Fragmentul 42

Cheia pentru dobândirea unei schimbări a firii este cunoașterea propriei naturi, iar lucrul acesta trebuie să se întâmple în conformitate cu revelațiile de la Dumnezeu. Numai din cuvântul lui Dumnezeu poate cineva să-și cunoască natura hidoasă, să recunoască în propria natură diferitele otrăvuri ale Satanei, să își dea seama că este nechibzuit și ignorant și să recunoască elementele slabe și negative din natura sa. După ce acestea sunt pe deplin cunoscute și ești cu adevărat în stare să te urăști și să te lepezi de trup, să duci la îndeplinire în mod constant cuvântul lui Dumnezeu, să urmărești constant adevărul în timp ce-ți îndeplinești îndatoririle, să obții o schimbare a firii tale și să devii o persoană care-L iubește cu adevărat pe Dumnezeu, atunci vei fi pornit pe calea lui Petru. Fără harul lui Dumnezeu și fără luminarea și îndrumarea Duhului Sfânt ar fi dificil să mergi pe această cărare, deoarece oamenii nu dețin adevărul și nu sunt în stare să se trădeze singuri. A merge pe calea desăvârșirii lui Petru se bazează în primul rând pe hotărâre, credință și nădejde în Dumnezeu. Mai mult, omul trebuie să se supună lucrării Duhului Sfânt; fără cuvintele lui Dumnezeu, nu se poate descurca în nicio privință. Acestea sunt aspectele cheie, dintre care niciunul nu poate fi încălcat. A ajunge să te cunoști prin experiență este foarte dificil; fără lucrarea Duhului Sfânt, este zadarnic. Ca să meargă pe calea lui Petru, omul trebuie să se concentreze asupra cunoașterii de sine și a transformării firii sale. Calea lui Pavel nu a fost aceea de a căuta viața sau de a se concentra asupra cunoașterii de sine; el s-a concentrat mai ales asupra săvârșirii lucrării și a influenței și elanului acesteia. Motivația lui a fost să câștige binecuvântările lui Dumnezeu în schimbul lucrării și suferinței sale și să primească recompense de la Dumnezeu. Această motivație a fost greșită. Pavel nu s-a concentrat asupra vieții și nici nu a acordat vreo importanță faptului de a dobândi o schimbare a firii; s-a concentrat doar la recompense. Deoarece a avut țeluri greșite, și calea pe care a mers a fost, desigur, greșită. Asta s-a întâmplat din cauza naturii sale arogante și îngâmfate. În mod clar, Pavel nu avea niciun adevăr și nici nu avea conștiință sau rațiune. Mântuindu-i și schimbându-i pe oameni, Dumnezeu le transformă, în primul rând, firile. Scopul cuvintelor Sale este de a dobândi în oameni rezultatul schimbării firi și capacitatea de a-L cunoaște pe Dumnezeu, de a I se supune și de a-L venera într-un mod normal. Acesta este scopul cuvintelor lui Dumnezeu și al lucrării Sale. Modul de căutare al lui Pavel încălca direct voia lui Dumnezeu și era în conflict cu aceasta; era întru totul contrar acesteia. Totuși, modul de a căuta al lui Petru concorda pe deplin cu voia lui Dumnezeu: el s-a concentrat pe viață și pe schimbările în privința firii, care este tocmai rezultatul pe care Dumnezeu Își dorește să îl obțină în ființele umane cu lucrarea Sa. Calea lui Petru este, așadar, binecuvântată și primește laudele lui Dumnezeu. Întrucât calea lui Pavel încalcă voia lui Dumnezeu, El o detestă și o blestemă. Pentru a merge pe calea lui Petru, trebuie să cunoaștem voia lui Dumnezeu. Dacă un om este într-adevăr capabil să-I înțeleagă pe deplin voia prin cuvintele Sale – adică să înțeleagă ce vrea Dumnezeu să facă din om și, în final, ce rezultat Își dorește să obțină – doar atunci poate să înțeleagă cu exactitate ce cale să urmeze. Dacă nu înțelegi pe deplin calea lui Petru și ai doar dorința de a o urma, nu vei putea să pornești pe aceasta. Cu alte cuvinte, s-ar putea să cunoști o mulțime de doctrine, dar, în cele din urmă, să nu poți intra în realitate. Deși s-ar putea să pătrunzi superficial, nu vei fi în stare să obții niciun rezultat real.

În zilele noastre, majoritatea oamenilor se înțeleg pe ei înșiși superficial. Nu au ajuns deloc să cunoască limpede lucrurile care fac parte din natura lor. Ei nu cunosc decât câteva dintre stările corupte pe care le dezvăluie, lucrurile pe care este probabil să le facă sau puține dintre neajunsurile lor, iar asta îi face să creadă că se cunosc pe ei înșiși. Dacă, în plus, respectă câteva reguli, se asigură că nu greșesc în anumite domenii și reușesc să evite săvârșirea anumitor fărădelegi, atunci ei cred că au realitatea în credința lor în Dumnezeu și presupun că vor fi mântuiți. Aceasta este numai imaginația umană. Dacă respecți acele lucruri, oare vei deveni într-adevăr capabil să te înfrânezi de la a comite vreo fărădelege? Vei fi dobândit o reală schimbare a firii? Vei trăi cu adevărat asemănarea unei ființe umană? Poți, într-adevăr, să-L mulțumești astfel pe Dumnezeu? Absolut nu – acest lucru este sigur. Credința în Dumnezeu dă roade numai atunci când avem standarde înalte și obținem adevărul și o oarecare transformare în firea vieții. Acest lucru necesită în primul rând dedicare pentru a se cunoaște pe sine. În cazul în care cunoașterea de sine a oamenilor este prea superficială, li se va părea imposibil să rezolve probleme, iar firile vieții lor pur și simplu nu se vor schimba. Este necesar să te cunoști la un nivel profund, ceea ce înseamnă să-ți cunoști natura: ce elemente sunt incluse în acea natură, cum au luat naștere aceste lucruri și de unde au venit. Mai mult decât atât, chiar ești capabil să urăști aceste lucruri? Ți-ai văzut vreodată sufletul urât și natura malefică? Dacă ești într-adevăr în stare să vezi adevărul despre tine, atunci te vei detesta. Atunci când te vei detesta și, apoi, vei pune cuvântul lui Dumnezeu în practică, vei putea să te lepezi de trup și să ai puterea de a îndeplini adevărul fără a crede că este obositor. De ce mulți oameni își urmează preferințele trupești? Deoarece se consideră a fi destul de buni, simțind că acțiunile lor sunt corecte și îndreptățite, că nu au defecte și că au întru totul dreptate, ei sunt, prin urmare, capabili să acționeze presupunând că dreptatea este de partea lor. Când o persoană recunoaște care este adevărata sa natură – cât de urâtă, cât de demnă de dispreț și cât de demnă de milă este – atunci ea nu este peste măsură de mândră de sine, nu este prea arogantă și nu este prea încântată de ea însăși ca înainte. O astfel de persoană simte: „Trebuie să fiu cinstit și realist în a practica ceva din cuvântul lui Dumnezeu. Dacă nu, atunci nu mă voi ridica la standardul de a fi uman și mă voi rușina să trăiesc în prezența lui Dumnezeu”. Ea se vede cu adevărat ca fiind măruntă, cu adevărat neînsemnată. În acest moment, devine ușor pentru ea să îndeplinească adevărul și va părea că este oarecum așa cum trebuie să fie un om. Oamenii sunt în stare să se lepede de trup numai atunci când se detestă cu adevărat. Dacă nu se detestă, nu vor putea să se lepede de trup. Să te detești cu adevărat nu este o chestiune simplă. Există multe lucruri care trebuie găsite în tine: în primul rând, să-ți cunoști propria natură; și, în al doilea rând, să te vezi nevoiaș și jalnic, să te vezi ca fiind extrem de mic și nesemnificativ și să-ți vezi sufletul deplorabil și murdar. Când cineva vede pe deplin ceea ce este cu adevărat, iar acest rezultat este obținut, atunci câștigă într-adevăr cunoașterea de sine și se poate spune că a ajuns să se cunoască pe deplin. Doar atunci poate să se urască cu adevărat, mergând atât de departe până la a se blestema, și poate să simtă cu adevărat că a fost profund corupt de Satana, încât nici măcar nu mai seamănă cu o ființă umană. Apoi, într-o zi, când amenințarea morții va apărea, o astfel de persoană va gândi: „Aceasta este dreapta pedeapsă a lui Dumnezeu. Dumnezeu este, într-adevăr, drept; chiar ar trebui să mor!” În acest punct, nu se va plânge, cu atât mai puțin Îl va învinui pe Dumnezeu, simțind pur și simplu că este atât de nevoiașă și jalnică, atât de murdară și de coruptă încât ar trebui să fie alungată și distrusă de Dumnezeu, iar un suflet ca al ei nu se cade să trăiască pe pământ. Prin urmare, această persoană nu se va plânge de Dumnezeu și nu I se va împotrivi, cu atât mai puțin Îl va trăda pe Dumnezeu. Dacă un om nu se cunoaște și, totuși, se consideră a fi destul de bun, atunci când moartea îi va bate la ușă, omul acesta va gândi: „M-am descurcat atât de bine în credința mea. Cât de mult am căutat! Am dat atât de mult, am suferit atât de mult, dar, în cele din urmă, Dumnezeu îmi cere acum să mor. Nu știu unde este dreptatea lui Dumnezeu. De ce îmi cere El să mor? Dacă eu trebuie să mor, atunci cine va fi mântuit? Nu va fi sfârșitul rasei umane?” În primul rând, această persoană are noțiuni despre Dumnezeu. În al doilea rând, această persoană se plânge și nu dă dovadă de niciun pic de ascultare. Este ca în cazul lui Pavel: când a fost aproape să moară, nu se cunoștea pe sine, iar când pedeapsa lui Dumnezeu a fost aproape, a fost totul prea târziu.

Fragmentul 44

Ca oamenii să se înțeleagă, trebuie să își înțeleagă firile corupte și să-și cunoască adevăratele stări; cel mai important lucru în înțelegerea propriei stări este de a pricepe propriile gânduri și idei. În fiecare perioadă de timp, gândurile și ideile oamenilor au fost controlate de un lucru major. Dacă poți să îți înțelegi gândurile și ideile, poți să înțelegi lucrurile de la baza lor. Oamenii nu-și pot controla gândurile și ideile. Totuși trebuie să știi de unde vin aceste gânduri și idei, care sunt motivele din spatele lor, ce le controlează și care este natura lor. După ce firea unei persoane se schimbă, gândurile, ideile, opiniile și țelurile la care aspiră acea persoană și care sunt create de partea care s-a schimbat vor fi foarte diferite față de cele de dinainte ‒ în esență, acestea se vor apropia de adevăr și vor fi în acord cu adevărul. Aspectele din interiorul oamenilor care nu s-au schimbat, adică vechile lor gânduri, idei și opinii, inclusiv lucrurile care le plac oamenilor și pe care le urmăresc, sunt toate extrem de murdare, mizerabile și oribile. După ce o persoană înțelege adevărul, ea devine capabilă să discearnă aceste lucruri și să le vadă clar; așadar, devine capabilă să renunțe la ele și să le întoarcă spatele. Cu siguranță, astfel de oameni s-au schimbat într-un fel. Ei sunt capabili să accepte adevărul, să-l practice și să pătrundă în unele adevăruri-realități. Oamenii care nu înțeleg adevărul nu pot vedea clar aceste lucruri corupte sau negative și nici nu le pot discerne; așadar, sunt incapabili să renunțe la ele și cu atât mai puțin să le întoarcă spatele. Ce provoacă această diferență? De ce sunt toți credincioși, dar unii dintre ei pot discerne lucrurile negative și necurate și pot renunța la ele, în timp ce alții nu pot vedea clar aceste lucruri și nici nu se pot elibera de ele? Totul este direct corelat cu întrebarea dacă persoana iubește și urmărește adevărul. Când cei care urmăresc adevărul mănâncă și beau cuvintele lui Dumnezeu pentru o perioadă de timp și ascultă predici pentru o perioadă de timp, atunci ei pot înțelege adevărul și pot vedea clar anumite lucruri; au făcut progrese în viețile lor. În mod contrar, deși cei care nu iubesc adevărul participă la adunări, citesc cuvintele lui Dumnezeu și ascultă predici în același fel, ei nu sunt capabili să înțeleagă adevărul și, indiferent câți ani au fost credincioși, nu au nicio pătrundere în viață. Acești oameni au eșuat pentru că nu au urmărit adevărul. Indiferent câți ani au crezut în Dumnezeu, cei care nu urmăresc adevărul nu sunt capabili să-l înțeleagă. Când se confruntă cu o situație, nu o pot vedea clar, aproape ca și cum ar fi persoane religioase. Nu au câștigat nimic din anii lor de credință. Cât adevăr înțelegeți acum? Ce lucruri puteți vedea clar? Puteți discerne lucrurile și oamenii negativi? Nu vă este clar ce înseamnă a crede în Dumnezeu și nici în cine crezi de fapt. Nu puteți discerne clar ideile și intențiile pe care le aveți în viața de zi cu zi, nu sunteți pe deplin conștienți de calea pe care ar trebui să o urmați în calitate de credincioși ai lui Dumnezeu și nu vă este clar cum ar trebui să practicați adevărul atunci când faceți lucruri sau vă îndepliniți datoria. Aceștia sunt oameni care nu au nicio pătrundere în viață. Numai înțelegând exact adevărul și știind cum să-l practicați, puteți să discerneți diferitele tipuri de oameni, să vedeți diversele situații în mod clar, să faceți lucrurile în acord cu adevărul, să îndepliniți cerințele lui Dumnezeu și să vă apropiați din ce în ce mai mult de voia lui Dumnezeu. Doar urmărind astfel, veți obține rezultate.

Fragmentul 45

Adesea, omul se confruntă cu unele stări negative. Unele dintre acestea îi pot influența pe oameni sau îi pot constrânge. Există unele stări care chiar pot face pe cineva să se abată de la adevărata cale și să se îndrepte în direcția greșită. Lucrurile pe care oamenii le urmăresc și cărora le dau atenție, precum și calea pe care aleg să o urmeze – toate acestea sunt legate de stările lor interioare. Faptul că oamenii sunt slabi sau puternici este chiar și mai mult legat în mod direct de stările lor interioare. De exemplu, mulți oameni dau acum o atenție deosebită zilei lui Dumnezeu. Toți au această năzuință: tânjesc ca ziua lui Dumnezeu să sosească repede, ca să scape de această suferință, de aceste boli, de această persecuție și de celelalte feluri de durere. Oamenii cred că, atunci când ziua lui Dumnezeu va sosi, vor fi mântuiți de durerea pe care o suferă acum, că nu vor mai avea niciodată parte de greutăți și că se vor bucura de binecuvântări. Dacă cineva caută să Îl înțeleagă pe Dumnezeu sau urmărește adevărul având acest tip de stare, atunci progresul vieții sale va fi foarte limitat. Atunci când îi iese în cale vreo piedică sau ceva neplăcut, toată slăbiciunea, negativitatea și răzvrătirea din interiorul său ies la suprafață. Așadar, dacă starea cuiva este nefirească sau greșită, atunci și țelul a ceea ce urmărește va fi greșit și, cu siguranță, va fi impur. Unii oameni se străduiesc să pătrundă pornind de la stări greșite și, totuși, ei cred că se descurcă bine în ceea ce urmăresc, că acționează conform cerințelor lui Dumnezeu și că practică în conformitate cu adevărul. Ei nu cred că s-au împotrivit intențiilor lui Dumnezeu sau că s-au abătut de la voia Sa. Tu poate că simți astfel, dar atunci când vreun eveniment sau mediu neplăcut îți va provoca vreo suferință, îți va atinge punctele sensibile și lucrurile pe care le iubești și pe care le urmărești profund în inima ta, vei deveni negativ, speranțele și visele tale se vor nărui, iar tu vei deveni, evident, slab. Așadar, stările pe care le ai atunci decid dacă ești puternic sau slab. În acest moment, există mulți oameni care consideră că sunt destul de puternici, că au puțină statură și că au mai multă credință decât înainte. Ei cred că au pornit pe calea cea dreaptă a credinței în Dumnezeu și că nu au nevoie de alți oameni care să îi tragă sau să îi împingă de-a lungul ei. Dacă este așa, de ce devin negativi sau slabi atunci când se confruntă cu anumite medii sau întâmpină greutăți? De ce, atunci, se plâng și sfârșesc prin a renunța la credința lor? Aceasta arată că există unele stări negative și nefirești în toți oamenii. Unele impurități din interiorul omului nu sunt ușor de lepădat. Chiar dacă ești o persoană care urmărește adevărul, nu poți renunța cu totul la ele. Acest lucru trebuie să se realizeze pe baza revelației cuvântului lui Dumnezeu. După ce reflectă asupra propriilor stări și le înțeleg, oamenii trebuie să le compare prin cuvântul lui Dumnezeu și să-și înlăture firile corupte. Abia atunci stările lor se vor schimba treptat. Nu se pune problema ca, atunci când oamenii citesc cuvintele lui Dumnezeu și ajung să-și cunoască stările, să le și poată transforma imediat. Atât timp cât oamenii citesc în mod regulat cuvintele lui Dumnezeu, își văd propriile stări în mod clar și se roagă lui Dumnezeu și năzuiesc spre adevăr, atunci când corupția se revarsă din ei sau când se află într-o stare nefirească în viitor, ei vor putea să o recunoască și să se roage lui Dumnezeu și vor folosi adevărul pentru a rezolva problema, iar starea lor greșită poate fi schimbată, iar ei se pot schimba treptat. În acest fel, ei vor putea să renunțe la impurități și la acele lucruri la care ar trebui să se renunțe și pe care le nutresc în ei. Oamenii trebuie să aibă un anumit nivel de experiență înainte de a putea obține rezultate.

De la începutul credinței lor în Dumnezeu, mulți oameni urmăresc binecuvântări bazându-se pe noțiunile și închipuirile lor și, în consecință, devin negativi și slabi atunci când întâlnesc lucruri care nu sunt în acord cu noțiunile lor. Ei încep să se îndoiască de Dumnezeu și chiar vin cu noțiuni sau concepții greșite despre El. Dacă nimeni nu are părtășie cu ei despre adevăr, ei nu vor fi capabili să rămână fermi și pot să-L trădeze pe Dumnezeu în orice moment. Permiteți-Mi să vă dau un exemplu. Să spunem că cineva a nutrit mereu noțiuni și închipuiri în credința sa în Dumnezeu. Această persoană crede că, atât timp cât va renunța la familia ei și își va face datoria, Dumnezeu o va proteja și o va binecuvânta și va avea grijă de viața familiei sale și că asta este ceea ce Dumnezeu ar trebui să facă. Apoi, într-o zi, i se întâmplă ceva ce nu dorea să se întâmple – se îmbolnăvește. Faptul că locuiește cu familia care o găzduiește nu este la fel de confortabil ca a fi în propria casă și poate că această familie nu are prea multă grijă de ea. Nu poate accepta situația și devine negativă și descurajată pentru o lungă perioadă de timp. De asemenea, nu urmărește adevărul și nici măcar nu îl recunoaște. Asta înseamnă că oamenii au unele stări în interiorul lor și, dacă nu recunosc, nu percep sau nu simt că aceste stări sunt greșite, atunci, deși încă pot să aibă pasiune și să urmărească mult, la un moment dat se vor confrunta cu o împrejurare care le dezvăluie adevărata stare lăuntrică și îi face să se poticnească și să eșueze. Acesta este rezultatul faptului că nu puteți reflecta asupra voastră sau nu puteți ajunge să vă cunoașteți pe voi înșivă. Toți cei care nu înțeleg adevărul sunt astfel; nu se știe niciodată când se vor poticni și vor eșua, când vor fi negativi și slabi sau când ar putea fi capabili să-L trădeze pe Dumnezeu. Iată cu ce pericol mare trebuie să se confrunte cei care nu înțeleg adevărul! Înțelegerea adevărului nu este, însă, o problemă simplă. Este nevoie de mult timp până când poți să obții în sfârșit un licăr de lumină, să ai un pic de cunoaștere adevărată și să înțelegi puțin adevăr. Dacă intențiile din interiorul tău sunt grav denaturate și nu pot fi înlăturate, acestea vor putea să stingă în orice moment luminița înțelegerii tale și chiar să erodeze credința mică pe care o ai, iar acest lucru este cu siguranță foarte periculos. În prezent, principala problemă este că toți oamenii au anumite noțiuni și închipuiri despre Dumnezeu în inimile lor, însă înainte ca acestea să fie expuse, ei nu le recunosc; sunt ascunse înăuntru și nu se știe niciodată când sau în ce împrejurări vor ieși la suprafață și îi vor face pe oameni să se poticnească. Deși toți oamenii au aspirații bune și vor să fie buni credincioși și să dobândească adevărul, intențiile lor sunt prea denaturate și au prea multe noțiuni și închipuiri care îi împiedică foarte mult să urmărească adevărul și să pătrundă în viață. Ei vor să facă aceste lucruri, dar nu pot. De exemplu, oamenilor le este greu să se supună atunci când sunt emondați și tratați; când sunt încercați sau rafinați, vor să se certe cu Dumnezeu. Ori de câte ori se îmbolnăvesc sau se confruntă cu vreo catastrofă, ei dau vina pe Dumnezeu că nu i-a protejat. Cum pot astfel de oameni să experimenteze lucrarea lui Dumnezeu? Ei nu au nici măcar o inimă de supunere elementară față de Dumnezeu, așadar cum pot dobândi adevărul? Unii oameni devin negativi atunci când cel mai mic lucru nu le merge; se poticnesc din cauza judecăților altor oameni și Îl trădează pe Dumnezeu atunci când sunt arestați. Este adevărat că nu se știe niciodată ce ne rezervă viitorul, indiferent dacă este vorba despre fericire sau pierzanie. Fiecare persoană are ceva în interiorul ei pe care dorește să-l urmărească și să-l obțină; are lucruri care îi plac. Urmărirea lucrurilor care îi plac ar putea atrage nenorocirea asupra ei, dar ea nu simte asta, crezând în continuare că lucrurile la care năzuiește și care îi plac sunt corecte și că nu este nimic în neregulă cu ele. Dacă însă va veni o zi în care nenorocirea va lovi și îi vor fi luate lucrurile pe care le urmărește și îi plac, ea va deveni negativă și slabă și nu va fi în stare să se ridice în picioare. Nu va ști ce s-a întâmplat, Îl va învinovăți pe Dumnezeu că este nedrept, iar inima ei plină de trădare față de Dumnezeu va ieși la iveală. Dacă oamenii nu se cunosc pe ei înșiși, atunci nu vor ști care este punctul lor slab și nici unde le este ușor să eșueze sau să se poticnească. Este cu adevărat jalnic. De aceea spunem că, dacă o persoană nu se cunoaște pe sine, se poate poticni sau eșua oricând și își poate atrage propriul sfârșit.

Mulți oameni au spus: „Înțeleg fiecare element al adevărului, dar, pur și simplu, nu le pot pune în practică.” Asta dezvăluie rădăcina motivului pentru care oamenii nu practică adevărul. Ce fel de oameni înțeleg adevărul, dar nu îl pot pune în practică? Desigur, doar aceia cărora le este lehamite de adevăr și care îl urăsc nu îl pot pune în practică, iar aceasta este o problemă care ține de natura lor. Chiar dacă nu înțeleg adevărul, oamenii care îl iubesc vor acționa pe baza conștiinței lor și nu vor face rău. Dacă natura unei persoane este aceea de a-i fi lehamite de adevăr, atunci acea persoană nu va putea niciodată să practice adevărul. Oamenii cărora le este lehamite de adevăr cred în Dumnezeu doar pentru a obține binecuvântări, nu pentru a urmări adevărul și a obține mântuirea. Chiar dacă își îndeplinesc îndatoririle, nu o fac de dragul obținerii adevărului, ci doar pentru a obține binecuvântări. De exemplu, unii oameni care sunt persecutați și nu se pot întoarce acasă gândesc în inimile lor: „Sunt persecutat și nu mă pot întoarce acasă din cauza credinței mele în Dumnezeu. Într-o zi, Dumnezeu îmi va da o casă mai bună; Dumnezeu nu mă va lăsa să sufăr în zadar” sau: „Oriunde aș fi, Dumnezeu îmi va da de mâncare și nu mă va lăsa să merg pe un drum fără ieșire. Dacă m-ar lăsa să merg pe un drum fără ieșire, atunci nu ar fi adevăratul Dumnezeu. El nu ar face asta.” Oare astfel de lucruri nu există în om? Există, de asemenea, unii oameni care gândesc: „Am renunțat la familia mea ca să mă sacrific pentru Dumnezeu, iar El nu ar trebui să mă dea pe mâna celor care sunt la putere; am urmărit cu atâta fervoare, Dumnezeu ar trebui să mă ocrotească și să mă binecuvânteze. Tânjim atât de mult ca ziua lui Dumnezeu să sosească, așa că ziua Sa ar trebui să vină cât mai curând posibil. Dumnezeu ar trebui să împlinească dorințele omului.” Mulți gândesc astfel – nu este aceasta dorința extravagantă a omului? Oamenii I-au cerut mereu lucruri extravagante lui Dumnezeu, gândindu-se mereu: „Am renunțat la familiile noastre pentru a ne îndeplini îndatoririle, așadar Dumnezeu ar trebui să ne binecuvânteze. Am acționat în conformitate cu cerințele lui Dumnezeu, așadar ar trebui să ne răsplătească.” Mulți oameni păstrează astfel de lucruri în inimile lor în timp ce cred în Dumnezeu. Ei îi văd pe alții care pleacă de lângă familiile lor și renunță la tot ca să se sacrifice pentru Dumnezeu cu atâta ușurință și se gândesc: „Și-au părăsit familiile de atât de mult timp, cum de nu le este dor de casă? Cum depășesc asta? Eu de ce nu pot depăși acest lucru? Eu de ce nu pot renunța la familia, soțul (sau soția) și copiii mei? De ce Dumnezeu este milostiv cu ei și nu este milostiv cu mine? De ce Duhul Sfânt nu-mi dăruiește har și nu sălășluiește în mine?” Ce stare este aceasta? Oamenii sunt atât de lipsiți de rațiune; ei nu practică adevărul, iar apoi se plâng de Dumnezeu și nu fac ceea ce ar trebui să facă. Ei ar trebui să aleagă calea urmăririi adevărului, dar le este lehamite de adevăr, tânjesc după plăcerile trupești și caută întotdeauna să obțină binecuvântări și să se bucure de har, plângându-se totodată că sunt excesive cerințele lui Dumnezeu față de om. Continuă să-I ceară lui Dumnezeu să fie milostiv cu ei și să le dăruiască mai mult har și să le permită să simtă plăcerea trupească – oare sunt ei oameni care cred sincer în Dumnezeu? Ei se gândesc: „Am renunțat la familia mea pentru a-mi îndeplini datoria și am suferit atât de mult. Dumnezeu ar trebui să fie milostiv cu mine, ca să nu-mi fie dor de casă și să fiu hotărât să renunț. Ar trebui să-mi dea putere și atunci nu voi deveni negativ și slab. Alți oameni sunt atât de puternici, Dumnezeu ar trebui să mă facă și pe mine puternic.” Aceste cuvinte pe care le rostesc oamenii sunt complet lipsite de rațiune și credință. Toate sunt rostite pentru că nu le-au fost îndeplinite cererile extravagante , ceea ce i-a făcut să fie nemulțumiți de Dumnezeu. Toate acestea sunt lucruri care se revarsă din inimile lor și le reprezintă în totalitate natura. Aceste lucruri există în oameni și, dacă nu renunță la ele, îi pot face pe oameni să se plângă de Dumnezeu și să-L înțeleagă greșit în orice moment sau loc. Este posibil ca oamenii să-L hulească pe Dumnezeu și să părăsească adevărata cale în orice moment și în orice loc. Este un lucru foarte firesc. Acum înțelegeți acest aspect în mod clar? Oamenii trebuie să cunoască lucrurile care se revarsă din natura lor. Acesta este un aspect foarte serios, care trebuie abordat cu atenție, deoarece se referă la întrebarea dacă oamenii pot rămâne fermi în mărturia lor și dacă pot obține sau nu mântuirea prin credința lor în Dumnezeu. În ceea ce-i privește pe oamenii care înțeleg un pic din adevăr, dacă își dau seama că manifestă aceste lucruri și dacă, atunci când descoperă această problemă, o pot examina și dezgropa, atunci o vor putea rezolva. Dacă nu își dau seama că manifestă aceste lucruri, atunci nu există nicio modalitate de a rezolva această problemă și nu pot decât să aștepte revelația lui Dumnezeu sau dezvăluirea faptelor. Oamenii care nu iubesc adevărul nu prețuiesc auto-reflecția. Ei cred întotdeauna că acesta este un aspect insignifiant și se vor complăcea, gândindu-se: „Toată lumea este așa – să te plângi un pic nu este mare lucru. Dumnezeu va ierta și nu-Și va aminti de asta.” Oamenii nu știu să reflecteze asupra lor sau să caute adevărul pentru a rezolva probleme, ei nu pot practica niciunul din aceste lucruri. Toți sunt confuzi și mai ales leneși, precum și dependenți și predispuși să se lase influențați de fantezii. Ei năzuiesc: „Într-o zi, Dumnezeu va produce o schimbare profundă în noi și atunci nu vom mai fi atât de leneși, vom deveni complet sfinți și ne vom îndrepta privirea către puterea lui Dumnezeu.” E fantezist să-ți imaginezi așa ceva și este cu adevărat nerealist. Dacă o persoană poate rosti acest tip de noțiune și închipuire după ce a auzit atâtea predici, atunci ea nu cunoaște lucrarea lui Dumnezeu și, până astăzi, încă nu a înțeles clar cum îi mântuiește Dumnezeu pe oameni. Oamenii de acest fel sunt incredibil de ignoranți. De ce casa lui Dumnezeu are întotdeauna părtășie despre cunoașterea de sine și cunoașterea firii lui Dumnezeu? Este un lucru esențial pentru fiecare persoană. Dacă într-adevăr poți înțelege clar cum îi mântuiește Dumnezeu pe oameni, atunci ar trebui să te concentrezi pe a te cunoaște pe tine însuți și ar trebui să te dedici în mod regulat auto-reflecției – doar atunci vei avea o pătrundere adevărată în viață. Când îți vei da seama că dezvălui corupție, vei putea căuta adevărul? Vei putea să te rogi lui Dumnezeu și să te lepezi de trup? Aceasta este o condiție prealabilă pentru practicarea adevărului și este un pas crucial. Dacă, în tot ceea ce ți se întâmplă și în tot ceea ce faci, poți ști cum să practici într-un mod care să fie în concordanță cu adevărul, îți va fi ușor să pui adevărul în practică și vei pătrunde în viață. Dacă nu ești în stare să te cunoști pe tine, cum poate progresa viața ta? Dacă, oricât de negativ și de slab ai fi, nu reflectezi asupra ta și nu ajungi să te cunoști pe tine însuți sau nu te rogi lui Dumnezeu, atunci asta dovedește doar că nu iubești adevărul, că nu ești o persoană care urmărește adevărul și că nu vei putea niciodată să-l obții.

Înainte, unii oameni se gândeau: „Tânjim după căderea grabnică a marelui balaur roșu și sperăm că ziua lui Dumnezeu va veni repede. Nu sunt legitime aceste cereri? Năzuința ca ziua lui Dumnezeu să vină în curând nu este aceeași cu năzuința ca slava să-I fie adusă lui Dumnezeu cât mai repede posibil?” Ei găsesc pe ascuns câteva moduri plăcute urechii de a exprima acest lucru, dar, de fapt, speră doar să obțină aceste lucruri pentru sine. Ce-ar năzui ei, dacă nu ar face-o de dragul lor? Tot ceea ce năzuiesc oamenii este să fie eliberați rapid de împrejurările lor mizerabile și de această lume dureroasă. Există mai ales unii care văd promisiunile făcute înaintea primilor fii ai lui Dumnezeu și au o sete incredibilă de acestea. Ori de câte ori citesc acele cuvinte, se simt de parcă și-ar potoli setea, privind un miraj. Dorințele egoiste din sinea omului nu au fost încă abandonate în totalitate, așadar, oricare ar fi modul în care urmărești adevărul, acesta va fi întotdeauna urmărit fără tragere de inimă. Mulți oameni care nu urmăresc adevărul tânjesc mereu ca ziua lui Dumnezeu să sosească, astfel încât să poată fi eliberați de suferința lor și să se bucure de binecuvântările Împărăției Cerurilor. Când aceasta nu vine, sunt mistuiți de durere, iar unii oameni strigă: „Când va veni ziua lui Dumnezeu? Încă nu m-am căsătorit, nu mai pot aștepta! Trebuie să arăt evlavie filială părinților mei, nu mai suport! Încă am nevoie să fac copii, ca să aibă grijă de mine atunci când voi îmbătrâni! Ziua lui Dumnezeu ar trebui să se grăbească și să vină! Să ne rugăm împreună pentru asta!” Cum au putut acei oameni care urmăresc adevărul să-l urmărească până acum fără să se plângă? Nu sunt ei îndrumați de cuvântul lui Dumnezeu și sprijiniți de cuvântul Său? Există atât de multe impurități în oameni, este realist ca ei să nu accepte rafinarea? Fără suferință, cum se pot schimba? Oamenii trebuie să fie rafinați într-o anumită măsură și să fie dispuși să se supună orchestrărilor lui Dumnezeu, fără nicio altă plângere – atunci ei vor fi complet schimbați.

Fragmentul 48

Dintre cei care cred în Dumnezeu, ce fel de persoană are cele mai puține șanse de a fi mântuită și ce fel de natură va duce, mai mult ca sigur, la distrugere? Vedeți acest lucru în mod clar? Indiferent dacă cineva este conducător sau adept, care este natura comună a omului? Elementul comun în natura umană este trădarea față de Dumnezeu; fiecare persoană este capabilă să Îl trădeze. Ce înseamnă trădarea față de Dumnezeu? Care sunt manifestările sale? Îl trădează doar cei care încetează să mai creadă în El? Oamenii trebuie să înțeleagă care este esența lor și să priceapă rădăcina acesteia. Crizele tale de nervi, defectele, obiceiurile proaste sau lipsa ta de educație sunt, toate, aspecte superficiale. Dacă te agăți mereu de aceste lucruri minore, aplicând regulile în mod nechibzuit și nereușind să înțelegi ce este esențial, lăsând nerezolvate lucrurile inerente naturii și firii tale corupte, în cele din urmă, tot te vei rătăci și vei ajunge să te împotrivești lui Dumnezeu. Oamenii Îl pot trăda pe Dumnezeu oricând și oriunde – aceasta este o problemă gravă. Pentru o vreme, probabil ai putea să ai o inimă iubitoare de Dumnezeu, să te sacrifici cu entuziasm și să-ți îndeplinești îndatoririle cu un anumit devotament sau ai putea să ai o rațiune și o conștiință perfect normale în această perioadă, dar oamenii sunt instabili și schimbători, capabili să se împotrivească și să-L trădeze pe Dumnezeu oricând și oriunde, în urma unei singure întâmplări. De exemplu, o persoană ar putea să aibă o rațiune perfect normală, să aibă lucrarea Duhului Sfânt, experiență practică, o răspundere și devotament în îndeplinirea datoriei sale, dar chiar atunci când credința sa este deosebit de puternică, casa lui Dumnezeu exclude un antihrist pe care aceasta îl venerează, iar ea începe să aibă noțiuni. Devine imediat negativă, își pierde entuziasmul pentru lucrarea sa, își îndeplinește datoria cu neglijență și superficialitate, nu-și mai dorește să se roage și se plânge: „De ce să mă rog? Dacă cineva atât de bun poate fi exclus, cine poate fi mântuit? Dumnezeu nu ar trebui să-i trateze pe oameni așa!” Care este natura cuvintelor sale? Este suficient ca o singură întâmplare să nu fie în concordanță cu dorințele sale și Îl judecă pe Dumnezeu. Nu este aceasta o manifestare a trădării față de Dumnezeu? Oamenii se pot îndepărta de Dumnezeu oricând și oriunde; în momentul în care se confruntă cu o anumită situație, ei ar putea să conceapă noțiuni și să-L judece și să-L condamne pe Dumnezeu – nu este aceasta o manifestare a trădării față de Dumnezeu? Aici este o mare problemă. S-ar putea ca tu să crezi acum că nu ai nicio noțiune despre Dumnezeu și că te poți supune Lui, dar dacă ai face ceva greșit și brusc te-ai confrunta cu o aspră emondare și tratare, ai mai fi în stare să te supui? Ai putea să cauți adevărul pentru a găsi o soluție? Dacă nu poți să te supui sau să cauți adevărul pentru a rezolva problema răzvrătirii tale, atunci încă există probabilitatea de a-L trăda pe Dumnezeu. Poate că nu ai spus efectiv: „Nu mai cred în Dumnezeu”, dar inima ta L-a trădat deja în acel moment. Trebuie să vezi clar care este natura umană. Este trădarea esența acestei naturi? Foarte puțini sunt capabili să vadă limpede esența naturii omului. Desigur, unii oameni au puțină conștiință și o umanitate relativ bună, în timp ce alții nu au nicio umanitate, dar indiferent de calibrul umanității cuiva, factorul comun este că toți Îl pot trăda pe Dumnezeu. Natura umană este, în esență, aceea de a-L trăda pe Dumnezeu. Voi obișnuiați să gândiți astfel: „Deoarece este în natura oamenilor corupți de Satana să-L trădeze pe Dumnezeu, nu pot face nimic în privința asta decât să mă schimb treptat.” Mai gândiți așa și acum? Atunci, spuneți-Mi, poate cineva să-L trădeze pe Dumnezeu fără să fie corupt? Oamenii încă Îl pot trăda și fără să fie corupți. Când Dumnezeu i-a creat, le-a oferit liberul arbitru. Oamenii sunt deosebit de fragili; ei nu au dorința înnăscută de a se apropia de Dumnezeu și de a spune: „Dumnezeu este Creatorul nostru, iar noi suntem ființe create.” Oamenii nu au un astfel de concept. Le lipsește în mod firesc adevărul și nici nu există în ei ceva legat de închinarea la Dumnezeu. El le-a dat oamenilor liberul arbitru, permițându-le să gândească, dar oamenii nu acceptă adevărul, nu-L cunosc deloc pe Dumnezeu și nu înțeleg cum să Îl asculte și să I se închine. Aceste lucruri nu există în oameni, așa că, și fără a fi corupt, tot ești în stare să-L trădezi pe Dumnezeu. De ce spun că ești în stare să-L trădezi pe Dumnezeu? Când Satana vine să te ispitească, tu îl urmezi pe el și Îl trădezi pe Dumnezeu. Ești creat de Dumnezeu, dar nu Îl urmezi pe El, în schimb, te duci după Satana – nu te face asta un trădător? Prin definiție, un trădător este cineva care trădează. Înțelegi pe deplin esența acestui lucru? Prin urmare, oamenii Îl pot trăda pe Dumnezeu oricând și oriunde. Oamenii nu Îl vor trăda pe Dumnezeu decât atunci când vor trăi în întregime în Împărăția Lui și în lumina Sa, când tot ce aparține Satanei va fi distrus și când nu va mai exista nimic care să-i ispitească sau să-i ademenească în păcat. Dacă va mai exista ceva care să-i atragă pe oameni în păcat, înseamnă că ei tot vor fi capabili să-L trădeze pe Dumnezeu. Prin urmare, oamenii sunt lipsiți de valoare. Ai putea crede că, doar pentru că ești în stare să rostești unele cuvinte și doctrine, pentru că înțelegi unele adevăruri și că nu-L poți trăda pe Dumnezeu, ar trebui să fii considerat cel puțin – dacă nu ca aurul sau ca argintul – ca bronzul sau fierul, mai valoros decât ceramica, dar te supraestimezi. Știi ce sunt cu adevărat oamenii? Aceștia Îl pot trăda pe Dumnezeu oricând și oriunde, ei nu valorează nici măcar un sfanț; exact cum a spus Dumnezeu: oamenii sunt niște fiare, niște amărâți fără valoare. În inimile lor, însă, oamenii nu gândesc așa. Ei gândesc: „Nu cred că sunt un amărât fără valoare! De ce nu pot să fiu conștient de treaba asta? Cum se face că nu am experimentat-o? Credința mea în Dumnezeu este sinceră; am credință, așa că nu pot să-L trădez pe Dumnezeu. Toate cuvintele Lui reprezintă adevărul, dar nu pot să înțeleg propoziția: «Oamenii Îl pot trăda pe Dumnezeu oricând și oriunde.» Am văzut deja dragostea lui Dumnezeu; nu aș putea să-L trădez nicicând.” Asta este, într-adevăr, ceea ce gândesc oamenii în inimile lor, dar cuvintele lui Dumnezeu sunt fapte, nu vorbe spuse din senin. Fiecare problemă vă este arătată foarte clar, convingându-vă din toată inima; numai așa veți putea să vă recunoașteți corupția și să rezolvați problema trădării. În Împărăție nu va exista trădare; când oamenii trăiesc sub stăpânirea lui Dumnezeu și nu sub controlul Satanei, sunt cu adevărat liberi. Atunci nu va mai fi nevoie să te îngrijorezi că-L trădezi pe Dumnezeu; o astfel de preocupare ar fi inutilă, de prisos. În viitor se va putea afirma că nu mai aveți nimic în voi care să-L trădeze pe Dumnezeu, dar, deocamdată, nu este cazul. Pentru că au firi corupte, oamenii Îl pot trăda pe Dumnezeu oricând. Nu este vorba că prezența anumitor circumstanțe duce la trădare și că, în absența lor sau prin constrângere, tu nu-L vei trăda pe Dumnezeu – chiar și fără a fi constrâns, tot Îl poți trăda. Aceasta este o problemă a esenței corupte a omului, o problemă a naturii lui. Chiar dacă nu te gândești la ceva sau nu faci nimic acum, realitatea naturii tale există cu adevărat și nu poate fi eradicată de nimeni. Din moment ce natura de a-L trăda pe Dumnezeu e în tine, El nu este în inima ta; în adâncul inimii tale, nu există loc pentru Dumnezeu și nici adevărul nu este prezent; astfel, tu Îl poți trăda pe Dumnezeu oricând și oriunde. Îngerii sunt diferiți; deși nu au firea sau esența lui Dumnezeu, ei sunt capabili să I se supună în totalitate, deoarece au fost creați de El în mod special pentru a-L sluji, pentru a îndeplini poruncile Sale pretutindeni. Ei aparțin în întregime lui Dumnezeu. În ceea ce-i privește pe oameni, El a intenționat ca ei să trăiască pe pământ, fără a-i înzestra cu aptitudinea de a I se închina. Astfel, oamenii Îl pot trăda și I se pot împotrivi. Acest lucru dovedește că oamenii pot fi folosiți și contestați de oricine; ei nu au suveranitate proprie. Oamenii sunt ființe complet lipsite de demnitate și fără valoare!

Dumnezeu dezvăluie natura trădătoare a omului pentru ca el să poată avea o înțelegere adevărată a acestei chestiuni și a propriei persoane. Oamenii pot începe să se schimbe și să încerce să găsească căi de practică pornind de la acest aspect, înțelegând în ce situații Îl pot trăda pe Dumnezeu și care din firile corupte pe care le au ar duce la trădarea față de Dumnezeu. Odată ce ajungi la un punct în care nu te răzvrătești împotriva lui Dumnezeu în multe privințe și nu Îl trădezi în majoritatea situațiilor, când ajungi la sfârșitul călătoriei vieții tale, la momentul în care lucrarea lui Dumnezeu s-a terminat, nu va mai trebui să te îngrijorezi dacă Îl vei trăda pe Dumnezeu în viitor. De ce spun acest lucru? Înainte ca oamenii să fie corupți de Satana, ei puteau să-L trădeze pe Dumnezeu atunci când erau ademeniți de acesta. Când Satana va fi distrus, oare oamenii nu vor înceta să-L mai trădeze pe Dumnezeu? Acel moment nu a sosit încă. Oamenii mai au în ei firea coruptă a Satanei, fiind capabili să-L trădeze pe Dumnezeu oricând și oriunde. Odată ce ai experimentat viața până la un anumit stadiu, în care ai renunțat la toate acele opinii, noțiuni și închipuiri greșite despre a te împotrivi lui Dumnezeu și a-L trăda, ai înțeles adevărul, cu multe lucruri pozitive în inima ta, poți să te controlezi și să-ți stăpânești propriile acțiuni și nu Îl mai trădezi pe Dumnezeu în majoritatea situațiilor, atunci, când Satana va fi distrus, vei fi complet schimbat. Etapa actuală a lucrării este de a rezolva trădarea și răzvrătirea omului. Omenirea din viitor nu-L va mai trăda pe Dumnezeu, deoarece Satana va fi fost tratat. Nu va mai fi vorba despre faptul că Satana înșală și corupe omenirea; această chestiune nu va mai avea nicio legătură cu ea. Acum, oamenilor li se cere să-și înțeleagă natura trădătoare, care este o problemă de importanță majoră. De aici ar trebui să porniți. Ce aparține de natura trădării față de Dumnezeu? În ce constau manifestările trădării? Cum ar trebui oamenii să reflecteze și să înțeleagă? Cum ar trebui să practice și să pătrundă? Toate acestea trebuie să fie înțelese și văzute clar. Atât timp cât natura trădării încă există înlăuntrul cuiva, acesta Îl poate trăda pe Dumnezeu oricând și oriunde. Chiar dacă nu Îl tăgăduiește în mod deschis sau nu Îl trădează, tot poate face multe lucruri pe care oamenii nu le-ar considera trădare, dar care, în esență, sunt. Acest lucru înseamnă că oamenii nu au autonomie; Satana i-a acaparat primul. Dacă ai putut să-L trădezi pe Dumnezeu fără să fii corupt, cu atât mai mult poți face acest lucru acum, când ești cuprins de firea coruptă a Satanei? Nu ești oare și mai capabil să-L trădezi pe Dumnezeu oricând și oriunde? Sarcina actuală este să scapi de aceste firi corupte, reducând lucrurile care te fac să-L trădezi pe Dumnezeu, oferindu-ți mai multe șanse de a fi desăvârșit și acceptat în preajma Sa. Pe măsură ce experimentezi mai mult din lucrarea lui Dumnezeu în diverse chestiuni, vei putea să dobândești unele adevăruri și să fii desăvârșit într-o anumită măsură. Dacă Satana și demonii încă vin să te ispitească sau dacă spiritele rele vin să te înșele și să te tulbure, vei fi capabil să-ți exerciți discernământul și, astfel, să acționezi mai puțin în moduri care Îl trădează pe Dumnezeu. Acesta este un lucru care se dezvoltă în oameni de-a lungul timpului. Atunci când au fost creați pentru prima dată, oamenii nu știau să se închine sau să se supună lui Dumnezeu și nici ce însemna să-L trădeze. Când Satana a venit să îi ispitească, ei l-au urmat pe acesta și L-au trădat pe Dumnezeu, devenind trădători, pentru că nu au fost capabili să distingă binele de rău și nu aveau aptitudinea de a se închina lui Dumnezeu – cu atât mai puțin înțelegeau că Dumnezeu este Creatorul omenirii și cum ar trebui să I se închine. Acum, El îi mântuiește pe oameni prin faptul că le insuflă anumite adevăruri despre cunoașterea Lui – inclusiv esența, firea, atotputernicia, caracterul Său practic și așa mai departe – astfel încât acestea să devină viața lor, acordându-le autonomie și permițându-le să trăiască în conformitate cu adevărul. Cu cât experimentezi mai profund cuvintele lui Dumnezeu, judecata și mustrarea din ele, cu atât mai profund îți vei înțelege firea coruptă, iar acest lucru îți va da hotărârea de a-L asculta, de a-L iubi și de a-L mulțumi pe Dumnezeu. Cu cât Îl vei cunoaște mai mult, cu atât mai multe firi corupte vei putea să înlături, iar în tine vor exista mai puține lucruri care să Îl trădeze pe Dumnezeu și mai multe aspecte compatibile cu El, învingându-l astfel complet pe Satana și triumfând asupra lui. Cu ajutorul adevărului, oamenii dobândesc autonomie și nu mai sunt înșelați sau constrânși de Satana, trăind o viață umană adevărată. Unii întreabă: „Dacă omul are o natură coruptă în el și Îl poate trăda pe Dumnezeu oricând și oriunde, atunci cum poate Dumnezeu să spună că l-a făcut pe om complet?” A fi făcut complet înseamnă că, prin experimentarea lucrării lui Dumnezeu, oamenii ajung să-L cunoască pe Dumnezeu și propria lor natură, înțelegând cum să I se închine și să Îl asculte. Ei pot să discearnă între lucrarea lui Dumnezeu și lucrarea omului, să recunoască diferența dintre lucrarea Duhului Sfânt și lucrarea spiritelor rele și să înțeleagă modul în care Satana și demonii se împotrivesc lui Dumnezeu, cum I se împotrivește omenirea, ce este o ființă creată și cine este Creatorul. Toate acestea sunt adăugate oamenilor prin lucrarea lui Dumnezeu, după ce au fost creați. Astfel, oamenii compleți din final sunt mai semnificativi și mai valoroși decât cei care nu au fost corupți de la început, deoarece Dumnezeu le-a adăugat ceva, a făurit ceva în ei. Prin urmare, oamenii compleți din final au mai multă autonomie decât au avut Adam și Eva, o mai bună înțelegere a adevărului despre închinarea și ascultarea față de Dumnezeu și despre cum să se comporte. Adam și Eva nu au știut aceste lucruri. Când au fost ispitiți de șarpe, ei au mâncat fructul din pomul cunoașterii binelui și răului și apoi și-au dat seama de rușinea lor, dar tot nu au știut cum să se închine lui Dumnezeu. De atunci și până în prezent, omenirea a devenit din ce în ce mai coruptă. Aceasta este o chestiune destul de profundă; nimeni nu o poate înțelege clar. Din cauza instinctelor trupului, oamenii Îl pot trăda pe Dumnezeu oricând și oriunde, dar, în cele din urmă, Dumnezeu îl va face pe om complet și îl va aduce în epoca următoare. Acesta este un lucru pe care oamenii reușesc cu greu să-l înțeleagă; poate fi experimentat doar în mod treptat. Odată ce adevărul va fi înțeles, va deveni clar de la sine.

De ce este necesar ca oamenii să-L cunoască pe Dumnezeu? Pentru că, fără să-L cunoască pe Dumnezeu, oamenii I se vor împotrivi. Dacă cineva nu înțelege adevărul, există riscul să fie înșelat și folosit de Satana și de spiritele rele. Nu va putea scăpa de influența Satanei, eșuând astfel să obțină mântuirea. Însă, dacă cineva înțelege adevărul, atunci va avea o cunoaștere reală despre Dumnezeu, va putea să I se supună cu adevărat, să-L mărturisească și să fie câștigat de El. Satana nu va putea să înșele sau să exploateze o astfel de persoană, chiar și să vrea; acest lucru înseamnă să nu fii deloc influențat de Satana și să fi obținut mântuirea, iar aceasta este semnificația cerinței lui Dumnezeu ca oamenii să-L cunoască. Dacă Îl cunoști pe Dumnezeu, atunci poți fi mântuit de El; fără a-L cunoaște, nu poți obține mântuirea. Dacă cineva nu înțelege voia lui Dumnezeu și nu urmărește deloc adevărul, trăind, în schimb, conform firii sale satanice și nepracticând adevărul, chiar dacă înțelege o parte din el, continuând cu bună știință să păcătuiască, atunci este cu adevărat irecuperabil. În ce stare vă aflați acum? Atât timp cât aveți o fărâmă de speranță, acum, indiferent dacă Dumnezeu Își amintește sau nu fărădelegile voastre din trecut, ce mentalitate ar trebui să păstrați? „Trebuie să caut să-mi schimb firea, să încerc să-L cunosc pe Dumnezeu, să nu mai fiu păcălit niciodată de Satana și să nu mai fac niciodată ceva care ar face numele lui Dumnezeu de ocară.” Ce criterii esențiale determină dacă oamenii pot fi mântuiți și dacă au vreo speranță? Fondul problemei e, după ascultarea unei predici, dacă poți înțelege adevărul, dacă poți pune adevărul în practică și dacă te poți schimba. Acestea sunt criteriile esențiale. Dacă doar simți remușcări și, atunci când acționezi, faci pur și simplu orice vrei, în aceleași vechi moduri, nu numai necăutând adevărul, încă agățându-te de puncte de vedere și practici vechi și nu doar fără a reflecta asupra propriei persoane și a încerca să te cunoști, ci, în schimb, înrăutățindu-te din ce în ce mai mult, atunci vei rămâne fără speranță și ar trebui să fii dat deoparte. Cu o mai bună cunoaștere a lui Dumnezeu și o cunoaștere mai profundă a propriei persoane, vei putea să te abții mai bine de la a comite răul și a păcătui. Cu cât îți cunoști mai temeinic natura, cu atât mai bine te vei putea proteja și, după ce îți vei sintetiza experiențele și lecțiile, nu vei mai da greș din nou. De fapt, toți oamenii au unele defecte, doar că Dumnezeu nu le cere socoteală pentru acestea. Toată lumea le are, diferă doar măsura în care sunt prezente; despre unele se poate vorbi, despre altele, nu. Unii oameni fac lucruri pe care alții le știu, în timp ce alții fac lucruri fără ca nimeni să știe despre ele. Toți au comis fărădelegi și au defecte și cu toții dezvăluie anumite firi corupte, cum ar fi aroganța sau neprihănirea de sine; toți au avut unele abateri în lucrarea lor sau au fost, ocazional, rebeli. Toate acestea sunt de înțeles; sunt inevitabile la omenirea coruptă. Însă, odată ce oamenii înțeleg adevărul, ar trebui să fie capabili să evite acest lucru și să nu mai comită fărădelegi; nu mai este nevoie să fie tulburați de fărădelegile din trecut. Important este dacă oamenii se căiesc, dacă s-au schimbat cu adevărat. Cei care se căiesc și se schimbă sunt cei care sunt mântuiți, în timp ce aceia care nu se căiesc și rămân complet neschimbați trebuie să fie alungați. Dacă, după ce au înțeles adevărul, oamenii continuă să comită fărădelegi în mod conștient, dacă sunt fermi în a nu se căi, complet neschimbați, indiferent de modul în care sunt emondați, tratați sau avertizați, atunci astfel de oameni nu pot fi mântuiți.