Omenirea coruptă iubește reputația și statutul. Cu toții urmăresc puterea. Voi, care sunteți acum conducători și lucrători, nu simțiți că vă implicați titlul sau rangul în acțiunile voastre? La fel fac și antihriștii și falșii conducători, care se simt cu toții persoane oficiale în casa lui Dumnezeu, fiind cu un cap deasupra celorlalți, superiori acestora. Dacă nu ar avea titluri și ranguri oficiale, nu ar avea nicio povară în îndeplinirea îndatoririlor lor și nu și-ar continua cu seriozitate activitatea. Toată lumea consideră că a fi conducător sau lucrător este echivalent cu a fi o persoană oficială și este dispusă să acționeze ca atare. Prezentat într-o lumină favorabilă, numim acest lucru urmărirea unei cariere – însă într-o lumină mai urâtă, acest lucru se numește implicarea în propria afacere. Este vorba despre întemeierea unei împărății independente pentru ca o persoană să-și satisfacă ambițiile și dorințele. În cele din urmă, a avea statut este un lucru bun sau rău? În ochii oamenilor, este un lucru bun. Atunci când ai un titlu oficial, felul în care vorbești și cel în care acționezi sunt diferite. Cuvintele tale au forță, iar oamenii vor ține seama de ele. Te vor linguși, mărșăluind în fața ta cu aclamații și susținându-te din culise. Însă fără statutul și titlurile tale, ei n-ar avea urechi pentru cuvintele tale. Deși cuvintele tale ar putea fi adevărate, pline de bun simț și benefice pentru oameni, nimeni nu-ți va da atenție. Ce arată acest lucru? Toți oamenii venerează statutul. Cu toții au ambiții și dorințe. Cu toții caută venerarea din partea celorlalți și tuturor le place să gestioneze treburile de pe o poziție de statut. Poate o persoană să facă bine de pe o poziție de statut? Poate să facă lucruri benefice pentru oameni? Acest lucru nu este cert. Depinde de calea pe care o urmezi și de modul în care tratezi statutul. Dacă nu urmărești adevărul, ci vrei întotdeauna să câștigi favorurile celorlalți, dorindu-ți mereu să-ți satisfaci ambițiile și dorințele și să-ți îndeplinești dorința de statut, atunci mergi pe calea antihriștilor. Poate o persoană care merge pe calea antihriștilor să se conformeze adevărului în ceea ce urmărește și în îndeplinirea datoriei sale? În niciun caz. Acest lucru este din cauză că totul este determinat de calea pe care o alege. Dacă o persoană alege calea greșită, toate eforturile sale, îndeplinirea datoriei sale și ceea ce urmărește nu sunt, în niciun caz, aliniate cu adevărul. Ce anume cu privire la o astfel de persoană este în contradicție cu adevărul? Ce urmărește prin acțiunile sale? (Statutul.) Ce afișează toți oamenii care fac lucruri de dragul statutului? Unii spun: „Ei rostesc mereu cuvinte și doctrine, nu au niciodată părtășie despre adevărul-realitate, se fălesc mereu, vorbesc întotdeauna de dragul lor, nu Îl înalță niciodată pe Dumnezeu și nici nu mărturisesc pentru El. Oamenii în care sunt dezvăluite astfel de lucruri acționează de dragul statutului.” Este corect? (Da.) De ce rostesc ei cuvinte și doctrine și se fălesc? De ce nu Îl înalță pe Dumnezeu și nu mărturisesc pentru El? Pentru că, în inimile lor, există doar statutul, faima și câștigul lor – Dumnezeu este cu desăvârșire absent. Astfel de oameni idolatrizează în special statutul și autoritatea. Faima și câștigul lor au o importanță enormă pentru ei; faima, câștigul și statutul personal au devenit viața lor. Dumnezeu este absent din inimile lor, ei nu se tem de Dumnezeu, și cu atât mai puțin I se supun; nu fac decât să se înalțe pe sine, să mărturisească pentru ei înșiși și să se grozăvească pentru a câștiga admirația celorlalți. Astfel, se laudă adesea cu propria persoană, cu ceea ce au făcut, cu cât de mult au suferit, cum L-au mulțumit pe Dumnezeu, cât de răbdători au fost când au fost emondați, totul pentru a câștiga simpatia și admirația oamenilor. Acești oameni sunt același tip de oameni ca și antihriștii, merg pe calea lui Pavel. Și care este finalul lor suprem? (Devin antihriști și sunt eliminați.) Oare acești oameni știu că îi așteaptă un astfel de final? (Știu.) Știu? Dacă știu, de ce continuă să facă ceea ce fac? De fapt, ei nu știu. Ei cred că acțiunile lor sunt bune și corecte. Ei nu se examinează niciodată pentru a afla care dintre lucrurile pe care le fac se împotrivesc lui Dumnezeu sau nu Îi sunt pe plac, sau care dintre lucrurile pe care le fac au o anumită intenție în spatele lor, sau care este calea pe care merg. Astfel de lucruri scapă întotdeauna de examinarea lor.

În calitate de conducători și lucrători, v-ați gândit vreodată la aceste întrebări: însărcinarea pe care mi-a încredințat-o Dumnezeu este o însărcinare specială, nu datoria obișnuită a unui adept oarecare. Această datorie implică o responsabilitate specială și are o semnificație specială. Prin urmare, în îndeplinirea acestei datorii speciale și în asumarea acestei responsabilități, ce cale ar trebui să urmez pentru a fi în acord cu intenția lui Dumnezeu sau, cel puțin, pentru a evita detestarea lui Dumnezeu? Cum ar trebui să urmăresc pentru a fi desăvârșit de Dumnezeu și pentru a evita să iau calea antihriștilor și, astfel, să fiu eliminat? V-ați gândit vreodată la aceste întrebări? (Am simțit că Dumnezeu m-a înălțat atunci când am început să slujesc drept conducător. Deși știam că ar trebui să urmăresc adevărul și să-mi îndeplinesc bine datoria, din cauza naturii mele arogante, nu m-am putut abține să nu urmăresc mereu reputația și statutul. După ce am recunoscut acest lucru, am putut să mă rog lui Dumnezeu și să găsesc pasaje relevante în cuvintele Sale pentru a descoperi o soluție. Am fost capabil să-mi schimb oarecum cursul la momentul respectiv, dar această situație avea să se repete în viitor și, deși mă uram în sinea mea, a fost dificil să rezolv complet această problemă.) Nu îți poți controla gândurile și ideile, iar ambiția și dorința ta de a urmări reputația și statutul sunt, de asemenea, dincolo de controlul tău. Acest lucru dovedește că o fire coruptă a prins rădăcini în inima ta. Acest lucru nu reprezintă o stare de spirit trecătoare sau o emoție de moment și nici nu-ți este impus de alții. Nu e nevoie să te învețe altcineva acest lucru; este înclinația naturală a gândurilor tale și cursul natural al acțiunilor tale. Aceasta îți este natura. Lucrurile care sunt inerente naturii cuiva sunt cele care se pretează cel mai puțin la schimbare. Așadar, având o natură satanică, odată ce oamenii câștigă statut, se află în pericol. Prin urmare, ce este de făcut? Nu au o cale de practică? Oare nu mai există nicio cale de întoarcere pentru ei, odată ce au ajuns în acea situație periculoasă? Spune-Mi, odată ce oamenii corupți dobândesc statut – indiferent de cine sunt ei – devin ei antihriști? Este acest lucru absolut? (Dacă nu urmăresc adevărul, atunci vor deveni antihriști, dar dacă urmăresc adevărul, nu vor deveni.) Este absolut corect: dacă oamenii nu urmăresc adevărul, atunci cu siguranță vor deveni antihriști. Și oare toți care merg pe calea antihriștilor o fac din cauza statutului? Nu, acest lucru este în principal din cauză că nu au dragoste pentru adevăr, pentru că nu sunt oamenii potriviți. Indiferent dacă au statut sau nu, toți oamenii care nu urmăresc adevărul merg pe calea antihriștilor. Indiferent câte predici au auzit, astfel de oameni nu acceptă adevărul, nu merg pe calea cea dreaptă, ci sunt convinși să meargă pe calea cea strâmbă. Situația seamănă cu modul oamenilor de a mânca: unii nu consumă alimente care le pot hrăni trupul și susține o existență normală, ci în schimb insistă să consume lucruri care le fac rău, în cele din urmă tăindu-și singuri craca de sub picioare. Nu este aceasta propria lor alegere? După ce sunt eliminați, unii conducători și lucrători răspândesc noțiuni, spunând: „Nu fi lider și nu îți da voie să câștigi statut. Oamenii sunt în pericol din clipa în care dobândesc vreun statut, iar Dumnezeu îi va dezvălui! Odată ce sunt dezvăluiți, nu se vor mai califica să fie nici măcar credincioși de rând și nu vor mai primi nicio binecuvântare.” Ce vorbă mai e și asta? În cel mai bun caz, reprezintă o înțelegere greșită a lui Dumnezeu; în cel mai rău, este o blasfemie la adresa Lui. Dacă nu mergi pe calea cea bună, nu cauți adevărul și nu urmezi calea lui Dumnezeu, ci în schimb insiști să mergi pe calea antihriștilor și ajungi pe calea lui Pavel, având în cele din urmă același rezultat, același final ca și Pavel, încă plângându-te de Dumnezeu și judecându-L ca fiind nedrept, atunci nu ești tu obiectul veritabil al unui antihrist? Un asemenea comportament este blestemat! Când oamenii nu înțeleg adevărul, ei trăiesc întotdeauna conform noțiunilor și închipuirilor lor, Îl interpretează pe Dumnezeu greșit în mod frecvent și simt că acțiunile lui Dumnezeu nu se potrivesc propriilor lor noțiuni, ceea ce le provoacă emoții negative; acest lucru se întâmplă din cauză că oamenii au firi corupte. Ei spun lucruri negative și se plâng pentru că le este prea meschină credința, le este prea mică statura și înțeleg prea puține adevăruri – ceea ce este cu totul de iertat și nu este ținut minte de Dumnezeu. Și, totuși, există și cei care nu merg pe calea cea dreaptă, care merg în special pe calea înșelării, opoziției, trădării lui Dumnezeu și a luptei împotriva lui Dumnezeu. Acești oameni sunt, în cele din urmă, pedepsiți și blestemați de Dumnezeu și aruncați în pierzanie și distrugere. Cum ajung în acest punct? Pentru că nu au reflectat asupra lor și nu s-au cunoscut niciodată pe ei înșiși, pentru că nu acceptă adevărul deloc, sunt nesăbuiți și îndărătnici, refuză cu încăpățânare să se pocăiască și chiar se plâng de Dumnezeu după ce sunt dezvăluiți și eliminați, spunând că Dumnezeu nu este drept. Ar putea fi mântuiți astfel de oameni? (Nu.) Nu ar putea fi mântuiți. Așadar, toți cei dezvăluiți și eliminați sunt imposibil de mântuit? Nu se poate spune că sunt imposibil de răscumpărat. Sunt cei care înțeleg prea puține adevăruri, sunt tineri și fără experiență – care, odată ce devin conducători sau lucrători și au statut, sunt conduși de firile lor corupte și urmăresc statutul, se bucură de acest statut, așa că, natural, pășesc pe calea antihriștilor. Dacă, după ce sunt dați în vileag și judecați, sunt capabili să reflecte asupra lor înșiși și să se pocăiască sincer, lepădându-se de răutate precum poporul din Ninive, fără a mai păși pe calea răului ca înainte, atunci mai au șansa de a fi mântuiți. Dar care sunt condițiile unei astfel de șanse? Ei trebuie să se pocăiască sincer și să fie capabili să accepte adevărul. Dacă sunt capabili, încă au o oarecare speranță. Dacă nu sunt capabili să reflecteze asupra lor înșiși, nu acceptă deloc adevărul și nu au nicio intenție să se pocăiască sincer, vor fi eliminați în totalitate.

Cuvântul „statut” în sine nu este nici o încercare, nici o ispită. Depinde de modul în care oamenii gestionează statutul. Dacă iei lucrarea de conducere ca pe o datorie, ca pe o responsabilitate de care trebuie să te achiți, nu vei fi constrâns de statut. Dacă o accepți ca pe un titlu sau ca pe o funcție oficială, vei avea probleme și vei cădea, cu siguranță, la pământ. Prin urmare, care este mentalitatea pe care ar trebui să o adopte cineva atunci când devine conducător și lucrător al bisericii? Pe ce ar trebui să se concentreze urmărirea ta? Trebuie să ai o cale! Dacă nu cauți adevărul și nu ai o cale de practicare, atunci acest statut al tău va deveni capcana ta și vei cădea. Unii oameni sunt diferiți odată ce dobândesc un statut, iar mentalitatea lor se schimbă. Ei nu știu cum să se îmbrace, cum să vorbească cu ceilalți, ce ton să adopte, cum să interacționeze cu oamenii sau ce expresii să folosească. Drept urmare, încep să își construiască o imagine. Nu este aceasta o pervertire? Unii oameni se uită la coafurile non-credincioșilor, la hainele pe care le poartă și la calitățile discursului și ale ținutei lor. Ei îi imită și urmează direcția non-credincioșilor pe această cale. Este acesta un lucru pozitiv? (Nu este.) Ce se întâmplă aici? Deși acestea par a fi practici superficiale, ele reprezintă, de fapt, un soi de urmărire. Sunt o imitare. Aceasta nu este calea cea dreaptă. Acum, voi puteți distinge binele de rău în aceste imagini și deghizări evidente, dar puteți să respingeți răul și să vă răzvrătiți împotriva lui? (Da, atunci când suntem conștienți de el.) Aceasta este statura voastră actuală. Când aceste idei sunt proaspete în inima voastră, puteți să le discerneți și să le identificați. Dacă sunteți motivați să urmăriți statutul, puteți modera voi înșivă această dorință, astfel încât să nu fiți precum fanul obsedat care își urmărește idolul ca un animal sălbatic care și-a pierdut rațiunea. În mod subiectiv, tu poți identifica aceste idei. Te poți răzvrăti împotriva trupului fără nicio ispită atunci când nu ești înconjurat de oameni. Dar ce s-ar întâmpla dacă oamenii te-ar urma, s-ar învârti în jurul tău, s-ar îngriji de necesitățile tale zilnice, te-ar hrăni și te-ar îmbrăca și ți-ar satisface toate nevoile? Ce sentimente s-ar stârni în inima ta? Nu te-ai bucura de beneficiile statutului? Ai mai putea atunci să te răzvrătești împotriva trupului? Când oamenii se strâng în jurul tău, când se învârt în jurul tău de parcă ai fi o stea, cum ți-ai gestiona atunci statutul? Lucrurile din conștiința ta, adică acele lucruri din mijlocul gândurilor și ideilor tale – aprecierea statutului, bucuria statutului, lăcomia sau chiar infatuarea de statut – poți să-ți examinezi inima pentru a găsi aceste lucruri? Poți să le recunoști? Dacă poți să-ți examinezi inima și să recunoști aceste lucruri în lăuntrul ei, ai putea să te răzvrătești împotriva trupului în această situație? Dacă nu ai voința de a pune în practică adevărul, nu te vei răzvrăti împotriva acestor lucruri. Te vei bucura de ele și te vei delecta cu ele. Plin de mulțumire de sine, vei spune: „A avea statutul de credincios în Dumnezeu este cu adevărat minunat. Fiind conducător, toată lumea face ce spun eu. Ce sentiment minunat! Eu sunt cel care îi conduce și îi udă pe acești oameni. Ei ascultă acum de mine. Când le spun să meargă spre est, nimeni nu merge spre vest. Când spun să ne rugăm, nimeni nu îndrăznește să cânte. Aceasta este o realizare.” Atunci vei fi început să te bucuri de beneficiile statutului. Ce va fi, așadar, statutul pentru tine? (Otravă.) Și, deși este otravă, nu trebuie să te temi de ea. Exact în această situație trebuie să urmărești ceea ce se cuvine și să ai metodele corecte de practicare. Deseori, atunci când oamenii au statut, dar lucrarea lor nu a obținut încă rezultate, ei vor spune: „Nu mă bucur de statut și nu mă bucur de tot ceea ce îmi aduce statutul.” Cu toate acestea, odată ce lucrarea lor are un oarecare succes, iar ei simt că statutul lor este sigur, își pierd rațiunea și se bucură de beneficiile statutului. Crezi că, doar pentru că poți recunoaște ispita, te poți răzvrăti împotriva trupului? Ai cu adevărat această statură? Adevărul este că nu o ai. Recunoașterea și răzvrătirea din partea ta nu se realizează decât prin conștiința umană și raționalitatea de bază pe care o are omul. Acestea sunt cele care îți spun să nu acționezi în acest mod. Standardul de conștiință și puținul de rațiune pe care le dobândești prin faptul că ai găsit credința în Dumnezeu sunt cele care te ajută sau te țin departe de calea greșită. Care este contextul pentru acest lucru? Este acela că, atunci când iubești statutul, dar încă nu l-ai obținut, e posibil să mai ai puținul tău de conștiință și rațiune. Aceste cuvinte pot încă să te înfrâneze și să te facă să-ți dai seama că bucuria statutului nu este bună și nu este conformă cu adevărul, că nu este calea cea dreaptă, că se împotrivește lui Dumnezeu și că nu-I este pe plac. Atunci, poți să te răzvrătești în mod conștient împotriva trupului și să renunți la bucuria statutului. Poți să te răzvrătești împotriva trupului atunci când nu ai realizări sau merite de arătat, dar odată ce ai făcut o lucrare meritorie, te vor înfrâna simțul rușinii, conștiința, raționalitatea și conceptele tale morale? Micul standard de conștiință pe care îl ai nu se apropie nici pe departe de a avea o inimă cu frică de Dumnezeu, iar puțina ta credință nu va fi de niciun folos. Prin urmare, puțina conștiință pe care o ai acum este echivalentă cu adevărul-realitate? Evident că nu. Și, din moment ce nu este adevărul-realitate, ceea ce tu ești capabil să faci nu poate fi decât ceea ce provine din constrângerile conștiinței umane și ale rațiunii umane. Cum nu aveți acum realitatea cuvintelor lui Dumnezeu ca viață, ce se va întâmpla cu voi atunci când veți avea statut și titluri oficiale? Veți merge pe calea antihriștilor? (Acest lucru e incert.) Acesta este cel mai periculos moment. Puteți să vedeți clar acest lucru? Spuneți-Mi, a fi conducător sau lucrător este un lucru periculos? (Este.) Cunoscând pericolul, mai sunteți dispuși să îndepliniți această datorie? (Da.) Această dorință de a vă îndeplini datoria este voința umană și este un lucru pozitiv. Totuși, acest lucru pozitiv e suficient pentru a vă permite să puneți adevărul în practică? Veți fi capabili să vă răzvrătiți împotriva dorințelor trupului? Bazându-te pe bunele intenții umane și pe voința umană, pe dorințele și idealurile umane, vei putea să-ți îndeplinești voia? (Nu.) Atunci trebuie să te gândești la ceea ce trebuie să faci pentru a-ți transforma dorințele, idealurile și voința în realitate și în adevărata ta statură. De fapt, aceasta nu este o problemă atât de mare. Adevărata problemă este că, având în vedere starea și statura actuală a omului și calitățile umanității sale, el este departe de a îndeplini condițiile de aprobare ale lui Dumnezeu. Caracterul vostru uman nu are decât un pic de conștiință și rațiune, nu și voința de a urmări adevărul. Atunci când vă îndepliniți datoria, e posibil să vă doriți să nu fiți superficiali și nici să încercați să-L păcăliți pe Dumnezeu, dar o veți face. Având în vedere starea și statura voastră actuală, adevărată, vă aflați deja într-un loc periculos. Ați mai susține că a avea statut este periculos, dar a nu-l avea înseamnă că sunteți în siguranță? De fapt, a nu avea statut este, de asemenea, periculos. Atât timp cât trăiți într-o fire coruptă, sunteți în pericol. Acum, este oare vorba de faptul că ar fi periculos doar să fii conducător, în timp ce aceia care nu sunt conducători sunt în siguranță? (Nu.) Dacă nu ești o persoană care urmărește adevărul și nu deții nici cel mai mic adevăr-realitate, te afli în pericol, indiferent dacă ești sau nu conducător. Prin urmare, cum ar trebui să urmărești adevărul pentru a scăpa de acest pericol? V-ați gândit la această întrebare? Dacă ai doar o mică dorință și urmezi, pur și simplu, niște reglementări, va funcționa? Poți scăpa cu adevărat de locul periculos în acest mod? S-ar putea să funcționeze pe termen scurt, dar este greu de spus ce se va întâmpla pe termen lung. Așadar, ce este de făcut? Unii oameni spun că urmărirea adevărului reprezintă cea mai bună cale. Acest lucru este absolut corect, dar în ce mod trebuie urmărit pentru a pătrunde în adevărul-realitate? Și astfel încât viața lor să crească? Niciuna dintre acestea nu este o chestiune simplă. În primul rând, trebuie să înțelegi adevărul, iar apoi să îl pui în practică. Atât timp cât o persoană înțelege adevărul, jumătate din aceste probleme sunt deja rezolvate. Aceasta va fi capabilă să reflecteze asupra propriei stări și să o vadă clar. Va simți pericolul în care trăiește. Va putea să pună adevărul în practică în mod proactiv. O astfel de practică ghidează în mod firesc o persoană către supunerea față de Dumnezeu. Este o persoană care se supune lui Dumnezeu în afara pericolului? Chiar aveți nevoie de un răspuns? Cei care I se supun cu adevărat lui Dumnezeu nu se vor mai răzvrăti împotriva Lui sau nu I se vor mai împotrivi și, cu atât mai puțin, nu-L vor mai trăda. Mântuirea lor este asigurată. Nu este o astfel de persoană complet în afara pericolului? Prin urmare, cel mai bun mijloc de rezolvare a problemelor este de a pune seriozitatea în slujba adevărului și de a depune eforturi pentru adevăr. Odată ce oamenii au înțeles realmente adevărul, toate problemele vor fi rezolvate.

Pentru voi, ce este special la a fi conducători și lucrători? (A-ți asuma mai multe responsabilități.) Responsabilitatea face parte din asta. Acesta este un lucru de care sunteți cu toții conștienți, dar cum vă puteți îndeplini bine responsabilitățile? De unde începeți? A-ți îndeplini bine această responsabilitate înseamnă, de fapt, a-ți îndeplini bine datoria. Cuvântul „responsabilitate” poate suna ca și cum ar avea ceva special, dar, în ultimă instanță, este datoria acelei persoane. Pentru voi, nu este un lucru ușor să vă îndepliniți bine datoria, deoarece există multe lucruri în fața voastră care vă obstrucționează, lucruri precum bariera statutului, cea de care vă este cel mai greu să treceți. Dacă nu ai niciun statut și ești doar un credincios obișnuit, s-ar putea să te confrunți cu mai puține ispite și îți va fi mai ușor să îți îndeplinești bine datoria. Poți să trăiești o viață spirituală în fiecare zi, așa cum o fac oamenii obișnuiți, mâncând și bând din cuvintele lui Dumnezeu, având părtășie despre adevăr și îndeplinindu-ți bine îndatoririle. Acest lucru este suficient. Totuși, dacă ai statut, trebuie mai întâi să treci de obstacolul pe care îl reprezintă statutul. Trebuie, mai întâi, să treci acest test. Cum poți să depășești această barieră? Acest lucru nu este ușor pentru oamenii de rând, întrucât firile corupte sunt adânc înrădăcinate în om. Toți oamenii trăiesc în firile lor corupte și sunt în mod inerent îndrăgostiți de căutarea faimei, a câștigului și a statutului. După ce, în cele din urmă, ai obținut statutul cu atâta dificultate, cine nu s-ar bucura din plin de beneficiile acestuia? Dacă ai în inimă iubirea de adevăr și ai o inimă cu oarecare frică de Dumnezeu, îți vei gestiona cu grijă și prudență statutul, fiind în același timp capabil să cauți adevărul în îndeplinirea datoriei tale. În acest fel, faima, câștigul și statutul nu-și vor găsi loc în inima ta și nici nu te vor împiedica în îndeplinirea datoriei tale. Dacă ești de statură prea mică, trebuie să te rogi frecvent, să te înfrânezi cu ajutorul cuvintelor lui Dumnezeu. Va trebui să găsești modalități de a face anumite lucruri sau să eviți în mod conștient unele medii și unele ispite. De exemplu, să zicem că ești conducător. Atunci când te afli în compania mai multor surori și frați obișnuiți, nu vor crede aceștia că le ești oarecum superior? Omenirea coruptă ar vedea lucrurile în acest fel, iar acest lucru reprezintă deja o ispită pentru tine. Aceasta nu este o încercare, ci o ispită! Dacă și tu crezi că le ești superior, acest lucru este foarte periculos, însă dacă tu crezi că ei sunt egalii tăi, mentalitatea ta este normală și nu vei fi tulburat de firile corupte. Dacă tu crezi că, în calitate de conducător, statutul tău este mai mare decât al lor, cum te vor trata ei? (Îl vor admira pe conducător.) Oare te vor aprecia și te vor admira, nimic mai mult? Nu. Ei vor trebui să vorbească și să acționeze în consecință. De exemplu, dacă răcești și un frate sau o soră oarecare răcește și ea, de cine se vor îngriji mai întâi? (De conducător.) Nu este acesta un tratament preferențial? Nu este acesta unul dintre beneficiile statutului? Dacă intri într-o dispută cu un frate sau o soră, te vor trata corect având în vedere statutul tău? Vor lua ei partea adevărului? (Nu.) Aceste lucruri sunt ispite pe care le ai de înfruntat. Le poți evita? Cum ar trebui să tratezi acest lucru? Dacă cineva te tratează prost, s-ar putea să nu-ți placă de acea persoană și să te gândești cum să o ataci, să o excluzi și să te răzbuni pe ea, când, de fapt, nu este nimic în neregulă cu acea persoană. Pe de altă parte, unii oameni te pot măguli și, nu numai că nu te poți opune, ba chiar te bucuri de acest sentiment. Nu este acest lucru îngrijorător? Nu ai începe imediat să îl promovezi și să îl instruiești pe cel care te lingușește, astfel încât să devină confidentul tău și să execute ordinele tale? Dacă ai face acest lucru, pe ce cale te-ai afla? (Pe calea antihriștilor.) Dacă pici în aceste ispite, ești în pericol. Oare este un lucru bun să fii toată ziua înconjurat de oameni? Am auzit că unii oameni, după ce devin conducători, nu-și fac singuri lucrarea sau nu rezolvă probleme practice. În schimb, nu se gândesc decât la plăcerile trupești. Uneori, chiar mănâncă mâncare făcută doar pentru ei, în timp ce îi pun pe alții să le spele hainele murdare. După un timp, sfârșesc prin a fi dezvăluiți și eliminați. Ce ar trebui să faceți atunci când întâlniți așa ceva? Dacă ai statut, oamenii te vor flata și te vor trata cu atenție specială. Dacă poți să depășești și să refuzi aceste ispite și să continui să tratezi oamenii în mod corect, indiferent de modul în care se comportă cu tine, acest lucru dovedește că ești tipul potrivit de persoană. Dacă ai statut, unii oameni te vor admira. Aceștia vor fi mereu în jurul tău, lingușindu-te și măgulindu-te. Poți pune capăt acestei situații? Cum gestionați astfel de situații? Atunci când nu aveți nevoie să fiți îngrijiți, dar cineva vă întinde o „mână de ajutor” și vă lingușește, s-ar putea să vă bucurați în secret, gândindu-vă că faptul că aveți statut vă face să fiți diferiți și că trebuie să vă bucurați din plin de acest tratament special. Oare nu se întâmplă astfel de lucruri? Nu este aceasta o problemă reală? Atunci când ți se întâmplă astfel de lucruri, simți reproșuri în inima ta? Simți dezgust și detestare? Dacă o persoană nu simte dezgust și detestare, nu respinge aceste lucruri și are o inimă liberă de acuzații și reproșuri, ci, dimpotrivă, iubește să se bucure de aceste lucruri, simțind că este bine să aibă statut, are o astfel de persoană conștiință? Are raționalitate? Este aceasta o persoană care urmărește adevărul? (Nu.) Ce arată acest lucru? Acesta reprezintă o poftă pentru beneficiile statutului. Deși acest lucru nu te clasifică drept antihrist, tu ai pornit deja pe calea antihriștilor. Atunci când te obișnuiești să te bucuri de un tratament special, dacă într-o zi nu vei mai putea primi un astfel de tratament special, nu te vei înfuria? Dacă unii frați și surori sunt săraci și nu au bani pentru a te găzdui, îi vei trata în mod corect? Oare dacă îți vor spune un fapt care te nemulțumește, îți vei folosi puterea împotriva lor și te vei gândi la o manieră în care să-i pedepsești? Vei simți nemulțumire când îi vei vedea și vei dori să le dai o lecție? Odată ce-ți vin aceste gânduri, nu ești departe de a comite răul, nu-i așa? Este ușor pentru oameni să meargă pe calea antihriștilor? Este ușor să devii un antihrist? (Da.) Acest lucru este foarte supărător! În calitate de conducători și lucrători, dacă nu căutați adevărul în toate lucrurile, mergeți pe calea antihriștilor.

Unii oameni nu înțeleg lucrarea lui Dumnezeu și nu știu cum sau pe cine mântuiește El. Ei văd că toți oamenii au firea antihriștilor și pot să meargă pe calea antihriștilor și de aceea consideră că probabil astfel de oameni nu au speranță de mântuire. La sfârșit, toți vor fi judecați ca fiind antihriști. Nu pot fi mântuiți și toți trebuie să piară. Oare sunt corecte asemenea gânduri și păreri? (Nu.) Așadar, cum urmează a fi rezolvată această problemă? Mai întâi, trebuie să înțelegi lucrarea lui Dumnezeu. Omul corupt este cel pe care îl mântuiește El. Omul corupt poate să meargă pe calea antihriștilor și să I se împotrivească lui Dumnezeu. Iată de ce are nevoie de mântuirea Sa. Așadar, cum poate fi determinat un om să-L urmeze cu adevărat pe Dumnezeu, în loc să meargă pe calea antihriștilor? El trebuie să înțeleagă adevărul, să reflecteze asupra lui însuși și să se cunoască, să-și cunoască firea coruptă și natura satanică. Apoi, trebuie să meargă mai departe să caute adevărul și să-și înlăture firea coruptă. Numai în felul acesta te poți asigura că nu vei merge pe calea antihriștilor, că vei evita să devii tu însuți un antihrist și ceea ce Dumnezeu disprețuiește și respinge. Dumnezeu nu lucrează în moduri supranaturale, ci scrutează adânc în inimile oamenilor. Dacă întotdeauna te bucuri de beneficiile statutului, Dumnezeu doar te va dojeni. Te va face să fii conștient de această greșeală, astfel încât să reflectezi asupra ta și să afli că lucrul acesta nu este conform cu adevărul și nu-I este plăcut Lui. Dacă poți ajunge să-ți dai seama de asta și poți să reflectezi asupra ta și să te cunoști pe tine însuți, nu vei avea dificultăți în rezolvarea problemei. Însă dacă trăiești într-o astfel de stare un timp îndelungat, bucurându-te întotdeauna de beneficiile statutului, nereușind să te rogi lui Dumnezeu ori să reflectezi asupra ta și nereușind să cauți adevărul, atunci Dumnezeu nu va face nimic. Te va abandona, așa încât să nu-L simți a fi cu tine. Dumnezeu te va face să-ți dai seama că, dacă vei continua așa, cu siguranță vei deveni ceea ce El detestă. El îți va face cunoscut că această cale este greșită, că modul tău de a trăi este greșit. Oferindu-le oamenilor o astfel de conștientizare, scopul Lui este de a le face cunoscute acele acțiuni care sunt drepte și cele care sunt greșite, permițându-le să facă alegerea corectă. Însă depinde de credința și cooperarea omului dacă el poate alege sau nu să meargă pe calea cea dreaptă. Când Dumnezeu face aceste lucruri, El te îndrumă spre o înțelegere a adevărului dar, dincolo de asta, îți lasă ție puterea alegerii, iar aceasta este, în esență, dacă mergi pe calea cea dreaptă sau nu. Dumnezeu nu te obligă niciodată. El niciodată nu te controlează cu forța și nu-ți poruncește să faci ceva, nu te pune să faci una sau alta. Dumnezeu nu Se poartă așa. El îți permite să alegi liber. Ce ar trebui să facă cineva, în asemenea momente? Când îți dai seama că ceea ce faci este greșit, că modul tău de a trăi este greșit, poți ajunge imediat să practici în acord cu metodele corecte? Asta ar fi foarte dificil. Aici trebuie să se dea o luptă, pentru că lucrurile iubite de om sunt filosofia și logica Satanei, care se opun adevărului. Uneori știi ce ar fi drept și ce ar fi greșit, și există o luptă în inima ta. În timpul unei astfel de lupte, trebuie să te rogi frecvent, să-L lași pe Dumnezeu să te îndrume și să te critice, ca să devii conștient de lucrurile pe care nu ar trebui să le faci. Apoi, răzvrătește-te în mod activ împotriva unor asemenea ispite, ferește-te de ele și evită-le. Asta cere cooperarea ta. În timpul bătăliei vei mai face greșeli și este ușor s-o iei pe calea greșită. Deși poate că în inima ta alegi direcția cea bună, nu este sigur că o vei lua pe calea cea dreaptă. Nu așa stau, într-adevăr, lucrurile? O neglijență de-o clipă și o apuci pe calea greșită. Ce înseamnă aici „o neglijență de-o clipă”? Înseamnă că o ispită este prea mare. Pentru tine, asta se poate reduce la considerente care țin de înfățișare sau de dispoziția ta sau de vreun context deosebit ori de un mediu deosebit. Factorul cel mai grav este, de fapt, firea ta coruptă, care te domină și te controlează. Asta e ceea ce-ți îngreunează urmarea căii drepte. Poate ai ceva credință, dar încă ești aruncat și purtat încoace și-ncolo de circumstanțe. Până nu ești emondat, până nu ești pedepsit și disciplinat, până când obstacolele nu-ți umplu calea și nu vezi niciun drum înainte, până atunci nu-ți vei da seama că urmărirea faimei, câștigului și statutului nu reprezintă calea cea dreaptă, ci un lucru detestat și blestemat de Dumnezeu, că numai a merge pe calea pe care o cere Dumnezeu este drumul corect în viață și că, dacă nu-ți concentrezi voința să mergi pe calea aceasta, vei fi eliminat cu totul. Lumea nu plânge până nu vede sicriul! Totuși, pe parcursul acestei lupte, dacă omul are o credință mare, o puternică hotărâre de-a coopera și voința de a urmări adevărul, îi va fi mai ușor să învingă aceste ispite. Dacă slăbiciunea ta vitală este grija deosebită pentru demnitate și iubirea statutului, lăcomia după faimă, câștig și plăcerile trupului, iar aceste lucruri sunt deosebit de puternice în sinea ta, îți va fi greu să ieși victorios. Ce înseamnă asta, că îți va fi greu să ieși victorios? Înseamnă că îți va fi greu să alegi calea urmăririi adevărului, așa că e posibil să alegi, în locul ei, calea greșită, făcându-L pe Dumnezeu să te deteste și să te abandoneze. Însă dacă ești mereu atent și prudent și poți să vii des înaintea lui Dumnezeu ca să fii criticat și disciplinat și dacă nu te bucuri de beneficiile statutului, nici nu râvnești la faimă, câștig sau plăcerile trupului și dacă, atunci când ai asemenea gânduri, te bazezi pe Dumnezeu pentru a te răzvrăti împotriva lor din toate puterile tale, înainte ca ele să ducă la fapte, și te rogi Lui și cauți adevărul și, în cele din urmă, ești capabil să mergi pe calea practicării adevărului și să pătrunzi în acea realitate, indiferent de toate celelalte, atunci nu vei avea oare mai multe șanse de a alege direcția cea bună când te confrunți cu o mare ispită? (Ba da.) Asta depinde de rezervele tale obișnuite acumulate. Spuneți-Mi: dacă un om întâmpină o ispită mare, poate el mulțumi pe deplin intenția lui Dumnezeu bazându-se pe statura lui, așa cum este, pe voința proprie sau pe rezervele sale obișnuite acumulate? (Nu.) Poate el să o mulțumească în parte? (Da.) E posibil ca omul să o poată mulțumi în parte, dar când dă de mari dificultăți, este necesară intervenția lui Dumnezeu. Dacă vrei să practici adevărul, bazarea numai pe înțelegerea omenească a adevărului și pe voința omenească nu-ți poate oferi protecție totală și nici nu poți să mulțumești intențiile lui Dumnezeu și să te ferești întru totul de rău. Soluția este că omul trebuie să aibă hotărârea de a coopera și să se bazeze pe lucrările lui Dumnezeu pentru restul. Să presupunem că spui: „M-am străduit mult pentru scopul acesta și am făcut tot ce am putut. Cu orice ispite sau circumstanțe mă voi confrunta în viitor, statura mea e doar atât de mare și doar atât pot să fac.” Văzând că te porți astfel, ce va face Dumnezeu? El te va păzi împotriva acestor ispite. Când Dumnezeu te va proteja de aceste ispite, vei fi capabil să practici adevărul, credința ta va deveni tot mai fermă, iar statura ta va crește, treptat.

Omului corupt îi place să urmărească statutul și să se bucure de beneficiile sale. Lucrul acesta e valabil pentru orice persoană, fie că în prezent ai statut sau nu: e peste măsură de greu să abandonezi statutul și să te descotorosești de ispitele lui. Asta cere multă cooperare din partea omului. Ce presupune o astfel de cooperare? În principal, să cauți adevărul, să-l accepți, să înțelegi intențiile lui Dumnezeu și să pătrunzi în mod clar esența problemelor. Cu aceste lucruri, omul va avea credința de a învinge ispita statutului. În plus, trebuie să te gândești la modalități eficiente de a scăpa de ispită și de a mulțumi intențiile lui Dumnezeu. Trebuie să ai căi de practică. Asta te va menține pe calea corectă. Fără căi de practică, vei cădea adesea în ispită. Chiar dacă vei dori s-o iei pe calea cea dreaptă, eforturile tale nu se vor solda cu mare lucru, până la urmă, oricât de mult încerci. Care sunt, deci, ispitele pe care le întâmpinați des? (Când obțin un succes îndeplinindu-mi datoria și câștig stima deosebită a fraților și surorilor, mă simt satisfăcut de mine însumi și mă bucur mult de sentimentul acesta. Uneori nu-mi dau seama de asta; alteori îmi dau seama într-adevăr că starea aceasta e greșită, dar tot nu mă pot răzvrăti împotriva ei.) Aceea este o ispită. Cine mai vrea să vorbească? (Pentru că sunt conducător, frații și surorile îmi acordă câteodată tratament special.) Și aceea este o ispită. Dacă nu ești conștient de ispitele pe care le întâmpini, ci le gestionezi prost și nu poți să faci alegerile corecte, ispitele acestea îți vor aduce mâhnire și nefericire. Ca un exemplu, să zicem că tratamentul special pe care ți-l acordă frații și surorile include avantajele materiale de a te hrăni, de a te îmbrăca, de a te găzdui și de a-ți acoperi nevoile cotidiene. Dacă lucrurile de care beneficiezi sunt mai de calitate decât ceea ce-ți oferă ei, vei desconsidera și poate vei refuza cu dispreț darurile lor. Însă dacă ai întâlni un om bogat și el ți-ar dărui un costum elegant, spunând că nu-l poartă, ai putea rămâne ferm în fața unei asemenea ispite? S-ar putea să reflectezi asupra situației, zicându-ți: „E bogat și hainele acestea nu înseamnă nimic pentru el. Oricum nu le poartă. Dacă nu mi le dă mie, le va ține împachetate pe undeva. Așadar, le voi păstra.” Voi ce înțelegeți din hotărârea aceasta? (Deja se bucură de beneficiile statutului.) De ce înseamnă lucrul acesta să te bucuri de beneficiile statutului? (Pentru că a acceptat lucruri elegante.) A te bucura de beneficiile statutului înseamnă doar a accepta lucrurile elegante care ți se oferă? Dacă ți se oferă ceva obișnuit, însă e exact ce ai nevoie, așa că accepți, și asta se consideră tot că te bucuri de beneficiile statutului? (Da. Ori de câte ori cineva acceptă lucruri de la alții pentru a-și satisface propriile dorințe egoiste, așa se consideră.) Se pare că nu vă este clară această problemă. Te-ai gândit vreodată la următorul lucru: dacă nu ai fi conducător și nu ai avea niciun statut, ți-ar mai oferi el darul acesta? (Nu.) Cu siguranță nu. Fiindcă ești conducător, de aceea îți face el darul acesta. S-a schimbat natura lucrului. Asta nu e caritate normală, și aici e problema. Dacă l-ai întreba: „Dacă n-aș fi conducător, ci pur și simplu un frate sau o soră obișnuită, mi-ai face un asemenea dar? Dacă de articolul acesta ar avea nevoie un frate sau o soră, l-ai da lor?”, el ar spune: „N-aș putea. Nu pot să dau lucruri la întâmplare, oricui. Ți-l dau ție pentru că ești conducătorul meu. Dacă nu ai avea acest statut special, de ce ți-aș da un asemenea dar?” Acum vezi cum nu ai reușit să înțelegi situația. L-ai crezut când ți-a spus că nu avea ce face cu acel costum elegant, însă el te înșela. Scopul lui e să te facă să-i accepți darul pentru ca, în viitor, să fii bun cu el și să-i acorzi tratament special. Aceasta e intenția din spatele darului său. Realitatea este că tu știi, în inima ta, că el nu ți-ar da niciodată un asemenea dar dacă nu ai avea statut, dar tot îl accepți. Cu gura spui: „Slavă Ție, Dumnezeule! Am acceptat darul acesta de la Dumnezeu, este bunăvoința Sa față de mine.” Nu numai că te bucuri de beneficiile statutului, ci te și delectezi cu lucrurile aleșilor lui Dumnezeu, ca și cum ele ar fi ceea ce ți se cuvine. Nu e aceasta nerușinare? Dacă omul nu are un simț al conștiinței și nicio rușine, atunci aceasta e problema. E asta doar o chestiune de comportament? E pur și simplu greșit să accepți lucruri de la alții și corect să le refuzi? Ce ar trebui să faceți când întâlniți o astfel de situație? Trebuie să-l întrebi pe acest dătător de daruri dacă ceea ce face se conformează principiilor. Spune-i: „Haide să căutăm îndrumare din cuvântul lui Dumnezeu sau din decretele administrative ale bisericii și să vedem dacă ceea ce faci este în acord cu principiile! Dacă nu, nu pot accepta un asemenea dar.” Dacă sursele respective îl informează pe cel care oferă că acțiunea lui încalcă principiile, însă el vrea, totuși, să-ți ofere darul, ce ar trebui să faci? Trebuie să acționezi în acord cu principiile. Oamenii obișnuiți nu pot învinge asta. Tânjesc cu sete ca alții să le dea mai mult și vor să se bucure de mai mult tratament special. Dacă ești genul cel bun de persoană, când te confrunți cu o asemenea situație ar trebui să te rogi imediat lui Dumnezeu, spunând: „Dumnezeule, cu ceea ce mă confrunt azi este în mod sigur un semn al bunăvoinței Tale. Este o lecție pe care mi-ai pregătit-o. Sunt dornic să caut adevărul și să mă port în acord cu principiile.” Ispitele cu care se confruntă cei cu statut sunt prea mari și, odată ce o ispită vine, e într-adevăr greu de învins. Ai nevoie de protecția și ajutorul lui Dumnezeu; trebuie să te rogi Lui și trebuie, totodată, să cauți adevărul și să reflectezi des asupra ta. Astfel, te vei simți echilibrat și liniștit. Însă dacă aștepți până după ce primești asemenea daruri ca să te rogi, vei mai simți oare asemenea echilibru și liniște? (Nu.) Ce va crede Dumnezeu despre tine, atunci? Oare va fi mulțumit de acțiunile tale sau le va detesta? Va detesta acțiunile tale. Oare problema e, pur și simplu, dacă accepți sau nu un lucru? (Nu.) Unde e problema, deci? Problema constă în atitudinea și opiniile pe care le adopți când te confrunți cu o astfel de situație. Hotărăști singur sau cauți adevărul? Ai vreun standard al conștiinței? Ai cumva o inimă cu frică de Dumnezeu? Te rogi lui Dumnezeu ori de câte ori întâlnești situația? În primul rând cauți să-ți satisfaci propriile dorințe, sau în primul rând te rogi și cauți intențiile lui Dumnezeu? Chestiunea aceasta te dă în vileag. Cum ar trebui să gestionezi o astfel de situație? Trebuie să ai principii de practică. Mai întâi, în exterior, trebuie să refuzi aceste considerente materiale speciale, aceste ispite. Chiar și atunci când ți se oferă ceva ce îți dorești în mod deosebit sau exact lucrul de care ai nevoie, trebuie să-l refuzi, la fel. Ce se înțelege prin lucruri materiale? Mâncare, îmbrăcăminte, adăpost și articole de uz zilnic – toate intră aici. Aceste considerente materiale speciale trebuie refuzate. De ce trebuie să le refuzi? Să procedezi astfel e doar o chestiune ce ține de modul în care te porți? Nu. E o chestiune ce ține de atitudinea ta cooperantă. Dacă vrei să practici adevărul, să-L mulțumești pe Dumnezeu și să te ferești de ispită, în primul rând trebuie să ai această atitudine cooperantă. Cu atitudinea aceasta vei fi capabil să te ferești de ispită, iar conștiința ta va fi liniștită. Dacă ți se oferă un lucru pe care-l dorești și îl accepți, inima ta va simți, într-o oarecare măsură, reproșul conștiinței. Totuși, din cauza scuzelor și autojustificărilor tale, vei spune că se cuvine să ți se dea lucrul acesta, că ți se datorează. Și atunci, mustrările tale de conștiință nu vor fi atât de clare sau de evidente. Uneori, anumite motive sau gânduri și păreri îți pot influența conștiința, astfel încât mustrările ei nu sunt evidente. Deci este oare conștiința ta un standard de încredere? Nu este. Acesta-i un semnal de alarmă care avertizează oamenii. Ce fel de avertisment dă el? Că nu există nicio siguranță în a te baza doar pe ceea ce simte conștiința; trebuie să cauți și adevărurile-principii. Acesta e lucrul demn de încredere. Fără adevărul care să-i înfrâneze, oamenii pot să cadă, totuși, în ispită, oferind diverse motive și scuze care le permit să-și satisfacă lăcomia de beneficiile statutului. De aceea, în calitate de conducător, ar trebui să aderi în inima ta la acest unic principiu: întotdeauna voi refuza, întotdeauna mă voi feri și voi respinge total orice tratament special. Respingerea totală este condiția prealabilă pentru a te feri de rău. Dacă ai condiția prealabilă pentru a te feri de rău, deja ești sub protecția lui Dumnezeu într-o anumită măsură. Și dacă ai asemenea principii de practică și te ții ferm de ele, deja practici adevărul și Îl mulțumești pe Dumnezeu. Deja mergi pe calea corectă. Odată ce mergi pe calea corectă și Îl mulțumești deja pe Dumnezeu, mai ai nevoie de testul conștiinței tale? Purtarea în acord cu principiile și practicarea adevărului sunt mai înalte decât standardele conștiinței. Dacă cineva are determinarea de a fi cooperant și este capabil să se poarte în acord cu principiile, deja L-a mulțumit pe Dumnezeu. Acesta e standardul pe care-l cere Dumnezeu de la oameni.

Într-o mare măsură, capacitatea cuiva de a se teme de Dumnezeu și a se feri de rău depinde de cooperarea sa. Cooperarea este esențială. Dat fiind că se temea de Dumnezeu și se ferea de rău, cu statura și realitatea pe care le avea, probabil că Iov nu se temea să cadă în vreo ispită. Dacă ar fi stat la masă la un ospăț, nu L-ar fi jignit cu ușurință pe Dumnezeu prin niciun cuvânt și prin nicio faptă. De ce, atunci, el totuși a refuzat să participe la astfel de ospețe? (Nu îi plăceau.) Îi displăceau astfel de ocazii. Acesta e un motiv obiectiv, dar există și o problemă practică la care poate nu v-ați gândit. Iov se temea de Dumnezeu și se ferea de rău. El a luat măsuri și a adoptat practici astfel încât să primească protecția lui Dumnezeu, păzindu-se să nu păcătuiască ori să-L jignească pe Dumnezeu. A adoptat metode omenești de cooperare. Acesta e un aspect al chestiunii. În plus, există unele situații în care omul nu-și poate controla singur natura coruptă, așa că Iov nu voia să participe la ocazii în care avea să fie ispitit. În felul acesta, el a evitat ispita. Acum înțelegeți de ce Iov nu voia să participe la astfel de ospețe? Pentru că o asemenea ocazie ar fi o ispită prea mare pentru oricine. Ce înseamnă când ceva este o ispită prea mare? Oamenii pot să păcătuiască și să-L jignească pe Dumnezeu oricând, oriunde ar fi. Singure, inima ta cu frică de Dumnezeu, credința ta în Dumnezeu și determinarea ta nu sunt suficiente pentru a-ți permite să te eliberezi de ispită. Ele nu te pot împiedica să-L jignești pe Dumnezeu atunci când ești ispitit. Înțelegeți? Trebuie, categoric, să refuzi tratamentul special pe care ți-l oferă alții. Trebuie să refuzi de fiecare dată. Ce fel de mod de-a face lucrurile e acesta? Spre care sferă a problemelor omului sunt îndreptate asemenea principii și reglementări? (Ele vizează natura lacomă a omului.) Din cauza firii sale corupte, omul este înclinat să cadă în ispită. De aceea, trebuie să adopți anumite principii sau metode de a evita astfel de ispite, ca să nu-L jignești pe Dumnezeu. Acesta e un mod puternic și eficient de a coopera. Dacă nu faci asta, dacă judeci situația și uneori accepți tratamentul special, iar alteori îl refuzi, oare înțelegi bine chestiunea? (Nu.) De ce o înțelegi insuficient? (Fiindcă omul are o natură satanică și nu se poate controla.) Cei fără o inimă cu frică de Dumnezeu nu au principii atunci când se confruntă cu astfel de circumstanțe. Ei acceptă totul și nu resping niciodată nimic. Dacă cineva le spune că este o jertfă, ceva dedicat lui Dumnezeu, nici chiar atunci nu se tem. O pun în buzunarul lor, pur și simplu. Îndrăznesc să înșface și să se facă stăpâni pe astfel de jertfe fără pic de mustrare de conștiință. Căzând firesc în asemenea condiții, așa cum o fac, este evident că le lipsește complet o inimă cu frică de Dumnezeu. Cred ei în Dumnezeu, măcar? Asta e consecința căutării confortului, bunăstării și a desfătării cu beneficiile statutului. Dacă adesea cazi în ispită și nu te ferești de ea, vei fi inevitabil condus, în mod imperceptibil, pe calea aceasta. Firea sa coruptă îl determină pe om s-o ia pe calea greșită. Pot merge bine lucrurile cu problema aceasta nerezolvată? De aceea, indiferent de problemele pe care le întâmpini, ar trebui să aderi la adevărurile-principii, adoptând mijloace speciale pentru a face față problemelor speciale. Nu respectarea rigidă a reglementărilor este calea. Orice mijloace care îți permit să izbândești asupra ispitei sunt acceptabile.

Ispitele materiale sunt mai ușor de învins. Atât timp cât ai hrană de mâncat, haine de îmbrăcat și o inimă mulțumită, o poți face. Atunci, astfel de ispite sunt ușor biruite. Dar ispitele faimei, câștigului și statutului sunt cel mai greu de învins dintre toate. De pildă, când doi oameni lucrează împreună, dacă statutul celeilalte persoane este mai mic decât al tău, dacă statutul tău este mai înalt decât al său, vei fi bucuros. Însă dacă statutul tău este mai mic decât al său, vei fi nefericit. Inima ta va fi stingherită, te vei simți constrâns, negativ și slab și nu te vei ruga. Este ușor de rezolvat problema aceasta? Nu are o soluție ușoară. Oamenii pot să respingă și să se ferească de ispitele materiale, evitând contaminarea cu ele, dar statutul, faima, câștigul, vanitatea și reputația sunt cel mai greu de învins. Deși nu este ușor, există, de fapt, o soluție. Atâta vreme cât poți să cauți adevărul, să te rogi lui Dumnezeu și să vezi clar deșertăciunea faimei, câștigului și statutului pentru a le pătrunde esența, vei avea încrederea de a te debarasa de faimă, câștig și statut. În consecință, nu vei cădea în ispitele lor. Oamenii au o natură coruptă, care îi face să dezvăluie și să trăiască diverse firi corupte. Lucrul acesta îi determină să I se împotrivească lui Dumnezeu și să se răzvrătească împotriva Lui. Ceea ce trăiesc ei este lipsit de omenie și în contradicție cu adevărul. Fie că oamenii sunt aroganți și neprihăniți de sine, refuzând să se încline în fața adevărului, fie sunt înșelători, acționând cu intenții necinstite, fie sunt lacomi sau au ambiții și dorințe omenești, ce anume dă naștere tuturor acestor vicii? (Firea coruptă a Satanei.) Ele provin din firea coruptă a Satanei și sunt produse de natura satanică ce-l controlează pe om. Modul în care omul se străduiește să obțină statut este numai una dintre manifestările acestui fapt. Această manifestare – asemenea firii arogante a omului, asemenea răzvrătirii și împotrivirii lui față de Dumnezeu – provine din natura lui satanică. Ce metodă poate fi folosită pentru a rezolva asta? Trebuie să folosești, totuși, metoda cea mai simplă. Atât timp cât urmezi calea lui Dumnezeu și mergi pe calea urmăririi adevărului, toate aceste probleme pot fi rezolvate. Când nu ai statut, poți să te diseci adeseori și să ajungi să te cunoști. Ceilalți pot beneficia de acest lucru. Când ai statut și încă te poți diseca și înțelege, permițându-le oamenilor să-ți vadă punctele forte, faptul că înțelegi adevărul, că ai experiență practică și că te schimbi cu adevărat, nu mai pot beneficia alții de pe urma asta? Indiferent dacă ai sau nu statut, atât timp cât poți să practici adevărul și să ai mărturie bazată pe experiență autentică, permițându-le oamenilor să înțeleagă intențiile lui Dumnezeu și adevărul din experiența ta, nu este acest lucru de folos oamenilor? Prin urmare, ce înseamnă statutul pentru tine? De fapt, statutul este pur și simplu un lucru în plus, suplimentar, cum ar fi o piesă vestimentară sau o pălărie. Este doar un ornament. Nu are nicio utilizare reală, iar prezența sa nu afectează nimic. Indiferent dacă ai sau nu statut, ești în continuare aceeași persoană. Dacă oamenii pot sau nu să înțeleagă adevărul și să dobândească adevărul și viața nu are nimic de-a face cu statutul. Atât timp cât nu consideri statutul o chestiune prea însemnată, nu te poate constrânge. Dacă iubești statutul și pui un accent special pe acesta, tratându-l întotdeauna ca pe o chestiune importantă, atunci vei fi sub controlul său; nu vei fi dispus să te deschizi, să te dezvălui, să te cunoști sau să-ți lași deoparte rolul de lider pentru a acționa, a vorbi și interacționa cu ceilalți și a-ți îndeplini datoria. Ce fel de problemă este aceasta? Nu este aceasta o chestiune de a fi constrâns de statut? Acest lucru se întâmplă pentru că vorbești și acționezi de pe o poziție cu statut și nu poți coborî de pe calul tău înalt. Nu doar te chinui făcând asta? Dacă înțelegi realmente adevărul și dacă poți avea un statut fără să te tragi în jos, dar, în schimb, te poți concentra pe cum să-ți îndeplinești bine îndatoririle, fă tot ce ar trebui și îndeplinește datoria pe care trebuie să o faci, și dacă te consideri un frate sau o soră de rând, atunci nu vei fi constrâns de statut? Atunci când nu ești constrâns de statut și ai o pătrundere în viață normală, tot te-ai mai compara cu alții? Când alții au un statut mai înalt, tot ai mai simți disconfort? Trebuie să cauți adevărul și să te eliberezi de constrângerile statutului și de constrângerile oricăror oameni, evenimente și lucruri. Nimic nu este mai bun decât să-ți faci bine datoria. Numai atunci vei fi o persoană care are adevărul-realitate.

Toți oamenii corupți suferă din cauza unei probleme comune: atunci când nu au statut, nu își dau aere când interacționează sau vorbesc cu cineva și nici nu adoptă un anumit stil sau ton în vorbirea lor; sunt pur și simplu obișnuiți și normali și nu au nevoie să pară altfel decât sunt. Ei nu simt nicio presiune psihologică și pot avea părtășie deschisă și din inimă. Sunt abordabili și este ușor de interacționat cu ei; ceilalți simt că aceștia sunt oameni foarte buni. De îndată ce dobândesc statut, devin tari și puternici, îi ignoră pe oamenii obișnuiți, nimeni nu-i poate aborda; simt că au un soi de noblețe, că ei și oamenii obișnuiți sunt din altă croială. Ei se uită de sus la oamenii de rând, își dau aere când vorbesc și încetează să aibă părtășie cu ceilalți în mod deschis. De ce nu mai au părtășie în mod deschis? Ei simt că acum au statut și sunt lideri. Cred că liderii trebuie să aibă o anumită imagine, să fie puțin mai semeți decât oamenii obișnuiți, au o statură mai înaltă și sunt mai capabili să-și asume responsabilități; ei cred că, în comparație cu oamenii obișnuiți, liderii trebuie să aibă mai multă răbdare, să fie capabili să sufere și să se sacrifice mai mult și să poată rezista oricărei ispite din partea Satanei. Chiar dacă părinții sau alți membri ai familiei lor mor, ei simt că trebuie să aibă autocontrolul de a nu plânge sau că trebuie să plângă cel mult în secret, departe de privirile celorlalți, astfel încât nimeni să nu le poată vedea neajunsurile, defectele sau slăbiciunile. Chiar consideră că liderii nu pot lăsa pe nimeni să afle dacă au devenit negativi; în schimb, trebuie să ascundă toate aceste lucruri. Ei cred că așa ar trebui să acționeze cineva cu statut. Când se reprimă la acest nivel, n-a devenit statutul dumnezeul lor, domnul lor? Și așa stând lucrurile, mai dețin ei o umanitate normală? Când au aceste idei – când se pun între aceste limite și pun în scenă acest gen de teatru – n-au devenit ei îndrăgostiți de statut? Ori de câte ori un altul este mai puternic și mai bun decât ei, lucrul acesta le atinge slăbiciunea lor vitală. Pot ei să învingă trupul? Pot ei să-l trateze pe celălalt așa cum este corect? Cu siguranță nu. Pentru a te elibera de controlul statutului asupra ta, ce trebuie să faci mai întâi? Trebuie mai întâi să-l elimini din intențiile tale, din gândurile tale și din inima ta. Cum se realizează lucrul acesta? Înainte, când erai fără statut, obișnuiai să-i ignori pe cei care nu te atrăgeau. Acum, că ai statut, dacă vezi pe cineva care este neatrăgător sau care are probleme, te simți responsabil să-l ajuți, așa că petreci mai mult timp având părtășie cu el, încercând să rezolvi o parte din problemele practice pe care le are. Și care e sentimentul din inima ta când faci astfel de lucruri? Este un sentiment de bucurie și pace. Tot astfel, și tu ar trebui să te încrezi în oameni și să te deschizi mai des față de ei când te afli în dificultate ori ai parte de eșecuri, având părtășie despre problemele și slăbiciunile tale, despre cum te-ai răzvrătit împotriva lui Dumnezeu și cum ai ieșit la liman din asta și ai fost capabil să satisfaci intențiile lui Dumnezeu. Și care este efectul faptului de a te încrede în ei în felul acesta? Este, fără-ndoială, pozitiv. Nimeni nu te va desconsidera – și se prea poate ca ei să invidieze capacitatea ta de a trece prin aceste experiențe. Unii cred întotdeauna că atunci când oamenii au statut, ar trebui să se poarte mai mult ca niște oficiali și să vorbească într-un anumit fel pentru a fi luați în serios și respectați. Este corect acest mod de gândire? Dacă ești capabil să-ți dai seama că modul acesta de gândire este greșit, atunci ar trebui să te rogi lui Dumnezeu și să te răzvrătești împotriva lucrurilor trupești. Nu-ți da aere și nu umbla pe calea ipocriziei. De îndată ce ai un asemenea gând, ar trebui să-i acorzi atenție căutând adevărul. Dacă nu cauți adevărul, acest gând, acest punct de vedere va lua formă și se va înrădăcina în inima ta. Ca urmare, va ajunge să te domine, iar tu te vei preface și-ți vei meșteșugi imaginea într-atât încât nimeni nu va putea să te vadă dincolo de ea ori să-ți priceapă gândurile. Le vei vorbi altora ca printr-o mască ce-ți ascunde de ei inima adevărată. Trebuie să înveți să-i lași pe alții să-ți vadă inima și să înveți să-ți deschizi inima față de alții și să devii apropiat de ei. Trebuie să te răzvrătești împotriva dorințelor trupului și să te porți în acord cu cerințele lui Dumnezeu. Astfel, inima ta va cunoaște pacea și fericirea. Indiferent ce evenimente se abat asupra ta, întâi reflectează să vezi ce probleme există în ideologia ta. Dacă tot mai dorești să-ți plăsmuiești o imagine a ta și să te prefaci, ar trebui să te rogi imediat lui Dumnezeu: „O, Dumnezeule! Iar vreau să-mi pun o mască. Din nou uneltesc în mod înșelător. Ce adevărat diavol sunt! În mod sigur Îți sunt cu adevărat detestabil! Acum sunt total dezgustat de mine. Te implor să mă critici, să mă disciplinezi și să mă pedepsești!” Trebuie să te rogi, să-ți aduci atitudinea la lumina zilei și să te bazezi pe Dumnezeu să o dai în vileag, s-o analizezi și s-o limitezi. Dacă o vei diseca și o vei limita în felul acesta, acțiunile tale nu vor crea probleme, căci firea ta coruptă este zădărnicită și nu se dezvăluie. Ce emoții sunt în inima ta acum? Vei simți o eliberare, cel puțin. Inima îți va fi bucuroasă și liniștită. Durerea ta se va diminua și nu vei suferi de pe urma rafinării. În cel mai rău caz, vor fi ocazii când pe moment te vei simți puțin pierdut și te vei gândi în sinea ta: „Sunt conducător, o persoană cu statut și poziție, cum pot să fiu exact ca oamenii obișnuiți? Cum pot să discut cu oameni obișnuiți în mod sincer, autentic și deschis? Ce înjosire a mea ar fi asta!” După cum vezi, e puțin problematic. Firea coruptă a omului nu poate fi lepădată în întregime, deodată, și nici nu poate fi înlăturată complet într-o perioadă de timp scurtă. Ai crezut că va fi atât de simplu să-ți înlături firea coruptă, ai crezut că e așa cum își imaginează oamenii – că, odată ce au părtășie despre adevăr în mod limpede și își recunosc firea coruptă, apoi vor fi capabili să se elibereze rapid de ea. Nu e un lucru atât de simplu. Procesul prin care omul practică adevărul este procesul luptei contra firii sale corupte. Voia, imaginația și dorințele extravagante individuale ale omului nu sunt înlăturate complet prin răzvrătirea împotriva lor și învingerea lor o dată pentru totdeauna prin rugăciune, ci pot fi abandonate în cele din urmă numai după multe lupte repetate. Procesul acesta va da roade cu adevărat doar atunci când vei putea să practici adevărul. Îndeosebi în lucrurile mai importante, lupta din inima ta va fi și mai intensă, cu nesfârșite zvârcoliri care pot dura uneori până la una sau două luni, uneori șase luni sau chiar un an. Firea coruptă a omului e foarte îndărătnică. Niciun fel de fire coruptă nu poate fi înlăturată prin una sau două părtășii despre adevăr. Ea va lupta împotriva ta iar și iar și trebuie să continui să urmărești adevărul până îl înțelegi clar, până îți cunoști temeinic firea coruptă și începi să urăști trupul și să-l urăști pe Satana. După aceea, practicarea adevărului va deveni un lucru obișnuit pentru tine, ceva ce este natural și fără efort. Asta e ceea ce înseamnă să învingi trupul și să izbândești asupra Satanei. Pe parcursul luptei, oamenii trebuie să se roage permanent lui Dumnezeu și să petreacă mai mult timp citind cuvintele Sale. Niciodată nu trebuie să se ducă la non-credincioși ori la satane și la diavoli pentru a găsi calea. Pe Dumnezeu trebuie să se bazeze și pe El să-L cinstească. Trebuie să caute adevărul și să se implice în părtășie despre adevăr potrivit cuvintelor lui Dumnezeu. Doar când înțeleg realmente adevărul, pot să învingă trupul și să-l biruiască pe Satana. Cum privește Dumnezeu lucrul acesta? El îți vede inima. Vede că iubești adevărul, că te temi de Dumnezeu și că ești dornic să lepezi nedreptatea și să te ferești de rău. Cu toate că firea ta coruptă a produs în tine gânduri, idei și intenții, aceste gânduri și intenții nu-ți controlează comportamentul, nu-ți doboară și nu-ți calcă în picioare voința. În ultimă instanță, ești capabil să le învingi, iar Dumnezeu Își va aduce aminte de tine. Dacă practici asta frecvent, starea ta interioară se va îmbunătăți. În ce punct se poate spune că ai învins pe deplin acest aspect al firii tale corupte, că te-ai schimbat în acest aspect al firii tale și ai pătruns în adevărul-realitate? Adică, deși încă pot să-ți intre uneori în minte gânduri sau idei rele și ele încă produc unele intenții și dorințe, aceste lucruri nu-ți mai influențează inima. Deja simți că lucrurile acestea nu sunt importante și le poți recunoaște de îndată ce apar. Nu ai nevoie să te abții în mod artificial și să te răzvrătești împotriva lor și nu ai nevoie să-L rogi în mod intenționat pe Dumnezeu să te scruteze, să te disciplineze și să te pedepsească. Astfel de metode nu-ți sunt necesare. Poți cu ușurință să învingi aceste lucruri și să renunți la ele. Inima nu ți-e stingherită și nu simți nicio pierdere. Asta e bine. Acum ai statură și ești cu o fire schimbată. Oare acum ați dobândit intrarea într-o anumită măsură? V-ați schimbat întrucâtva? (Nu.) Atunci, statura voastră chiar este prea joasă și încă trebuie să lucrați din greu să urmăriți adevărul și să mâncați și să beți cuvintele lui Dumnezeu. Apoi, când ți se vor întâmpla din nou astfel de lucruri, vei ști cum să practici adevărul și să te porți în acord cu principiile. Vei ști ce trebuie să faci ca să rămâi ferm în mărturia ta. Atunci vei avea într-adevăr statură. Numai cei care pot să practice adevărul și să rămână fermi în mărturia lor pot intra în adevărul-realitate. Asta vă depășește momentan. Voi încă sunteți în stadiul bâjbâielii. În legătură cu aceste situații reale, simțiți că aveți toate problemele acestea, și totuși nu ați căutat niciodată adevărul pentru a le rezolva. Înseamnă asta că statura voastră e prea mică? Dacă nu ați intrat în adevărul-realitate, puteți să aveți viață? Voi nu ați dobândit încă adevărul și nu aveți încă viață. Dacă trăiești doar după viața trupului și după firea ta satanică, atunci ești cineva care trăiește sub puterea Satanei. Încă nu ai dobândit mântuirea lui Dumnezeu. Mântuirea nu e atât de simplă cum își închipuie oamenii atunci când cred că, dacă poți recita cuvinte și doctrine și poți respecta niște reglementări, ești mântuit. Trebuie să te cunoști cu adevărat, să fii capabil să te eliberezi de unele firi corupte, să fii în stare să vezi limpede esența reputației și a statutului, să poți renunța la statut și să te poți supune realmente lui Dumnezeu. Numai în felul acesta există mântuire.

De fapt, soluția problemei statutului este aceeași ca soluția altor probleme. Toate aceste probleme sunt manifestări și dezvăluiri ale firilor corupte. Toate sunt preferințe și preocupări omenești. Ce vreau să spun cu asta? Dacă te descotorosești de firea ta coruptă, statutul nu va fi o problemă pentru tine. Oamenii sunt în competiție pentru statut unii cu alții, spunând: „Azi poate că ești deasupra mea, dar mâine mă voi ridica eu deasupra ta.” Care este problema aici? Oare ea apare numai din cauza statutului? (Nu.) Ce anume a produs-o? (Firea coruptă a omului.) Așa este. Problema aceasta apare din firea coruptă a omului. Odată ce această fire coruptă este înlăturată, toate aceste probleme vor fi rezolvate. Până la urmă, cei care vor să aleagă calea urmăririi adevărului trebuie să se concentreze pe autoreflecție și pe cunoașterea de sine în toate lucrurile. Înainte de a putea porni pe calea urmăririi adevărului, ei trebuie să-și înlăture firile corupte. Dacă nu reușesc să-și înlăture firea coruptă, ea va produce multe dificultăți și obstacole. Chiar dacă își îndeplinesc îndatoririle, vor lucra doar mecanic, de formă, dar nu vor obține niciun rezultat. Pentru a rezolva aceste probleme, trebuie să depui toate eforturile în urmărirea adevărului, să depui toate eforturile pentru a-ți cunoaște firea coruptă și a rezolva problemele. Nu spune, doar: „E suficient să urmăresc adevărul, să mă rog mai mult și să citesc mai mult din cuvântul lui Dumnezeu.” Asta e prea vag. Fără o cale de practică, nu va merge. Problemele specifice ar trebui tratate în mod specific. Nu aplicați pur și simplu și pe de rost reglementări. Adevărul este un lucru viu, practic, și nu aplicarea la întâmplare a reglementărilor este calea. Trebuie să rezolvați problemele practice în acord cu adevărul-principiu. Dacă cineva este incapabil să rezolve probleme practice folosind adevărul, o astfel de persoană nu e calificată să fie conducător și lucrător. Cine nu poate să folosească adevărul pentru a rezolva probleme nu este o persoană care înțelege adevărul. Deși e posibil să devină conducător sau lucrător, această persoană va fi incapabilă să folosească adevărul pentru a rezolva probleme, nu va avea adevărul și-i va fi imposibil să acționeze în acord cu principiile. Un astfel de conducător și lucrător nu are absolut nimic din adevărul-realitate.

16 februarie 2017