Indiferent ce faci, trebuie să înveți cum să cauți și să asculți adevărul; atâta vreme cât este conform principiilor adevărului, este corect. Ar putea fi cuvintele unui copil ori ale unui frate sau ale unei tinere surori neremarcabile, dar, atât timp cât sunt în concordanță cu adevărul, ar trebui să accepți și să asculți, iar rezultatul unui astfel de comportament va fi bun și în conformitate cu voia lui Dumnezeu. Important e ce motiv ai și care sunt principiile și metodele tale de a gestiona lucrurile. Dacă principiile și metodele tale de gestionare a lucrurilor se nasc din voința umană, din ideile și noțiunile umane, din filosofiile Satanei, atunci principiile și metodele tale sunt impracticabile și sigur ineficiente, deoarece originea principiilor și metodelor tale este greșită, iar acestea nu sunt în conformitate cu principiile adevărului. Dacă părerile tale sunt conform principiilor adevărului și gestionezi lucrurile potrivit principiilor adevărului, atunci ești obligat să te ocupi de acestea în mod corespunzător și chiar dacă, la momentul respectiv, oamenii nu acceptă, au noțiuni, sau se împotrivesc, după un timp vei fi validat. Efectele lucrurilor care sunt în conformitate cu principiile adevărului sporesc din ce în ce mai mult; lucrurile care nu sunt în concordanță cu principiile adevărului s-ar putea să se potrivească în acel moment noțiunilor oamenilor, dar consecințele vor fi tot mai grave și toți oamenii vor confirma asta. Nimic din ceea ce faci nu trebuie să fie supus constrângerilor umane sau propriei delimitări; mai întâi ar trebui să te rogi lui Dumnezeu și să cauți adevărul, iar apoi toți ar trebui să cerceteze și să aibă părtășie împreună. Și care este scopul părtășiei? Este acela de a face lucrurile în precisă concordanță cu voia lui Dumnezeu, de a acționa potrivit voii Sale. Acesta este un mod oarecum măreț de a o spune, iar oamenii nu vor reuși. Mai concret, să poți face lucrurile în concordanță precisă cu principiile adevărului. Acest lucru este mult mai real. Atunci când o persoană îndeplinește acest standard, ea practică adevărul și urmează voia lui Dumnezeu; are realitatea adevărului și nu vor exista obiecții din partea nimănui.

Atunci când întâmpini o problemă, în loc să te cerți, ar trebui mai întâi să-ți lași deoparte noțiunile, închipuirile și verdictele – aceasta este rațiunea pe care ar trebui să o aibă o persoană. Dacă există ceva ce nu înțeleg și nu este domeniul meu de expertiză, voi consulta pe cineva care cunoaște subiectul respectiv. După ce îl voi consulta, voi avea o concepție de bază asupra problemei. Cu toate acestea, trebuie să caut eu însumi cum să tratez problema, nu pot asculta întru totul de alte persoane și nici nu ar trebui să abordez problema bazându-mă în totalitate pe propriile mele închipuiri. Trebuie să caut cum să acționez într-un mod benefic pentru lucrarea bisericii și care să fie în acord cu principiile adevărului. Nu este acesta un mod rațional de a trata lucrurile? Nu este aceasta rațiunea pe care ar trebui să o aibă o persoană normală? A căuta și a solicita sfaturi în acest mod este corect. Să presupunem că ești priceput într-un anumit domeniu și că te consult în această privință, dar după aceea îmi ceri să mă supun celor spuse de tine și să pun în aplicare planul tău de acțiune – ce fel de fire este aceasta? Este o fire arogantă. Așadar, care ar fi un mod rezonabil de a acționa? Ar trebui să spui: „Am ceva cunoștințe în acest domeniu, dar ele nu au legătură cu adevărul. Poți să iei asta doar ca pe o sugestie la care să te gândești, dar pentru modul anume în care să acționezi, trebuie să cauți mai mult despre voia lui Dumnezeu.” Dacă îți cer sfatul, iar tu chiar crezi că înțelegi problema și te consideri extraordinar, atunci aceasta este o fire arogantă. O natură arogantă îți poate provoca acest tip de reacție și manifestare: când cineva îți cere sfatul, îți pierzi imediat rațiunea; îți pierzi rațiunea unei persoane normale și nu ești capabil să îți formezi opinii corecte. Atunci când din cineva se revarsă o fire coruptă, rațiunea sa nu este normală. Prin urmare, indiferent de ceea ce ți se întâmplă, chiar dacă ceilalți îți cer sfatul, tu nu poți fi insolent și trebuie să ai o rațiune normală. Care este modul normal de a acționa? În acest moment, trebuie să gândești: „Deși înțeleg această chestiune, nu pot fi insolent. Trebuie să o abordez cu rațiunea unei umanități normale.” Revenind în fața lui Dumnezeu, vei avea rațiunea umanității normale. Deși, uneori, vei dezvălui un anumit sentiment de mulțumire de sine, va exista reținere în inima ta – dezvăluirile firii tale corupte vor fi reduse la jumătate și vei avea o influență negativă mult mai mică asupra celorlalți. Însă, faptul că acționezi conform firii tale arogante, crezând întotdeauna că ai dreptate și, în consecință, obligându-i pe ceilalți să te asculte, arată o imensă lipsă de rațiune. Dacă este corectă calea pe care le-o arăți oamenilor, lucrurile ar putea fi în regulă, dar dacă este greșită, le va face rău. Dacă cineva îți cere sfatul într-o chestiune personală, iar tu îl trimiți pe un drum greșit, îi faci rău doar unei singure persoane. Însă, dacă acesta te consultă cu privire la o chestiune importantă legată de lucrarea bisericii, iar tu îl îndrumi greșit, vei aduce prejudicii lucrării bisericii, iar interesele casei lui Dumnezeu vor suferi pierderi. Dacă problema este gravă și ofensează firea lui Dumnezeu, consecințele vor fi de neimaginat.

Indiferent de circumstanțe, de îndată ce gândurile și ideile corupte încep să se nască în cineva, iar firea sa coruptă se revarsă, nu este o chestiune banală. Dacă nu caută adevărul pentru a-și înlătura corupția, aceasta nu va avea cum să fie purificată. Cu toate acestea, dacă este capabil să caute în mod rațional adevărul și să discearnă cauza principală a revărsării sale, folosind cuvintele lui Dumnezeu, îi va fi ușor să rezolve problema firii sale corupte. Cu cât te vei întoarce mai mult în spiritul tău pentru a aștepta și a căuta, cu atât mai ușor îți va fi să găsești cuvintele relevante ale lui Dumnezeu pentru a discerne esența problemei. În acest fel, revărsările tale de corupție vor fi din ce în ce mai puține, vei putea să te supui lui Dumnezeu, nu vei mai vorbi sau acționa pe baza unor noțiuni și închipuiri, iar umanitatea ta va deveni tot mai normală. Ce este umanitatea normală? Este a vorbi și a acționa într-un mod corespunzător standardelor umanității normale, conștiinței și rațiunii, principiilor adevărului și standardelor cerute de Dumnezeu – aceasta este o manifestare a umanității normale. Prin urmare, indiferent de ce ți se întâmplă, ar trebui mai întâi să te calmezi, să te liniștești înaintea lui Dumnezeu și să te rogi Lui, căutând cum să acționezi în conformitate cu voia Lui în acea chestiune. Oamenii cu o umanitate normală au această rațiune – ei se pot stăpâni și pot realiza acest lucru, depinde doar de măsura în care ești dispus să practici în acest mod sau nu. Dacă încerci mereu să te dai mare, să te lauzi, să fii la înălțime și să te impui ca idol în inimile celorlalți, atunci te-ai îndepărtat deja de Dumnezeu. Nu vei putea să te întorci înaintea Lui și, în inima ta, ești deja pornit împotriva Lui. Vrei ca mereu să faci lucrurile pe baza propriilor idei și, după ce ai realizat ceva, ai impresia că ai făcut o mare ispravă, că te-ai implicat într-o mare aventură, că ești capabil, nu doar o persoană obișnuită, și cauți să devii supraom și o persoană măreață. Să acționezi în acest fel este problematic și nu înseamnă că mergi pe calea cea bună. Oamenii care nu urmăresc adevărul sunt așa; le lipsește chiar și cea mai mică urmă de umanitate normală și sunt cuprinși de o natură demonică. Cei care cred cu adevărat în Dumnezeu sunt capabili să accepte adevărul, sunt dispuși să se lupte pentru el și se bucură să trăiască asemănarea umană normală. Acest lucru necesită să depui efort pentru adevăr, să citești des cuvintele lui Dumnezeu și să le citești mai frecvent, permițându-le să pătrundă în inima ta, iar tu să dobândești o înțelegere a adevărului. Inima ta trebuie să fie într-o stare constantă de liniște, iar atunci când ți se întâmplă anumite lucruri, nu trebuie să fii pripit, să ai prejudecăți, să fii încăpățânat, radical, artificial sau fals, astfel încât să fii capabil să acționezi cu rațiune. Aceasta este manifestarea potrivită a umanității normale.

În prezent, majoritatea oamenilor sunt incapabili să fie raționali. Ei se înveselesc atunci când ceilalți le oferă câteva cuvinte de laudă și încep să creadă că nu sunt oameni obișnuiți. Ce fel de fire dezvăluie ei? Nu cumva o fire arogantă? Dacă te simți stânjenit după ce cineva te tratează și te emondează puțin și dorești să te cerți cu el și să respingi ceea ce a spus, ce fel de fire dezvălui? Și aceasta este o dezvăluire a unei firi arogante. Să spunem că, atunci când tot ce faci merge fără probleme pentru o vreme și oamenii te laudă, spunând că te-ai descurcat bine, aruncându-ți priviri admirative, începi să crezi că poți face orice și că ești superior celorlalți. Ești mulțumit, iar atunci când mergi pe drum, te simți de parcă ai fi purtat în lectică. Și totuși, atunci când întâmpini piedici în lucrurile pe care le faci, starea ta de spirit se înrăutățește și nu ești în stare să-ți recapeți entuziasmul când vorbești cu alte persoane. Astfel de oameni sunt prea încăpățânați și imaturi și le lipsește umanitatea normală. De ce fel de manifestări dau dovadă oamenii cu umanitate normală? Atunci când au parte de piedici sau sunt tratați, ei nu devin negativi și nu lasă ca acest lucru să le afecteze îndatoririle. Chiar dacă îndură mari suferințe în timpul îndeplinirii îndatoririlor lor sau obțin rezultate semnificative, ei nu se consideră demni de laude, nu se așteaptă la recompense și nici nu cer respectul celorlalți. Ei nu nutresc astfel de sentimente. Ei sunt capabili să gestioneze corect aceste chestiuni și au rațiunea unei persoane normale. Asta înseamnă să ai o umanitate normală. Atunci când oamenii trăiesc potrivit firilor lor corupte, ei vor deveni uneori aroganți și încrezuți, pierzându-se în mândria lor, iar atunci când vor avea parte de eșecuri și piedici, se vor lăsa pradă disperării, iar rațiunea lor va deveni anormală. Umanitatea unei persoane se poate maturiza doar prin înțelegerea adevărului, prin lepădarea de firea sa coruptă și prin creșterea în viață. Înțelegerea adevărului și gestionarea problemelor după principii sunt condițiile esențiale pe care oamenii trebuie să le îndeplinească pentru ca umanitatea lor să se maturizeze. Dacă o persoană nu înțelege adevărul și nu-și gestionează problemele după principii, ea tinde să-și tot schimbe punctul de vedere și să oscileze între extreme. Atunci când cineva o complimentează, ea va deveni arogantă, dar dacă cineva o tratează și o emondează, va deveni negativă. Aceasta este o manifestare a umanității imature. Nu este aceasta starea în care vă aflați voi? Vă tot schimbați punctul de vedere, lipsiți de cea mai mică stabilitate, nefiind niciodată capabili să vă mențineți o stare normală. Când sunteți într-o stare de spirit bună și sunteți fericiți, sunteți plini de entuziasm și ați fi chiar dispuși să vă dați viața pentru Dumnezeu. Însă, atunci când vă confruntați cu piedici, cu eșecuri sau când sunteți emondați și tratați, deveniți imediat negativi. Te abandonezi deznădejdii, simțind că ești complet terminat și că nu mai ai nicio speranță de a obține mântuirea, iar conștiința, rațiunea și judecata ta nu-ți sunt de niciun folos. Asta se întâmplă atunci când oamenii nu dețin adevărul – ei nu pot trăi decât conform firilor lor satanice, trăind involuntar în păcat. Oamenii nu se pot mântui bizuindu-se pe propriile lor cunoștințe și inteligență; când oamenii nu au adevărul, ei nu dețin viața – este ca și cum nu ar avea suflet. Prin urmare, dobândirea adevărului este absolut crucială. Așadar, atunci când sunteți nevoiți să vă confruntați cu ispita Satanei, să experimentați piedici și eșecuri sau să întâmpinați dificultăți, ce lecții ar trebui să învățați? Care este voia lui Dumnezeu? Ce vrea El să înțelegeți? El vrea să înțelegeți adevărul și să dobândiți viața, rezolvându-vă astfel în mod fundamental toate problemele. În acest moment, modul în care înțelegeți adevărul este prea superficial și statura voastră este prea mică. Prin urmare, vă aflați în mod constant într-o stare anormală și firea voastră este instabilă. Atunci când vă aflați într-o stare bună, puteți avansa și progresa încă un pas, dar când vă aflați într-o stare proastă, faceți doi pași înapoi și deveniți negativi câteva zile. Aceasta este starea voastră predominantă, motiv pentru care progresați lent. Să fii slab și negativ în mod frecvent este cel mai mare obstacol în calea intrării în viață, iar această problemă trebuie rezolvată pentru ca cineva să progreseze în viața sa. Unii oameni devin mulțumiți de sine după ce au obținut doar câteva rezultate în îndatoririle lor și devin aroganți după ce primesc complimente, desconsiderându-i pe ceilalți. Acești oameni sunt cei mai lipsiți de rațiune și nu dețin nici cea mai mică realitate a adevărului. Unii oameni încep să se bucure de capcanele statutului de îndată ce realizează o mică lucrare. Orice ar face, ei vor mereu să fie complimentați și, dacă nu primesc laude din partea celorlalți, nu mai au energie pentru a-și îndeplini îndatoririle. Sunt permanent constrânși de aceste lucruri și sunt mulțumiți doar dacă se disting de toți ceilalți și sunt copleșiți cu laude. Dacă nu fac ceva bine sau dacă se confruntă cu eșecul și se poticnesc, au impresia că sunt prea corupți și că nu mai pot fi răscumpărați. Ei trăiesc mereu între aceste extreme. Dacă, indiferent de datoria pe care o îndepliniți sau de ceea ce vi se întâmplă, reușiți întotdeauna să învățați lecții, să căutați adevărul pentru a găsi principiile practicării și să puneți adevărul în practică, atunci ați evoluat și nu mai aveți nevoie să fiți îndrumați și conduși de alții. Dacă, mâncând și bând cuvintele lui Dumnezeu, având părtășie despre adevăr și experimentând unele lucruri și mediile pe care Dumnezeu le-a rânduit pentru tine, poți vedea unde te conduce mâna lui Dumnezeu, ce dorește Dumnezeu să înveți, în ce domenii vrea să dobândești discernământ și ce cunoștințe experiențiale vrea să acumulezi prin intermediul acestor lucruri și medii, iar tu poți dobândi ceva prin fiecare dintre aceste experiențe, atunci ai crescut. Dacă ai mereu nevoie de sprijin și ajutor din partea celorlalți pentru a avansa, dacă devii paralizat și stagnant sau oscilezi între extreme și riști în orice moment să cazi și să nu te poți ridica fără ca cineva să te îndemne, să te ghideze sau să te susțină, toate acestea sunt manifestări ale faptului că ai o statură imatură. Cei care au o statură imatură nu sunt capabili să mănânce și să bea singuri cuvintele lui Dumnezeu și nu pot înțelege adevărul ascultând predicile sau prin părtășie. Ei se concentrează doar pe respectarea regulilor și cred că, atât timp cât pot respecta regulile, se descurcă bine. Ei au mereu nevoie de cineva care să le arate calea, să îi ghideze în toate, să îi învețe și să îi ducă de mână pentru a-i urma, iar fără ajutorul și sprijinul altora, ei devin paralizați, negativi și slabi. Sunt complet lipsiți de valoare și, mai devreme sau mai târziu, vor muri; sunt niște gunoaie și sunt incapabili să obțină mântuirea lui Dumnezeu. Unii întreabă: „Există vreo modalitate de a rezolva problema staturii mele mici?” Există o modalitate de a o rezolva. Indiferent ce ți se întâmplă, fie că este o chestiune serioasă sau una neînsemnată, fie că este vorba de o datorie pe care o îndeplinești, trebuie să-ți amintești un singur lucru: nu te bizui pe simțămintele trupești, pe noțiunile și închipuirile tale sau pe impetuozitatea ta, ci caută imediat adevărul și află ce le cere Dumnezeu oamenilor. Numai înțelegând intențiile lui Dumnezeu vei găsi o cale de urmat.

Cum se manifestă acțiunea bazată pe propriile sentimente? Cea mai frecventă manifestare este atunci când oamenii îi apără și țin mereu partea celor care au fost amabili cu ei sau de care sunt apropiați. De exemplu, să zicem că prietenul tău este dat în vileag pentru că a făcut ceva rău, iar tu îi iei apărarea spunând: „El nu ar face așa ceva, este o persoană bună! Sigur i s-a înscenat ceva.” Este corectă această afirmație? (Nu.) Asta înseamnă să acționezi și să vorbești pe baza propriilor sentimente. Pentru a da un alt exemplu, să presupunem că intri într-un mic conflict cu cineva și ajungi să îl antipatizezi, iar atunci când acesta spune ceva care este corect și în conformitate cu principiile, tu nu vrei să asculți, ce manifestă acest lucru? (Neacceptarea adevărului.) De ce nu poți accepta adevărul? Tu știi în inima ta că ceea ce a spus este corect, dar pentru că ai o prejudecată față de el, nu vrei să asculți, chiar dacă știi că are dreptate. Ce problemă este aceasta? ( „A fi dominat de propriile sentimente.”) Acest lucru este încărcat cu sentimente. Unii oameni sunt ușor de influențat de preferințele și emoțiile personale. Dacă nu se înțeleg cu cineva, nu vor asculta, indiferent cât de bine sau de corect vorbește acesta. Iar dacă se înțeleg bine cu cineva, sunt dispuși să asculte tot ce are acesta de spus, indiferent dacă este corect sau greșit sau dacă este în acord cu adevărul. Nu cumva asta înseamnă să te lași ușor influențat de preferințele și emoțiile personale? Poate o persoană cu o astfel de fire să vorbească și să acționeze rațional? Poate să accepte adevărul și să se supună acestuia? (Nu.) Faptul că este constrânsă de sentimente și este ușor influențată de emoțiile sale, afectează respectarea principiilor adevărului în acțiunile sale. De asemenea, îi afectează acceptarea și supunerea față de adevăr. Așadar, ce îi afectează capacitatea de a practica și de a se supune adevărului? De ce este constrânsă? De sentimentele și emoțiile sale. Acestea sunt lucrurile care o constrâng și o încătușează. Dacă pui pe primul loc relațiile personale și interesul propriu în locul adevărului, atunci sentimentele te împiedică să accepți adevărul. Prin urmare, nu trebuie să acționezi sau să vorbești în funcție de sentimente. Indiferent dacă relația ta cu cineva este bună sau rea, sau dacă spusele lui sunt plăcute sau severe, atât timp cât ceea ce spune este în concordanță cu adevărul, trebuie să asculți și să accepți. Aceasta este atitudinea de acceptare a adevărului. Dacă tu spui: „Părtășia lui este în acord cu adevărul, iar el are și experiență, dar este prea impertinent și arogant și este dezagreabil și stânjenitor de privit. Așa că, deși are dreptate, nu voi accepta,” ce fel de fire este aceasta? Vorbind concret, este un sentiment. Este un sentiment să abordezi oamenii și lucrurile pe baza propriilor preferințe și emoții, iar toate acestea intră în categoria sentimentelor. Lucrurile care au legătură cu sentimentele aparțin firilor corupte. Toate ființele umane corupte au sentimente și toate sunt constrânse de sentimentele lor în măsuri diferite. Dacă o persoană nu poate accepta adevărul, îi va fi greu să rezolve problema sentimentelor. Unii oameni îi ocrotesc pe conducătorii falși, îi protejează pe antihriști și iau apărarea făcătorilor de rele. În toate aceste cazuri sunt implicate sentimente. Desigur, în unele cazuri, oamenii respectivi acționează în acest fel doar din cauza naturii lor rele. Aceste probleme trebuie să fie discutate frecvent în părtășie, pentru a dobândi claritate asupra lor. Unii oameni pot spune: „Am unele sentimente doar față de familia și prietenii mei, dar nu și față de alții.” Această afirmație nu este corectă. Dacă ceilalți îți fac chiar și o mică favoare, tu vei căpăta sentimente față de ei. Vor exista grade diferite de apropiere și profunzime, dar tot sentimente sunt. Dacă oamenii nu-și clarifică sentimentele, le va fi dificil să practice adevărul și să reușească să se supună lui Dumnezeu.

Să vorbim acum despre noțiuni și închipuiri. Unele noțiuni și închipuiri provin din educația primită în familie, altele din condiționările sociale, iar altele provin din educația școlară. Care sunt manifestările tratării oamenilor și gestionării problemelor conform noțiunilor și închipuirilor cuiva? Să vă dau un exemplu. Să luăm cazul unui om care, după mulți ani de credință în Dumnezeu, este capabil să se lepede de lucruri și să-și îndeplinească îndatoririle cu entuziasm, iar mai târziu este ales conducător. După ce a dobândit acest nou statut, pune și mai multă energie în îndeplinirea îndatoririlor sale și organizează adesea adunări pentru a avea părtășie cu oamenii despre adevăr. Atunci când frații și surorile au probleme, le rezolvă cu promptitudine și toată lumea are o impresie bună despre el. Cu toate acestea, după ce a slujit drept conducător o perioadă de timp, el începe să lucreze pentru a-și păstra statutul și puterea, lăudându-se și fălindu-se cu fiecare ocazie. Cel mai grav este că promovează și cultivă oameni răi care să slujească drept conducători și lucrători. Cel mai detestabil este faptul că reprimă și exclude frații și surorile care urmăresc adevărul. În cele din urmă, pentru că a săvârșit o multitudine de fapte rele și a tulburat lucrarea bisericii, este caracterizat drept antihrist și exclus. La auzul veștii, unii oameni răbufnesc: „Nu se poate așa ceva! Înainte ne înțelegeam foarte bine. Împreună am reușit să răspândim cu succes Evanghelia unui număr destul de mare de oameni. Cum putea să devină un antihrist?” Ei își formează anumite noțiuni față de modul în care casa lui Dumnezeu a gestionat situația, crezând că aceasta a tratat în mod nedrept o persoană bună. Spuneți-Mi, de ce apără ei acest antihrist și se plâng de presupusa nedreptate care i-a fost făcută? Pentru că îl cunosc bine – în trecut, au răspândit Evanghelia împreună. Nu și-au imaginat niciodată că, după ce va deveni conducător, își va da arama pe față, săvârșind tot felul de rele și devenind un antihrist. Ei nu reușesc să accepte ceea ce nu și-au imaginat. Așadar, spuneți-Mi, nu cumva ei privesc acest om pe baza noțiunilor și închipuirilor lor? Ei concluzionează că nu este posibil ca el să fi devenit un antihrist, bazându-se pe impresia vagă pe care o au despre el din trecut. Este acesta un punct de vedere corect? De ce ar gândi în acest fel și ar trage astfel de concluzii? De ce fac aceste remarci iresponsabile și iau aceste decizii neglijente când nu înțeleg realitatea situației? Acesta este un fel de fire. Oamenii abordează și tratează oamenii, evenimentele și lucrurile în funcție de închipuirile lor – ce fel de fire este aceasta? Pe de o parte este aroganță și pe de altă parte intransigență. Ceea ce dezvălui în viața de zi cu zi, fie că este vorba de gândurile și credințele tale, fie de acțiunile tale sau de principiile pe care le respecți în tratarea altor oameni, toate acestea derivă din firile tale corupte și trebuie să le raportezi la adevăr pentru a le compara. Dacă devii confuz atunci când ți se cere să faci asta, este problematic; înseamnă că nu ai deloc o cunoaștere a adevărului. Ce efect are adevărul? (El poate înlătura firile corupte ale unei persoane). Cum le înlătură? Trebuie să raportezi realitatea gândurilor, convingerilor, cuvintelor și acțiunilor tale de zi cu zi la adevăr, pentru a le compara; odată ce constați că se potrivesc, vei putea identifica în ce constau problemele tale. Ce fel de problemă ai dacă nu ești capabil să îți identifici problemele sau dacă nu accepți cuvintele lui Dumnezeu și adevărul și faci remarci iresponsabile bazate pe noțiunile și închipuirile tale? Ai o problemă cu aroganța și lipsa de rațiune, iar acest lucru are legătură cu firea ta coruptă. Doar vorbești cu nepăsare, fără să cunoști faptele, bazându-te pe propriile închipuiri și chiar gândești: „Voi nu-l cunoașteți, dar eu îl cunosc, eu îl înțeleg.” Ce vrei să spui de fapt este că tu poți înțelege mai clar și mai corect decât oricine altcineva. Nu cumva aceasta este aroganță? Nu cumva aceasta este neprihănire de sine? Acest tip de fire se află adânc înlăuntrul tău, așa că întotdeauna vorbești și acționezi pe baza propriilor noțiuni și închipuiri. De exemplu, să zicem că biserica vrea să realizeze un anumit proiect și te întreabă cât ar costa și, fără să înțelegi în mod real situația, tu spui imediat: „Asta vă va costa cel puțin 100 000!” Toți sunt șocați când aud acest lucru, gândindu-se că nu este posibil să coste atât de mult și că sigur exagerezi. Ce consecințe ar putea suferi lucrarea bisericii din cauza firii tale de a vorbi cu nepăsare și de a face remarci iresponsabile? În realitate, nu ar fi nevoie de prea mult pentru a face treaba, însă tu afirmi că ar costa 100 000, nu cumva vorbești în mod iresponsabil? Nu cumva acest lucru dăunează bisericii? Este acesta un mod serios de a vorbi și de a gestiona problemele? Nu, este incredibil de lipsit de seriozitate. Casa lui Dumnezeu nu poate folosi absolut deloc o astfel de persoană în lucrarea sa. Există o lecție de învățat din această situație? Trebuie să înveți să fii sincer și să spui cuvinte adevărate – aceasta este cheia pentru a-ți îndeplini bine datoria. Dacă o persoană este necinstită și face remarci iresponsabile, nu este potrivită pentru a îndeplini îndatoriri și nici nu merită să îndeplinească îndatoriri în casa lui Dumnezeu. Astfel, pentru a-și îndeplini bine datoria, o persoană trebuie să învețe să fie cinstită, să își asume responsabilitatea pentru tot ce spune și să se abțină de la a vorbi iresponsabil, fără să se gândească, și pe baza propriilor închipuiri. O persoană trebuie să aibă un mod corect de a vorbi și cuvintele sale trebuie să fie în concordanță cu faptele. Acesta este un aspect al realității de a fi o persoană cinstită.

V-ați dat cu toții seama că aveți o fire arogantă? (Da, uneori exagerez și spun lucruri lipsite de rațiune. Simt că sunt foarte arogant și că acesta este un aspect al naturii și esenței mele). Odată ce ai recunoscut că ai o fire arogantă, cum ar trebui să o înlături? Nu îți vei putea înlătura firea arogantă doar pentru că ai recunoscut-o și ai admis-o. Pentru a-ți înlătura firea arogantă, trebuie mai întâi să accepți adevărul, să accepți judecata și mustrarea cuvintelor lui Dumnezeu, să ajungi să înțelegi numeroasele moduri în care se manifestă firea ta arogantă, așa cum sunt dezvăluite de cuvintele lui Dumnezeu, și care sunt otrăvurile satanice care le provoacă, și să identifici care sunt falsitățile care te-au amăgit și au dat naștere firii tale arogante. Acestea sunt lucrurile pe care trebuie să ajungi să le înțelegi. În înlăturarea firii tale arogante, ar trebui să iei lucrurile pas cu pas, rezolvând chestiunile pe măsură ce sunt dezvăluite – în acest fel, firea ta arogantă va fi înlăturată treptat. Cea mai frecventă stare observată în rândul celor care trăiesc într-o fire arogantă este tendința lor de a exagera și de a vorbi pe baza propriilor închipuiri – înlăturând mai întâi această stare de a face afirmații exagerate, firea lor arogantă poate fi oarecum ameliorată. Așadar, cum poate fi rezolvată problema afirmațiilor exagerate bazate pe propriile închipuiri? O persoană trebuie mai întâi să discearnă în mod clar ce înseamnă să faci afirmații exagerate bazate pe propriile închipuiri. În primul rând, trebuie să își dea seama: „Cum apar închipuirile? De ce oamenii au în mod constant închipuiri? Pe ce își bazează ei închipuirile? Reprezintă aceste închipuiri realitatea? Sunt aceste închipuiri în concordanță cu adevărul? Apoi, aceasta trebuie să discearnă în mod clar problema afirmațiilor exagerate – trebuie să discearnă de ce și din ce poziție face ea aceste afirmații exagerate și care este scopul pe care intenționează să îl atingă. Odată ce sunt găsite răspunsurile la aceste întrebări și problema este rezolvată conform adevărului, această stare de a face afirmații exagerate pe baza propriilor închipuiri poate fi oarecum înlăturată. Gândește-te, de exemplu, că un conducător îți cere să verifici ceva, dar, pentru că ești ocupat cu altceva, uiți să faci asta. Mai târziu, când conducătorul te întreabă dacă ai făcut-o, tu inventezi pur și simplu ceva, temându-te că vei fi tratat. Ce fel de fire dezvăluie acest lucru? Sunt două tipuri de stări implicate aici: una dintre stări este a vorbi cu nepăsare, bazându-te pe închipuirile tale, iar cealaltă este a inventa ceva pentru că nu ești în stare să găsești un răspuns și îți este teamă că vei fi tratat. Dacă nu vorbești cu nepăsare, spui minciuni, iar dacă nu ești arogant și încrezut, ești înșelător – toate aceste lucruri aduc necazuri și trebuie analizate. Când vorbești și acționezi, de îndată ce îți dai seama că ești pe cale să-ți dezvălui firea coruptă, trebuie să te abții și să te rogi lui Dumnezeu în inima ta. Așadar, cum ar trebui să acționezi pentru a fi în conformitate cu principiile adevărului? Acest lucru se referă la practica unei persoane. (Să vorbesc sincer și să spun doar ceea ce știu.) Acest lucru este corect. Dacă nu cunoști răspunsul, ar trebui să spui: „Nu cunosc această chestiune, nu am verificat încă.” Să presupunem că gândești: „Ce ar trebui să fac dacă mă întreabă conducătorul meu de ce nu am verificat această problemă încă și mă tratează?” Spuneți-Mi, cum ar trebui să practicați în această situație? (Dacă nu am verificat problema, ar trebui pur și simplu s-o spunem. Nu ar trebui să mințim doar pentru că ne este teamă că vom fi tratați). Așa este. Dacă doriți să mințiți, să păcăliți oamenii sau să vorbiți contrar faptelor doar pentru că vă este teamă că veți fi tratați, atunci ar trebui să vă rugați lui Dumnezeu, să reflectați asupra voastră și să practicați a fi persoane cinstite. În acest fel, problema voastră de a vorbi pe baza închipuirilor voastre se va diminua. Însă, nu este suficient doar să rezolvați această problemă de a vorbi pe baza închipuirilor voastre – trebuie să dobândiți o înțelegere și mai profundă despre voi înșivă. Nu trebuie doar să vă recunoașteți firile corupte, ci trebuie să vă înțelegeți și natura satanică și sursa aroganței voastre. Dacă reușiți să faceți acest lucru, firea voastră arogantă va fi pe jumătate înlăturată. Cel puțin, nu veți deveni aroganți și veți fi mai umili în modul în care acționați. Dacă puteți să faceți un pas mai departe și să vă rezolvați problema de a spune minciuni și de a-i păcăli pe ceilalți, dacă puteți să vorbiți conform adevărului și faptelor, dacă puteți să fiți persoane cinstite și să spuneți ceea ce aveți în minte, veți trăi întrucâtva asemănarea umană. Măcar veți vorbi și veți acționa într-un mod mai rațional. Acest lucru arată că, atât timp cât oamenii urmăresc adevărul, se supun lucrării lui Dumnezeu și se roagă și se bizuie pe El, ei vor fi pe deplin capabili să se lepede de firile lor corupte. Cei care au o fire arogantă fac adesea afirmații exagerate, crezând mereu că sunt mai buni decât ceilalți; ei consideră că sunt figuri mărețe și impunătoare și că toți ceilalți sunt mai prejos decât ei, vorbind și acționând după bunul lor plac. Dacă, de asemenea, sunt capabili să folosească orice mijloace necesare pentru a-și atinge scopurile, recurgând frecvent la minciună și înșelându-i pe ceilalți, atunci aceste persoane nu sunt doar arogante și îngâmfate, ci au și o fire înșelătoare. Înlăturarea unei firi arogante și îngâmfate depinde în primul rând de cunoașterea propriei naturi și esențe și de a vedea că ai devenit arogant și îngâmfat din cauza faptului că ai fost prea profund corupt și ai trăit ca diavolul Satana. Când veți putea vedea clar această chestiune, veți simți că, pe cât de arogant este cineva, pe atât de satanic este. În schimb, experimentând piedici și eșecuri, veți deveni mult mai manierați. Este mai ușor să înlături o fire arogantă sau o fire înșelătoare? De fapt, niciuna dintre ele nu este ușor de înlăturat, dar, în comparație cu o fire înșelătoare, o fire arogantă este puțin mai ușor de înlăturat. Înlăturarea unei firi înșelătoare va fi mult mai dificilă. Acest lucru este cauzat de faptul că persoanele înșelătoare sunt atât de încărcate de motive și intenții rele încât conștiința și rațiunea lor nu reușesc să le înfrâneze. Aceasta este o problemă legată de natura și esența lor. Cu toate acestea, indiferent cât de dificil ar fi, dacă cineva dorește să își înlăture firea înșelătoare, trebuie să înceapă prin a practica a fi o persoană cinstită. În cele din urmă, cel mai simplu mod de a practica a fi o persoană cinstită este de a spune pur și simplu lucrurile așa cum sunt, de a rosti cuvinte cinstite și de a vorbi în conformitate cu faptele. Așa cum a spus Domnul Isus: „Vorbirea voastră să fie astfel: «Da» să fie «Da» și «Nu» să fie «Nu»” (Matei 5:37). A fi o persoană cinstită necesită practicarea conform acestui principiu – după ce veți exersa în acest sens timp de câțiva ani, cu siguranță veți observa rezultate. Cum practicați acum a fi persoane cinstite? (Nu denaturez ceea ce spun și nu îi păcălesc pe ceilalți). Ce înseamnă „a nu fi vag”? Înseamnă să nu minți sau să nu nutrești intenții și scopuri personale în ceea ce spui. Dacă nutrești înșelăciune sau intenții și scopuri personale, atunci minciunile vor ieși la iveală în mod natural. Dacă în sinea ta nu există înșelăciune, intenții sau scopuri personale, atunci ceea ce spui nu va fi vag și nici nu va conține vreo minciună; când spui „da”, va însemna „da”, iar când spui „nu”, va însemna „nu”. A-ți purifica în primul rând inima este cel mai important pas. Odată ce inima ta este purificată, toate problemele aroganței și minciunilor tale înșelătoare vor fi rezolvate. Pentru a fi o persoană cinstită, trebuie să-ți curăți inima de aceste denaturări; după ce ai făcut acest lucru, va fi ușor să fii o persoană cinstită. Este complicat să fii o persoană cinstită? Nu, nu este. Indiferent care este starea ta interioară sau ce firi corupte ai putea avea, ar trebui să practici adevărul de a fi o persoană cinstită. Trebuie mai întâi să rezolvi problema faptului că spui minciuni – acest lucru este cel mai important. În primul rând, când vorbești, ar trebui să practici a spune ceea ce gândești, să spui cuvinte adevărate, să spui lucrurilor pe nume și să te abții complet de la minciună; nu ar trebui să spui nici măcar cuvinte denaturate și ar trebui să te asiguri că tot ce spui pe parcursul zilei este adevărat și cinstit. Procedând astfel, practici adevărul și practici a fi o persoană cinstită. De constatați că minciuna sau cuvintele denaturate se revarsă din tine, reflectează prompt asupra ta și disecă și conștientizează motivele pentru care minți și ce îți poruncește să minți. Apoi, pe baza cuvintelor lui Dumnezeu, disecă această problemă fundamentală și esențială. Odată ce vei dobândi claritate cu privire la cauza principală a minciunilor tale, vei fi capabil să te revolți împotriva acestei firi satanice din discursul și acțiunile tale. Nu vei mai recurge la minciuni atunci când te vei confrunta cu situații similare și vei putea să vorbești conform faptelor și să nu te mai implici în discursuri înșelătoare. În acest fel, spiritul tău va fi liber și eliberat și vei putea trăi înaintea lui Dumnezeu. Dacă ești capabil să trăiești conform cuvintelor lui Dumnezeu, trăiești în lumină. Însă, dacă te implici în mod constant în înșelăciune, uneltiri și intrigi, ascunzându-te mereu ca un hoț în colțuri întunecate și gestionându-ți problemele în secret, atunci nu vei îndrăzni să trăiești înaintea lui Dumnezeu. Pentru că ai motive ascunse, vrei mereu să-i păcălești pe ceilalți pentru a-ți atinge propriile scopuri și nutrești prea multe lucruri rușinoase și îngrozitoare în inima ta, încerci în mod constant să le ascunzi și să le disimulezi, să le împachetezi și să le maschezi, dar nu poți ascunde aceste lucruri la nesfârșit. Mai devreme sau mai târziu, ele vor ieși la lumină. O persoană care are motive ascunse este incapabilă să trăiască în lumină. Dacă nu practică auto-reflecția, analizându-se și destăinuindu-se, nu va putea să se elibereze de controlul și de robia firilor sale corupte. Va rămâne prinsă într-o viață de păcat, incapabilă să se elibereze. În cele din urmă, în orice situație, trebuie să nu minți. Dacă știi că e greșit să minți și nu este în concordanță cu adevărul, dar insiști să minți și să îi păcălești pe ceilalți, chiar inventând lucruri pentru a ascunde faptele și realitatea situației, pentru a înșela oamenii, atunci te implici în mod intenționat în fărădelegi. O astfel de persoană nu poate obține mântuirea. Dumnezeu le dăruiește oamenilor adevărul, dar dacă oamenii pot accepta și practica adevărul este, până la urmă, treaba lor. Cei care sunt capabili să accepte adevărul pot obține mântuirea, iar cei care nu sunt capabili să accepte adevărul și nu îl practică nu pot. Mulți oameni sunt conștienți de faptul că trăiesc în firile lor corupte și recunosc faptul că cei care trăiesc conform firilor satanice nu se aseamănă nici cu oamenii, nici cu demonii, nereușind să trăiască asemănarea umană normală. Ei sunt dispuși să practice adevărul, dar constată că sunt incapabili să facă acest lucru, simțindu-se pur și simplu neputincioși. Într-o astfel de situație, o persoană poate doar să se roage lui Dumnezeu și să se bizuie pe El. Dacă oamenii nu cooperează deloc, Dumnezeu nu va lucra în ei. Cei care realmente iubesc adevărul cu siguranță își vor detesta firea înșelătoare, orice fel de intenții personale, precum și minciunile și înșelăciunile. Ei preferă să sufere pierderi vorbind sincer decât să recurgă la minciună. Ei ar alege să vorbească sincer, chiar dacă acest lucru duce la judecată și condamnare, decât să își prelungească o existență josnică spunând minciuni. Cei care pot disprețui firile satanice în acest fel sunt în mod firesc capabili să se lepede de trup, să practice adevărul și să reușească să devină oameni cinstiți.

Cum decurge acum experiența voastră de a fi oameni cinstiți? Ați obținut câteva rezultate? (Uneori practic cinstea, dar alteori uit.) Puteți uita să practicați adevărul? Dacă puteți uita, ce fel de problemă ilustrează acest lucru? Iubiți adevărul sau nu? Dacă nu iubiți adevărul, vă va fi dificil să intrați în realitatea adevărului. Trebuie să luați în serios practicarea adevărului și practicarea faptului de a fi o persoană cinstită. Ar trebui să vă gândiți frecvent cum să fiți persoane cinstite și bunul simț pe care se cuvine să îl aveți. Dumnezeu cere ca oamenii să fie cinstiți, iar ei ar trebui să urmărească cinstea ca pe o chestiune de maximă importanță. Ar trebui să le fie clar și să înțeleagă ce adevăruri trebuie să stăpânească și în ce realități trebuie să intre pentru a fi persoane cinstite și pentru a trăi asemeni lui Petru și trebuie să găsească o cale de practică. Numai atunci vor avea vreo speranță de a deveni persoane cinstite pe care Dumnezeu le iubește. Dacă disprețuiești persoanele cinstite, pe cei care vorbesc sincer, mai ales pe cei care pot accepta și urmări adevărul, dacă ai mereu dispreț față de astfel de persoane, atunci nu ești o figură pozitivă și faci parte din categoria persoanelor rele. Dacă îi desconsideri pe cei care își îndeplinesc cu loialitate îndatoririle și pe cei care sunt dispuși să plătească un preț pentru a practica adevărul, atunci ai devenit o figură negativă, nefiind nicidecum una pozitivă. Întrebarea dacă o persoană poate obține mântuirea are legătură cu măsura în care aceasta este sau nu o figură pozitivă. Factorul cheie pentru a determina dacă cineva este o figură pozitivă constă în aspirațiile sale și în preferințele pe care le are în inima sa. Trebuie să faci distincția între lucrurile pozitive și cele negative, să fii capabil să stabilești limite clare, să iei atitudinea corectă și să te situezi de partea lui Dumnezeu și a adevărului. Dacă reușești să faci acest lucru, mentalitatea ta va fi complet normală și vei fi o persoană cu conștiință și rațiune. Dacă îi desconsideri mereu pe cei care urmăresc adevărul, care sunt dispuși să plătească un preț și care se sacrifică sincer pentru Dumnezeu, atunci te situezi de partea Satanei și ești o figură negativă. Unii oameni îi disprețuiesc pe oamenii cinstiți și îi desconsideră. Ei întotdeauna au multă stimă pentru cei care sunt elocvenți, manipulatori și pricepuți în a-i înșela pe ceilalți cu vorbe pompoase, precum și pentru cei care țin predici mărețe din poziții înalte. Dacă acesta este cazul tău, nu vei putea fi o persoană cinstită. În schimb, îi vei imita pe farisei și vei fi incapabil să pornești pe calea cea bună a urmăririi adevărului. Vei face parte din categoria fariseilor ipocriți. Oamenii urmăresc ceea ce preferă și doresc. Ce vă doriți în acest moment în inimile voastre? Mi-e teamă că nici măcar vouă nu vă este clar ce vă doriți. Obiectele iubirii și urii voastre nu sunt clar diferențiate și nu știți în ce privințe ați trecut de partea Satanei. Uneori, cuvintele voastre pot fi în concordanță cu adevărul, dar, de îndată ce acționați, vă abateți de la adevăr. Asta arată că, fără adevăr, nu puteți rămâne neclintiți și ezitați în permanență, înclinându-vă uneori la stânga, alteori la dreapta. Imediat ce terminați de ascultat predicile, pare că înțelegeți adevărul și sunteți dispuși să mergeți pe calea cea bună. Însă, după un timp, întunericul se instalează înlăuntrul vostru și vă abateți din nou de la cale. Pot astfel de oameni să aleagă calea cea bună? Chiar dacă o pot alege, nu pot pune piciorul pe ea pentru că se află într-o stare anormală. Ei nu înțeleg niciun adevăr și sunt oameni confuzi, care se învârt toată ziua năuciți. Ei pot spune că le plac oamenii buni, dar ori de câte ori întâmpină probleme, îi desconsideră. Pot pretinde că le place să fie cinstiți, dar când li se întâmplă ceva, se comportă înșelător. Ei urmează pe oricine îi conduce, fie că este bun sau rău – poate Dumnezeu să desăvârșească astfel de oameni? Categoric nu, deoarece sunt departe de a îndeplini cerințele necesare. Oricine îi desconsideră pe oamenii buni, pe cei cinstiți, pe cei care își îndeplinesc cu sârguință îndatoririle și pe cei care urmăresc adevărul și sunt dispuși să plătească un preț și să sufere pentru el, nu este un om bun. Acesta este lipsit chiar și de cea mai mică conștiință și rațiune și este incapabil să obțină mântuirea. Oamenilor cu o inimă bună și cu dragoste pentru adevăr le plac lucrurile pozitive și se bucură de interacțiunea cu oameni pozitivi, ceea ce le aduce multe beneficii. Pe de altă parte, cei care nu au dragoste pentru lucrurile pozitive sau pentru oamenii pozitivi nu vor obține adevărul, chiar dacă ei cred în Dumnezeu. Acest lucru se întâmplă pentru că inimile lor nu iubesc adevărul și nu îl vor urmări. Ei nu vor putea să dobândească adevărul, chiar dacă vor dori acest lucru.

Tocmai am avut părtășie despre două puncte: despre sentimente și noțiuni și despre închipuiri. Mai există un punct (impetuozitatea) care este, de asemenea, o manifestare a firii corupte a omului. Toți oamenii corupți sunt impetuoși. Ce comportamente sunt manifestări ale impetuozității? Există elemente ale sentimentelor și emoțiilor în impetuozitate? Dar aroganța și neprihănirea de sine? Impetuozitatea include toate aceste elemente – toate acestea au legătură cu firea omului. Dar „Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte”, este acesta un exemplu de impetuozitate? „Dacă tu ești rău cu mine, te voi trăda și eu” și „îți plătesc cu aceeași monedă”, sunt acestea exemple de impetuozitate? (Da.) La ce alte exemple vă puteți gândi? („Nu vom ataca decât dacă suntem atacați; dacă suntem atacați cu siguranță vom contraataca”) Toate acestea sunt exemple de impetuozitate. Oamenii nu devin impetuoși doar atunci când sunt furioși, ci adesea dau dovadă de impetuozitate chiar și atunci când nu sunt furioși. De exemplu, oamenii trăiesc în conformitate cu firile lor satanice și deseori vor să îi mustre pe cei care vorbesc într-un mod pe care ei îl consideră neplăcut sau care acționează într-un mod care este dezagreabil pentru ei și vor să se răzbune pe cei care acționează într-un mod care îi dezavantajează. Nu cumva aceasta este impetuozitate? (Ba da.) La ce alte exemple de impetuozitate vă mai puteți gândi? (Când vorbești sau îi mustri pe ceilalți, având un statut.) Atunci când o persoană se folosește de avantajul pe care i-l oferă statutul său pentru a face ceea ce preferă sau pentru a-și descărca furia pe alții, mustrându-i, și acestea sunt tot forme de impetuozitate. De fapt, oamenii dezvăluie destul de des impetuozitatea. Cele mai multe cazuri în care cuvintele și acțiunile oamenilor nu sunt în concordanță cu adevărul apar din cauza egoismului, dorințelor, resentimentelor, urii și mâniei lor – toate aceste lucruri provin din impetuozitate. Dezvăluirile de impetuozitate nu provin doar din ură, mânie sau răzbunare, iar o varietate mare de lucruri ating acest aspect, dar astăzi nu vom intra în amănunte. Toți oamenii corupți sunt impetuoși, iar această impetuozitate provine din firile lor satanice; impetuozitatea nu este în concordanță cu rațiunea umanității normale, cu atât mai puțin cu adevărul, așa că este o impetuozitate să acționezi conform propriilor firi corupte. Nu cumva a răsplăti răul cu rău este o formă de impetuozitate? (Ba da.) Dar a răsplăti binele cu rău? Și aceasta este tot impetuozitate. Dar a fi atât de furios încât să ți se zbârlească părul în cap? Și aceasta este tot impetuozitate. Impetuozitatea este doar răspunsul irațional la problemele cu care te confrunți, gândind: „Indiferent de situație, acum îmi voi descărca nemulțumirile personale. Indiferent de consecințe, de principii sau de cine este ținta furiei mele, trebuie să mă descarc mai întâi” – aceasta este impetuozitate. În ultimă instanță, ce anume este impetuozitatea? Este o fire coruptă, este o fire satanică și o lipsă totală de raționalitate. Impetuozitatea este un fel de sălbăticie, esența ei este o izbucnire a naturii animalice și îi lipsește chiar și cel mai mic simț al umanității normale. O manifestare a lipsei de rațiune presupune pierderea discernământului și a stăpânirii de sine, precum și incapacitatea de a te abține și de a te controla. Aceasta este impetuozitatea.

Pentru a-ți schimba firea, cel mai important lucru pe care trebuie să fii capabil să-l faci este să recunoști modul în care firile tale corupte se manifestă în primul rând ținând cont de cuvintele lui Dumnezeu și să devii conștient de ceea ce gândești și de starea ta atunci când îți dezvălui firea coruptă. În multe cazuri, fiecare stare care apare la o persoană apare din cauza unei firi corupte – în unele cazuri, o fire coruptă poate provoca mai multe stări diferite în circumstanțe diferite. Tu trebuie să fii capabil să discerni toate acestea. Nu este suficient să fi dobândit doar un pic de înțelegere în urma discernământului tău, trebuie să fii capabil și să analizezi și să știi unde se află rădăcina problemei tale, în ce circumstanțe se manifestă firile tale corupte și ce fel de problemă este. După ce vei ajunge să înțelegi toate acestea în mod clar, vei ști care este calea potrivită de practică. Vei fi capabil să practici ceva doar pentru că știi cum se cuvine să-l practici? (Nu.) De ce? Pentru că ai firi corupte. Dacă o fire coruptă împiedică o persoană să practice adevărul, aceasta trebuie să caute adevărul, să accepte să fie tratată și emondată de Dumnezeu, să accepte judecata și mustrarea Sa și să își înlăture firea coruptă. Dacă face aceste lucruri, îi va deveni ușor să practice adevărul. Abilitatea unei persoane de a practica adevărul înseamnă că aceasta a reușit să se transforme? Nu. Doar pentru că o persoană a înlăturat o fire coruptă într-o chestiune, nu înseamnă că aceasta nu va apărea din nou. Ea va continua să apară, tulburând și împiedicând persoana respectivă să practice adevărul, în aceste circumstanțe, ea trebuind să caute în continuare adevărul pentru a înlătura această fire coruptă. O persoană poate înlătura o fire coruptă într-o chestiune, dar după un timp, este posibil ca o altă fire coruptă să apară într-o altă situație și să o împiedice să practice adevărul. Care este problema aici? Acest lucru arată că firile corupte sunt adânc înrădăcinate în oameni și că aceștia trebuie să continue să caute adevărul și să găsească răspunsuri la problemele lor în cuvintele lui Dumnezeu. Numai înlăturându-și în mod repetat firile corupte, acestea vor începe să dispară treptat. Nicio fire coruptă nu poate fi înlăturată dintr-o dată – nu așa merg lucrurile – trebuie mai întâi să ajungi să înțelegi adevărul și să înveți să discerni. Trebuie să te întrebi: „Mă aflu acum într-o stare greșită, cum a apărut această stare? De ce ar apărea acest tip de stare înlăuntrul meu? Cum dau cuvintele lui Dumnezeu în vileag această stare? Ce fire coruptă a cauzat această stare?” Trebuie să reflectezi la aceste întrebări pentru a dobândi înțelegere și să le discerni clar. Odată ce vei avea o înțelegere a firilor tale corupte, vei putea să te lepezi de ele. În acest fel, piedicile din calea practicării adevărului îți vor dispărea treptat și îți va fi mai ușor să pui adevărul în practică. Să mergi pe calea urmăririi adevărului înseamnă să îți înlături permanent firile corupte în acest mod. Calea practicării adevărului se va lărgi și se va deschide treptat, iar obstacolele din calea acestuia vor fi mai puține; vei fi capabil să practici toate aspectele diferite ale adevărului și vei dezvălui tot mai puține firi corupte. Totuși, acest lucru nu înseamnă că ai scăpat complet și pe deplin de firile corupte. Este posibil ca în circumstanțe speciale să mai dezvălui întrucâtva o fire coruptă, dar acestea nu vor mai putea să te împiedice să practici adevărul. Aceasta este o schimbare într-o direcție bună. Calea intrării în viață este lungă, cu alte cuvinte, calea de urmărire a adevărului este lungă. În viața noastră reală, putem vedea cu toții cum un singur tip de fire coruptă poate duce la o mare varietate de stări în circumstanțe diferite. Indiferent dacă la exterior aceste stări par a fi corecte sau greșite, pozitive sau negative și potrivnice, toate acestea pot prelua controlul asupra unei persoane pentru o perioadă de timp, pot influența modul în care aceasta vorbește și acționează și pot avea un impact asupra opiniilor sale despre lucruri și asupra modului în care tratează oamenii. Așadar, cum apar aceste stări? În realitate, toate acestea apar din cauza naturii satanice și a firilor corupte ale oamenilor. La exterior, se pare că oamenii sunt influențați de stări, dar, în esență, firile lor corupte sunt cele care îi controlează. În consecință, toți oamenii trăiesc în conformitate cu natura lor satanică interioară și cu firile lor corupte, ceea ce îi determină să încalce adevărul și să se împotrivească lui Dumnezeu. Dacă nu folosești adevărul pentru a-ți înlătura firile corupte și pentru a-ți schimba stările greșite, nu vei putea să te eliberezi de constrângerile și cătușele firii tale satanice. De exemplu, să spunem că ești conducător și că există un om în biserică care este potrivit pentru o anumită datorie, dar nu vrei să îl folosești pentru că îl desconsideri. Tu știi că acesta nu este un mod corect de a trata oamenii, deci cum ar trebui să rezolvi această problemă? Trebuie să reflectezi: „De ce mă comport în acest fel? De ce îl tratez nedrept? Ce anume exercită o influență asupra mea?” Nu cumva cest lucru conține detalii specifice? Care este problema în acest caz în care tu nu vrei să tratezi acest om în mod corect? Acest lucru este cauzat de prejudecățile, preferințele și antipatiile tale. Oamenii au firi arogante, așa că aceste lucruri pot apărea înlăuntrul lor. De aceea, acest lucru este cauzat, fără îndoială, de firea ta arogantă. Firea ta arogantă a făcut ca aceste stări să apară înlăuntrul tău: să desconsideri acest om în inima ta, să nu vrei să spui nimic bun despre el sau să îl evaluezi într-un mod corect și drept și să nu vrei să îl selectezi pentru o datorie chiar dacă este potrivit pentru ea – toate acestea sunt consecințe aduse de firea ta arogantă. Oamenii au firi arogante, așa că ascund întuneric în inimile lor, viziunea lor este distorsionată, iar opiniile lor asupra problemelor sunt părtinitoare. Aceste probleme trebuie rezolvate prin reflecție și prin cunoașterea de sine. Dacă tu ai o viziune și o înțelegere clară a stărilor și firilor tale corupte și poți apoi să cauți adevărul pentru a le înlătura și să tratezi oamenii conform principiilor adevărului, vei putea să îți schimbi prejudecățile față de oameni și opiniile tale greșite despre aceștia și vei ajunge să îi tratezi corect. Așadar, cum le poți schimba? Trebuie să vii înaintea lui Dumnezeu să te rogi și să cauți adevărul, să vezi esența acestor probleme și să obții o înțelegere a voii lui Dumnezeu. Trebuie să ai dorința de a coopera și de a te lepăda de sine. Trebuie să îți spui: „De acum înainte nu voi mai acționa în acest fel. Calibrul lui poate fi un pic mai slab, dar trebuie să îl tratez așa cum ar trebui să fie tratat. Dacă este potrivit pentru a îndeplini această datorie, atunci ar trebui să i-o încredințez. Dacă am o relație bună cu altcineva, dar acea persoană nu este potrivită pentru această sarcină, nu o voi folosi. Îl voi folosi pe el în schimb.” Oare nu s-a schimbat această stare? Nu este aceasta o formă de practică? Este o formă de practică. Așadar, cum ai reușit să practici în acest mod? Dacă nu ai fi cooperat și dacă nu te-ai fi lepădat de intențiile tale subiective, ai fi fost capabil să obții acest rezultat? Sigur că nu. Astfel, cooperarea oamenilor este crucială. Trebuie să cooperezi cu adevărat – adică trebuie să te străduiești pentru adevăr și pentru cerințele lui Dumnezeu. Dacă nu alegi să acționezi în acest fel, dacă nu te străduiești pentru adevăr, atunci nu cooperezi. Adevărata cooperare este supunerea absolută față de adevăr. Numai având o atitudine și o hotărâre de a te supune adevărului, te poți lepăda de intențiile, preferințele și raționamentele tale personale. În acest fel, starea ta greșită poate fi schimbată. A trata oamenii în mod corect înseamnă a fi capabil să accepți și să te supui atunci când altcineva vorbește corect și în conformitate cu adevărul, indiferent de situația în care se află acea persoană. Dacă ai mereu prejudecăți față de o persoană și o desconsideri și nu vrei să vorbești mult cu ea chiar și după ce ai folosit-o, continuând să o desconsideri în inima ta, starea ta nefiind complet schimbată, acest lucru arată că rădăcina putredă a firii tale corupte se află încă înlăuntrul tău. O singură stare mică, neînsemnată, îți poate provoca foarte multă suferință – este aceasta o problemă legată de firea ta? Aceasta este o problemă legată de natura și esența omului. Trebuie să schimbi această stare greșită. Nu ar trebui să delimitezi această persoană doar pentru că ai constatat că are anumite puncte slabe – cu siguranță că are și anumite merite și puncte forte, iar tu trebuie să ai mai multă părtășie cu ea și să încerci să o înțelegi mai bine. Atunci când îi vei vedea punctele forte și vei descoperi că, de fapt, este potrivită pentru datoria respectivă, treptat vei putea deveni conștient de josnicia și de infamia ta și îți vei da seama că încredințarea acestei datorii și tratarea ei în acest fel este corectă și în conformitate cu adevărul. Atunci, te vei simți mai liniștit. Când această persoană va fi adusă în discuție, te vei simți împăcat în conștiința ta că nu L-ai dezamăgit pe Dumnezeu și că ai practicat adevărul. Cu timpul, opinia ta despre această persoană se va schimba. Cum sunt realizate toate acestea? Dumnezeu este cel care face acest lucru – adevărul lucrează în tine puțin câte puțin, iar acest lucru îți transformă și îți schimbă starea. Totuși, acesta este doar începutul. Când întâlnești iarăși aceeași problemă, nu vei fi în mod necesar capabil să folosești aceleași metode pe care le-ai folosit cu omul precedent pentru a te ocupa de acea problemă. S-ar putea să fie în joc alte stări diferite, s-ar putea ca mediul să fie diferit sau s-ar putea ca oamenii, chestiunile și lucrurile să fie diferite, testând măsura în care iubești adevărul și hotărârea ta de a-ți lepăda propria fire coruptă și voia. Acestea sunt încercările lui Dumnezeu. În toate relațiile tale cu ceilalți, în orice moment și oricine ar fi, indiferent dacă relația ta cu ei este bună sau rea, indiferent dacă îți sunt apropiați sau nu, indiferent dacă te lingușesc sau nu și indiferent de calibrul pe care îl au – când îi poți trata drept și corect, starea ta se va fi schimbat cu totul. Când modul în care îi tratezi pe ceilalți nu se bazează pe închipuirile și sentimentele tale sau pe temperamentul tău vulcanic, vei fi câștigat acest aspect al adevărului. Nu ai reușit deocamdată. Toate diferitele firi corupte din lăuntrul tău încă îți controlează comportamentul, mintea și modul în care gândești. Aceste lucruri din lăuntrul tău au devenit deja natura ta care te controlează, iar adevărul nu a devenit încă viața ta. Pur și simplu ai un comportament bun, dar în spatele acestui comportament bun, toate diferitele stări și gânduri pe care le dezvălui și pe care le nutrești în inima ta provin din firile tale corupte și sunt în dezacord cu adevărul. Atunci când toate aceste stări și gândurile tale vor deveni raționale și conforme principiilor și adevărului, firile tale corupte nu îți vor mai putea controla gândurile sau comportamentul – atunci firea ta se va fi schimbat cu adevărat. Nu vei mai fi nevoit să te lepezi de firile tale corupte sau să te abții. Pur și simplu vei putea acționa direct, conform principiilor adevărului. Vei crede că asta este exact ceea ce se cuvine să faci și vei considera că practicarea adevărului nu este deloc obositoare. Când se va întâmpla acest lucru, adevărul va fi devenit viața ta. Niciunul dintre voi nu a reușit încă, trebuie să vă continuați urmărirea o perioadă. Nu este de ajuns să înțelegeți doar un pic de doctrină și să aveți un pic de entuziasm; statura voastră este încă prea mică. Trebuie să fiți capabili să experimentați cuvintele lui Dumnezeu, să practicați adevărul și să vorbiți despre mărturia voastră experiențială și despre adevărata voastră înțelegere – atunci veți avea realitatea. Asta înseamnă să ai o statură adevărată. În acest moment, majoritatea oamenilor sunt incapabili să fie mărturie – experiența lor este încă prea superficială, ei trebuind să citească mai mult din cuvintele lui Dumnezeu, să asculte mai multe predici și să studieze mai multe imnuri. După ce vor experimenta multe lucruri, ei vor dobândi o înțelegere adevărată a cuvintelor lui Dumnezeu și vor simți că ele sunt extrem de practice, că îi pot servi omului drept viață, că sunt pe deplin în măsură să îi facă pe oameni să trăiască adevărata asemănare umană și că pot fi folosite ca răspuns la tot felul de încercări ale Satanei. Numai oamenii care dobândesc această înțelegere au statură și au devenit cu adevărat aleșii lui Dumnezeu. Mulți oameni sunt incapabili să aibă părtășie despre adevăr sau să vorbească despre mărturia lor experiențială. Acest lucru se întâmplă pentru că adevărul nu a devenit încă viața lor și, ca urmare, ei trăiesc vieți obositoare și jalnice, trăiesc în tot felul de urâțenii, iar viețile lor sunt tragice. Ce le aduc oamenilor firile corupte? Ele aduc suferință, ură, resentimente, negativitate, precum și aroganță, neprihănire de sine, minciună, înșelăciune, falsitate și convingerea că unul este superior tuturor celorlalți. Uneori, ele îi determină pe oameni să se resemneze în lipsa de speranță, să vorbească cu raționamente false și să se împotrivească. Alteori îi determină pe oameni să se gândească la cât de jalnici, la cât de singuri și lipsiți de sprijin sunt și să afișeze o asemănare tristă și deplorabilă. Oamenii cred în Dumnezeu mulți ani, dar tot nu înțeleg adevărul, doar vorbesc fără noimă și spun că sunt singuri și nesprijiniți. Dumnezeu este adevărul, El este sprijinul omului, dar oamenii nu se sprijină pe El, se îndepărtează de El, îl urmează pe Satana și trăiesc în conformitate cu filosofii satanice. Nu cumva astfel de oameni sunt foarte confuzi? Toți oamenii care nu urmăresc adevărul sunt așa. Cei care înțeleg adevărul devin tot mai apropiați de Dumnezeu – dacă tu nu înțelegi și nu ai dobândit nici măcar o fărâmă din adevăr, atunci ești foarte departe de Dumnezeu și s-ar putea să nu ai nici măcar o relație normală cu El. Dacă înțelegi adevărul și îl poți practica, el devenind viața din lăuntrul tău, atunci Dumnezeu este în inima ta. Dacă nu înțelegi adevărul și nu ai reușit să îl obții și nici nu poți practica adevărul, atunci Dumnezeu nu este Dumnezeul tău și nu sălășluiește în tine. Dacă adevărul nu este stăpânul tău și nu dictează totul în ceea ce te privește, atunci înseamnă că nici Dumnezeu nu dictează totul în ceea ce te privește. Înseamnă că tu nu te-ai dăruit lui Dumnezeu și că ești în continuare cel care ia deciziile. Cine decide de fapt atunci când tu ei decizii? Firile tale corupte; adevărul nu este în control. Atunci când nu va mai trebui să îți frămânți mintea gândindu-te la cuvintele, acțiunile, comportamentul, modul în care tratezi problemele, la modul în care îți îndeplinești datoria, la modul în care tratezi oamenii și chiar la viața ta de zi cu zi, la ceea ce mănânci și la modul în care te îmbraci, atunci când vei putea să-ți gestionezi toate problemele conform cuvintelor lui Dumnezeu și principiilor adevărului, atunci vei trăi o adevărată asemănare umană și vei fi obținut adevărul.

În acest moment, practicarea adevărului este o chestiune de primă importanță și oricine nu practică adevărul este ignorant și nesăbuit. Cei care nu practică adevărul sunt incapabili să experimenteze lucrarea lui Dumnezeu – ei cred că trebuie doar să crezi în Dumnezeu pentru a obține binecuvântări și că nu este nevoie să practici adevărul și să plătești un preț. Există mulți oameni de acest fel în lumea religioasă. În casa lui Dumnezeu, cei mai mulți oameni cunosc modul în care Dumnezeu își desfășoară lucrarea și mântuiește omenirea, precum și intențiile și cerințele lui Dumnezeu pentru oameni. În casa lui Dumnezeu sunt tot mai puțini oameni care nu practică adevărul. În acest moment, voi toți înțelegeți, din punct de vedere doctrinar, că puteți realiza transformarea firii și obține mântuirea doar urmărind și practicând adevărul, dar sunteți încă puțin confuzi când vine vorba de calea de practicare a adevărului și de intrare în realitatea adevărului. Drept urmare, intrarea în viață se derulează lent. Practicarea adevărului este cheia pentru a intra în realitatea adevărului – a fi incapabil să practici adevărul este o mare problemă. Mai predicați cu toții cuvintele și expresiile doctrinare? (Da.) Atunci, după ce ați făcut asta, puteți pune în practică aceste cuvinte și expresii doctrinare? Dacă nu le puteți pune în practică, acest lucru demonstrează că voi încă nu înțelegeți adevărul, ci doar doctrinele, și că încă nu aveți realitatea adevărului. Unii oameni știu că ar trebui să fie cinstiți, dar nu se pot elibera de constrângerile minciunii și ale tertipurilor. Unii oameni pretind că sunt dispuși să se supună lui Dumnezeu, dar atunci când sunt emondați și tratați nu sunt capabili să se supună. Alți oameni vorbesc despre doctrine într-un mod care sună corect și dau impresia că au realitatea adevărului, dar nu au o cunoaștere de sine adevărată. Alți oameni cred că sunt foarte spirituali pentru că sunt capabili să vorbească despre teoria spirituală, dar nu sunt capabili de o cunoaștere de sine reală și le lipsește adevărata supunere, fie în îndatoririle lor, fie atunci când gestionează problemele. Ce se află la baza tuturor acestor probleme? Faptul că sunt incapabili să accepte adevărul. Dacă un credincios în Dumnezeu nu acceptă adevărul, crede acesta cu adevărat în El? Dacă nu poate accepta adevărul, nu va fi capabil să își rezolve niciuna dintre probleme. Doar cei care acceptă adevărul sunt capabili să îl pună în practică și să ajungă să se cunoască. Indiferent câte cuvinte și expresii doctrinare poate recita cineva, cheia este să fie capabil să practice acea doctrină, asta este cel mai important. Adevărurile pe care cineva le pune în practică sunt realitatea – dacă cineva nu este capabil să practice adevărul, atunci îi lipsește realitatea. Unii oameni pot predica foarte clar cuvintele și expresiile doctrinare, dar, de fapt, le lipsește claritatea multor adevăruri, nu sunt capabili să discearnă unele lucruri și nu le pot vedea, iar numărul adevărurilor pe care sunt capabili să le practice este foarte limitat. Drept urmare, acestor oameni le este foarte greu să scrie mărturii experiențiale – ei pot scrie doar câteva cuvinte și expresii doctrinare, fără a avea un limbaj obișnuit sau o experiență practică. Acum aveți o cale pentru modul în care ar trebui rezolvată această problemă a recitării cuvintelor și expresiilor doctrinare? Pentru a rezolva această problemă a recitării cuvintelor și expresiilor doctrinare, trebuie să practici adevărul – cu cât practici mai mult adevărul, cu cât depui mai mult efort pentru adevăr și pentru practica ta, cu atât mai multe cuvinte de experiență și practică vei dobândi. Cu cât vei avea mai multe cuvinte de experiență și practică, cu atât vei recita mai puțin cuvintele și expresiile doctrinare. Cum poate cineva să obțină realitatea? În timp ce practică adevărul, oamenii au unele experiențe și sunt expuși la unele lucruri, dezvăluie firi corupte, provoacă tot felul de stări, iar apoi caută adevărul, își disecă diferitele stări corupte și găsesc principiile și calea de practică. Ei ajung să înțeleagă și să practice adevărul. Aceasta este adevărata experiență de viață. Dacă tu nu urmărești adevărul și nu dorești să îl practici, nu vei trece prin acest proces, iar fără acest proces nu vei reuși să obții intrarea în viață. Dacă experimentezi multe lucruri în acest proces, vei obține o înțelegere clară a adevărului, vei fi capabil să discerni clar firile corupte, iar calea pe care trebuie să o urmezi în practicarea adevărului va deveni din ce în ce mai clară. Dacă nu ai trecut prin acest proces de practică și experiență și ai doar o înțelegere și o comprehensiune literală, doctrinară, a cuvintelor lui Dumnezeu, atunci nu vei predica decât doctrine, deoarece există o discrepanță între înțelegerea ta literală și experiența ta propriu-zisă. Cum apare doctrina? Când un om nu practică, ci numai înțelege, analizează și explică sensul literal al cuvintelor lui Dumnezeu și, mai mult decât atât, le predică, atunci apare doctrina. Poate doctrina să devină realitate? Dacă nu practici adevărul, nu îl vei înțelege niciodată. Simpla explicație literală va fi mereu doctrină. Totuși, dacă practici, experimentezi, simți și înveți, cunoașterea, gândurile, ideile și experiențele produse astfel vor fi practice. Realitatea este obținută prin practică; fără practică, realitatea este mereu absentă. A spus cineva: „Nu practic adevărul, dar tot pot ține predici practice.” Ceea ce predici poate suna corect și destul de practic pentru ceilalți în acel moment, dar tot nu vor avea o cale de a practica după aceea. Astfel, tot ceea ce înțelegi este tot doctrină. Dacă nu pui cuvintele lui Dumnezeu în practică și nu ai nicio experiență practică sau înțelegere a adevărului, când o stare la care nu te-ai gândit vreodată înainte apare în altcineva, nu vei ști cum s-o rezolvi. Când un om practică rar adevărul, nu îl va înțelege niciodată cu adevărat. Numai sporindu-și practicarea adevărului îl va înțelege cu adevărat și numai atunci va putea înțelege principiile practicării adevărului. Dacă nu ai nicio experiență a adevărului, vei putea, în mod natural, să practici numai doctrină. Le vei spune celorlalți să adere la reguli exact așa cum o faci tu. Fără realitatea practicării și a experienței, nu vei fi niciodată capabil să predici realitatea. Practicarea adevărului nu este totuna cu studiul. Studiul înseamnă invariabil să trudești cu cuvântul scris; este în regulă doar să iei notițe, să memorezi, să analizezi și să scrutezi cuvintele. Practicarea adevărului este tocmai opusul; un om trebuie să se bazeze pe experiența practică pentru a obține rezultate. Oricine este dispus să pună în practică adevărul imediat ce îl înțelege va putea să se elibereze de firile sale corupte – cu cât practică mai multe adevăruri, cu atât se va putea lepăda de mai multe firi corupte. Cei care înțeleg adevărul, dar nu îl practică, nu se vor elibera niciodată de firile lor corupte. Astfel, căutarea, înțelegerea și practicarea adevărului reprezintă calea spre înlăturarea firilor corupte

11 decembrie 2017