Omenirea coruptă iubește reputația și statutul. Cu toții urmăresc puterea. Voi, care sunteți acum conducători și lucrători, nu simțiți că vă implicați titlul sau rangul în acțiunile voastre? La fel ca antihriștii și falșii conducători, cu toții vă considerați persoane oficiale în casa lui Dumnezeu, fiind cu un cap deasupra celorlalți, superiori acestora. Dacă nu ați avea titluri și ranguri oficiale, nu ați avea nicio povară în îndeplinirea îndatoririlor voastre și nu v-ați continua cu seriozitate activitatea. Toată lumea consideră că a fi conducător sau lucrător este echivalent cu a fi o persoană oficială și este dispusă să-și pună în valoare titlul prin acțiunile sale. Prezentat într-o lumină favorabilă, numim acest lucru urmărirea unei cariere – însă într-o lumină mai urâtă, acest lucru se numește implicarea în propria afacere. Este vorba despre întemeierea unei împărății independente pentru ca o persoană să-și satisfacă ambițiile și dorințele. În cele din urmă, a avea statut este un lucru bun sau rău? În ochii omului, este un lucru bun. Situația este diferită când vorbești și acționezi cu un titlu oficial. Cuvintele tale au forță, iar oamenii vor ține seama de ele. Te vor linguși, mărșăluind în fața ta cu aclamații și susținându-te din spate. Însă fără statutul și titlurile tale, ceilalți n-ar avea urechi pentru cuvintele tale. Deși cuvintele tale ar putea fi adevărate, pline de bun-simț și benefice pentru oameni, nimeni nu-ți va da atenție. Ce arată acest lucru? Toți oamenii venerează statutul. Cu toții au ambiții și dorințe. Tuturor le place să li se închine ceilalți și tuturor le place să gestioneze treburile de pe o poziție de statut. Însă pot ei să facă lucrurile bine, de pe o poziție de statut? Pot să facă lucruri benefice celorlalți? Acest lucru nu este cert. Depinde de calea pe care o urmezi și de modul în care tratezi statutul. Dacă nu urmărești adevărul, ci vrei întotdeauna să-i câștigi pe oameni de partea ta, dorindu-ți mereu să-ți satisfaci ambițiile și dorințele și să-ți îndeplinești dorința de statut, atunci mergi pe calea antihriștilor. Dacă o persoană merge pe calea antihriștilor, oare lucrurile pe care le urmărește și îndeplinirea datoriei sale pot fi în acord cu adevărul? În niciun caz. Acest lucru este din cauză că totul este determinat de calea pe care o alege. Dacă o persoană alege calea greșită, toate eforturile sale, îndeplinirea datoriei sale și ceea ce urmărește nu sunt, în niciun caz, în acord cu adevărul. În ce fel nu sunt în concordanță cu adevărul? Ce urmărește prin acțiunile sale? (Statutul.) Ce manifestări au oamenii care fac lucruri de dragul statutului? Unii spun: „Ei rostesc mereu cuvinte și doctrine, nu au niciodată părtășie despre adevărul-realitate, se fălesc mereu și aduc mărturie pentru ei înșiși, nu Îl preamăresc niciodată pe Dumnezeu și nici nu aduc mărturie pentru El. Oamenii în care sunt dezvăluite astfel de lucruri acționează de dragul statutului.” Este corect? (Da.) De ce rostesc ei cuvinte și doctrine și se fălesc? De ce nu Îl preamăresc pe Dumnezeu și nu aduc mărturie pentru El? Pentru că, în inimile lor, există doar statutul, faima și câștigul lor – Dumnezeu este cu desăvârșire absent. Astfel de oameni idolatrizează în special statutul și autoritatea. Faima și câștigul lor au o importanță enormă pentru ei; faima, câștigul și statutul personal au devenit viața lor. Dumnezeu este absent din inimile lor, ei nu se tem de Dumnezeu, și cu atât mai puțin I se supun; nu fac decât să se preamărească pe sine, să aducă mărturie pentru ei înșiși și să se grozăvească pentru a câștiga admirația celorlalți. Astfel, se laudă adesea cu propria persoană, cu ceea ce au făcut, cu cât de mult au suferit, cum L-au satisfăcut pe Dumnezeu, cât de răbdători au fost când au fost emondați, totul pentru a câștiga simpatia și admirația oamenilor. Acești oameni sunt același tip de oameni ca și antihriștii, merg pe calea lui Pavel. Și care este finalul lor suprem? (Devin antihriști și sunt eliminați.) Oare acești oameni știu că îi așteaptă un astfel de final? (Știu.) Știu? Dacă știu, de ce continuă să facă ceea ce fac? De fapt, ei nu știu. Ei cred că acțiunile lor sunt bune și corecte. Ei nu se examinează niciodată pentru a afla care dintre lucrurile pe care le fac se împotrivesc lui Dumnezeu sau nu Îi sunt pe plac, sau care dintre lucrurile pe care le fac au o anumită intenție în spatele lor, sau care este calea pe care merg. Astfel de lucruri scapă întotdeauna de examinarea lor.

În calitate de conducători și lucrători, v-ați gândit vreodată la aceste întrebări: însărcinarea pe care mi-a încredințat-o Dumnezeu este o însărcinare specială, nu datoria obișnuită a unui adept oarecare. Această datorie implică o responsabilitate specială și are o semnificație specială. Prin urmare, în îndeplinirea acestei datorii speciale și în asumarea acestei responsabilități, ce cale ar trebui să urmez pentru a fi în acord cu intenția lui Dumnezeu sau, cel puțin, pentru a evita detestarea lui Dumnezeu? Cum ar trebui să urmăresc pentru a fi desăvârșit de Dumnezeu și pentru a evita să iau calea antihriștilor și, astfel, să fiu eliminat? V-ați gândit vreodată la aceste întrebări? (Am simțit că Dumnezeu m-a înălțat atunci când am început să slujesc drept conducător. Deși știam că ar trebui să urmăresc adevărul și să-mi îndeplinesc bine datoria, din cauza naturii mele arogante, nu m-am putut abține să nu urmăresc mereu reputația și statutul. După ce am recunoscut acest lucru, am putut să mă rog lui Dumnezeu și să găsesc pasaje relevante în cuvintele Sale pentru a descoperi o soluție. Am fost capabil să-mi schimb oarecum cursul la momentul respectiv, dar această situație avea să se repete iar și iar în viitor și, deși mă uram în sinea mea, a fost dificil să rezolv complet această problemă.) Nu îți poți controla gândurile și ideile, iar ambiția și dorința ta de a urmări reputația și statutul sunt, de asemenea, dincolo de controlul tău. Acest lucru dovedește că o fire coruptă a prins rădăcini în inima ta. Acest lucru nu reprezintă o stare de spirit trecătoare sau o emoție de moment și nici nu-ți este impus de alții. Nu e nevoie să te învețe altcineva acest lucru; este înclinația naturală a gândurilor tale și cursul natural al acțiunilor tale. Aceasta îți este natura. Lucrurile care sunt inerente naturii cuiva sunt cele care se pretează cel mai puțin la schimbare. Așadar, având o natură satanică, odată ce oamenii câștigă statut, se află în pericol. Prin urmare, ce este de făcut? Nu au o cale de practică? Oare nu mai există nicio cale de întoarcere pentru ei, odată ce au ajuns în acea situație periculoasă? Spune-Mi, odată ce oamenii corupți dobândesc statut – indiferent de cine sunt ei – devin ei antihriști? Este acest lucru absolut? (Dacă nu urmăresc adevărul, atunci vor deveni antihriști, dar dacă urmăresc adevărul, nu vor deveni.) Este absolut corect: dacă oamenii nu urmăresc adevărul, atunci cu siguranță vor deveni antihriști. Și oare toți care merg pe calea antihriștilor o fac din cauza statutului? Nu, acest lucru este în principal din cauză că nu au dragoste pentru adevăr, pentru că nu sunt oamenii potriviți. Indiferent dacă au statut sau nu, toți oamenii care nu urmăresc adevărul merg pe calea antihriștilor. Indiferent câte predici au auzit, astfel de oameni nu acceptă adevărul, nu merg pe calea cea dreaptă, ci sunt convinși să meargă pe calea cea strâmbă. Situația seamănă cu modul oamenilor de a mânca: unii nu consumă alimente care le pot hrăni trupul și susține o existență normală, ci în schimb insistă să consume lucruri care le fac rău, în cele din urmă tăindu-și singuri craca de sub picioare. Nu este aceasta propria lor alegere? După ce sunt eliminați, unii conducători și lucrători răspândesc noțiuni, spunând: „Nu fi lider și nu îți da voie să câștigi statut. Oamenii sunt în pericol din clipa în care dobândesc vreun statut, iar Dumnezeu îi va dezvălui! Odată ce sunt dezvăluiți, nu se vor mai califica să fie nici măcar credincioși de rând și nu vor mai primi nicio binecuvântare.” Ce vorbă mai e și asta? În cel mai bun caz, reprezintă o înțelegere greșită a lui Dumnezeu; în cel mai rău, este o blasfemie la adresa Lui. Dacă nu mergi pe calea cea bună, nu cauți adevărul și nu urmezi calea lui Dumnezeu, ci în schimb insiști să mergi pe calea antihriștilor și ajungi pe calea lui Pavel, având în cele din urmă același rezultat, același final ca și Pavel, încă plângându-te de Dumnezeu și judecându-L ca fiind nedrept, atunci nu ești tu obiectul veritabil al unui antihrist? Un asemenea comportament este blestemat! Când oamenii nu înțeleg adevărul, ei trăiesc întotdeauna conform noțiunilor și închipuirilor lor, Îl interpretează pe Dumnezeu greșit în mod frecvent și simt că acțiunile lui Dumnezeu nu se potrivesc propriilor lor noțiuni, ceea ce le provoacă emoții negative; acest lucru se întâmplă din cauză că oamenii au firi corupte. Ei spun lucruri negative și se plâng pentru că le este prea meschină credința, le este prea mică statura și înțeleg prea puține adevăruri – ceea ce este cu totul de iertat și nu este ținut minte de Dumnezeu. Și, totuși, există și cei care nu merg pe calea cea dreaptă, care merg în special pe calea înșelării, opoziției, trădării lui Dumnezeu și a luptei împotriva lui Dumnezeu. Acești oameni sunt, în cele din urmă, pedepsiți și blestemați de Dumnezeu și aruncați în pierzanie și distrugere. Cum ajung în acest punct? Pentru că nu au reflectat asupra lor și nu s-au cunoscut niciodată pe ei înșiși, pentru că nu acceptă adevărul deloc, sunt nesăbuiți și îndărătnici, refuză cu încăpățânare să se pocăiască și chiar se plâng de Dumnezeu după ce sunt dezvăluiți și eliminați, spunând că Dumnezeu nu este drept. Ar putea fi mântuiți astfel de oameni? (Nu.) Nu ar putea fi mântuiți. Așadar, toți cei dezvăluiți și eliminați sunt imposibil de mântuit? Nu se poate spune că sunt imposibil de răscumpărat. Sunt cei care înțeleg prea puține adevăruri, sunt tineri și fără experiență – care, odată ce devin conducători sau lucrători și au statut, sunt conduși de firile lor corupte și urmăresc statutul, se bucură de acest statut, așa că, natural, pășesc pe calea antihriștilor. Dacă, după ce sunt dați în vileag și judecați, sunt capabili să reflecte asupra lor înșiși și să se pocăiască sincer, lepădându-se de răutate precum poporul din Ninive, fără a mai urma calea răului ca înainte, atunci mai au șansa de a fi mântuiți. Dar care sunt condițiile unei astfel de șanse? Ei trebuie să se pocăiască sincer și să fie capabili să accepte adevărul. Dacă sunt capabili, încă au o oarecare speranță. Dacă nu sunt capabili să reflecteze asupra lor înșiși, nu acceptă deloc adevărul și nu au nicio intenție să se pocăiască sincer, vor fi eliminați în totalitate.

Cuvântul „statut” în sine nu este nici o încercare, nici o ispită. Depinde de modul în care oamenii gestionează statutul. Dacă iei lucrarea de conducere ca pe o datorie, ca pe o responsabilitate de care trebuie să te achiți, nu vei fi constrâns de statut. Dacă o accepți ca pe un titlu oficial sau ca pe o funcție oficială, vei avea probleme și vei cădea, cu siguranță, la pământ. Prin urmare, care este mentalitatea pe care ar trebui să o adopte cineva atunci când devine conducător sau lucrător al bisericii? Pe ce ar trebui să se concentreze urmărirea ta? Trebuie să ai o cale! Dacă nu cauți adevărul și nu ai o cale de practicare, atunci acest statut al tău va deveni capcana ta și vei cădea. Unii oameni sunt diferiți odată ce dobândesc un statut, iar mentalitatea lor se schimbă. Ei nu știu cum ar trebui să se îmbrace, cum ar trebui să se prezinte celorlalți, cum ar trebui să le vorbească, ce ton ar trebui să adopte sau ce expresii ar trebui să aibă pe chip. Drept urmare, încep să își construiască o imagine. Nu este aceasta o pervertire? Unii oameni se uită la coafurile non-credincioșilor, la hainele pe care le poartă și la calitățile discursului și ale ținutei lor. Ei îi imită și urmează direcția non-credincioșilor pe această cale. Este acesta un lucru pozitiv? (Nu este.) Atunci ce este? Deși acestea par a fi practici exterioare, ele reprezintă, de fapt, un soi de urmărire. Sunt o imitare. Aceasta nu este calea cea dreaptă. Acum, voi puteți distinge dacă aceste fațade și deghizări evidente sunt corecte sau greșite, dar puteți oare să respingeți aceste lucruri greșite și să vă răzvrătiți împotriva lor? (Da, atunci când suntem conștienți de ele.) Aceasta este statura voastră actuală. Când aceste idei sunt proaspete în inimile voastre, puteți să le discerneți și să le identificați. Dacă sunteți motivați să urmăriți statutul, puteți modera voi înșivă această dorință, astfel încât să nu fiți precum fanul obsedat care își urmărește idolul ca o fiară care și-a pierdut rațiunea. În mod subiectiv, tu poți identifica aceste idei. Te poți răzvrăti împotriva trupului când nu ești ispitit și când oamenii nu se învârt în jurul tău. Dar ce s-ar întâmpla dacă oamenii te-ar urma, s-ar învârti în jurul tău, s-ar îngriji de necesitățile tale zilnice, te-ar hrăni și te-ar îmbrăca și ți-ar satisface toate nevoile? Ce sentimente s-ar stârni în inima ta? Nu te-ai bucura de beneficiile statutului? Ai mai putea atunci să te răzvrătești împotriva trupului? Când se strâng mulți oameni în jurul tău, când se învârt în jurul tău de parcă ai fi o stea, cum ți-ai gestiona atunci statutul? Lucrurile din conștiința ta, adică acele lucruri din mijlocul gândurilor și ideilor tale – aprecierea statutului, bucuria statutului, lăcomia sau chiar obsesia pentru statut – poți să-ți examinezi inima pentru a găsi aceste lucruri? Poți să le recunoști? Dacă poți să-ți examinezi inima și să recunoști aceste lucruri în lăuntrul ei, ai putea să te răzvrătești împotriva trupului în această situație? Dacă nu ai hotărârea de a pune în practică adevărul, nu te vei răzvrăti împotriva acestor lucruri. Te vei bucura de ele și te vei delecta cu ele, simțindu-te foarte mulțumit de tine însuți: „A avea statut în calitate de credincios în Dumnezeu este cu adevărat minunat. Fiind conducător, toată lumea face ce spun eu. Ce sentiment minunat! Eu sunt cel care îi conduce și îi udă pe acești oameni. Ei ascultă acum de mine. Când le spun să meargă spre est, nimeni nu merge spre vest. Când spun să ne rugăm, nimeni nu îndrăznește să cânte. Aceasta este o realizare.” Atunci vei fi început să te bucuri de beneficiile statutului. Ce va fi, așadar, statutul pentru tine? (Un drog.) Și, deși este un drog, nu trebuie să te temi de el. Exact în această situație trebuie să urmărești ceea ce se cuvine și să ai metodele corecte de practicare. Deseori, atunci când oamenii au statut, dar lucrarea lor nu a obținut încă rezultate, ei vor spune: „Nu mă bucur de statut și nu mă bucur de tot ceea ce îmi aduce statutul.” Cu toate acestea, odată ce lucrarea lor are un oarecare succes, iar ei simt că statutul lor este sigur, își pierd rațiunea și se bucură de beneficiile statutului. Așadar, crezi că, doar pentru că poți deveni conștient de ispitele statutului, te poți răzvrăti împotriva trupului? Ai cu adevărat această statură? Adevărul este că nu o ai. Conștientizarea și răzvrătirea ta în această privință sunt doar standardul conștiinței umane și fărâma de raționalitate pe care o dobândești după ce crezi în Dumnezeu, determinându-te să nu acționezi într-un anumit fel și îndemnându-te să nu o iei pe calea greșită. Însă în ce circumstanțe te pot ține în frâu conștiința și raționalitatea ta? Tocmai atunci când iubești statutul, dar nu l-ai obținut încă, acea fărâmă de conștiință și rațiune pe care o ai își mai poate exercita efectul de ținere în frâu, ajutându-te să devii conștient că nu este bine să te bucuri de statut și că nu este în acord cu adevărul, că nu este calea cea dreaptă și că a face acest lucru înseamnă a te împotrivi lui Dumnezeu și este ceva ce Îi displace. Atunci te poți răzvrăti în mod conștient împotriva trupului și te poți abține de la a te bucura de statut. Poți să te răzvrătești împotriva trupului atunci când nu ai realizări sau merite de arătat, dar odată ce ai făcut o lucrare meritorie, te vor ține în frâu simțul rușinii, conștiința, raționalitatea și conceptele tale morale? Micul standard de conștiință pe care îl ai nu se apropie nici pe departe de a avea o inimă cu frică de Dumnezeu, iar puțina ta credință nu va fi de niciun folos. Prin urmare, acel efect care provine din puțina conștiință pe care o ai acum este echivalent cu adevărul-realitate? Evident că nu. Și, din moment ce nu este adevărul-realitate, faptul că poți acum să te abții de la a te bucura de statut este posibil doar pentru că ești constrâns de conștiință și de rațiune. Cum nu aveți acum realitatea, anume cuvintele lui Dumnezeu ca viața voastră, ce se va întâmpla cu voi atunci când veți avea statut și titluri oficiale? Veți merge pe calea antihriștilor? (Acest lucru e incert.) Acesta este momentul în care pericolul este cel mai mare. Puteți să vedeți clar acest lucru? Spuneți-Mi, a fi conducător sau lucrător este un lucru periculos? (Este.) Cunoscând pericolul, mai sunteți dispuși să faceți această datorie? (Da.) Această dorință de a vă face datoria este hotărâre umană și este un lucru pozitiv. Totuși, acest lucru pozitiv e suficient pentru a vă permite să puneți adevărul în practică? Veți fi capabili să vă răzvrătiți împotriva lucrurilor plăcute trupului? Bazându-te pe bunele intenții umane și pe voința umană, pe dorințele și aspirațiile umane, vei putea să-ți îndeplinești hotărârea? (Nu.) Atunci trebuie să cugetați la ceea ce trebuie să faci pentru a-ți transforma dorințele, aspirațiile și hotărârile în realitate și în adevărata ta statură. De fapt, aceasta nu este o problemă atât de mare. Adevărata problemă este că, având în vedere starea și statura ta actuală și caracterul tău, ești departe de a îndeplini condițiile de aprobare ale lui Dumnezeu. Caracterul vostru nu are decât un pic de conștiință și rațiune, nu și hotărârea de a urmări adevărul. Atunci când vă faceți datoria, e posibil să vă doriți să nu fiți superficiali și nici să încercați să-L păcăliți pe Dumnezeu, dar o veți face. Având în vedere starea și statura voastră actuală, adevărată, sunteți deja în pericol. Ați mai susține că a avea statut este periculos, dar a nu-l avea înseamnă că sunteți în siguranță? De fapt, a nu avea statut este, de asemenea, periculos. Atât timp cât trăiți într-o fire coruptă, sunteți în pericol. Acum, este oare vorba de faptul că ar fi periculos doar să fii conducător, în timp ce aceia care nu sunt conducători sunt în siguranță? (Nu.) Dacă nu ești o persoană care urmărește adevărul și nu deții nici cel mai mic adevăr-realitate, te afli în pericol, indiferent dacă ești sau nu conducător. Prin urmare, cum ar trebui să urmărești adevărul pentru a scăpa de acest pericol? V-ați gândit la această întrebare? Dacă ai doar o mică dorință și urmezi, pur și simplu, niște reglementări, va funcționa? Poți scăpa cu adevărat de pericol în acest mod? S-ar putea să funcționeze pe termen scurt, dar este greu de spus ce se va întâmpla pe termen lung. Așadar, ce este de făcut? Unii oameni pot pretinde că doar urmărirea adevărului reprezintă cea mai corectă cale. Acest lucru este absolut corect, dar în ce mod trebuie să urmărească cineva adevărul pentru a pătrunde în adevărul-realitate și pentru ca viața sa să se maturizeze? Niciuna dintre acestea nu este o chestiune simplă. În primul rând, trebuie să înțelegi adevărul, iar apoi să îl pui în practică. Atât timp cât o persoană înțelege adevărul, jumătate din aceste probleme sunt deja rezolvate. Aceasta va fi capabilă să reflecteze asupra propriei stări și să o vadă clar. Va simți pericolul în care trăiește. Va putea să pună adevărul în practică în mod proactiv. O astfel de practică ghidează în mod firesc o persoană către supunerea față de Dumnezeu. Este o persoană care se supune lui Dumnezeu în afara pericolului? Chiar aveți nevoie de un răspuns? Cei care I se supun cu adevărat lui Dumnezeu nu se vor mai răzvrăti împotriva Lui sau nu I se vor mai împotrivi și, cu atât mai puțin, nu-L vor mai trăda. Mântuirea lor este asigurată. Nu este o astfel de persoană complet în afara pericolului? Prin urmare, cel mai bun mijloc de rezolvare a problemelor este de a pune seriozitatea în slujba adevărului și de a depune eforturi pentru adevăr. Odată ce oamenii au înțeles realmente adevărul, toate problemele vor fi rezolvate.

Pentru voi, ce este special la a fi conducători și lucrători? (A-ți asuma mai multe responsabilități.) Responsabilitatea face parte din asta. Acesta este un lucru de care sunteți cu toții conștienți, dar cum vă puteți îndeplini responsabilitățile? De unde începeți? A-ți îndeplini această responsabilitate înseamnă, de fapt, a-ți face bine datoria. Cuvântul „responsabilitate” este un termen oarecum special, dar, în fond, este datoria acelei persoane. Pentru voi, nu este un lucru ușor să vă faceți bine datoria, deoarece există multe lucruri în fața ta care te împiedică să faci asta, lucruri precum bariera statutului, cea de care vă este cel mai greu să treceți. Dacă nu ai niciun statut și ești doar un credincios obișnuit, s-ar putea să te confrunți cu mai puține ispite și îți va fi mai ușor să îți faci bine datoria. Poți fi ca o persoană obișnuită, care trăiește o viață spirituală în fiecare zi, mănâncă și bea cuvintele lui Dumnezeu, are părtășie despre adevăr și își îndeplinește bine îndatoririle. Acest lucru este suficient. Totuși, odată ce ai statut, te vei simți constrâns de el în sinea ta, așa că, dacă vrei să-ți realizezi bine datoria, trebuie mai întâi să treci de bariera reprezentată de statut. Cum poți să depășești această barieră? Acest lucru nu este ușor pentru oamenii de rând, întrucât firile corupte sunt adânc înrădăcinate în om. Toți oamenii trăiesc în firile lor corupte și se bucură în mod inerent de căutarea faimei, a câștigului și a statutului. După ce, în cele din urmă, ai obținut statutul cu atâta dificultate, cine nu s-ar bucura din plin de beneficiile acestuia? Dacă ai în inimă iubirea de adevăr și ai o inimă cu oarecare frică de Dumnezeu, îți vei gestiona cu grijă și prudență statutul, fiind în același timp capabil să cauți adevărul în îndeplinirea datoriei tale. În acest fel, faima, câștigul și statutul nu-și vor găsi loc în inima ta și nici nu te vor împiedica în îndeplinirea datoriei tale. Dacă ești de statură prea mică, trebuie să te rogi frecvent, să te înfrânezi cu ajutorul cuvintelor lui Dumnezeu. Va trebui să găsești modalități de a face anumite lucruri sau să eviți în mod conștient unele medii și unele ispite. De exemplu, să zicem că ești conducător. Atunci când te afli în compania câtorva surori și frați obișnuiți, nu vor crede aceștia că le ești oarecum superior? Omenirea coruptă ar vedea lucrurile în acest fel, iar acest lucru reprezintă deja o ispită pentru tine. Aceasta nu este o încercare, ci o ispită! Dacă și tu crezi că le ești superior, acest lucru este foarte periculos, însă dacă tu crezi că ei sunt egalii tăi, mentalitatea ta este normală și nu vei fi tulburat de firile corupte. Dacă ei cred că, în calitate de conducător, statutul tău este mai mare decât al lor, cum te vor trata? (Cu mare considerație.) Doar te vor trata cu mare considerație și te vor admira, nimic mai mult? Nu. Vor spune și vor face și unele lucruri. De exemplu, dacă răcești și un frate obișnuit sau o soră obișnuită răcește de asemenea, de cine vor avea grijă mai întâi? (De conducător.) Nu ar însemna asta să îți acorde o îngrijire preferențială? Nu este acesta unul dintre beneficiile statutului? Dacă intri într-o dispută cu un frate sau o soră, iar problema este în mod clar la tine, întrucât ai statut, vor fi ei capabili să abordeze disputa în mod corect? Vor sta ei de partea adevărului pentru a-ți expune problema? (Nu.) Aceste lucruri sunt ispite pe care le înfrunți. Le poți evita? Cum ar trebui să le tratezi? Dacă cineva te tratează prost, s-ar putea să nu-ți placă de acea persoană și să te gândești cum să o excluzi, să o ataci și să te răzbuni pe ea, când, de fapt, nu este nimic în neregulă cu acea persoană. Pe de altă parte, unii oameni te pot măguli și, nu numai că nu le respingi măgulirea și nu îi dai în vileag, ci chiar te bucuri de acest sentiment de a fi măgulit. Nu este acest lucru îngrijorător? Nu ai începe după aceea să îl promovezi și să îl cultivi pe cel care te lingușește, astfel încât să devină confidentul tău și să execute ordinele tale? Dacă ai face acest lucru, pe ce cale te-ai afla? (Pe calea antihriștilor.) Dacă pici în aceste ispite, ești în pericol. Oare este un lucru bun să fii toată ziua înconjurat de oameni? Am auzit că unii oameni, după ce devin conducători, nu-și îndeplinesc responsabilitățile ce le revin sau nu rezolvă probleme reale. În schimb, nu se gândesc decât la plăcerile trupești. Uneori, chiar mănâncă mâncare făcută doar pentru ei, în timp ce îi pun pe alții să le spele hainele murdare. După un timp, sfârșesc prin a fi dezvăluiți și eliminați. Ce ar trebui să faceți atunci când întâlniți așa ceva? Având statut, oamenii te vor flata și te vor trata cu atenție specială. Dacă poți să depășești și să refuzi aceste ispite și să continui să tratezi oamenii în mod corect, indiferent de modul în care se comportă cu tine, acest lucru dovedește că ești o persoană corectă. Dacă ai statut, unii oameni te vor admira. Aceștia vor fi mereu în jurul tău, lingușindu-te și măgulindu-te. Te poți elibera de acest lucru? Cum gestionați astfel de ispite? Atunci când nu aveți nevoie să fiți îngrijiți, dar cineva vă întinde o „mână de ajutor” și vă lingușește, s-ar putea să vă bucurați în secret, gândindu-vă că faptul că aveți statut vă face să fiți diferiți și că vă bucurați doar de tratament special. Oare nu se întâmplă astfel de lucruri? Nu este aceasta o problemă reală? Atunci când ți se întâmplă astfel de lucruri, simți reproșuri în inima ta? Simți dezgust și detestare? Dacă o persoană nu simte dezgust și detestare, nu respinge aceste lucruri și are o inimă liberă de acuzații și reproșuri, ci, dimpotrivă, iubește să se bucure de aceste lucruri, simțind că este bine să aibă statut, are o astfel de persoană conștiință? Are raționalitate? Este aceasta o persoană care urmărește adevărul? (Nu.) Ce este această manifestare? Asta înseamnă să te dedai la beneficiile statutului. Deși nu ești caracterizat drept antihrist, tu ai pornit deja pe calea antihriștilor. Atunci când te obișnuiești să te bucuri de un tratament special, dacă într-o zi nu vei mai putea primi un astfel de tratament special, nu te vei înfuria? Dacă unii frați și surori sunt săraci și nu au bani pentru a te găzdui, îi vei trata în mod corect? Oare dacă îți vor spune un fapt care te nemulțumește, îți vei folosi puterea împotriva lor și te vei gândi la o manieră în care să-i chinui? Vei simți nemulțumire când îi vei vedea și vei dori să le dai o lecție? Odată ce-ți vin aceste gânduri, nu ești departe de a comite răul, nu-i așa? Este ușor pentru oameni să meargă pe calea antihriștilor? Este ușor să devii un antihrist? (Da.) Acest lucru este foarte supărător! În calitate de conducători și lucrători, dacă nu căutați adevărul în toate lucrurile, mergeți pe calea antihriștilor.

Unii oameni nu înțeleg lucrarea lui Dumnezeu și nu știu cum sau pe cine mântuiește El. Ei văd că toți oamenii au firea antihriștilor și pot să meargă pe calea antihriștilor și de aceea consideră că oamenii nu au nicio speranță de a fi mântuiți. La sfârșit, toți vor fi caracterizați ca antihriști. Nu pot fi mântuiți și toți trebuie să piară. Oare sunt corecte asemenea gânduri și păreri? (Nu.) Așadar, cum urmează a fi rezolvată această problemă? Mai întâi, trebuie să înțelegi lucrarea lui Dumnezeu. Omenirea coruptă este cea pe care o mântuiește El. Omenirea coruptă poate să meargă pe calea antihriștilor și să I se împotrivească lui Dumnezeu. Iată de ce are nevoie de mântuirea Sa. Așadar, cum poți să-L urmezi pe Dumnezeu și să-ți realizezi bine datoria în calitate de ființă creată, în loc să mergi pe calea antihriștilor? Trebuie să înțelegi adevărul, să reflectezi asupra ta și să te cunoști pe tine însuți, să-ți cunoști firea coruptă și natura satanică. Apoi, trebuie să mergi mai departe să cauți adevărul și să-ți înlături firea coruptă. Numai în felul acesta te poți asigura că nu vei merge pe calea antihriștilor, că vei evita să devii tu însuți un antihrist și ceea ce Dumnezeu disprețuiește și respinge. Dumnezeu nu lucrează în moduri supranaturale, ci scrutează adânc în inimile oamenilor. Dacă întotdeauna te bucuri de beneficiile statutului, Dumnezeu doar te va dojeni și-ți va conferi conștientizare, lucru care îți va permite să reflectezi asupra ta și să afli că lucrul acesta nu este conform cu adevărul și nu-I este plăcut Lui. Dacă poți ajunge să-ți dai seama de asta și poți să reflectezi asupra ta și să te cunoști pe tine însuți, nu vei avea dificultăți în rezolvarea problemei. Însă dacă trăiești într-o astfel de stare un timp îndelungat, dedându-te întotdeauna beneficiilor statutului, nereușind să te rogi lui Dumnezeu ori să reflectezi asupra ta și nereușind să cauți adevărul, atunci Dumnezeu nu va mai lucra asupra ta. Te va abandona, așa încât să nu-L simți a fi cu tine. Dumnezeu te va face să-ți dai seama că, dacă vei continua așa, cu siguranță vei deveni ceea ce El detestă. El îți va face cunoscut că această cale este greșită, că modul tău de a trăi este greșit. Oferindu-le oamenilor o astfel de conștientizare, scopul Lui este de a le face cunoscute acele acțiuni care sunt drepte și cele care sunt greșite, permițându-le să facă alegerea corectă. Cu toate acestea, aspectul esențial, și anume dacă omul poate alege sau nu să meargă pe calea cea dreaptă, depinde de credința și cooperarea lui. Când Dumnezeu face aceste lucruri, El te îndrumă spre o înțelegere a adevărului dar, dincolo de asta, îți lasă ție dreptul de a alege și urmărește dacă mergi pe calea cea dreaptă sau nu. Dumnezeu nu te obligă niciodată. El niciodată nu te controlează cu forța și nu-ți poruncește să faci ceva, nu te pune să faci una sau alta. Dumnezeu nu Se poartă așa. El îți permite să alegi liber. Ce ar trebui să facă cineva, în asemenea momente? Când realizezi că ceea ce faci este greșit, că acest mod de a practica este greșit, poți ajunge imediat să practici în acord cu calea corectă? Ar fi foarte dificil. În sinea ta, se poartă o luptă, deoarece lucrurile pe care le iubești sunt filosofia și logica Satanei, care sunt ostile adevărului. Uneori, știi prea bine ce ar fi corect și ce ar fi greșit, dar nu poți renunța la acele lucruri care sunt ale Satanei, iar asta duce la o luptă în inima ta. În timpul unei astfel de lupte, trebuie să te rogi frecvent, să-L lași pe Dumnezeu să te îndrume și să-L lași pe Dumnezeu să te mustre, astfel încât să devii conștient de lucrurile pe care nu ar trebui să le faci. Apoi, răzvrătește-te activ împotriva unor astfel de ispite, ferește-te de ele și evită-le. Acest lucru necesită cooperarea ta. În timpul luptei, deși s-ar putea să alegi direcția corectă în inima ta, nu înseamnă neapărat că o vei lua pe calea corectă; te vei abate și poți ajunge cu ușurință pe calea greșită. Nu așa stau lucrurile în realitate? Într-un moment de neatenție, o vei lua pe calea greșită. Ce înseamnă aici „un moment de neatenție”? Înseamnă că o ispită este prea mare. În cazul tău, acest lucru poate fi uneori din cauza mândriei, alteori din cauza stării tale de spirit, iar alteori din cauza unui context special sau a unui mediu special. Cel mai grav factor este, de fapt, firea ta coruptă, care te domină și te controlează. Din această cauză, îți va fi greu să urmezi calea corectă. S-ar putea să ai puțină credință, dar când te confrunți cu ceva, încă te clatini nesigur. În special, când te confrunți cu alții care te tulbură și te induc în eroare, ești predispus să faci rău și să o iei pe calea greșită. Starea ta se va îmbunătăți oarecum doar după ce vei trece prin câteva situații în care vei fi emondat, mustrat și disciplinat; doar după asta vei realiza că urmărirea faimei, a câștigului și a statutului nu este calea cea dreaptă, ci un lucru detestat și blestemat de Dumnezeu, vei realiza că doar a umbla pe calea urmăririi adevărului pe care o cere Dumnezeu este calea cea dreaptă în viață și că, dacă nu ai hotărârea de a umbla pe calea urmăririi adevărului, vei fi eliminat cu totul. Oamenii nu varsă o lacrimă până nu-și văd propriul mormânt! Totuși, în cursul acestei lupte, dacă are o credință mare, o hotărâre puternică de a coopera și hotărârea de a urmări adevărul, omului îi va fi mai ușor să depășească aceste ispite. Dacă slăbiciunea ta vitală este că îți prețuiești în mod deosebit mândria și statutul și râvnești la faimă, câștig și plăcerile trupului, acordând o importanță excesivă acestor lucruri, îți va fi dificil să birui trupul. Ce înseamnă asta, că ești mereu controlat de preferințele trupești? Înseamnă că îți va fi greu să alegi calea urmăririi adevărului și că e posibil să alegi, în locul ei, calea greșită, făcându-L pe Dumnezeu să te deteste și să te abandoneze. Însă dacă ești mereu atent și prudent și poți să vii des înaintea lui Dumnezeu ca să fii mustrat și disciplinat și dacă nu te bucuri de beneficiile statutului, nici nu râvnești la faimă, câștig sau confortul trupului și dacă, atunci când ai asemenea gânduri, te bazezi pe Dumnezeu pentru a te răzvrăti împotriva lor din toate puterile tale, te rogi lui Dumnezeu și cauți adevărul, înainte ca ele să ducă la fapte și, orice ar fi, ești în cele din urmă capabil să pășești pe calea practicării adevărului și să pătrunzi în acea realitate, atunci nu vei avea oare mai multe șanse de a alege direcția cea bună când te confrunți cu o mare ispită? (Ba da.) Acest lucru depinde de ceea ce urmărești de obicei. Spuneți-Mi: dacă cineva întâlnește o mare ispită, va fi capabil să rămână ferm în mărturia sa și să satisfacă intențiile lui Dumnezeu, bazându-se doar pe statura sa așa cum este ea, pe hotărârea sa sau pe acea fărâmă de doctrină pe care o înțelege de obicei? (Nu.) Ar fi capabil să realizeze parțial acest lucru? (Da.) S-ar putea să fie capabil să-l realizeze parțial, dar când îi este dificil să îndeplinească cerințele lui Dumnezeu, este nevoie de intervenția lui Dumnezeu. Dacă vrei să practici adevărul, bazarea numai pe înțelegerea omenească a adevărului și pe voința omenească nu-ți poate oferi protecție totală și nici nu poți să satisfaci intențiile lui Dumnezeu și să te ferești întru totul de rău. Cheia este că omul trebuie să aibă hotărârea de a coopera. Omul trebuie să se bazeze pe lucrarea lui Dumnezeu pentru restul. Să presupunem că spui: „M-am străduit mult pentru scopul acesta și am făcut tot ce am putut. Cu orice ispite sau circumstanțe mă voi confrunta în viitor, statura mea e doar atât de mare și doar atât pot să fac.” Văzând că te porți astfel, ce va face Dumnezeu? El te va proteja de aceste ispite. Când Dumnezeu te va proteja de aceste ispite, vei fi capabil să practici adevărul, credința ta va deveni tot mai fermă, iar statura ta va crește, treptat.

Omenirii corupte îi place să urmărească statutul și să se bucure de beneficiile sale. Lucrul acesta e valabil pentru orice persoană, fie că în prezent ai statut sau nu: e peste măsură de greu să abandonezi statutul și să te descotorosești de ispitele lui. Asta cere multă cooperare din partea omului. Ce presupune o astfel de cooperare? În principal, să cauți adevărul, să-l accepți, să înțelegi intențiile lui Dumnezeu și să pătrunzi în mod clar esența problemelor. Cu aceste lucruri, omul va avea credința de a învinge ispita statutului. În plus, trebuie să te gândești la modalități eficiente de a birui trupul, de a scăpa de ispită și de a satisface intențiile lui Dumnezeu. Trebuie să ai căi de practică. Asta te va ocroti pe calea corectă. Fără căi de practică, vei cădea adesea în ispită. Chiar dacă vrei s-o iei pe calea corectă, în cele din urmă, vei obține rezultate minimale și s-ar putea chiar să nu reușești să rămâi ferm în mărturia ta, oricât de mult te-ai strădui. Care sunt, deci, ispitele pe care le întâmpinați des? (Când obțin un succes făcându-mi datoria și câștig stima deosebită a fraților și surorilor, mă simt satisfăcut de mine însumi și mă bucur mult de sentimentul acesta. Uneori nu-mi dau seama de asta; alteori îmi dau seama într-adevăr că starea aceasta e greșită, dar tot nu mă pot răzvrăti împotriva ei.) Aceea este o ispită. Cine mai vrea să vorbească? (Pentru că sunt conducător, frații și surorile îmi acordă câteodată tratament special.) Și aceea este o ispită. Dacă nu ești conștient de ispitele pe care le întâlnești, le gestionezi prost și nu poți face alegerile corecte, atunci aceste ispite îți vor aduce durere și suferință. De exemplu, frații și surorile îți pot oferi un tratament material special, inclusiv în ceea ce privește mesele, îmbrăcămintea, locuința și necesitățile zilnice. Dacă ceea ce folosești de obicei este mai frumos decât ceea ce îți dau ei, lucru pe care îl privești de sus, s-ar putea să nu le accepți darurile. Însă dacă ai întâlni un om bogat și el ți-ar dărui un costum elegant, spunând că nu-l poartă, ai putea rămâne ferm în fața unei asemenea ispite? S-ar putea să reflectezi asupra situației, zicându-ți: „E bogat și hainele acestea nu înseamnă nimic pentru el. Oricum nu le poartă. Dacă nu mi le dă mie, le va ține împachetate pe undeva. Așadar, le voi păstra.” Voi ce înțelegeți din hotărârea aceasta? (Deja ne bucurăm de beneficiile statutului.) De ce înseamnă lucrul acesta să te bucuri de beneficiile statutului? (Pentru că am acceptat lucruri elegante.) A te bucura de beneficiile statutului înseamnă doar a accepta lucrurile elegante care ți se oferă? Dacă ți se oferă ceva obișnuit, însă e exact ceea ce ai nevoie, așa că accepți, și asta se consideră tot că te bucuri de beneficiile statutului? (Da. Ori de câte ori acceptăm lucruri de la alții pentru a ne satisface propriile dorințe egoiste, așa se consideră.) Se pare că nu vă este clară această problemă. Te-ai gândit vreodată la următorul lucru: dacă nu ai fi conducător și nu ai avea niciun statut, ți-ar mai oferi el darul acesta? (Nu.) Cu siguranță nu. Fiindcă ești conducător, de aceea îți face el darul acesta. S-a schimbat natura lucrului. Asta nu e caritate normală, și aici e problema. Dacă l-ai întreba: „Dacă n-aș fi conducător, ci pur și simplu un frate sau o soră obișnuită, mi-ai face un asemenea dar? Dacă de articolul acesta ar avea nevoie un frate sau o soră, l-ai da lor?”, el ar spune: „N-aș putea. Nu pot să dau lucruri la întâmplare, oricui. Ți l-am dat ție pentru că ești conducătorul meu. Dacă nu ai avea acest statut special, de ce ți-aș da un asemenea dar?” Acum vezi cum nu ai reușit să înțelegi situația. L-ai crezut când ți-a spus că nu avea ce face cu acel costum elegant, însă el te înșela. Scopul lui e să te facă să-i accepți darul pentru ca, în viitor, să fii bun cu el și să-l privești cu alți ochi. Aceasta e intenția din spatele darului său. Realitatea este că tu știi, în inima ta, că el nu ți-ar da niciodată un asemenea dar dacă nu ai avea statut, dar tot îl accepți. Cu gura spui: „Mulțumesc lui Dumnezeu! Am acceptat darul acesta din partea lui Dumnezeu, este bunăvoința Sa față de mine.” Nu numai că te bucuri de beneficiile statutului, ci te și delectezi cu lucrurile aleșilor lui Dumnezeu, ca și cum ele ar fi ceea ce ți se cuvine. Nu e aceasta nerușinare? Dacă omul nu are un simț al conștiinței și nicio rușine, atunci aceasta e problema. E asta doar o chestiune de comportament? E pur și simplu greșit să accepți lucruri de la alții și corect să le refuzi? Ce ar trebui să faceți când întâlniți o astfel de situație? Trebuie să-l întrebi pe cel care oferă daruri dacă ceea ce face este în conformitate cu principiile. Spune-i: „Să ne uităm la cuvântul lui Dumnezeu sau la decretele administrative ale bisericii pentru a vedea dacă ceea ce faci este în conformitate cu principiile. Dacă nu, nu pot accepta un astfel de dar.” Dacă, după ce a cercetat, știe că acțiunea sa încalcă principiile, dar tot dorește să-ți ofere darul, ce ar trebui să faci? Trebuie să acționezi conform principiilor. Majoritatea oamenilor nu pot depăși acest lucru. Mor de nerăbdare ca alții să le dea mai mult și să se bucure de mai mult tratament special. Dacă ești o persoană corectă, când te confrunți cu o asemenea situație ar trebui să te rogi imediat lui Dumnezeu, spunând: „Dumnezeule, lucrul cu care mă confrunt azi conține în mod cert bunele Tale intenții. Este o lecție pe care mi-ai pregătit-o. Sunt dornic să caut adevărul și să practic în acord cu principiile.” Ispitele cu care se confruntă cei cu statut sunt prea mari și, odată ce o ispită vine, e într-adevăr greu de învins. Ai nevoie de ajutorul lui Dumnezeu și doar atunci poți fi protejat de Dumnezeu. Trebuie să te rogi lui Dumnezeu și, de asemenea, trebuie să cauți adevărul, să reflectezi frecvent asupra ta și să fii capabil să respingi ispitele. Astfel, te vei simți împăcat și ancorat. Totuși, dacă te rogi doar după ce ai acceptat lucrurile pe care ți le-au dat aleșii lui Dumnezeu, vei mai avea un sentiment de pace și ancorare? (Nu.) Ce va crede Dumnezeu despre tine atunci? Va fi Dumnezeu mulțumit de acțiunile tale sau le va detesta? El va detesta acțiunile tale, care nu sunt altceva decât o dedare la beneficiile statutului. Oare problema e, pur și simplu, dacă accepți sau nu un lucru? (Nu.) Unde e problema, deci? Problema constă în atitudinea și opiniile pe care le adopți când te confrunți cu o astfel de situație. Hotărăști singur sau cauți adevărul? Ai vreun standard al conștiinței? Ai cumva o inimă cu frică de Dumnezeu? Te rogi lui Dumnezeu când întâlnești situația? În primul rând cauți să-ți satisfaci propriile dorințe, sau în primul rând te rogi și cauți intențiile lui Dumnezeu? Chestiunea aceasta, singură, îi poate dezvălui pe oameni. Cum ar trebui să gestionezi o astfel de situație? Trebuie să ai principii de practică. Mai întâi, în exterior, trebuie să refuzi aceste considerente materiale speciale, aceste ispite. Chiar și atunci când ți se oferă ceva ce îți place în mod deosebit sau exact lucrul de care ai nevoie, trebuie să-l refuzi, la fel. Ce se înțelege prin lucruri materiale? Mâncare, îmbrăcăminte, adăpost și articole de uz zilnic – toate intră aici. Aceste considerente materiale speciale trebuie refuzate. De ce trebuie să le refuzi? Să procedezi astfel e doar o chestiune ce ține de modul în care te porți? Nu. E o chestiune ce ține de atitudinea ta cooperantă. Dacă vrei să practici adevărul, să-L satisfaci pe Dumnezeu și să te ferești de ispită, în primul rând trebuie să ai această atitudine cooperantă. Cu atitudinea aceasta vei fi capabil să te ferești de ispită, iar conștiința ta va fi liniștită. Dacă ți se oferă un lucru care-ți place și îl accepți, inima ta va simți, într-o oarecare măsură, reproșul conștiinței. Totuși, din cauza scuzelor și autojustificărilor tale, vei spune că se cuvine să ți se dea lucrul acesta, că ți se datorează și atunci, simțul conștiinței îți va fi imprecis și subtil. Uneori, anumite motive, scuze sau gânduri și păreri îți pot influența conștiința, iar atunci îți va fi greu să-ți percepi conștiința. Deci este oare conștiința ta un standard de încredere? Nu este. Acesta-i un semnal de alarmă care avertizează oamenii. Ce fel de avertisment dă el? Că nu există nicio siguranță în a te baza doar pe ceea ce simte conștiința; trebuie să cauți și adevărurile-principii. Acesta e lucrul demn de încredere. Fără adevărul care să-i înfrâneze, oamenii pot să cadă, totuși, în ispită, oferind diverse motive și scuze ca să se complacă în beneficiile statutului. De aceea, în calitate de conducător, ar trebui să aderi în inima ta la acest unic principiu: mă feresc mereu de orice tratament special și resping orice tratament special, îl refuz complet. Respingerea totală este condiția prealabilă pentru a te feri de rău. Dacă ai condiția prealabilă pentru a te feri de rău, deja ești sub protecția lui Dumnezeu într-o anumită măsură. Și dacă ai asemenea principii de practică și te ții ferm de ele, deja practici adevărul și Îl satisfaci pe Dumnezeu. Deja mergi pe calea corectă. Odată ce mergi pe calea corectă și Îl satisfaci deja pe Dumnezeu, mai ai nevoie de testul conștiinței tale? Purtarea în acord cu principiile și practicarea adevărului sunt mai înalte decât standardele conștiinței. Dacă cineva are hotărârea de a fi cooperant și este capabil să se poarte în acord cu principiile, deja L-a satisfăcut pe Dumnezeu. Acesta e standardul pe care-l cere Dumnezeu de la om.

Într-o mare măsură, capacitatea cuiva de a se teme de Dumnezeu și a se feri de rău depinde de cooperarea sa. Cooperarea este esențială. Dat fiind că se temea de Dumnezeu și se ferea de rău, cu statura și realitatea pe care le avea, probabil că Iov nu se temea să cadă în vreo ispită. Dacă ar fi stat la masă la un ospăț, nu L-ar fi jignit cu ușurință pe Dumnezeu prin niciun cuvânt și prin nicio faptă. De ce, atunci, el totuși a refuzat să participe la astfel de ospețe? (Nu îi plăceau.) Îi displăceau astfel de ocazii. Acesta e un motiv obiectiv, dar există și o problemă practică la care poate nu v-ați gândit. Iov se temea de Dumnezeu și se ferea de rău. El a luat măsuri și a adoptat practici astfel încât să primească protecția lui Dumnezeu, păzindu-se să nu păcătuiască ori să-L jignească pe Dumnezeu. A adoptat metode omenești de cooperare. Acesta e un aspect al chestiunii. În plus, există unele situații în care omul nu-și poate controla singur natura coruptă, așa că Iov nu voia să participe la ocazii în care avea să fie ispitit. În felul acesta, el a evitat ispita. Acum înțelegeți de ce Iov nu voia să participe la astfel de ospețe? Pentru că o asemenea ocazie ar fi o ispită prea mare pentru oricine. Ce înseamnă când ceva este o ispită prea mare? Oamenii pot să păcătuiască și să-L jignească pe Dumnezeu oricând, oriunde ar fi. Singure, inima ta cu frică de Dumnezeu, credința ta în Dumnezeu și hotărârea ta nu sunt suficiente pentru a-ți permite să te eliberezi de ispită. Ele nu te pot împiedica să-L jignești pe Dumnezeu atunci când ești ispitit. Înțelegeți? Trebuie, categoric, să refuzi tratamentul special pe care ți-l oferă alții. Trebuie să refuzi de fiecare dată. Ce fel de mod de-a face lucrurile e acesta? Spre care sferă a problemelor omului sunt îndreptate asemenea principii și reglementări? (Ele vizează natura lacomă a omului.) Din cauza firii sale corupte, omul este înclinat să cadă în ispită. De aceea, trebuie să adopți anumite principii sau metode de a evita astfel de ispite, ca să nu-L jignești pe Dumnezeu. Acesta e un mod puternic și eficient de a coopera. Dacă nu faci asta, dacă judeci situația și uneori accepți tratamentul special, iar alteori îl refuzi, oare înțelegi bine chestiunea? (Nu.) De ce o înțelegi insuficient? (Fiindcă omul are o natură satanică și nu se poate controla.) Cei fără o inimă cu frică de Dumnezeu nu au principii atunci când se confruntă cu astfel de circumstanțe. Ei acceptă totul și nu resping niciodată nimic. Dacă cineva le spune că este o jertfă, ceva dedicat lui Dumnezeu, nici chiar atunci nu se tem. O pun în buzunarul lor, pur și simplu. Îndrăznesc să-i însușească pe nedrept astfel de jertfe și să le revendice pentru ei înșiși, fără pic de mustrare de conștiință. Căzând firesc în asemenea condiții, este evident că le lipsește complet o inimă cu frică de Dumnezeu. Cred ei în Dumnezeu, măcar? Asta e consecința dedării la confort și bunăstare și a desfătării cu beneficiile statutului. Dacă adesea cazi în ispită și nu te ferești de ea, vei fi inevitabil condus, în mod imperceptibil, pe calea aceasta. Firea sa coruptă îl determină pe om s-o ia pe calea greșită. Pot merge bine lucrurile cu problema aceasta nerezolvată? De aceea, indiferent de problemele pe care le întâmpini, ar trebui să aderi la adevărurile-principii, adoptând mijloace speciale pentru a face față problemelor speciale. Nu respectarea rigidă a reglementărilor este calea. Orice mijloace care îți permit să izbândești asupra ispitei sunt acceptabile.

Ispitele materiale sunt mai ușor de învins. Atât timp cât ai hrană de mâncat, haine de îmbrăcat și o inimă mulțumită, o poți face. Atunci, astfel de ispite sunt ușor biruite. Dar ispitele faimei, câștigului și statutului sunt cel mai greu de învins dintre toate. De pildă, când doi oameni lucrează împreună, dacă statutul celeilalte persoane este mai mic decât al tău, dacă statutul tău este mai înalt decât al său, vei fi bucuros. Însă dacă statutul tău este mai mic decât al său, vei fi nefericit. Inima ta va fi stingherită, te vei simți constrâns, negativ și slab și nu te vei ruga. Este ușor de rezolvat problema aceasta? Nu are o soluție ușoară. Oamenii pot să respingă și să se ferească de ispitele materiale, evitând contaminarea cu ele, dar statutul, faima, câștigul, vanitatea și reputația sunt cel mai greu de învins. Deși nu este ușor, există, de fapt, o soluție. Atâta vreme cât poți să cauți adevărul, să te rogi lui Dumnezeu și să vezi clar deșertăciunea faimei, câștigului și statutului pentru a le pătrunde esența, vei avea încrederea de a te debarasa de faimă, câștig și statut. În consecință, nu vei cădea în ispitele lor. Oamenii au o natură coruptă, care îi face să dezvăluie și să trăiască diverse firi corupte. Lucrul acesta îi determină să I se împotrivească lui Dumnezeu și să se răzvrătească împotriva Lui. Ceea ce trăiesc ei este lipsit de omenie și în contradicție cu adevărul. Fie că oamenii sunt aroganți și neprihăniți de sine, refuzând să se încline în fața adevărului, fie sunt înșelători, acționând cu intenții necinstite, fie sunt lacomi sau au ambiții și dorințe omenești, ce anume dă naștere tuturor acestor vicii? (Firea coruptă a Satanei.) Ele provin din firea coruptă a Satanei și sunt produse de natura satanică ce-l controlează pe om. A concura pentru statut este numai una dintre manifestările acestui fapt. Această manifestare – asemenea firii arogante a omului, asemenea răzvrătirii și împotrivirii lui față de Dumnezeu – provine din natura lui satanică. Ce metodă poate fi folosită pentru a rezolva asta? Tot trebuie să folosești metoda de bază. Atât timp cât urmezi calea lui Dumnezeu și mergi pe calea urmăririi adevărului, toate aceste probleme pot fi rezolvate. Când nu ai statut, poți să te diseci adeseori și să ajungi să te cunoști, făcând în așa fel încât ceilalți să poată beneficia de părtășia ta. Când ai statut și încă te poți diseca și poți ajunge să te cunoști adesea, permițându-le oamenilor să-ți vadă punctele forte, faptul că înțelegi adevărul, că ai experiență practică și că te schimbi cu adevărat, nu pot continua ceilalți să beneficieze de aceste lucruri? Indiferent dacă ai sau nu statut, atât timp cât poți să practici adevărul și să ai mărturie bazată pe experiență autentică, permițându-le oamenilor să înțeleagă intențiile lui Dumnezeu și adevărul din experiența ta, nu este acest lucru de folos oamenilor? Prin urmare, ce înseamnă statutul pentru tine? De fapt, statutul este pur și simplu un lucru în plus, suplimentar, cum ar fi o piesă vestimentară sau o pălărie. Este doar un ornament. Nu are nicio utilizare reală, iar prezența sa nu afectează nimic. Indiferent dacă ai sau nu statut, ești în continuare aceeași persoană. Nu vei câștiga adevărul-realitate doar pentru că ai câștigat statut. Nu depinde de statut capacitatea oamenilor de a înțelege adevărul și de a dobândi adevărul și viața. Atât timp cât nu consideri statutul ca fiind important, el nu te poate constrânge. Totuși, dacă iubești statutul și te concentrezi în mod deosebit asupra lui, tratându-l mereu ca pe o chestiune importantă, atunci vei fi sub controlul său și vei dori mereu să-ți protejezi statutul și imaginea în mintea oamenilor. Nu vei fi dispus să te deschizi și să te dezvălui sau să dobândești cunoaștere de sine și nu vei fi dispus să-ți lași deoparte identitatea și statutul de conducător în acțiunile, vorbirea, interacțiunile cu ceilalți și îndeplinirea datoriei tale. Ce fel de problemă este aceasta? Nu este aceasta o chestiune de a fi constrâns de statut? Acest lucru se întâmplă pentru că vorbești și acționezi de pe o poziție cu statut și nu poți să nu mai fii cu nasul pe sus. Nu doar te chinui făcând asta? Dacă înțelegi realmente adevărul și dacă poți avea un statut fără să te porți cu superioritate, ci te poți, în schimb, concentra asupra îndeplinirii îndatoririlor și responsabilităților cuvenite și dacă te consideri un frate sau o soră de rând, atunci nu vei fi constrâns de statut, nu-i așa? Atunci când nu ești constrâns de statut și ai o pătrundere normală în viață, tot te-ai mai compara cu alții? Când alții au un statut mai înalt, cât de mult disconfort ai simți? Trebuie să cauți adevărul și să te eliberezi de constrângerile statutului și de constrângerile oricăror oameni, evenimente și lucruri. Nimic nu este mai important decât să-ți faci bine datoria. Numai atunci vei fi o persoană care are adevărul-realitate.

Oamenii corupți au cu toții un defect comun: când nu au statut, nu-și dau aere și nu adoptă o anumită manieră în timp ce interacționează sau vorbesc cu alții. Vorbirea lor nu are un ton afectat și este obișnuită și normală. Nu afișează o fațadă și nu-și fac griji cu privire la ce gândesc alții despre ei. Nu simt nicio presiune psihologică și sunt capabili să se deschidă și să se angajeze cu alți oameni în părtășie și în discuții sincere. Ceilalți simt că sunt prietenoși și abordabili și cred că sunt destul de buni. De îndată ce dobândesc statut, devin mari și tari, îi ignoră pe oamenii obișnuiți, nimeni nu-i poate aborda; simt că sunt nobili, că ei și oamenii obișnuiți sunt din altă croială. Ei se uită de sus la oamenii de rând, își dau aere când vorbesc și încetează să aibă părtășie cu ceilalți în mod deschis. De ce nu mai au părtășie în mod deschis? Ei simt că acum au statut și sunt conducători. După ei, conducătorii trebuie să aibă o anumită imagine, să fie mai presus decât oamenii obișnuiți, să aibă o statură mai înaltă și să aibă rezistență; ei cred că, în comparație cu oamenii obișnuiți, conducătorii trebuie să aibă mai multă răbdare, să fie capabili să sufere și să se consume mai mult și să poată rezista oricărei ispite din partea Satanei. Chiar dacă le mor părinții sau alți membri ai familiei, ei simt că trebuie să aibă stăpânirea de sine de a nu plânge sau că trebuie să plângă în secret, pe ascuns, mai degrabă decât în fața altora. Ei cred că nu pot lăsa pe nimeni să le vadă neajunsurile sau defectele sau oricare dintre slăbiciunile lor și că nu pot lăsa pe nimeni să știe nici măcar dacă au devenit negativi; în schimb, trebuie să ascundă toate aceste lucruri. Ei cred că așa ar trebui să acționeze cineva cu statut. Când se reprimă la acest nivel, n-a devenit statutul dumnezeul lor, domnul lor? Și așa stând lucrurile, mai dețin ei o umanitate normală? Când au aceste idei, se încadrează în acest tipar și pun în scenă acest gen de teatru, n-au devenit ei îndrăgostiți de statut? Ori de câte ori un altul este mai puternic și mai bun decât ei, lucrul acesta le atinge defectul vital. Pot ei să învingă trupul? Pot ei să-l trateze pe celălalt așa cum este corect? Cu siguranță nu. Pentru a te elibera de controlul pe care statutul îl are asupra ta, ce trebuie să faci mai întâi? Trebuie mai întâi să elimini intențiile și gândurile și perspectivele incorecte din inima ta. Cum se realizează acest lucru? Înainte, când nu aveai statut, îi ignorai pe cei pe care îi găseai neplăcuți. Acum că ai statut, dacă vezi pe cineva pe care îl găsești neplăcut și care are probleme, ar trebui să-ți îndeplinești responsabilitatea de a-l ajuta și să ai mai multă părtășie despre adevăr cu el pentru a-i rezolva problemele reale. Și care este sentimentul din inima ta când practici în acest fel? Este un sentiment de bucurie și pace. La fel, ar trebui să te confesezi oamenilor și să te deschizi și să te dezvălui mai des în fața lor atunci când te afli în dificultate sau experimentezi eșecul, având părtășie despre dificultățile și slăbiciunile tale, despre cum te-ai răzvrătit împotriva lui Dumnezeu și cum ai căutat mai târziu adevărul pentru a ieși din aceste stări și ai fost capabil să satisfaci intențiile lui Dumnezeu. Și care este efectul când te confesezi lor în acest fel? Este cu siguranță destul de bun. Nimeni nu te va privi de sus – și vor invidia capacitatea ta de a trece prin aceste experiențe. Unii oameni cred mereu că, atunci când oamenii au statut, ar trebui să se poarte ca niște oficiali și să vorbească într-o manieră afectată pentru a fi luați în serios și priviți cu mare considerație. Este corect acest mod de a gândi? Dacă acum ești capabil să realizezi că acest mod de a gândi este greșit, atunci ar trebui să te rogi lui Dumnezeu și să te răzvrătești împotriva trupului. Nu-ți da aere și nu umbla pe calea ipocriziei. De îndată ce ai un astfel de gând, ar trebui să-l înlături căutând adevărul. Dacă nu cauți adevărul, odată ce acest gând, acest punct de vedere prinde contur și prinde rădăcini în inima ta, te va domina. Te vei deghiza și îți vei crea o imagine, fortificându-te atât de temeinic încât nimeni nu va putea să te deslușească sau să-ți înțeleagă gândurile. Le vei vorbi altora din spatele unei măști false, iar ei nu vor putea să-ți vadă inima. Trebuie să înveți să-i lași pe alții să-ți vadă inima și să înveți să-ți deschizi inima față de alții și să devii apropiat de ei. Trebuie să te răzvrătești împotriva preferințelor trupului și să practici în acord cu cerințele lui Dumnezeu. Astfel, inima ta va cunoaște pacea și va experimenta bucuria. Orice situație ai întâlni, întâi reflectează asupra problemelor care există în mintea ta. Dacă tot mai dorești să-ți plăsmuiești o imagine a ta și să te prefaci, ar trebui să te rogi imediat: „Dumnezeule! Iar vreau să-mi pun o mască. Din nou uneltesc în mod înșelător. Chiar sunt un diavol! Trebuie să fiu cu adevărat detestabil pentru Tine! Acum sunt complet dezgustat de mine însumi. Te rog să mă mustri, să mă disciplinezi și să mă pedepsești.” Trebuie să te rogi, să ai hotărârea de a te răzvrăti împotriva trupului și să te bazezi pe Dumnezeu pentru a-ți expune și diseca firile corupte, astfel încât să le deslușești și să le urăști. Dacă îți diseci și îți cunoști firile corupte în acest fel, vei fi capabil să scapi de sub robia statutului și vei învăța să-ți deschizi inima față de ceilalți. Ce vei simți atunci, în sinea ta? Vei simți o eliberare, cel puțin. Inima îți va fi bucuroasă și liniștită. Durerea ta se va diminua și nu vei suferi de pe urma rafinării. Cel mult, vor fi ocazii când pe moment vei avea sentimentul că ai pierdut ceva și te vei gândi în sinea ta: „Sunt conducător, o persoană cu statut și poziție, cum aș putea să discut cu oameni obișnuiți într-o manieră sinceră, pură și deschisă? Ce înjosire a mea ar fi asta!” După cum vezi, e puțin problematic. Firea coruptă a omului nu poate fi alungată în întregime, deodată, și nici nu poate fi înlăturată complet într-o perioadă de timp scurtă. Ai crezut că va fi atât de simplu să-ți înlături firea coruptă, ai crezut că e așa cum își imaginează oamenii – că, odată ce au părtășie despre adevăr în mod limpede și își recunosc firea coruptă, apoi vor fi capabili să se elibereze rapid de ea. Nu e o chestiune atât de simplă. Procesul prin care omul practică adevărul este procesul luptei contra firii sale corupte. Voia, închipuirile și dorințele extravagante individuale ale omului nu sunt înlăturate complet prin răzvrătirea împotriva lor și învingerea lor dintr-o lovitură, prin rugăciune, ci pot fi abandonate în cele din urmă numai după multe lupte repetate. Procesul acesta va da roade cu adevărat doar atunci când vei putea să practici adevărul. Îndeosebi în lucrurile mai importante, lupta din inima ta va fi și mai intensă, cu nesfârșite zvârcoliri care pot dura uneori până la una sau două luni, uneori șase luni sau chiar un an. Firea coruptă a omului e foarte îndărătnică. Niciun fel de fire coruptă nu poate fi înlăturată prin una sau două părtășii despre adevăr. Ea va lupta împotriva ta iar și iar și trebuie să continui să urmărești adevărul până îl înțelegi clar, până îți cunoști temeinic firea coruptă și începi să urăști trupul și să-l urăști pe Satana. După aceea, practicarea adevărului va deveni un lucru obișnuit pentru tine, ceva ce este natural și fără efort. Asta e ceea ce înseamnă să învingi trupul și să izbândești asupra Satanei. Pe parcursul luptei, oamenii trebuie să se roage permanent lui Dumnezeu și să petreacă mai mult timp citind cuvintele Sale. Niciodată nu trebuie să se ducă la non-credincioși ori la satane și la diavoli pentru a găsi calea. Pe Dumnezeu trebuie să se bazeze și pe El să-L cinstească. Trebuie să caute adevărul și să se implice în părtășie despre adevăr potrivit cuvintelor lui Dumnezeu. Doar când înțeleg realmente adevărul, pot să învingă trupul și să-l biruiască pe Satana. Cum privește Dumnezeu lucrul acesta? El îți vede inima. Vede că iubești adevărul, că te temi de Dumnezeu și că ești dornic să lepezi nedreptatea și să te ferești de rău. Cu toate că firea ta coruptă a produs în tine gânduri, idei și intenții, aceste gânduri și intenții nu-ți controlează comportamentul, nu-ți răstoarnă și nu-ți calcă în picioare hotărârea. În ultimă instanță, ești capabil să le învingi, iar Dumnezeu Își va aduce aminte de tine. Dacă practici asta frecvent, starea ta interioară se va îmbunătăți. În ce punct se poate spune că ai învins pe deplin acest aspect al firii tale corupte, că te-ai schimbat în acest aspect al firii tale și ai pătruns în adevărul-realitate? Adică, deși încă pot să-ți intre uneori în minte gânduri sau idei rele și ele încă produc unele intenții și dorințe, aceste lucruri nu-ți mai influențează inima. Deja simți că lucrurile acestea nu sunt importante și le poți recunoaște de îndată ce apar. Nu ai nevoie să te abții în mod artificial și să te răzvrătești împotriva lor și nu ai nevoie să-L rogi în mod intenționat pe Dumnezeu să te scruteze, să te disciplineze și să te pedepsească. Astfel de metode nu-ți sunt necesare. Poți cu ușurință să învingi aceste lucruri și să renunți la ele. Inima nu ți-e stingherită și nu simți nicio pierdere. Asta e bine. Acum ai statură și ești cu o fire schimbată. Oare acum ați dobândit intrarea într-o anumită măsură? V-ați schimbat întrucâtva? (Nu.) Atunci, statura voastră chiar este prea joasă și încă trebuie să lucrați din greu să urmăriți adevărul și să mâncați și să beți cuvintele lui Dumnezeu. Apoi, când ți se vor întâmpla din nou astfel de lucruri, vei ști cum să practici adevărul și să te porți în acord cu principiile. Vei ști ce trebuie să faci ca să rămâi ferm în mărturia ta. Atunci vei avea într-adevăr statură. Numai cei care pot să practice adevărul și să rămână fermi în mărturia lor pot intra în adevărul-realitate. Asta vă depășește momentan. Voi încă sunteți în stadiul bâjbâielii. În legătură cu aceste situații reale, simțiți că aveți toate problemele acestea, și totuși nu ați căutat niciodată adevărul pentru a le rezolva. Înseamnă asta că statura voastră e prea mică? Dacă nu ați intrat în adevărul-realitate, puteți să aveți viață? Voi nu ați dobândit încă adevărul și nu aveți încă viață. Dacă trăiești doar după viața trupului și după firea ta satanică, atunci ești cineva care trăiește sub controlul Satanei. Încă nu ai dobândit mântuirea lui Dumnezeu. Mântuirea nu e atât de simplă cum își închipuie oamenii atunci când cred că, dacă poți recita cuvinte și doctrine și poți respecta niște reglementări, ești mântuit. Trebuie să te cunoști cu adevărat, să fii capabil să te eliberezi de unele firi corupte, să fii în stare să vezi limpede esența reputației și a statutului, să poți renunța la statut și să te poți supune realmente lui Dumnezeu. Numai în felul acesta există mântuire.

De fapt, soluția problemei statutului este aceeași ca soluția altor probleme. Toate aceste probleme sunt manifestări și dezvăluiri ale firilor corupte. Toate sunt preferințe și preocupări omenești. Ce vreau să spun cu asta? Dacă te descotorosești de firea ta coruptă, statutul nu va fi o problemă pentru tine. Oamenii sunt în competiție pentru statut unii cu alții, spunând: „Azi poate că ești deasupra mea, dar mâine mă voi ridica eu deasupra ta.” Care este problema aici? Oare ea apare numai din cauza statutului? (Nu.) Ce anume a produs-o? (Firea coruptă a omului.) Așa este. Problema aceasta apare din firea coruptă a omului. Odată ce această fire coruptă este înlăturată, toate aceste probleme vor fi rezolvate. Până la urmă, cei care vor să aleagă calea urmăririi adevărului trebuie să se concentreze pe autoreflecție și pe cunoașterea de sine în toate lucrurile. Înainte de a putea porni pe calea urmăririi adevărului, ei trebuie să-și înlăture firile corupte. Dacă nu reușesc să-și înlăture firea coruptă, ea va produce multe dificultăți și obstacole. Chiar dacă își îndeplinesc îndatoririle, vor lucra doar mecanic, de formă, dar nu vor obține niciun rezultat. Pentru a rezolva aceste probleme, trebuie să depui toate eforturile în urmărirea adevărului, să depui toate eforturile pentru a-ți cunoaște firea coruptă și a rezolva problemele. Nu spune doar: „Pentru a urmări adevărul, este suficient să mă rog mai mult și să citesc mai mult din cuvântul lui Dumnezeu.” Asta e prea vag. Fără o cale de practică, nu va merge. Problemele specifice ar trebui tratate în mod specific. Nu aplicați pur și simplu și pe de rost reglementări. Adevărul este viu și practic, și nu aplicarea la întâmplare a reglementărilor este calea. Trebuie să rezolvați problemele practice în acord cu adevărul-principiu. Dacă cineva este incapabil să rezolve probleme practice folosind adevărul, o astfel de persoană nu e un conducător sau un lucrător care corespunde standardului. Cine nu poate să folosească adevărul pentru a rezolva probleme nu este o persoană care înțelege adevărul. Deși e posibil să devină conducător sau lucrător, această persoană va fi incapabilă să folosească adevărul pentru a rezolva probleme, nu va avea adevărul și-i va fi imposibil să acționeze în acord cu principiile. Un astfel de conducător și lucrător nu are absolut nimic din adevărul-realitate.

16 februarie 2017