți dovedi o oarecare înțelegere a dorințelor și intențiilor lui Dumnezeu, oare asta nu vă va aprofunda puțin înțelegerea? (Ba da.) Aidoma părinților care vor ca ai lor copii să studieze și să exceleze în viață, care stau lângă copii în timp ce ei învață, făcându-le vânt cu evantaiul, turnându-le ceai o clipă mai târziu, făcându-le mâncare gustoasă când vine ora mesei – acei părinți nu știu cum să procedeze cât mai bine, gândurile le gravitează mereu în jurul copiilor lor. Oare părinții tăi nu te tratează așa deoarece au așteptări de la tine, deoarece și-au pus speranțele în tine? Dacă nu-i asculți, dacă tot te răzvrătești împotriva lor, asta nu-i va răni? Nu vor fi triști? (Ba da.) Atunci, cugetă la intențiile lui Dumnezeu pe baza acestei idei. Când Dumnezeu Se uită la făpturile omenești, indiferent ce vârstă au, ele sunt copii în ochii Lui. Dacă spui: „Am optzeci de ani”, Dumnezeu va zice că ești un copil. Dacă spui: „Am douăzeci de ani”, atunci ești în și mai mare măsură un copil. Fie că ai optzeci, opt sute sau opt mii de ani, făpturile omenești sunt toate copii în ochii lui Dumnezeu. Din perspectiva lui Dumnezeu, vârsta nu contează deloc. În ochii Lui, oameni sunt cu toții prunci și copii; astfel vede Dumnezeu omenirea. De aceea, în ochii Lui, tu ești trupul și sângele Lui și unul dintre tovarășii Săi. Atunci, oare cum te poți califica să devii trupul și sângele Lui, tovarășul Lui, o persoană după propria Lui inimă, să-L faci să fie mulțumit? Nu este aceasta o întrebare care merită atenția și reflecția omenirii? (Ba da.) Dumnezeu tratează omenirea ca trupul și sângele Său, tovarășii Săi, purtătorii prețului și al sângelui cu care El a plătit. Ce fel de iubire are Dumnezeu pentru om? Ce fel de mentalitate are El? Cum îi tratează El pe oamenii cu care are acest nivel de relație? Pot făpturile omenești să înțeleagă, cât de puțin, genul de iubire pe care o are Dumnezeu față de acești oameni? Unii oameni spun: „Nu L-am văzut niciodată pe Dumnezeu și nu simt lucrurile pe care le-a făcut pentru mine în viețile mele trecute.” Acum ești în viață, deci nu simți, oare, călăuzirea lui Dumnezeu și prețul pe care El l-a plătit pentru tine? Poți să le înțelegi? (Da.) Dacă poți să le înțelegi, este în regulă – asta dovedește că ai o inimă și un suflet. Dacă poți să înțelegi atât e suficient. Merită să abandonezi totul pentru a-L urma pe Dumnezeu.

29 mai 2017