Fragmentul 49

Firile corupte ale omului nu constau în altceva decât în lucruri absurde și rele. Cea mai gravă dintre ele este firea arogantă a omului și lucrurile care se revarsă din ea, adică o neprihănire de sine și o autoimportanță deosebită, credința că unul este mai puternic decât alții, reticența de a se supune cuiva, o insistență constantă de a avea ultimul cuvânt, lăuda în toate chestiunile, căutarea lingușirii și a laudei în acțiunile proprii, o dorință constantă de a-i face pe alții să se rotească în jurul său și faptul de a fi mereu egocentric, nutrind mereu ambiții și dorințe și vrând mereu o cunună și recompense și să domnească precum rege – toate aceste probleme se încadrează în categoria firilor grav corupte. Restul sunt doar probleme obișnuite. De exemplu, a avea unele puncte de vedere eronate, gândirea absurdă, necinstea și înșelăciunea, gelozia, egoismul, a fi certăreț și a acționa fără principii și așa mai departe sunt cele mai comune firi corupte. Există numeroase tipuri de firi corupte care sunt incluse în firea Satanei, dar cea mai limpede dintre ele și care iese cel mai mult în evidență este o fire arogantă. Aroganța este rădăcina firii corupte a omului. Cu cât oamenii sunt mai aroganți, cu atât sunt mai iraționali și, cu cât sunt mai iraționali, cu atât sunt mai predispuși să I se împotrivească lui Dumnezeu. Cât de gravă este această problemă? Nu numai că oamenii cu o fire arogantă îi consideră pe toți ceilalți inferiori, dar cel mai grav este că sunt chiar condescendenți față de Dumnezeu și nu au deloc inimi temătoare de Dumnezeu. Chiar dacă e posibil ca unii să pară că ei cred în Dumnezeu și că Îl urmează, nu Îl tratează deloc ca pe Dumnezeu. Simt întotdeauna că au adevărul și au o părere foarte bună despre ei înșiși. Acestea sunt rădăcina și esența firii arogante și vin de la Satana. Prin urmare, problema aroganței trebuie rezolvată. A crede că unul este mai bun decât ceilalți este o chestiune banală. Problema esențială este că firea arogantă a omului îl împiedică pe acesta să se supună lui Dumnezeu, stăpânirii Lui și rânduielilor Sale; o astfel de persoană se simte mereu înclinată să concureze cu Dumnezeu pentru puterea și controlul asupra altora. Acest tip de persoană nu are deloc o inimă temătoare de Dumnezeu, ca să nu mai spunem că nu-L iubește și nici nu I se supune. Persoanele care sunt arogante și vanitoase, mai ales cele care sunt atât de arogante încât și-au pierdut judecata, nu se pot supune lui Dumnezeu în credința lor în El și chiar se preamăresc și sunt martore pentru ele însele. Astfel de oameni se împotrivesc cel mai mult lui Dumnezeu și nu au deloc teamă de Dumnezeu. Dacă oamenii își doresc să ajungă să Îl slăvească pe Dumnezeu, atunci trebuie mai întâi să-și înlăture firea arogantă. Cu cât mai temeinic îți înlături firea arogantă, cu atât mai mult vei avea o inimă temătoare de Dumnezeu și numai atunci poți să I te supui și să dobândești adevărul și să-L cunoști. Doar cei care dobândesc adevărul sunt cu adevărat oameni.

Fragmentul 50

Firile corupte ale omului, cum ar fi aroganța, neprihănirea de sine și intransigența sunt un fel de boală încăpățânată. Sunt ca o tumoare malignă care crește în corpul uman și nu pot fi înlăturate fără o anumită suferință. Spre deosebire de bolile temporare, care trec în câteva zile, această boală încăpățânată nu este o suferință minoră, iar asupra ei trebuie folosită o abordare formidabilă. Cu toate acestea, există un fapt pe care trebuie să-l știți – nu există nicio problemă care să nu poată fi rezolvată. Firile tale corupte se vor diminua progresiv pe măsură ce urmărești adevărul, crești în viață, iar înțelegerea și experiența ta privind adevărul se adâncesc. În ce proporție trebuie să se diminueze firile corupte înainte de a putea fi considerate purificate? Când nu mai ești constrâns de ele și ești capabil să le discerni și să le abandonezi. Deși uneori s-ar putea arăta, tot ești capabil să-ți realizezi datoria și să practici adevărul ca de obicei și să rămâi conștiincios și responsabil, și nu ești constrâns de ele. În acel moment, aceste firi corupte nu mai reprezintă o problemă pentru tine, iar tu le-ai biruit deja și te-ai ridicat deasupra lor. Asta înseamnă să fi crescut în viață – când, în circumstanțe normale, nu mai ești constrâns sau legat de firile tale corupte. Unii oameni, oricâte firi corupte dezvăluie, nu caută adevărul pentru a le înlătura. Drept urmare, chiar și după ce au crezut în Dumnezeu mulți ani, firile lor rămân neschimbate. Ei se gândesc: „Ori de câte ori fac ceva, îmi dezvălui firile corupte; dacă mă abțin de la a face ceva, atunci nu le voi dezvălui. Nu rezolvă acest lucru problema?” Nu înseamnă asta să te abții de la a mânca de teamă să nu te îneci? Care va fi rezultatul acestui lucru? Nu poate duce decât la înfometare. Dacă cineva dezvăluie firi corupte și nu le rezolvă, este echivalent cu a nu accepta adevărul și a pica mort. Care vor fi consecințele dacă tu crezi în Dumnezeu și nu urmărești adevărul? Îți vei săpa propriul mormânt. Firile corupte sunt dușmanul credinței tale în Dumnezeu; ele îți îngreunează practicarea adevărului, experimentarea lucrării lui Dumnezeu și supunerea față de El. Drept urmare, nu vei obține mântuirea lui Dumnezeu în cele din urmă. Nu înseamnă asta să-ți sapi propriul mormânt? Firile satanice te împiedică să accepți și să practici adevărul. Nu le poți evita; trebuie să le înfrunți. Dacă nu le biruiești, ele te vor controla. Dacă le poți birui, nu te vor mai constrânge, iar tu vei fi liber. Uneori, firile corupte se vor ivi în continuare în inima ta și se vor arăta, dând naștere unor gânduri și idei eronate și unei gândiri rele în tine, făcându-te să te simți îngâmfat sau măreț și puternic, revărsând astfel de gânduri; cu toate acestea, atunci când vei acționa, mâinile și picioarele tale nu vor mai fi constrânse de ele, iar inima ta nu va mai fi controlată de ele. Vei spune: „Intenția mea e să iau în considerare interesele casei lui Dumnezeu, să fac lucruri pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu și să-mi îndeplinesc datoria și devotamentul ca un obiect al creației. Deși încă dezvălui acest tip de fire uneori, nu are absolut nicio influență asupra mea.” Este de ajuns. Acest tip de fire coruptă va fi fost, în esență, rezolvat. Este schimbarea firii omului vagă și intangibilă? (Nu este.) Iată cât este de practică! Unii oameni spun: „Chiar dacă înțeleg puțin din adevăr, uneori încă am gânduri și idei corupte și încă dezvălui firi corupte. Ce ar trebui să fac?” Dacă ești cu adevărat cineva care urmărește adevărul, atunci, ori de câte ori ai gânduri și idei eronate sau dezvălui firi corupte, ar trebui să te rogi lui Dumnezeu și să cauți adevărul pentru a le înlătura. Acesta este cel mai important principiu al practicii; nu ai uita acest lucru, nu-i așa? Mai mult, ar trebui să știi și că, atunci când ai gânduri și idei incorecte, se cuvine să le respingi. Nu poți să fii constrâns și legat de ele, darămite să le urmezi. Atât timp cât înțelegi un pic din adevăr, acest lucru ar trebui să fie ușor de realizat. Dacă dezvălui firi corupte, trebuie să depui efortul de a căuta adevărul pentru a le înlătura. Nu poți spune: „O, Dumnezeule, am dezvăluit din nou o fire coruptă, Te rog să mă disciplinezi! Nu-mi pot controla firile corupte.” Dacă te rogi în acest fel, asta arată că nu ești cineva care urmărește adevărul. Arată că ești negativ și pasiv și că ai renunțat la tine însuți – ai putea la fel de bine să pregătești un sicriu și să-ți faci aranjamentele de înmormântare. Spune-Mi, ce fel de persoană face o asemenea rugăciune? Doar cineva care nu e bun de nimic s-ar ruga lui Dumnezeu în acest fel. O persoană care iubește adevărul nu ar rosti niciodată astfel de cuvinte. Dacă ești cineva care iubește adevărul, ar trebui să alegi calea urmăririi adevărului și, de asemenea, ar trebui să-ți fie clar cum să practici. Dacă nu știi cum să practici când apar aceste probleme foarte obișnuite, atunci ești prea inutil. Înlăturarea firilor corupte este un efort pe viață, nu ceva ce poate fi realizat în doar câțiva ani. De ce nutrești fantezii despre dobândirea adevărului și a vieții? Nu înseamnă asta să fii nesăbuit și ignorant?

În procesul de urmărire a unei schimbări în firea vieții, constrângerile firilor corupte reprezintă cea mai mare dificultate pentru fiecare persoană. Când oamenii dezvăluie puțin dintr-o fire coruptă sau o dezvăluie în repetate rânduri și când se simt incapabili să o controleze, se condamnă pe ei înșiși, hotărând că sunt terminați și că nu se pot schimba. Aceasta este o confuzie și o concepție greșită pe care o au majoritatea oamenilor. În momentul de față, unii dintre cei care urmăresc adevărul și-au dat seama că, atât timp cât în sinea unei persoane există firi corupte, aceasta le poate exterioriza frecvent, ele afectându-i realizarea datoriei și împiedicând-o să practice adevărul și că, dacă nu poate să reflecteze la ea însăși pentru a rezolva problema firilor sale corupte, nu-și va putea realiza în mod adecvat datoria. Prin urmare, cei care-și realizează întotdeauna îndatoririle într-o manieră negativă, neglijentă și superficială ar trebui să reflecteze serios asupra lor înșiși și să scoată la iveală cauza principală a problemei lor, pentru a o rezolva. Cu toate acestea, unii oameni au o înțelegere deformată și se gândesc: „Toți cei care dezvăluie firi corupte în timp ce-și fac îndatoririle ar trebui să se oprească și să le înlăture complet înainte de a continua să-și realizeze îndatoririle.” Este acesta un punct de vedere sustenabil? E o închipuire omenească și este întru totul imposibil de susținut. De fapt, indiferent de firile corupte pe care le dezvăluie în timpul realizării propriilor îndatoriri, atât timp cât caută adevărul pentru a le rezolva, majoritatea oamenilor pot să reducă treptat numărul cazurilor în care dezvăluie corupție și, în cele din urmă, să-și realizeze îndatoririle în mod adecvat. Acesta este procesul de experimentare a lucrării lui Dumnezeu. De îndată ce dezvălui o fire coruptă, ar trebui să cauți adevărul pentru a o înlătura și să-ți discerni și diseci firea satanică. Acesta este procesul de luptă împotriva firii tale satanice și este esențial pentru experiența ta de viață. În timp ce experimentezi lucrarea lui Dumnezeu și-ți schimbi firea, tu folosești adevărurile pe care le înțelegi pentru a lupta împotriva firii tale satanice, înlăturându-ți în cele din urmă firile corupte și triumfând asupra Satanei, obținând astfel o schimbare a firii. Procesul de schimbare a firii unei persoane este căutarea și acceptarea adevărului pentru a înlocui noțiunile și închipuirile umane, cuvintele și frazele doctrinare și a substitui filosofiile de trai și diversele erezii și sofisme care vin de la Satana, înlocuind treptat aceste lucruri cu adevărul și cuvântul lui Dumnezeu. Acesta este procesul de câștigare a adevărului și de schimbare a firii unei persoane. Dacă vrei să știi cât de mult s-a schimbat firea ta, trebuie să vezi clar câte adevăruri înțelegi, câte adevăruri ai pus în practică și câte adevăruri ești capabil să trăiești. Trebuie să vezi clar câte dintre firile tale corupte au fost înlocuite cu adevărurile pe care le-ai înțeles și le-ai câștigat și în ce măsură sunt acestea capabile să controleze firile corupte din interiorul tău, adică în ce măsură adevărurile pe care le înțelegi sunt capabile să-ți ghideze gândurile și intențiile, precum și viața și practica de zi cu zi. Se cuvine să vezi clar dacă, atunci când ți se întâmplă lucruri, firile tale corupte sunt cele care au poziția de avantaj sau dacă adevărurile pe care le înțelegi sunt cele care prevalează și te indrumă. Acesta este standardul prin care se măsoară statura și intrarea ta în viață.

Fragmentul 51

Ce se întâmplă când un om are obiceiul să inventeze scuze atunci când se confruntă cu reproșurile, emondarea și tratarea? Aceasta este firea unei persoane foarte arogante, neprihănite de sine și foarte încăpățânate. Oamenilor aroganți și încăpățânați le este greu să accepte adevărul. Ei nu acceptă să audă ceva care nu se aliniază cu perspectivele, opiniile și gândurile lor. Nu le pasă dacă spusele altora sunt corecte sau greșite, cine a spus acel lucru, nu le pasă de contextul în care a fost spus și nici dacă are legătură cu propriile responsabilități și îndatoriri. Nu le pasă de aceste lucruri; în primul rând, pentru ei este esențial să-și satisfacă propriile sentimente. Nu înseamnă asta să fii încăpăţânat? Care sunt pierderile pe care le va aduce în cele din urmă oamenilor această încăpățânare? Una dintre ele este că le e greu să obțină adevărul. Neacceptarea adevărului este cauzată de firea coruptă a omului, iar rezultatul final este că el nu poate ajunge ușor la adevăr. Orice lucru care se revarsă în mod natural din natura-esență a omului este în opoziție cu adevărul și nu are nimic de-a face cu acesta; niciun astfel de lucru nu se aliniază cu adevărul și nici nu se apropie de el. Așadar, pentru a obține mântuirea, trebuie să acceptăm și să punem în practică adevărul. Dacă cineva nu îl poate accepta și-și dorește mereu să acționeze conform propriilor preferințe, acea persoană nu poate obține mântuirea. Dacă vrei să-L urmezi pe Dumnezeu și să-ți îndeplinești bine datoria, trebuie mai întâi să eviți să fii impulsiv atunci când lucrurile nu merg așa cum vrei. Calmează-te mai întâi și fii tăcut înaintea lui Dumnezeu și, în inima ta, roagă-te Lui și caută-L. Nu fi încăpățânat; supune-te mai întâi. Numai cu o astfel de mentalitate poți oferi problemelor soluții mai bune. Dacă poți să perseverezi în a trăi înaintea lui Dumnezeu și, orice ți s-ar întâmpla, poți să te rogi Lui și să-L cauți și să înfrunți acel lucru cu mentalitatea unui om supus, atunci nu contează câte expresii ale firii tale corupte există, și nici ce fărădelegi ai comis în trecut – ele pot fi înlăturate atât timp cât cauți adevărul. Indiferent ce încercări se vor abate asupra ta, vei putea rămâne ferm. Atâta vreme cât ai mentalitatea corectă, ești în stare să accepți adevărul și să asculți de Dumnezeu în conformitate cu cerințele Sale, atunci ești pe deplin capabil să pui adevărul în practică. Deși câteodată se poate să fii puțin răzvrătit și potrivnic și uneori expui un raționament defensiv și nu te poți supune, dacă poți să te rogi lui Dumnezeu și să-ți schimbi starea răzvrătită, atunci poți accepta adevărul. După ce faci acest lucru, gândește-te la motivul pentru care o asemenea răzvrătire și împotrivire s-au născut în tine. Găsește motivul, apoi caută adevărul pentru a-l rezolva, iar acel aspect al firii tale corupte poate fi purificat. După mai multe reveniri în urma unor astfel de poticniri și căderi, până când vei putea pune adevărul în practică, firea ta coruptă va fi înlăturată treptat. Și, atunci, adevărul va domni înlăuntrul tău și va deveni viața ta și nu vei mai întâlni obstacole în calea practicării adevărului. Vei deveni capabil să te supui cu adevărat lui Dumnezeu și vei trăi adevărul-realitate. În această perioadă, vei avea experiență practică și vei fi expus la practicarea adevărului și ascultare față de Dumnezeu. Când ți se va întâmpla ceva mai târziu, vei ști să pui în practică într-un mod prin care asculți de Dumnezeu și vei ști ce fel de comportament este în opoziție cu Dumnezeu. Cu aceste lucruri clare în inima ta, tot nu vei fi capabil să ai părtășie despre adevărul-realitate? Dacă ți se cere să-ți împărtășești experiențele și mărturiile, nu vei simți că asta este o problemă, deoarece vei fi experimentat deja multe lucruri și vei fi cunoscut principiile practicii. Oricum vei vorbi, cuvintele tale vor fi reale și orice ai spune va fi practic. Și dacă ți se va cere să discuți despre cuvintele și slovele doctrinare, nu vei fi dispus să o faci – te vei fi săturat de ele. Oare nu vei fi intrat atunci în adevărul-realitate? Oamenii care urmăresc adevărul pot câștiga experiență în această privință după doar câțiva ani de efort și apoi pot intra în adevărul-realitate. Pentru cei care nu urmăresc adevărul, nu este ușor să intre în adevărul-realitate, chiar dacă-și doresc acest lucru. Asta e din cauză că există prea multă răzvrătire în cei care nu iubesc adevărul. Ori de câte ori au nevoie să practice adevărul într-o anumită chestiune, caută întotdeauna scuze și au probleme proprii, așa că le va fi foarte greu să pună adevărul în practică. Deși s-ar putea să se roage și să caute și să fie dispuși să practice adevărul, atunci când li se întâmplă ceva, când întâmpină dificultăți, confuzia lor iese la suprafață și firea lor rebelă se dezvăluie, încețoșându-le mintea. Cât de puternică trebuie să fie firea lor rebelă! Dacă partea mai mică a inimii lor este cea confuză și partea mai mare își dorește să se supună lui Dumnezeu, practicarea adevărului va prezenta mai puține dificultăți pentru ei. E posibil să se poată ruga o vreme, sau poate cineva are părtășie cu ei despre adevăr; atâta vreme cât îl înțeleg în acel moment, le va fi mai ușor să îl pună în practică. În cazul în care confuzia lor este atât de mare încât ocupă partea mai mare a inimii lor în care răzvrătirea este pe primul loc și supunerea este secundară, nu le va fi ușor să pună în practică adevărul, pentru că au o statură prea mică. Aceia care nu iubesc deloc adevărul sunt extraordinar de răzvrătiți sau totalmente răzvrătiți, complet confuzi. Acești oameni sunt cei confuzi, care nu vor putea niciodată să pună adevărul în practică, așa că nicio cantitate de energie cheltuită pentru ei nu ar fi de niciun folos. Oamenii care iubesc adevărul au un impuls puternic către adevăr; dacă aceasta este cea mai mare parte sau marea majoritate a ceea ce îi motivează și adevărul le este comunicat în mod clar, cu siguranță îl vor putea pune în practică. A iubi adevărul nu este o chestiune simplă; faptul că ai un strop de bunăvoință nu te face să iubești adevărul. Oamenii trebuie să ajungă într-un punct în care, odată ce înțeleg cuvântul lui Dumnezeu, pot să se străduiască, să îndure greutăți și să plătească prețul pentru a pune adevărul în practică. Așa este o persoană care iubește adevărul. O persoană care iubește adevărul poate fi perseverentă în căutarea lui, indiferent de câte firi corupte se revarsă din ea sau de câte fărădelegi a comis. Indiferent de ce i se întâmplă, o asemenea persoană se poate ruga lui Dumnezeu, poate căuta și accepta adevărul. După doi sau trei ani de o astfel de experiență, eforturile sale pot da roade, iar dificultățile obișnuite nu îi vor sta în cale. Dacă întâmpină dificultăți semnificative, atunci chiar dacă eșuează, este normal, pentru că această persoană are o statură prea mică. Atât timp cât poate pune adevărul în practică în circumstanțe normale, există speranță. Când ajunge să-L cunoască pe Dumnezeu și să se teamă de El, chiar și provocările semnificative sunt ușor de rezolvat pentru această persoană; nicio provocare nu este o problemă pentru ea. Atât timp cât oamenii citesc mai mult din cuvintele lui Dumnezeu și au părtășie mai mult despre adevăr și, dacă se pot ruga lui Dumnezeu, indiferent de dificultățile care vor apărea, și dacă se bazează pe lucrarea Duhului Sfânt pentru a rezolva problemele, le va fi ușor să înțeleagă adevărul și să-l pună în practică, iar ei vor începe treptat să se dezbare de firea lor coruptă. Cu fiecare acțiune prin care practică adevărul, ei renunță câte puțin la firea lor coruptă, iar odată cu și mai multă practică a adevărului vine și mai multă lepădare de firea lor coruptă. Aceasta este legea naturală. Dacă oamenii văd că manifestă o fire coruptă și încearcă să o înlăture bazându-se pe reținere și rezistență, vor reuși oare? Nu va fi ușor. Dacă ar putea să o înlăture astfel, atunci nu ar fi nevoie ca Dumnezeu să-Și facă lucrarea de judecată și mustrare. Pentru a înlătura o fire coruptă, trebuie să te bazezi pe rugăciunea către Dumnezeu și să te bizui pe El, pe căutarea adevărului și cunoașterea de sine prin reflecție, și să te bazezi pe Duhul Sfânt pentru a face lucrarea. Asta este ceea ce poate rezolva treptat problema. Dacă oamenii nu cooperează, nu știu să reflecteze asupra lor, nu pot să accepte adevărul, nu își recunosc firea coruptă și lipsa pocăinței, și nu urăsc trupul și pe Satana, firea lor coruptă nu va dispărea de la sine. Aici lucrarea Duhului Sfânt este cea mai minunată; atât timp cât oamenii sunt însetați după adevăr și urmăresc o schimbare în firea lor, Dumnezeu îi va lumina și îi va călăuzi. Fără să-și dea seama, oamenii vor înțelege adevărul și vor fi capabili să se cunoască pe ei înșiși, simultan, iar în acel moment, vor începe să iubească adevărul și să tânjească după el. Ei vor putea să urască din inimă natura și firea Satanei, fiindu-le mai ușor să se lepede de trup și simțind că le e mult mai ușor să practice adevărul. În acel moment, firea lor coruptă se va schimba, puţin câte puţin, şi nu vor mai avea niciun strop de răzvrătire împotriva lui Dumnezeu; ei I se vor putea supune întru totul, fără a fi constrânși de vreo persoană, de vreun eveniment sau lucru. Aceasta este o transformare completă a firii vieții lor.

Fragmentul 52

Unii oameni nu caută niciodată adevărul în timp ce își îndeplinesc îndatoririle. Ei fac doar cum le place, acționând după propriile închipuiri și sunt mereu arbitrari și repeziți și, pur și simplu, nu merg pe calea practicării adevărului. Ce înseamnă a fi „arbitrar și repezit”? Înseamnă să acționezi oricum consideri de cuviință când întâmpini vreo problemă, fără vreun proces de gândire sau de căutare. Nimic din ceea ce spune altcineva nu îți poate atinge inima sau nu te poate face să te răzgândești. Când ți se oferă părtășie despre adevăr, nici măcar nu îl poți accepta, rămâi la propriile opinii, nu asculți când ceilalți spun ceva corect, crezând că ai dreptate și agățându-te de propriile idei. Chiar dacă gândirea ta este corectă, ar trebui să iei în considerare și opiniile altora. Și dacă nu o faci deloc, nu înseamnă că ești extrem de neprihănit de sine? Nu este ușor pentru oamenii care sunt extrem de neprihăniți de sine și de încăpățânați să accepte adevărul. Dacă faci ceva greșit și ceilalți te critică, spunând: „Tu nu faci acest lucru conform adevărului!”, tu răspunzi: „Chiar dacă este așa, tot la fel voi proceda” și apoi găsești un motiv să îi faci să creadă că așa este corect. Dacă îți aduc reproșuri, spunând: „Acționând în acest fel înseamnă să perturbi, și asta va prejudicia lucrării bisericii”, nu numai că nu asculți, dar continui să vii cu scuze: „Cred că aceasta este calea corectă, deci așa voi face”. Ce fire este aceasta? (Aroganță.) Este aroganță. O natură arogantă te face îndărătnic. Dacă ai o fire arogantă, te vei purta în mod arbitrar și pripit, nepăsător față de ce spune oricine altcineva. Așadar, cum îți rezolvi arbitrarietatea și pripeala? Să spunem, de exemplu, că ți se întâmplă ceva și ai propriile idei și planuri. Înainte de a stabili ce să faci, trebuie să cauți adevărul și ar trebui cel puțin să ai părtășie cu toată lumea despre ceea ce gândești și crezi în privința asta, cerând tuturor să-ți spună dacă gândurile tale sunt corecte și în conformitate cu adevărul și să facă verificări pentru tine. Aceasta este cea mai bună metodă pentru a rezolva arbitrarietatea și pripeala. În primul rând, poți să-ți clarifici părerile și să cauți adevărul – acesta este primul pas al practicii pentru a înlătura caracterul arbitrar și pripit. Al doilea pas are loc atunci când alte persoane dau voce unor păreri contrare – cum poți practica astfel încât să te abții de la a fi arbitrar și pripit? Mai întâi, trebuie să ai o atitudine smerită, să lași deoparte ceea ce ți se pare că este corect și să le permiți tuturor să aibă părtășie. Chiar dacă tu crezi în corectitudinea căii tale, nu ar trebui să tot insiști în acest sens. Acesta este un tip de pas înainte; arată atitudinea celui care caută adevărul, care se neagă pe sine și care mulțumește voia lui Dumnezeu. Odată ce ai această atitudine, în același timp în care nu-ți respecți părerile, ar trebui să te rogi, să cauți adevărul de la Dumnezeu și apoi o bază în cuvintele lui Dumnezeu — să stabilești cum să acționezi bazându-te pe cuvintele Lui. Aceasta este cea mai potrivită și precisă practică. Când cauți adevărul și ridici o problemă pentru ca toți să aibă părtășie și să caute un răspuns împreună, atunci e momentul în care Duhul Sfânt oferă iluminare. Dumnezeu îi luminează pe oameni conform principiilor, El le cântărește atitudinea. Dacă tu îți păstrezi cu încăpățânare atitudinea, indiferent dacă perspectiva ta este corectă sau greșită, Dumnezeu Își va ascunde chipul de tine și te va ignora; te va face să te lovești de un perete, te va expune și îți va dezvălui starea urâtă. Dacă, pe de altă parte, atitudinea ta este corectă, iar tu nici nu insiști pe propriile căi și nici nu ești neprihănit de sine, nici capricios și pripit, ci ai atitudinea să cauți și accepți adevărul, dacă ai părtășie cu toată lumea, iar Duhul Sfânt va începe să lucreze printre voi și poate El te va conduce spre înțelegere prin intermediul cuvintelor cuiva. Uneori, când Duhul Sfânt te luminează, El te conduce să înțelegi cel mai important aspect al unei chestiuni cu doar câteva cuvinte sau fraze sau oferindu-ți o idee. Îți dai seama, în acea clipă, că orice lucru de care te-ai agățat este eronat și, în aceeași clipă, înțelegi cel mai potrivit mod de a acționa. Ajuns la un astfel de nivel, nu ai evitat cu succes să faci răul și, totodată, să suporți consecințele unei greșeli? Nu este înseamnă asta să-L respecți pe Dumnezeu? (Ba da.) Cum se realizează un astfel de lucru? Acest lucru se realizează doar atunci când ai o inimă cu frică de Dumnezeu și când cauți adevărul cu o inimă ascultătoare. Odată ce ai primit luminarea Duhului Sfânt și ai stabilit principiile de practică, practica ta va fi în linie cu adevărul și vei fi capabil să satisfaci voia lui Dumnezeu. De ce depinde, în mod esențial, posibilitatea ta de a practica adevărul într-un asemenea mod? În primul rând, depinde de faptul că ai intențiile și atitudinea corectă. Acest lucru este crucial. Când Duhul Sfânt lucrează, El cercetează atent intențiile și atitudinile oamenilor și, în funcție de acești factori, decide dacă îi luminează sau îi conduce. Dacă oamenii pot înțelege lucrarea lui Dumnezeu și pot vedea clar acest lucru, ei vor ști cum să se roage Lui și să caute adevărul. Puteți să vedeți limpede acest lucru? Adesea, oamenii își doresc să evite să facă rău și vor să practice adevărul și să acționeze principial, dar asta depinde de atitudinea oamenilor față de adevăr și dacă au o inimă care se teme de Dumnezeu și I se supune. Dacă poți să renunți la intențiile personale și să ai o mentalitate de ascultare față de Dumnezeu, rugându-te și căutând de la Dumnezeu cu sinceritate, nu va dura mult până când vei primi luminarea Sa. El va folosi unele metode pentru a te face să înțelegi care sunt principiile adevărului și unde se află punctele cheie ale adevărului. Când te rogi și cauți de la Dumnezeu, atât timp cât ai mentalitatea corectă și ești sincer, Dumnezeu te va lumina. Singurul lucru îngrijorător este dacă oamenii nu caută cu sinceritate adevărul, ci doar tratează totul superficial, inclusiv formalitățile, pentru ca alții să îi vadă făcând asta. În acest caz, ei nu vor putea obține luminarea lui Dumnezeu. Dacă atitudinea ta este de a insista cu încăpățânare, de a nega adevărul, de a respinge sugestiile oricui altcuiva, de a nu căuta adevărul, de a avea încredere doar în tine și de a face doar ceea ce vrei – dacă acesta este atitudinea ta indiferent de ceea ce face sau cere Dumnezeu, atunci care va fi reacția Sa? Dumnezeu nu îți va acorda nicio atenție, El te va marginaliza. Nu ești încăpățânat? Nu ești arogant? Nu crezi întotdeauna că ai dreptate? Dacă ești lipsit de ascultare, dacă nu cauți niciodată, dacă inima ta este complet închisă și potrivnică față de Dumnezeu, atunci Dumnezeu nu îți acordă atenție. De ce nu-ți acordă Dumnezeu nicio atenție? Întrucât, dacă inima ta este închisă pentru Dumnezeu, poți să accepți luminarea din partea lui Dumnezeu? Poți oare să simți când Dumnezeu îți face reproșuri? Atunci când oamenii sunt intransigenți, când natura satanică și bestialitatea lor răbufnesc, ei nu simt nimic din ceea ce face Dumnezeu, totul este în zadar – așa că Dumnezeu nu face o lucrare inutilă. Dacă ai acest tip de atitudine ostilă încăpățânată, tot ceea ce face Dumnezeu este să rămână ascuns de tine, Dumnezeu nu va face lucruri de prisos. Când ești atât de ostil, încăpățânat și atât de închis, Dumnezeu nu va face nimic cu forța în tine sau nu va forța nimic asupra ta, El nu va mai încerca să te miște și să te lumineze în repetate rânduri – Dumnezeu nu acționează în acest fel. De ce nu acționează Dumnezeu în acest mod? În principal, pentru că Dumnezeu a văzut un anumit tip de fire în tine, o fiară căreia îi este lehamite de adevăr și care este insensibilă la rațiune. Și crezi că oamenii pot controla un animal sălbatic atunci când bestialitatea lui răbufnește? A striga și a țipa la el ajută la ceva? Este oare util să raționezi cu el sau să îi oferi confort? Îndrăznesc oamenii să se apropie de el? Există o modalitate bună de a descrie acest lucru: este insensibil la rațiune. Ce face Dumnezeu atunci când bestialitatea ta izbucnește și ești insensibil la rațiune? Dumnezeu nu te bagă în seamă. Ce mai are Dumnezeu să-ți spună atunci când ești insensibil la rațiune? Este inutil să mai spună ceva. Iar când Dumnezeu nu îți acordă nicio atenție, ești binecuvântat sau suferi? Obții beneficii sau suferi o pierdere? Fără îndoială, vei suferi o pierdere. Și cine a provocat acest lucru? (Noi l-am provocat.) Tu l-ai provocat. Nimeni nu te-a forțat să te comporți așa și totuși, tot te simți supărat. Nu ți-ai făcut-o oare cu mâna ta? Dumnezeu nu-ți acordă nicio atenție, nu Îl poți simți pe Dumnezeu, există întuneric în inima ta și viața îți este compromisă – ți-ai făcut-o cu mâna ta, o meriți.

Dacă oamenii sunt prea îndărătnici atunci când se confruntă cu o problemă și insistă asupra propriilor idei fără a căuta adevărul, acest lucru este foarte periculos. Dumnezeu îi va urî, îi va respinge și îi va da deoparte pe acești oameni. Care va fi consecința acestui lucru? Se poate spune cu siguranță că există pericolul ca ei să fie alungați. Totuși, cei care caută adevărul pot obține luminarea și îndrumarea Duhului Sfânt și, drept urmare, pot obține binecuvântarea lui Dumnezeu. Cele două atitudini diferite, de a căuta și de a nu căuta adevărul, pot să dea naștere la două stări diferite în tine și să aibă două rezultate diferite. Ce fel de rezultat preferați? (Aș prefera să obțin luminarea lui Dumnezeu.) Dacă oamenii își doresc să fie luminați și călăuziți de Dumnezeu și să primească harurile Sale, ce fel de atitudine trebuie să aibă? Ei trebuie să aibă adesea atitudinea celor care caută și ascultă de Dumnezeu. Indiferent dacă-ți realizezi datoria, interacționezi cu alții sau te ocupi de vreo anumită chestiune cu care te confrunți, trebuie să ai o atitudine de căutare și ascultare. Cu acest tip de atitudine, se poate spune că ai un fel de inimă care se teme de Dumnezeu. Faptul că poți căuta adevărul și i te poți supune este calea de a te teme de Dumnezeu și a te feri de rău. Dacă-ți lipsește atitudinea de căutare și ascultare și, în schimb, te agăți de tine, ești încăpățânat de ostil și refuzi să accepți adevărul și-ți este lehamite de el, atunci, în mod firesc, vei săvârși mult rău. Nu te vei putea abține! Dacă oamenii nu caută niciodată adevărul ca să rezolve această problemă, consecința finală va fi aceea că, indiferent câtă experiență au, indiferent în cât de multe situații se găsesc, indiferent de câte lecții stabilește Dumnezeu pentru ei, tot nu vor înțelege adevărul și, în cele din urmă, vor rămâne incapabili să intre în adevărul-realitate. Dacă oamenii nu au adevărul-realitate, nu vor fi capabili să urmeze calea lui Dumnezeu și, dacă nu sunt niciodată capabili să urmeze calea lui Dumnezeu, atunci nu sunt oameni care se tem de Dumnezeu și se feresc de rău. Oamenii vorbesc neîncetat despre faptul că vor să-și îndeplinească îndatoririle și să-L urmeze pe Dumnezeu. Sunt lucrurile atât de simple? Cu siguranță nu. Aceste lucruri sunt extraordinar de importante în viața oamenilor! Nu este ușor să-ți realizezi datoria bine, să-L mulțumești pe Dumnezeu și să obții teama de Dumnezeu și ferirea de rău. Dar Eu îți voi spune un principiu de practică: dacă ai o atitudine de căutare și ascultare, când ți se întâmplă ceva, aceasta te va proteja. Scopul final nu este ca tu să fii protejat. Este să te facă să înțelegi adevărul și să poți intra în adevărul-realitate și să obții mântuirea lui Dumnezeu – acesta este scopul final. Dacă ai această atitudine în tot ceea ce experimentezi, nu vei mai simți că realizarea datoriei tale și îndeplinirea voii lui Dumnezeu sunt cuvinte goale și lozinci; nu le vei mai simți atât de obositoare. În schimb, înainte să-ți dai seama, vei ajunge să înțelegi destul de multe adevăruri. Dacă tu încerci să experimentezi în acest fel, cu siguranță vei culege beneficiile. Nu contează cine ești, câți ani ai, cât de educat ești, câți ani ai crezut în Dumnezeu sau ce datorie realizezi. Atât timp cât ai o atitudine de căutare și ascultare, atât timp cât experimentezi astfel, atunci, în cele din urmă, cu siguranță vei înțelege adevărul și vei intra în adevărul-realitate. Totuși, dimpotrivă, dacă nu ai o atitudine de căutare și ascultare în tot ce ți se întâmplă, atunci nu vei putea înțelege adevărul și nici nu vei putea intra în adevărul-realitate. Cei care nu înțeleg niciodată adevărul și nu pot intra niciodată în adevărul-realitate se gândesc: „Ce este adevărul și ce sunt doctrinele? Care este adevărul-realitate și ce înseamnă să nu ai adevărul-realitate? De ce nu înțeleg asta?” Ei ascultă adesea predici și părtășii despre adevăr, se trezesc devreme și se culcă târziu citind cuvintele lui Dumnezeu, ascultând mai mult, învățând mai mult și scriind mai mult. Ei notează în caietele lor lucrurile edificatoare pe care le aud, umplând cărți întregi. Au depus mult efort, dar, din nefericire, nu înțeleg niciodată adevărul. Prin urmare, ei simt că adevărul este prea profund. După ce au ascultat câțiva ani, înțeleg unele doctrine, dar de ce nu le pot pune în practică? De ce devin confuzi când se confruntă cu probleme? Ei consideră că înțelegerea adevărului și intrarea în adevărul-realitate sunt noțiuni abstracte și cred că aceste lucruri sunt foarte greu de atins. De fapt, au înțeles greșit. A crede în Dumnezeu și a înțelege adevărul nu înseamnă a juca jocuri de cuvinte, ci a nu putea vorbi despre unele dintre cuvintele și expresiile doctrinare și gata – nu despre asta este vorba. Ceea ce subliniază cel mai mult credința în Dumnezeu este practicarea adevărului și capacitatea de a înțelege principiile în practicarea lui. Numai înțelegând ce înseamnă practicarea adevărului și gestionarea principiilor, se poate spune că ai înțeles adevărul și că ai intrat în realitate. A fi capabil să practici adevărul și să intri în realitate este cel mai important lucru.

Fragmentul 53

Când oamenii nu își asumă nicio responsabilitate față de îndatoririle lor, le fac într-o manieră neglijentă și superficială, se comportă asemeni celor care le fac pe plac tuturor și nu apără interesele casei lui Dumnezeu, ce fire este aceasta? Aceasta este viclenie, este firea Satanei. Cel mai proeminent aspect din filosofiile de trai ale omului este viclenia. Oamenii cred că, dacă nu sunt vicleni, vor fi predispuși să îi ofenseze pe ceilalți și incapabili să se apere; ei cred că trebuie să fie suficient de vicleni pentru a nu răni sau jigni pe nimeni, păstrându-se astfel în siguranță, protejându-și mijloacele de trai și câștigând un punct ferm de sprijin printre alți oameni. Toți necredincioșii trăiesc după filosofiile Satanei. Toți sunt oameni de paie și nu ofensează pe nimeni. Ai venit în casa lui Dumnezeu, ai citit cuvântul lui Dumnezeu și ai ascultat predicile din casa lui Dumnezeu, așadar, de ce ești incapabil să practici adevărul, să vorbești din inimă și să fii o persoană cinstită? De ce ești mereu un om de paie? Oamenii de paie își protejează doar propriile interese și nu interesele bisericii. Când văd pe cineva făcând rău și dăunând intereselor bisericii, ignoră acest lucru. Le place să fie oameni de paie și să nu ofenseze pe nimeni. Acest lucru este iresponsabil și acest tip de persoană este prea vicleană și nevrednică de încredere. Pentru a-și proteja propria vanitate și mândrie și pentru a-și menține reputația și statutul, unii oameni sunt fericiți să-i ajute pe alții și să se sacrifice pentru prietenii lor, indiferent de preț. Însă când trebuie să protejeze interesele casei lui Dumnezeu, adevărul și dreptatea, intențiile lor bune s-au dus, au dispărut complet. Când ar trebui să practice adevărul, nu îl practică deloc. Ce se întâmplă? Pentru a-și proteja propria demnitate și mândrie, ei vor plăti orice preț și vor îndura orice suferință. Însă când trebuie să facă lucrare adevărată și să se ocupe de treburi practice, să ocrotească lucrarea bisericii și lucrurile pozitive și să-i protejeze și să-i aprovizioneze pe aleșii lui Dumnezeu, de ce nu mai au puterea să plătească orice preț și să îndure orice suferință? Acest lucru este de neconceput. De fapt, au un fel de fire căreia îi este lehamite de adevăr. De ce spun Eu că firii lor îi este lehamite de adevăr? Pentru că, ori de câte ori un lucru implică a fi martor pentru Dumnezeu, practicarea adevărului, protejarea aleșilor lui Dumnezeu, lupta împotriva urzelilor Satanei sau protejarea lucrării bisericii, ei fug și se ascund și nu se ocupă de nicio chestiune adecvată. Unde le este eroismul și spiritul de a îndura suferința? Unde aplică aceste lucruri? Asta e ușor de văzut. Chiar dacă cineva îi dojenește, spunând că nu ar trebui să fie atât de egoiști și disprețuitori și să se protejeze pe ei înșiși, că s-ar cuveni să protejeze lucrarea bisericii, lor nu le pasă cu adevărat. Ei își spun: „Eu nu fac acele lucruri și nu au nimic de-a face cu mine. Ce folos ar aduce urmăririi mele a prestigiului, profitului și statutului să acționez în acest fel?” Nu sunt persoane care urmăresc adevărul. Le place doar să caute prestigiul, profitul și statutul și nu fac deloc lucrarea pe care Dumnezeu le-a încredințat-o. Așa că, atunci când este nevoie de ei pentru a face lucrarea bisericii, aleg pur și simplu să fugă. Asta înseamnă că, în inimile lor, nu le plac lucrurile pozitive și nu sunt interesați de adevăr. Aceasta este o manifestare clară a faptului că le este lehamite de adevăr. Numai cei care iubesc adevărul și dețin adevărul-realitate pot face un pas în față atunci când lucrarea casei lui Dumnezeu și aleșii lui Dumnezeu le-o cer, numai ei pot să se ridice, curajoși și obligați de datorie, să fie mărturie pentru Dumnezeu și să aibă părtășie despre adevăr, conducându-i pe aleșii lui Dumnezeu pe calea cea dreaptă, permițându-le să ajungă la ascultare față de lucrarea lui Dumnezeu. Numai aceasta reprezintă o atitudine de responsabilitate și o manifestare a grijii față de voia lui Dumnezeu. Dacă nu aveți această atitudine, sunteți efectiv nepăsători în modul vostru de a gestiona lucrurile și gândiți: „Voi face lucrurile din sfera datoriei mele, dar nu îmi pasă de nimic altceva. Dacă mă întrebi ceva, îți voi răspunde – dacă am o dispoziție bună. Altfel, nu o voi face. Aceasta este atitudinea mea”, atunci acesta este un tip de fire coruptă, nu-i așa? A vă proteja doar propriul statut, reputația și mândria și a proteja doar lucrurile care au legătură cu propriile interese – înseamnă asta a proteja o cauză dreaptă? Înseamnă asta a proteja interesele casei lui Dumnezeu? În spatele acestor motive meschine, egoiste, se află firea de a-ți fi lehamite de adevăr. Majoritatea dintre voi afișează frecvent aceste tipuri de manifestări și, în momentul în care întâlniți ceva care are legătură cu interesele casei lui Dumnezeu, vă eschivați, spunând: „Nu am văzut”, sau „nu știu”, sau „nu am auzit”. Indiferent că într-adevăr nu ești conștient de acest lucru sau că doar pretinzi asta, dacă, atunci când contează cel mai mult, dezvălui acest tip de fire coruptă în momentele cruciale, atunci este greu de spus dacă ești o persoană care crede cu adevărat în Dumnezeu sau nu; pentru Mine, ori ești cineva care este confuz în credința sa, ori ești un non-credincios. În niciun caz, nu ești o persoană care iubește adevărul.

S-ar putea să înțelegeți ce înseamnă să-ți fie lehamite de adevăr, dar de ce spun că a-ți fi lehamite de adevăr este o fire? O fire nu are nimic de-a face cu manifestările ocazionale, temporare, iar astfel de manifestări nu se califică drept o problemă a firii. Indiferent ce fel de fire coruptă are o persoană, aceasta se va revărsa adesea sau chiar constant din ea și va fi dezvăluită ori de câte ori acea persoană se află în contextul potrivit. Prin urmare, nu puteți caracteriza în mod arbitrar o problemă a firii pe baza unei manifestări ocazionale, temporare. Așadar, ce este o fire? Firile sunt legate de intenții și motivații, sunt legate de gândirea și punctul de vedere al unei persoane. Pari că reușești să îți dai seama că ele te domină și te influențează, dar firile pot fi, de asemenea, ascunse, camuflate și obscurate de fenomene superficiale. Pe scurt, atât timp cât în tine există o fire, aceasta va interfera cu tine, te va constrânge și te va controla și va da naștere în tine multor comportamente și manifestări – aceasta este o fire. Căror comportamente, gânduri, puncte de vedere și atitudini dă naștere adesea firea de lehamite de adevăr? Una dintre principalele caracteristici ale lehamitei de adevăr pe care o manifestă oamenii este lipsa de interes pentru lucrurile pozitive și adevăr, precum și dezinteresul, apatia inimii, lipsa dorinței de a ajunge la adevăr și faptul de a crede că toate acestea sunt în regulă ori de câte ori e vorba de ceva ce implică practicarea adevărului. Voi da un exemplu simplu. Un lucru ce ține de simțul practic despre care oamenii vorbesc adesea cu privire la o sănătate bună este să mănânci mai multe fructe și legume, să mănânci mai multe alimente ușoare și mai puțină carne și, mai ales, mai puține prăjeli; acesta este un ghid pozitiv pentru sănătatea și bunăstarea oamenilor. Toată lumea poate înțelege și accepta ce să mănânce mai mult și ce să mănânce mai puțin, deci această acceptare se bazează pe teorie sau pe practică? (Pe teorie.) Cum se manifestă acceptarea teoretică? Printr-un fel de recunoaștere simplă. Înseamnă să crezi că această afirmație este corectă și că e foarte bună, cu ajutorul unui discernământ care se bazează pe judecata ta. Dar ai vreo dovadă care să demonstreze această afirmație? Ai vreo temelie să crezi asta? Fără a experimenta tu însuți acest lucru, fără niciun temei sau vreo bază care să verifice dacă această afirmație este corectă sau greșită și, desigur, fără a învăța lecții din greșelile anterioare și fără exemple din viața reală, tu doar ai acceptat acest punct de vedere – aceasta este o acceptare teoretică. Indiferent dacă o accepți teoretic sau practic, trebuie mai întâi să confirmi că afirmația „Mănâncă mai multe legume și mai puțină carne” este corectă și e un lucru pozitiv. Deci, cum poate fi văzută firea ta de lehamite de adevăr? Pe baza modului în care abordezi și aplici această afirmație în viața ta; acesta arată atitudinea ta față de acea afirmație, dacă ai acceptat-o teoretic și în termeni de doctrină sau dacă ai aplicat-o în viața reală și ai făcut din ea realitatea ta. Dacă doar ai acceptat afirmația din punct de vedere al doctrinei, dar ceea ce faci în viața reală contrazice complet această afirmație sau dacă nu demonstrezi nicio aplicație practică a acesteia, atunci îți place această afirmație sau îți e lehamite de ea? De exemplu, când mănânci, vezi niște legume verzi și te gândești: „Legumele verzi sunt bune pentru sănătate, dar nu au gust bun, iar carnea are un gust mai bun, așa că voi mânca mai întâi puțină carne” și apoi mănânci doar carne și nu legume verzi, ce fel de fire arată asta? Una de a nu accepta afirmațiile corecte, de lehamite față de lucrurile pozitive și de a fi dispus să mănânci doar conform preferințelor trupești. Acest tip de persoană, care este nesătulă și lacomă după plăcere, a ajuns deja să-i fie foarte lehamite de lucrurile pozitive, să fie potrivnică și contrară lor, iar acesta este un fel de fire. Cineva ar putea recunoaște că această afirmație este destul de corectă, dar el însuși nu poate face acel lucru și, deși nu poate, le spune totuși altora să-l facă; după ce o spune de multe ori, acea afirmație devine pentru el un fel de teorie și nu are niciun efect asupra sa. Acea persoană știe foarte bine în inima sa că este corect să mănânci mai multe legume și că nu e bine să mănânci mai multă carne, dar se gândește: „Oricum, nu sunt în pierdere, să mănânc carne înseamnă să am un avantaj, și nu simt că e nesănătos.” Lăcomia și dorințele ei au făcut-o să aleagă un stil de viață incorect și să se împotrivească mereu simțului practic corect și a stilului de viață potrivit. Are genul de fire coruptă care râvnește la avantaje și la plăcerea trupească, așa că îi va fi oare ușor să accepte afirmații corecte și lucruri pozitive? Nu îi va fi deloc ușor. Stilul său de viață nu este atunci guvernat de firea sa coruptă? Este o revărsare și o manifestare a firii sale corupte. Ceea ce se manifestă în exterior este reprezentat de aceste comportamente și de o atitudine, dar, de fapt, este o fire care o guvernează. Ce fire este aceasta? Este lehamitea de adevăr. Această fire de lehamite de adevăr este greu de descoperit; nimeni nu simte că îi este lehamite de adevăr, dar faptul de a crede în Dumnezeu de ceva ani și a nu ști încă să practice adevărul e suficient să arate că îi este lehmite de adevăr. Oamenii ascultă atât de multe predici și citesc atât de mult din cuvântul lui Dumnezeu, iar voia lui Dumnezeu este ca ei să accepte cuvintele Sale în inimile lor și să aducă aceste cuvinte în viața lor reală pentru a le practica și a le folosi, astfel încât să înțeleagă adevărul și să facă din adevăr viața lor. Această cerință este dificil de îndeplinit pentru majoritatea oamenilor și de aceea se spune că majoritatea oamenilor au firea de lehamite de adevăr.

Când cineva înțelege adevărul, practica adevărului nu este dificilă pentru el și, odată ce este capabil să-l practice, poate intra în adevărul-realitate. E chiar atât de greu să transformi adevărurile pe care le înțelegi în realitățile pe care le trăiești? Să-ți dau un exemplu. Să zicem că vremea e rece și încerci să pleci din casă încă transpirat, iar mama îți spune să te usuci înainte de a ieși sau vei răci. Știi că mama ta îți vrea numai binele, dar nu iei în serios sfatul ei și îl ignori, deși simți că sugestia ei este corectă. Tu ieși oricum transpirat, iar uneori chiar răcești după ce ieși așa, dar continui să nu-i respecți sfatul data viitoare când ieși din casă. Evident, știi că sfatul ei este corect și în interesul tău și că motivele și intențiile mamei tale sunt întotdeauna pentru binele tău, dar tot te faci că nu auzi și nu îi dai ascultare – nu este aceasta o fire? Dacă nu ai avea această fire, ce ai alege să faci? (Să ascult.) Ai cunoaște importanța acestui sfat, ai cunoaște consecințele și durerea pe care ai putea să le suferi din cauza neascultării acestuia și ai înțelege și ai pricepe sensul acestei sugestii. Ai reuși să respecți cu strictețe acest sfat și l-ai urma întotdeauna, iar atunci nu ai risca să răcești. Acesta e doar un exemplu. Este același lucru cu a crede în Dumnezeu și a citi și asculta cuvintele Sale, deci cum ar trebui oamenii să trateze cuvintele lui Dumnezeu? Aceasta este întrebarea crucială. Dacă o persoană vorbește în conformitate cu adevărul și este corectă, oamenii vor beneficia de pe urma acceptării cuvintelor sale. Cuvintele lui Dumnezeu sunt adevărul și, dacă oamenii sunt capabili să le accepte, nu numai că vor avea beneficii, ci vor și câștiga viața. Mulți oameni nu pot vedea clar această chestiune și disprețuiesc întotdeauna cuvintele lui Dumnezeu. Indiferent ce spune Dumnezeu, fie că El îndeamnă, mustră, amintește, mângâie sau îi roagă cu stăruință pe oameni, indiferent cum vorbește, El nu le poate trezi inimile. Sunt incapabili să acționeze conform cuvintelor Lui și, după ce le-au ascultat, se fac pur și simplu că nu aud. Aceasta este una dintre firile omului – intransigența și lehamitea de adevăr. Dacă nu poți urma cuvintele lui Dumnezeu în modul în care abordezi lucrurile pe care Dumnezeu ți le spune și pe care îți poruncește să le faci, atunci nu vei putea schimba această fire. Indiferent cum accepți sau spui „Amin!” fiecărui cuvânt rostit de Dumnezeu, indiferent cum lauzi verbal cuvintele Sale ca fiind adevărul, este inutil; trebuie să fii capabil să accepți cuvintele lui Dumnezeu și trebuie să practici și să experimentezi cuvintele lui Dumnezeu și să faci din cuvintele Lui viața ta și realitatea ta, doar asta este util. De exemplu, dacă cineva cu o fire înșelătoare se hotărăște să fie onest și să vorbească sincer, acest lucru este oarecum ușor de realizat pentru el, dar lucrul cel mai greu de schimbat este firea de lehamite de adevăr și intransigență. Indiferent de ceea ce spune Dumnezeu, oamenii cu această fire nu iau în serios acele lucruri în inimile lor și, indiferent ce fel de atitudine adoptă Dumnezeu, fie că este una de avertizare, reamintire, îndemn sau rugăminte stăruitoare, de prezentare a faptelor sau soluționare a lucrurilor, nu le mișcă inimile, iar acest lucru este greu de gestionat. Oamenilor le este greu să recunoască firea de lehamite de adevăr și trebuie să caute frecvent adevărul și să reflecteze asupra propriilor stări, asupra motivelor pentru care nu pot accepta adevărul și nu pot practica adevărurile pe care le înțeleg. Dacă înțeleg pe deplin această problemă, vor ști ce înseamnă să-ți fie lehamite de adevăr.

În firea oamenilor există ceva ascuns care se manifestă prin atitudinea de a nu fi nici dominant, nici servil. Ei au propriul mod de a gândi și de a se exprima și consideră că acesta este cel mai potrivit mod. Indiferent ce spun sau fac alții, aceștia nu sunt influențați de ei; insistă să facă orice simt că îi va determina pe oameni să-i aprecieze, crezând că acesta este lucrul corect de făcut; nu acceptă câtuși de puțin adevărul, nu pot înfrunta corect faptele și sunt lipsiți de orice adevăruri-principii. Ce fel de fire este aceasta? Este firea de aroganță și neprihănire de sine și de lehamite de adevăr. Cei care aparțin Satanei și cărora le este lehamite de adevăr sunt surzi și orbi la cuvintele și faptele lui Dumnezeu, indiferent cât de mult vorbește sau face Dumnezeu. Satana nu tratează niciodată cuvintele lui Dumnezeu ca pe adevăr, le ignoră, nu-i lasă pe oameni să accepte cuvintele lui Dumnezeu și adevărul și, de asemenea, îi încurcă pe oameni, astfel încât să i se supună – așa se împotrivește Satana lui Dumnezeu. Dumnezeu exprimă adevărul pentru a mântui, a trezi și a purifica omenirea, iar Satana încearcă tot posibilul să tulbure și să distrugă lucrarea lui Dumnezeu; obiectivul Satanei în a deruta omenirea este de a o corupe și a o năpăstui și, în cele din urmă, de a o devora și distruge. De exemplu, Dumnezeu a dat omenirii tot felul de alimente și, de asemenea, a creat tot felul de cereale și legume, precum și pământ potrivit pentru cultivarea lor. Atât timp cât oamenii muncesc din greu, vor avea suficient de mâncat și de folosit și se pot asigura că au o dietă sănătoasă. Oamenii sunt însă insațiabili și vor întotdeauna să se îmbogățească, insistă să cerceteze metode de modificare genetică pentru a crește randamentul culturilor, ceea ce distruge nutriția reală a cerealelor și transformă alimentele organice în alimente care nu sunt organice. După ce oamenii mănâncă aceste lucruri, în corpurile lor apar tot felul de boli – nu este acesta un act al Satanei? Oamenii au fost corupți de Satana până la un anumit punct și toți au devenit satane vii și diavoli vii. În trecut, numai Satana și duhurile rele se împotriveau lui Dumnezeu, dar acum întreaga omenire coruptă I se împotrivește Lui. Deci, ființele umane corupte nu sunt diavoli și satane? Nu sunt descendenți ai Satanei? (Ba da.) Aceasta este consecința adusă de coruperea omenirii de către Satana vreme de milenii. Cum poți recunoaște și discerne o fire satanică? Pe baza lucrurilor pe care Satanei îi place să le facă, cât și a metodelor și șiretlicurilor prin care face lucrurile, se poate vedea că nu îi plac niciodată lucrurile pozitive, că îi place răul și că se crede tot timpul competent și capabil să controleze totul. Aceasta este natura arogantă a Satanei. De aceea Satana Îl neagă fără scrupule pe Dumnezeu, I se împotrivește și I se opune. Satana este reprezentantul și sursa tuturor lucrurilor negative și rele. Dacă poți vedea asta clar, atunci ai discernământ asupra firilor satanice. Nu e o chestiune simplă pentru oameni să accepte adevărul și să-l practice, pentru că toți au firi satanice și toți sunt constrânși și înrobiți de firile lor satanice. De exemplu, unii oameni recunosc că este bine să fii o persoană onestă și se simt invidioși și geloși când îi văd pe alții că sunt onești, spun adevărul și vorbesc cu o inimă deschisă, dar, dacă le ceri să fie ei înșiși onești, li se pare greu. Ei sunt constant incapabili să rostească cuvinte cinstite și să facă lucruri cinstite. Nu este aceasta o fire satanică? Spun lucruri care sună frumos, dar nu le practică. Asta înseamnă a le fi lehamite de adevăr. Celor care le este lehamite de adevăr le este greu să accepte adevărul și nu au nicio cale de intrare în adevărurile-realități. Cea mai evidentă stare a oamenilor cărora le este lehamite de adevăr e că nu sunt interesați de adevăr și de lucruri pozitive, ba chiar sunt scârbiți de ele și le urăsc și le place în mod deosebit să urmeze tendințe lumești. Nu acceptă în inimile lor lucrurile pe care Dumnezeu le iubește și ceea ce Dumnezeu le cere oamenilor să facă. În schimb, sunt nepăsători și indiferenți față de ele, iar unii oameni chiar disprețuiesc deseori standardele și principiile pe care Dumnezeu le solicită de la om. Ei sunt dezgustați de lucrurile pozitive și se simt mereu potrivnici, contrari și plini de dispreț față de ele în inimile lor. Aceasta este manifestarea fundamentală a lehamitei de adevăr. În viața bisericească, a citi cuvântul lui Dumnezeu, a se ruga, a avea părtășie despre adevăr, a îndeplini îndatoriri și a rezolva probleme cu adevărul sunt toate lucruri pozitive. Ele sunt pe placul lui Dumnezeu, dar unii oamenii sunt potrivnici față de aceste lucruri pozitive, nu le pasă de ele și sunt indiferenți față de ele. Partea cea mai detestabilă este că au o atitudine disprețuitoare față de oamenii pozitivi, precum cei onești, cei care caută adevărul, cei care își îndeplinesc îndatoririle cu credință și cei care protejează lucrarea casei lui Dumnezeu. Încearcă mereu să-i atace și să-i excludă pe acești oameni. Dacă descoperă că aceștia au neajunsuri sau dezvăluiri de corupție, profită de acest lucru, făcând mare zarvă și îi desconsideră constant pentru asta. Ce fel de fire este aceasta? De ce urăsc atât de mult oamenii pozitivi? De ce le plac atât de mult și sunt atât de binevoitori cu oamenii răi, non-credincioșii și antihriștii și de ce își pierd adesea vremea cu astfel de oameni? Unde este vorba despre lucruri negative și rele, ei simt entuziasm și exaltare, dar când este vorba de lucruri pozitive, în atitudinea lor începe să apară împotrivirea; în special, când îi aud pe oameni având părtășie despre adevăr sau rezolvând probleme folosind adevărul, se simt plictisiți și nemulțumiți în inimile lor și își varsă supărările. Nu este aceasta firea de lehamite de adevăr? Nu este aceasta dezvăluirea unei firi corupte? Există mulți oameni care cred în Dumnezeu și cărora le place să facă lucrare pentru El și să alerge entuziaști pentru El, iar când vine vorba de a-și întrebuința darurile și punctele forte, satisfăcându-și preferințele și dându-se în spectacol, au o energie nemărginită. Însă dacă le ceri să practice adevărul și să acționeze conform adevărurilor-principii, acest lucru le taie elanul și își pierd entuziasmul. Dacă nu li se permite să se dea în spectacol, ei devin apatici și abătuți. De ce oare au energie pentru a se da în spectacol? Și de ce nu au energie pentru a practica adevărul? Care este problema aici? Tuturor oamenilor le place să iasă în evidență; toți râvnesc la glorie deșartă. Toată lumea are o energie inepuizabilă când vine vorba de a crede în Dumnezeu de dragul de a câștiga binecuvântări și recompense, așa că de ce devin oamenii apatici, de ce sunt abătuți când vine vorba de a practica adevărul și a se lepăda de trup? De ce se întâmplă asta? Acest lucru demonstrează că inimile oamenilor sunt denaturate. Ei cred în Dumnezeu în întregime de dragul de a câștiga binecuvântări – la drept vorbind, ei fac astfel ca să intre în Împărăția cerurilor. Fără binecuvântări sau beneficii de urmărit, oamenii devin apatici și abătuți și nu au entuziasm. Toate acestea sunt cauzate de o fire coruptă căreia îi este lehamite de adevăr. Când sunt controlați de această fire, oamenii nu sunt dispuși să aleagă calea urmăririi adevărului, ei merg pe propriul drum și aleg calea incorectă – știu foarte bine că este greșit să urmărească prestigiul, profitul și statutul și, totuși, nu pot suporta să se lipsească de aceste lucruri sau să le lase deoparte și încă le urmăresc, mergând pe calea Satanei. În acest caz, ei nu Îl urmează pe Dumnezeu, ci îl urmează pe Satana. Tot ceea ce fac este în slujba Satanei și sunt slujitori ai Satanei.

Este ușor să schimbi firea coruptă de a-ți fi lehamite de adevăr? A-ți fi lehamite de adevăr este o caracteristică a corupției profunde a omenirii și este cel mai greu de schimbat, pentru că o schimbare a firii se poate realiza doar prin acceptarea adevărului. Cineva căruia îi este lehamite de adevăr nu poate accepta cu ușurință adevărul, la fel cum o persoană bolnavă în stadiu terminal respinge mâncarea. Acest lucru este foarte periculos, iar o persoană căreia îi e lehamite de adevăr nu poate fi mântuită cu ușurință, chiar de crede în Dumnezeu. Dacă cineva crede în Dumnezeu de câțiva ani, dar nu știe ce este adevărul și ce sunt lucrurile pozitive și nici măcar nu e lămurit cu privire la obiectivul de viață de a urmări adevărul pentru a obține mântuirea, nu este acesta un orb care și-a pierdut drumul? Prin urmare, lehamitea de adevăr face imposibilă acceptarea adevărului, iar acest tip de fire coruptă nu este ușor de schimbat. Oamenii care sunt capabili să aleagă să accepte adevărul și să urmeze calea cea bună sunt cei care iubesc adevărul, iar oamenii ca aceștia își pot schimba cu ușurință firile corupte. Dacă cineva are firea de lehamite de adevăr, dar încă speră în inima lui să fie mântuit de Dumnezeu, de unde ar trebui să înceapă? Ce punct de plecare va face acest lucru mai ușor? Care este ruta cea mai rapidă? (După ce a înțeles ce sunt lucrurile pozitive și ce sunt principiile, ar trebui să folosească principiile și standardele ca măsură în timp ce-și îndeplinește datoria, iar dacă un lucru contravine principiilor și nu este în conformitate cu voia lui Dumnezeu, ar trebui să respecte principiile și să nu-l facă.) Ar trebui să înțeleagă mai întâi principiile fiecărui adevăr – acest lucru este foarte important. Ce altceva? (Când exteriorizează o stare de lehamite de adevăr, iar datoria sa și principiile sunt implicate, trebuie să se lepede de trup și să practice în conformitate cu principiile.) Așa este, trebuie să aibă o cale, iar acel scop și acea cale ar trebui să fie clare. Momentan, lucrul crucial este că majoritatea oamenilor nu știu care aspect al firii lor se exteriorizează, în ce context și la ce oră și în ce mod este dezvăluit. Dacă ar ști toate acestea, nu le-ar fi ușor să se schimbe? Analizând acum, diferitele tipuri de gândire sau atitudini ale oamenilor implică, de fapt, firile lor; fără dominația diferitelor firi, fără a fi provocați sau încurcați de firile lor corupte, oamenilor le-ar fi ușor să-și corecteze gândurile greșite. De exemplu, să zicem că mama îți spune să-ți ștergi transpirația înainte de a pleca din casă. Dacă ești un copil ascultător, filial, atâta vreme cât simți bunele intenții ale mamei tale, poți și să înțelegi corectitudinea acestui sfat și să-i cunoști avantajul și îl poți recunoaște și accepta. Dacă nu ai o fire coruptă care să se activeze și să te tragă înapoi, îți va fi ușor să accepți această sugestie. Deși acest sfat e foarte simplu și ușor de aplicat și știi că este corect, întrucât ai o fire de lehamite de adevăr și intransigență, poți ajunge să-l încalci cu bună știință, iar acest lucru poate să rănească sentimentele mamei tale și să o facă să se îngrijoreze pentru tine și să sufere – aceasta este consecința. Pe scurt, felul în care gestionează cineva lucrurile atunci când i se întâmplă – cum se confruntă cu lucrurile pozitive și, de asemenea, cum se luptă și se războiește constant cu firile sale corupte – reprezintă hotărârea sa de a căuta adevărul. Dacă ai această hotărâre și ești dispus să te lepezi de firea ta coruptă, să accepți adevărul, să faci din cuvântul lui Dumnezeu viața ta și să trăiești cu o asemănare umană, atunci te poți schimba. Cât de mare este hotărârea ta de a urmări adevărul, tot atât de mare va fi schimbarea ta.

La ce se referă, în principal, mântuirea? Se referă în principal la o schimbare a firii. Numai când firea unei persoane s-a schimbat, ea se poate elibera de influența Satanei și poate fi mântuită. Prin urmare, pentru cei care cred în Dumnezeu, schimbarea firii este o problemă majoră. Când firea unei persoane este schimbată, ea va trăi asemănarea umană și va atinge pe deplin mântuirea. E posibil ca cineva să nu fie foarte arătos, înzestrat sau talentat, să vorbească stângaci și să nu fie foarte coerent sau să știe cum să se îmbrace, și ar putea să pară foarte obișnuit în exterior, dar să fie capabil să caute adevărul când i se întâmplă ceva, mai degrabă decât să acționeze conform propriei voințe sau comploteze în interesul propriu, iar când Dumnezeu îi poruncește să realizeze o datorie, să fie capabil să asculte de El și să îndeplinească ce îi încredințează El. Ce părere aveți despre acest tip de persoană? Deși din afară nu e atrăgătoare sau impresionantă ca aspect, are o inimă care se teme de Dumnezeu și ascultă de El, iar în asta i se dezvăluie punctele forte. Când oamenii vor vedea asta, vor spune: „Această persoană are o fire stabilă, iar când se întâmplă lucruri, poate căuta în liniște înaintea lui Dumnezeu, fără a fi neglijentă sau a face ceva nesăbuit sau prostesc. Are o atitudine serioasă și responsabilă; e consecventă și se poate dedica pe deplin îndeplinirii loiale a datoriei.” Această persoană este reținută în modul în care vorbește și acționează, are o raționalitate normală și, pe baza a ceea ce trăiește și a firii pe care o arată, are o inimă care se teme de Dumnezeu. Dacă are o inimă care se teme de Dumnezeu, există principii în acțiunile sale? Ea caută, cu siguranță, principiile și nu se implică în mod nechibzuit în fapte nedrepte. Acesta este rezultatul final obținut prin practicarea adevărului și urmărirea unei schimbări a firii. Felul său de a vorbi este cumpănit și corect, nu vorbește neglijent, acţionează într-un mod care este liniștitor și demn de încredere și deține realitățile ascultării de Dumnezeu și feririi de rău. Toate aceste manifestări pot fi văzute la această persoană. Aceasta este o persoană care a intrat în adevărul-realitate și a cărei fire s-a schimbat. Lucrurile acestea nu pot fi falsificate. Firea unei persoane este viața sa; orice fire are o persoană, acesta va fi comportamentul ei. Comportamentul și manifestările oamenilor sunt guvernate de firile lor, iar ceea ce oamenii exprimă în mod constant sunt revărsările firii lor, nu caracterul lor. A fi capabil să recunoști problemele firii și revărsările diferitelor firi corupte și apoi să le rezolvi căutând adevărul este lucrul fundamental pe care trebuie să-l dobândești în urmărirea unei schimbări a firii.

Fragmentul 54

Indiferent ce fel de datorie îndeplinești sau ce profesie studiezi, cu cât studiezi mai mult, cu atât ar trebui să devii mai competent și să te străduiești să atingi perfecțiunea; atunci, îţi vei îndeplini datoria din ce în ce mai bine. Unii oameni nu sunt conștiincioși în îndeplinirea niciunei datorii și nu caută adevărul pentru a rezolva dificultățile pe care le întâmpină. Ei aşteaptă întotdeauna ca alții să-i îndrume și să-i ajute, îndrăznind chiar să le ceară altora să-i învețe ţinându-i de mână și să facă lucrurile în locul lor, fără ca ei înșiși să depună efort. Se bazează mereu pe ceilalți și nu se pot descurca fără ajutorul lor. Sunt niște nimicuri pentru că fac asta, nu-i așa? Indiferent de datoria pe care o îndeplinești, trebuie să-ți pui inima în studierea lucrurilor. Dacă îți lipsesc cunoștințele profesionale, atunci studiază cunoștințele profesionale. Dacă nu înțelegi adevărul, atunci caută adevărul. Dacă înțelegi adevărul și dobândești cunoștințe profesionale, vei fi capabil să te folosești de acestea în timp ce-ți îndeplinești datoria și vei obține rezultate. Aceasta este o persoană cu real talent și cunoștințe adevărate. Dacă nu studiezi deloc cunoștințele profesionale pe parcursul datoriei tale și nu urmărești adevărul, atunci, chiar serviciul pe care îl prestezi va fi sub nivelul așteptat; așadar, cum poți să vorbești despre îndeplinirea datoriei? Pentru a-ți îndeplini bine datoria, trebuie să studiezi multe cunoștințe utile și să te echipezi cu multe adevăruri. Nu trebuie să încetezi niciodată să înveți, să cauți și să-ți îmbunătățești punctele slabe învățând de la ceilalți. Indiferent care sunt punctele forte ale altor oameni sau în ce fel sunt ei mai puternici decât tine, trebuie să înveți de la ei. Și, cu atât mai mult, ar trebui să înveți de la oricine înțelege adevărul mai bine decât tine. Îndeplinindu-ți datoria în acest fel timp de câțiva ani, vei înțelege adevărul și vei pătrunde în realitățile lui și, totodată, îndeplinirea datoriei tale se va ridica la nivelul așteptat. Vei fi devenit o persoană care are adevăr și umanitate, o persoană care are adevărul-realitate. Acest lucru se obține prin urmărirea adevărului. Fără să îndepliniți o datorie, cum ați putea obține astfel de rezultate? Preamărindu-L pe Dumnezeu. Dacă nu urmăriți adevărul în timp ce vă îndepliniți îndatoririle și vă mulțumiți doar să faceți un serviciu, care vor fi consecințele? Pe de o parte, nu vă veți îndeplini îndatoririle în mod adecvat. Pe de altă parte, vă va lipsi o mărturie autentică bazată pe experiență și nu veți dobândi adevărul. Fără nimic de demonstrat în niciuna din aceste privințe, oare ați putea obține aprobarea lui Dumnezeu? Ar fi imposibil. Prin urmare, categoric nu se poate să câștigi aprobarea lui Dumnezeu mulțumindu-te să faci servicii. A crede că poți să fii răsplătit și să intri în Împărăția cerurilor doar făcând servicii este o iluzie! Ce fel de atitudine este aceasta? A-ți dori să obții binecuvântări doar făcând servicii este în mod clar o târguială cu Dumnezeu, o încercare de a-L păcăli. Dumnezeu nu este de acord cu astfel de făcători de servicii. Ce firi stăpânesc o persoană atunci când este neglijentă și superficială sau când, în îndeplinirea îndatoririlor sale, recurge la înșelăciune? Aroganța, intransigența și faptul că nu iubeşte adevărul – nu este ea stăpânită de aceste lucruri? (Ba da.) Vă manifestați și voi astfel? (Da.) Frecvent, ocazional sau numai în anumite privințe? (Frecvent.) Atitudinea voastră față de recunoașterea unor astfel de stări este destul de sinceră și aveți inimi oneste, dar simpla recunoaștere a lor nu este de ajuns; ea nu le va schimba. Așadar, ce trebuie făcut pentru a le schimba? Atunci când, în îndeplinirea îndatoririlor tale, ești neglijent și superficial, dai dovadă de o fire arogantă sau ai o atitudine ireverențioasă, trebuie să vii repede înaintea lui Dumnezeu în rugăciune, să reflectezi asupra ta și să recunoști ce fel de fire coruptă emani. Mai mult decât atât, trebuie să înțelegi cum se ajunge la acest tip de fire și cum poate fi ea schimbată. Scopul înțelegerii acestui lucru este de a aduce schimbarea. Așadar, ce ar trebui să faci pentru a obține schimbarea? Este necesar să ajungi să cunoşti, prin dezvăluirea și judecata din cuvintele lui Dumnezeu, esența firii tale corupte – cât de urâtă și de diabolică este aceasta, întru nimic diferită de cea a Satanei sau a diavolilor. Numai atunci te pot disprețui pe tine însuți și îl poți disprețui pe Satana; numai atunci te poți lepăda de tine însuți și de Satana. În acest fel se poate pune adevărul în practică. Atunci când cineva își propune să pună adevărul în practică, persoana respectivă trebuie să accepte, de asemenea, cercetarea atentă a lui Dumnezeu și ca El să o disciplineze. Apoi, este necesar să existe un element de cooperare activă din partea sa. Cum ar trebui să coopereze? Atunci când își îndeplinește o datorie, de îndată ce îi trece prin minte gândul că „este suficient”, acesta trebuie corectat. Astfel de gânduri nu trebuie încurajate. Atunci când apare o fire arogantă, trebuie să se roage lui Dumnezeu, să-şi recunoască firea coruptă, să reflecteze rapid asupra ei, să caute cuvântul lui Dumnezeu și să accepte judecata și mustrarea Sa. În acest fel, persoana respectivă va putea avea o inimă pocăită, iar starea sa lăuntrică se va fi schimbat. Care este scopul realizării acestui lucru? Scopul este ca tu să te schimbi cu adevărat și să fii capabil să te comporți loial, să te supui și să accepți fără rezerve reproșurile și disciplina lui Dumnezeu. Făcând acest lucru, starea ta se va schimba. Când vei fi iarăși tentat să te comporți neglijent și superficial și să îți tratezi din nou îndatoririle cu o atitudine ireverențioasă, dacă îți vei putea reveni prompt datorită disciplinei și reproșurilor lui Dumnezeu, nu vei fi evitat atunci să comiți o fărădelege? Este acesta un lucru bun sau unul rău pentru maturizarea ta în viață? Este un lucru bun. Atunci când practici adevărul și Îl mulțumești pe Dumnezeu, inima ta este liniștită, bucuroasă și lipsită de regrete. Aceasta este pacea și bucuria autentică.

Oamenilor le este ușor să nu asculte de Dumnezeu și să I se împotrivească atunci când au firi corupte, dar asta nu înseamnă că nu au nicio speranță la mântuire. Dumnezeu a venit să săvârșească lucrarea de mântuire a oamenilor și a rostit multe adevăruri; totul se reduce la a afla dacă oamenii pot sau nu să accepte aceste adevăruri. Dacă un om poate să accepte adevărul, el poate să obțină mântuirea. Dacă nu acceptă adevărul și poate să-L tăgăduiască și să-L trădeze pe Dumnezeu, acel om este complet terminat – nu poate decât să aștepte să fie distrus, în toiul dezastrelor. Nimeni nu poate scăpa de această soartă. Oamenii trebuie să se confrunte cu acest fapt. Unii spun: „Eu îmi manifest mereu firile corupte și nu mă pot schimba niciodată. Ce ar trebui să fac? Oare așa sunt eu, pur și simplu? Oare Dumnezeu nu mă place? Oare mă detestă?” Este aceasta o atitudine corectă? Este acesta modul corect de a gândi? (Nu.) Când o persoană are firi corupte, le va manifesta în mod natural. Nu poate să le stăpânească, deși ar vrea să o facă, așa că simte că, pentru ea, nu mai există. De fapt, nu este neapărat așa. Depinde dacă persoana poate accepta adevărul, dacă se poate baza pe Dumnezeu și dacă poate să lase totul în mâinile Lui. Faptul că oamenii dezvăluie frecvent o fire coruptă demonstrează că viața lor e controlată de firea coruptă a Satanei și că esența lor este cea a Satanei. Oamenii ar trebui să recunoască și să accepte acest fapt. Între natura-esență a omului și esența lui Dumnezeu există o diferență. Ce ar trebui să facă ei după ce recunosc acest fapt? Când oamenii dezvăluie o fire coruptă, când se dedau plăcerilor trupului și se îndepărtează de Dumnezeu, sau când Dumnezeu lucrează într-un mod care e în contradicție cu propriile lor idei, iar în sinea lor apar nemulțumiri, ei ar trebui să conștientizeze imediat că asta e o problemă și o fire coruptă; este răzvrătire împotriva lui Dumnezeu, împotrivire față de Dumnezeu; nu este în acord cu adevărul și e un lucru detestat de Dumnezeu. Când oamenii își dau seama de aceste lucruri, nu ar trebui să se plângă sau să devină negativi și să lenevească, și cu atât mai puțin ar trebui să fie supărați; în schimb, ar trebui să fie capabili să se cunoască mai profund. În plus, ar trebui să poată veni în mod proactiv înaintea lui Dumnezeu și să accepte reproșul și disciplina Lui și ar trebui să își schimbe imediat starea, astfel încât să poată să practice potrivit adevărului și cuvintelor lui Dumnezeu și să acționeze conform principiilor. În acest fel, relația ta cu Dumnezeu va deveni tot mai normală, la fel ca și starea ta lăuntrică. Vei putea identifica firile corupte, esența corupției și diferitele stări urâte ale Satanei cu o claritate crescândă. Nu vei mai rosti astfel de cuvinte prostești și copilărești precum „a fost Satana care s-a amestecat” sau „a fost o idee pe care mi-a dat-o Satana”. În schimb, vei cunoaște exact firile corupte, esența umană care se împotrivește lui Dumnezeu și esența Satanei. Vei avea un mod mai riguros de a trata aceste lucruri, iar acestea nu te vor constrânge. Nu vei deveni slab și nici nu-ți vei pierde credința în Dumnezeu și în mântuirea Lui pentru că ai dezvăluit un pic din firea ta coruptă, ai comis vreo fărădelege ori ți-ai făcut datoria superficial, sau pentru că te afli des într-o stare pasivă, negativă. Nu vei trăi în toiul unor astfel de stări, ci te vei confrunta cu propria fire coruptă în mod corect și vei fi capabil de o viață spirituală normală. Atunci când cineva dezvăluie firi corupte, dacă poate reflecta asupra propriei ființe, poate veni în fața lui Dumnezeu în rugăciune, poate căuta adevărul și poate discerne și diseca esența firilor sale corupte, astfel încât să nu mai fie controlat și constrâns de firile sale corupte, ci să poată pune adevărul în practică, va fi pășit pe calea mântuirii. Cu acest tip de practică și experiență, poate apoi să se lepede de firile sale corupte și să se elibereze de influența Satanei. Nu a ajuns atunci să trăiască în fața lui Dumnezeu și nu a obținut libertatea și eliberarea? Aceasta este calea practicării și obținerii adevărului, precum și calea spre mântuire. Firile corupte sunt adânc înrădăcinate în oameni; esența Satanei și natura sa controlează gândurile, comportamentul și mintea oamenilor. Totuși, toate acestea pălesc în fața adevărului, a lucrării lui Dumnezeu și a mântuirii lui Dumnezeu; nu prezintă niciun obstacol. Indiferent ce firi corupte poate avea o persoană, ce dificultăți înfruntă și indiferent cum este constrânsă, există o cale care poate fi urmată, o metodă pentru a le rezolva, precum și adevăruri corespunzătoare pentru a le rezolva. În felul acesta, oare nu există speranță pentru mântuirea oamenilor? Da, există speranță pentru mântuirea oamenilor.

Fragmentul 55

Fie că îți îndeplinești datoria, fie că îți însușești cunoștințe profesionale, trebuie să fii sârguincios și să tratezi lucrurile conform principiilor. Nu aborda aceste lucruri superficial sau nu le face mecanic. Scopul însușirii cunoștințelor profesionale este să îți îndeplinești bine datoria și trebuie să depui eforturi ‒ oamenii ar trebui să coopereze în acest sens. Dacă o persoană nu este dispusă să își îndeplinească bine datoria și găsește mereu motive și scuze pentru a nu-și însuși cunoștințele profesionale, asta arată că nu se sacrifică sincer pentru Dumnezeu și că nu vrea să își îndeplinească bine datoria, ca să răsplătească dragostea lui Dumnezeu. Nu este o astfel de persoană lipsită de conștiință și de rațiune? Nu este oare problematică o persoană cu un astfel de caracter? Nu este ea extrem de dificil de gestionat? Chiar dacă înveți o meserie, trebuie și să cauți adevărul și să acționezi în conformitate cu principiile adevărului. Nu trebuie să depășești această sferă și nici nu trebuie să fii confuz, ca un necredincios. Ce atitudine au necredincioșii față de lucru? Mulți dintre ei își trăiesc la întâmplare zilele și își irosesc timpul, făcând totul de mântuială în fiecare zi, doar ca să își câștige salariul, făcând lucrurile superficial, ori de câte ori pot. Nu le pasă dacă sunt eficienți, dacă acționează pe baza conștiinței și nu au o atitudine serioasă și responsabilă. Ei nu își spun: „Această sarcină mi-a fost încredințată, așa că trebuie să îmi asum răspunderea pentru ea până când o termin, trebuie să mă ocup bine de acest lucru și să mă comport responsabil.” Ei nu au această conștiință. Mai mult, necredincioșii au un anumit tip de fire coruptă. Când îi învață pe alții o parte din cunoștințele lor profesionale sau o aptitudine, își spun în sinea lor: „Odată ce elevul știe tot ce știe învățătorul, învățătorul își va pierde mijloacele de trai. Dacă eu îi învăț pe ceilalți tot ce știu, nimeni nu mă va mai trata cu respect, nimeni nu mă va mai admira, iar eu îmi voi pierde statutul de învățător. Nu permit așa ceva. Nu pot să îi învăț tot ce știu, trebuie să mai țin ceva doar pentru mine. O să îi învăț doar 80% din ce știu, iar restul va rămâne asul din mâneca mea; doar așa le voi arăta că aptitudinile mele sunt superioare celorlalți.” Ce fel de fire e asta? Este înșelătorie. Atunci când îi învățați pe alții, când îi ajutați, când le împărtășiți ceva ce ați studiat, ce atitudine ar trebui să aveți? (Ar trebui să nu mă precupețesc niciun efort și să nu țin nimic pentru mine.) Cum să nu ții nimic pentru tine? Dacă spui: „Nu țin doar pentru mine nimic din ce am învățat și nu am nicio problemă să vă spun tuturor ce am învățat. Oricum am un calibru mai bun decât voi și pot înțelege lucruri mai complicate” ‒ și acest lucru înseamnă tot că ții ceva doar pentru tine și că totul este calculat. Sau dacă spui: „Vă voi învăța toate lucrurile de bază pe care le-am învățat și eu, nu e mare lucru. Tot eu știu mai multe decât voi și, chiar dacă învățați toate astea, tot nu veți fi la fel de avansați ca mine” ‒ și asta înseamnă să ții ceva doar pentru tine. Dacă o persoană este prea egoistă, va fi lipsită de binecuvântarea lui Dumnezeu. Oamenii ar trebui să învețe să țină cont de voia lui Dumnezeu. Tu trebuie să contribui în casa lui Dumnezeu cu lucrurile esențiale și cele mai importante pe care le-ai înțeles, astfel ca aleșii lui Dumnezeu să le învețe și să le stăpânească ‒ aceasta este singura cale de a obține binecuvântarea lui Dumnezeu și El îți va dărui și mai multe lucruri. Căci s-a spus: „Este mai ferice să dai decât să primești.” Dedică-I lui Dumnezeu toate talentele și darurile tale, folosindu-le când îți îndeplinești datoria, astfel încât toți să beneficieze de ele și să obțină rezultate în îndatoririle lor. Dacă vei contribui cu toate darurile și talentele tale, ele vor fi în beneficiul tuturor celor care îndeplinesc acea datorie și în beneficiul lucrării Bisericii. Nu le spune celorlalți doar câteva lucruri simple, ca apoi să îți spui că ai făcut destul de bine sau că nu ai ținut nimic pentru tine ‒ nu va merge așa. Îi înveți pe oameni doar câteva teorii sau lucruri pe care le pot înțelege textual, dar esența și aspectele importante sunt dincolo de înțelegerea unui novice. Tu oferi doar o imagine de ansamblu, fără să explici sau să intri în detalii, gândindu-te în tot acest timp: „Bine, oricum, eu ți-am spus și nu am reținut intenționat nimic. Dacă nu înțelegi, este deoarece calibrul tău este prea slab, așa că nu mă învinovăți pe mine. Va trebui doar să vedem cum te va îndruma Dumnezeu acum.” O astfel de deliberare conține înșelăciune, nu-i așa? Nu este egoistă și josnică? De ce nu-i poți învăța pe oameni tot ceea ce e în inima ta și tot ceea ce înțelegi? De ce, în schimb, îți tăinuiești cunoștințele? Aceasta este o problemă legată de intențiile și firea ta. Când majorității oamenilor li se prezintă pentru prima dată un anumit aspect al cunoașterii profesionale, aceștia nu pot înțelege decât sensul literal; este nevoie de o perioadă de practică înainte ca punctele principale și esența să poată fi înțelese. Dacă ai stăpânit deja aceste aspecte mai nuanțate, ar trebui să le spui direct celorlalți; nu-i face să ia un astfel de traseu ocolit și să petreacă atât de mult timp bâjbâind. Aceasta este responsabilitatea ta; e ceea ce ar trebui să faci. Dacă le spui ce consideri tu că reprezintă esența și punctele principale, doar așa nu vei ține nimic pentru tine și nu vei fi egoist. Atunci când îi învățați pe ceilalți anumite aptitudini, când comunicați cu ei despre profesia voastră sau aveți părtășie despre intrarea în viață, dacă nu puteți înlătura aspectele egoiste și josnice ale firilor voastre corupte, nu vă veți putea îndeplini bine îndatoririle, iar în acest caz nu sunteți persoane care au umanitate sau conștiință și rațiune, sau care practică adevărul. Trebuie să cauți adevărul ca să îți corectezi firile corupte și să ajungi să fii lipsit de motive egoiste și să ții cont doar de voia lui Dumnezeu. Astfel, vei deține adevărul-realitate. Este prea obositor când oamenii nu urmăresc adevărul și trăiesc potrivit firilor satanice, ca necredincioșii. Competiția este frecvent întâlnită printre necredincioși. Nu este simplu să stăpânești esența unei aptitudini sau a unei profesii și, odată ce altcineva învață și o stăpânește el însuși, mijloacele tale de trai sunt în pericol. Pentru a-și proteja mijloacele de trai, oamenii sunt determinați să se poarte astfel ‒ trebuie să fie mereu precauți. Cunoștințele pe care au ajuns să le stăpânească reprezintă cea mai valoroasă monedă de schimb, ele reprezintă mijloacele lor de trai, capitalul, puterea lor de viață și nu trebuie să mai lase pe altcineva să aibă acces la ele. Dar tu crezi în Dumnezeu ‒ dacă gândești așa și te porți astfel în casa lui Dumnezeu, nu te mai deosebești cu nimic de un necredincios. Dacă nu accepți adevărul sub nicio formă și continui să trăiești potrivit filosofiilor satanice, atunci tu nu ești cu adevărat un om care crede în Dumnezeu. Dacă ai mereu motive egoiste și ești meschin în îndeplinirea datoriei tale, nu vei primi binecuvântarea lui Dumnezeu.

După ce ai ajuns să crezi în Dumnezeu, după ce ai mâncat și băut cuvintele lui Dumnezeu și ai acceptat judecata și mustrarea cuvintelor lui Dumnezeu, ai reflectat asupra propriilor tale firi corupte și ai ajuns să le cunoști? S-au schimbat principiile conform cărora te exprimi și te porți, perspectiva ta asupra lucrurilor, principiile și obiectivele purtării tale? Dacă tot nu te deosebești de un necredincios, atunci Dumnezeu nu îți va recunoaște credința în El. Va spune că încă ești un necredincios și că mergi în continuare pe calea unui necredincios. Așadar, indiferent că este vorba despre purtarea ta sau îndeplinirea datoriei tale, trebuie să practici pe baza cuvintelor lui Dumnezeu și conform adevărurilor-principii, să folosești adevărul pentru a rezolva probleme, pentru a corecta firile corupte pe care le dezvălui și să îți corectezi gândurile, perspectivele și practicile greșite. Pe de o parte, trebuie să descoperi problemele prin autoreflecție și autoexaminare. Pe de altă parte, trebuie totodată să cauți adevărul pentru a rezolva probleme și, atunci când descoperi firi corupte, trebuie să le corectezi rapid, să te lepezi de trup și să-ți abandonezi propria voință. Odată ce ți-ai corectat firile corupte, nu vei mai acționa în baza lor, ci vei avea capacitatea de a renunța la propriile tale intenții și interese și vei practica în conformitate cu adevărurile-principii. Acesta este adevărul-realitate pe care trebuie să îl dețină un adept autentic al lui Dumnezeu. Dacă poți să reflectezi asupra ta, să te cunoști și să cauți adevărul pentru a rezolva astfel problemele, atunci ești o persoană care urmărește adevărul. Credința în Dumnezeu necesită o astfel de cooperare, iar capacitatea de a practica astfel este cea mai binecuvântată de Dumnezeu. De ce spun asta? Fiindcă că tu acționezi pentru lucrarea bisericii, pentru interesele casei lui Dumnezeu și pentru beneficiul fraților și surorilor și, în același timp, practici adevărul. Exact asta aprobă Dumnezeu; acestea sunt fapte bune și, practicând adevărul în acest fel, ești martor pentru Dumnezeu. Însă dacă nu faci asta și nu te deosebești cu nimic de un necredincios, acționând în conformitate cu principiile necredincioșilor când abordezi lucruri și cu metodele din comportamentul lor, mai înseamnă asta că ești martor? (Nu.) Ce consecințe apar? (Îl umilește pe Dumnezeu.) Acest lucru Îl umilește pe Dumnezeu! De ce spui că Îl umilește pe Dumnezeu? (Pentru că Dumnezeu ne-a ales, a exprimat atât de multe adevăruri, ne-a îndrumat personal, ne-a aprovizionat, ne-a udat și, totuși, noi nu acceptăm sau nu practicăm adevărul, continuăm să trăim bazându-ne pe lucruri satanice și nu suntem martori în fața Satanei. Acest lucru Îl umilește pe Dumnezeu.) (Dacă un credincios în Dumnezeu L-a auzit comunicându-i atât de multe adevăruri și căi de practică, însă atunci când acționează trăiește tot potrivit filosofiilor de viață ale necredincioșilor și este deosebit de înșelător și își urmărește doar propriul interes, atunci acesta este și mai rău și mai ticălos decât necredincioșii.) Probabil că toți înțelegeți puțin această chestiune. Oamenii mănâncă și beau cuvintele lui Dumnezeu, se bucură de tot ce le oferă El, dar tot pe Satana îl urmează. Indiferent ce apare în calea lor, ce medii dificile întâmpină, ei tot nu sunt în stare să asculte cuvintele lui Dumnezeu sau să I se supună, nu caută adevărul și nu rămân fermi în mărturia lor. Nu înseamnă asta că Îl trădează pe Dumnezeu? Exact asta înseamnă, că Îl trădează. Când Dumnezeu are nevoie de tine, iar tu nu Îi auzi chemarea sau nu Îi asculți cuvintele, ci urmezi tendințele seculare, dându-i atenție Satanei, urmându-l pe Satana și practicând potrivit logicii, principiilor și metodelor de viață ale Satanei. Asta înseamnă să Îl trădezi pe Dumnezeu. A-L trăda pe Dumnezeu nu înseamnă a-L huli, a-L umili pe Dumnezeu? Gândește-te la Adam și Eva în Grădina Raiului ‒ Dumnezeu a spus: „Să nu mănânci din pomul cunoașterii binelui și răului; deoarece în ziua în care vei mânca din acesta, cu siguranță vei muri” (Geneză 2:17). Ale cui sunt aceste cuvinte? (Sunt cuvintele lui Dumnezeu.) Sunt acestea cuvinte obișnuite? (Nu.) Dar ce sunt? Ele sunt adevărul, ceea ce oamenii ar trebui să respecte și modul în care oamenii ar trebui să practice. Dumnezeu le-a spus oamenilor cum să procedeze în ce privește pomul cunoașterii binelui și răului. Principiul de practică a fost ca ei să nu mănânce din el, iar apoi le-a spus oamenilor consecința ‒ vor muri cu siguranță în ziua când vor mânca din el. Oamenilor li s-a spus care era principiul de practică și care era pericolul. După ce au auzit asta, au înțeles sau nu? (Au înțeles.) Da, de fapt au înțeles cuvintele lui Dumnezeu, dar mai apoi au auzit șarpele spunând: „Dumnezeu a zis că veți muri cu siguranță în ziua când veți mânca din acest pom, dar e sigur că nu veți muri. Poți încerca.” Și, după ce a vorbit Satana, i-au dat ascultare cuvintelor lui și au mâncat din fructul pomului cunoașterii binelui și răului. Asta a însemnat că L-au trădat pe Dumnezeu. Ei nu au ales să dea ascultare cuvintelor lui Dumnezeu și să practice potrivit acestora. Nu au făcut după cum a poruncit Dumnezeu, în schimb, au crezut și au acceptat cuvintele Satanei și au acționat potrivit lor. Care a fost rezultatul? Natura comportamentului și abordării lor a fost să Îl trădeze și să Îl umilească pe Dumnezeu, iar drept rezultat, au fost corupți de Satana și au degenerat. Oamenii sunt acum la fel cum erau atunci Adam și Eva. Aud cuvintele lui Dumnezeu, dar nu le pun în practică, ba chiar înțeleg adevărul, dar nu îl practică. Natura acestui lucru este aceeași ca a neascultării lui Adam și Eva față de cuvintele sau poruncile lui Dumnezeu ‒ înseamnă trădarea și umilirea lui Dumnezeu. Când oamenii Îl trădează și Îl umilesc pe Dumnezeu, rezultatul este că ei continuă să fie corupți și controlați de Satana, controlați de firile lor satanice. Prin urmare, nu se pot elibera niciodată de influența Satanei sau nu pot scăpa de ademenirea, ispitele, atacurile, manipulările și mistuirea Satanei. Dacă nu te poți elibera niciodată de aceste lucruri, viața ta va fi plină de durere și probleme și lipsită de pace și bucurie. Vei simți că totul este deșertăciune și poate chiar vei vrea să îți cauți moartea, să termini cu toate. Aceasta este condiția demnă de milă a celor care trăiesc sub puterea Satanei.

Fragmentul 56

Atunci când unii oameni slujesc drept conducători sau lucrători, le e întotdeauna teamă să nu facă ceva greșit și să fie dați în vileag și alungați, așa că adeseori le spun altora: „Nu ar trebui să devii conducător. Imediat ce va merge ceva prost, vei fi alungat și nu va mai exista cale de întoarcere!” Nu e această afirmație o falsitate? Ce înseamnă „nu va mai exista cale de întoarcere”? Ce fel de conducători și lucrători sunt alungați? Toți sunt niște ticăloși care, în ciuda avertizărilor repetate, se dezlănțuie, perturbând și tulburând lucrarea bisericii. Dacă cineva face o greșeală doar pentru că are o statură mică sau un calibru slab, sau pentru că nu are experiență, dar acceptă adevărul și se căiește cu adevărat, oare casa lui Dumnezeu o să îl alunge? Chiar dacă acea persoană nu poate face nicio lucrare practică, i se va ajusta doar datoria. Așadar, oamenii care spun acele lucruri nu distorsionează faptele? Nu răspândesc noțiuni ca să îi înșele pe ceilalți? Conducătorii și lucrătorii din casa lui Dumnezeu sunt aleși democratic, nu e ca și când oricine își dorește aceste roluri îl poate obține. Casa lui Dumnezeu tratează conducătorii și lucrătorii conform adevărurilor-principii; doar acei conducători falși care nu acceptă deloc adevărul și antihriștii care urmăresc să aibă prestigiu, profit și statut și care refuză cu îndârjire să se căiască, doar aceia vor fi alungați. Cei care pot accepta adevărul, cei care acceptă să fie emondați și tratați și care se căiesc cu adevărat, aceia nu vor fi alungați. Cei care răspândesc noțiunea că „e prea riscant să fii conducător” au intenții și obiective ascunse. Scopul lor este să înșele oamenii, să îi împiedice pe alții să devină conducători și să exploateze oportunitatea astfel apărută. Oare asta nu înseamnă să ai un motiv ascuns? Dacă te îngrijorezi că ai putea fi alungat, ar trebui să fii precaut, să te rogi lui Dumnezeu, să te căiești înaintea Lui și să accepți adevărul, astfel încât să îți poți îndrepta greșelile. Nu se va rezolva astfel problema? Dacă cineva face o greșeală și atunci când se regăsește în poziția de a fi emondat și tratat nu acceptă adevărul și nu are nicio intenție de a se căi într-un mod autentic și continuă să fie neglijent și superficial și să se dezlănțuie, atunci ar trebui să fie alungat. Atunci când unii slujesc în calitate de conducători sau lucrători, devin îndrăzneți și curajoși, vorbesc și acționează fără scrupule și vor să amăgească pe toată lumea. Nu doar că nu reușesc să folosească adevărul pentru a rezolva problemele, dar îi și identifică și izolează pe cei care raportează probleme Celui de mai sus. Când Cel de mai sus află despre această problemă și îi trage la răspundere, devin timizi ca niște șoricei, refuzând cu încăpățânare să recunoască ce au făcut. Ei cred că dacă refuză să o recunoască, pot scăpa cu obrazul curat și casa lui Dumnezeu nu va mai cerceta situația. Să fie chiar atât de simplu? Casa lui Dumnezeu va verifica situația clar și o va rezolva în baza principiilor; cel responsabil nu va avea cale de scăpare. Când oamenii nu caută adevărul în lucrurile pe care le fac și acționează la întâmplare, necugetat și conform propriilor capricii, recurgând la sofisme și prefăcătorie, refuzând cu îndârjire să își recunoască greșelile când lucrurile merg prost, ce fel de problemă este aceasta? Este aceasta atitudinea corectă? Oare dacă recurg la sofisme și prefăcătorie și refuză cu încăpățânare să își asume acțiunile vor rezolva problema? Oare această atitudine este în conformitate cu adevărul? Este vorba aici despre supunere autentică? Se tem să facă greșeli și să fie dați în vileag și raportați, se tem că vor fi trași la răspundere de casa lui Dumnezeu și se tem să fie judecați, condamnați și alungați. Este vreo problemă cu această frică? Această teamă nu este un lucru pozitiv; de unde provine? (Din firile lor corupte satanice.) Corect. Deci, ce înseamnă mai exact această teamă? Să o disecăm. De ce le e teamă? Teama lor vine din îngrijorarea că, odată ce lucrurile vor fi date în vileag, ei vor fi demiși și înlocuiți, pierzându-și statutul și mijloacele de trai. Prin urmare, recurg la minciuni și sofisme, refuzând cu încăpățânare să își recunoască acțiunile. Pe baza acestei atitudini, se dă în vileag dacă acceptă sau nu adevărul, dacă sunt sau nu aroganți și neprihăniți de sine și dacă sunt sau nu oameni înșelători. Nu sunt ei diavoli? Și-au arătat în sfârșit adevărata natură. În ce momente sunt oamenii dați în vileag cel mai mult? Când li se întâmplă ceva și mai ales când faptele lor rele sunt date în vileag, urmăriți-le atitudinea — aceste momente îi dau cel mai mult în vileag. Micimea lor, ipocrizia, înșelătoria și refuzul încăpățânat de a-și recunoaște greșelile și așa mai departe — toate aceste firi corupte izbucnesc deodată. Nu este acesta momentul când poți discerne cel mai ușor oamenii? Unii nu cred că oamenii pot fi tratați corect de casa lui Dumnezeu. Nu cred că Dumnezeu și adevărul domnesc în casa Lui. Ei cred că indiferent ce datorie îndeplinește o persoană, dacă apare o problemă acolo, casa lui Dumnezeu va gestiona imediat situația persoanei respective și îi va lua dreptul de a îndeplini acea datorie, alungând-o sau chiar îndepărtând-o din biserică. Oare chiar așa funcționează lucrurile? Cu siguranță, nu. Casa lui Dumnezeu îi tratează pe toți oamenii conform adevărurilor-principii. Dumnezeu este drept în felul în care tratează fiecare persoană. El nu Se uită doar la modul în care se comportă o persoană într-o singură situație; El Se uită la natura-esență pe care o are acea persoană, la intențiile ei, la atitudinea ei și Se uită mai ales dacă o persoană poate reflecta asupra ei când face o greșeală, dacă are mustrări de conștiință și dacă poate pătrunde în esența problemei, bazându-se pe cuvintele Lui, dacă ajunge să înțeleagă adevărul, să se urască pe sine și să se căiască sincer. Dacă cineva e lipsit de această atitudine corectă și este complet întinat de intențiile sale personale, dacă este plin de planuri viclene și revărsări ale firilor corupte, iar atunci când apar probleme recurge la prefăcătorie, sofisme, se justifică și refuză cu încăpățânare să își recunoască acțiunile, atunci acea persoană nu poate fi mântuită. Nu acceptă deloc adevărul și a fost complet dată în vileag. Oamenii care nu au dreptate și care nu pot accepta deloc adevărul sunt non-credincioși în esență și nu pot decât să fie alungați. Cum să nu fie dați în vileag și alungați non-credincioșii care slujesc drept conducători și lucrători? Un non-credincios, indiferent de datoria pe care o îndeplinește, este dat în vileag cel mai rapid pentru că firile corupte pe care le revarsă sunt prea numeroase și prea evidente. Mai mult, acea persoană nu acceptă deloc adevărul și acționează necugetat și la întâmplare. În cele din urmă, când a fost alungată și a pierdut ocazia de a-și îndeplini datoria, începe să se îngrijoreze, gândind: „Sunt terminat. Dacă nu mi se permite să îmi îndeplinesc datoria, nu pot fi mântuit. Ce să fac?” De fapt, Cerul va lăsa mereu omului o cale de ieșire. Există o ultimă cale, anume să se căiască într-un mod autentic și să se grăbească să răspândească Evanghelia și să câștige oamenii, revanșându-se pentru greșelile sale prin săvârșirea de fapte bune. Dacă nu urmează această cale, atunci este cu adevărat terminat. Dacă are puțină rațiune și știe că nu are niciun talent, ar trebui să se înzestreze corespunzător cu adevărul și să se instruiască pentru a răspândi Evanghelia — și aceasta înseamnă îndeplinirea unei datorii. Este pe deplin realizabil. Dacă cineva recunoaște că a fost alungat pentru că nu și-a îndeplinit bine datoria, dar tot nu vrea să accepte adevărul și nu manifestă nici cea mai mică remușcare, ci, dimpotrivă, se abandonează disperării, oare nu dă dovadă de nesăbuință și ignoranță? Spune-Mi, dacă o persoană a făcut o greșeală, dar este capabilă de înțelegere adevărată și dispusă să se pocăiască, oare casa lui Dumnezeu nu i-ar acorda o șansă? Pe măsură ce planul de gestionare de șase mii de ani al lui Dumnezeu se apropie de sfârșit, sunt atât de multe îndatoriri care trebuie îndeplinite. Însă dacă nu ai conștiință sau rațiune și dacă nu te ocupi de lucrarea care ți se cuvine, dacă ai câștigat oportunitatea de a îndeplini o datorie, dar nu știi să o prețuiești, nu urmărești câtuși de puțin adevărul, lăsând cel mai bun moment să treacă, atunci vei fi dat în vileag. Dacă ești în mod constant neglijent și superficial în îndeplinirea datoriei tale și nu te supui deloc atunci când te confrunți cu emondarea și tratarea, te va mai folosi casa lui Dumnezeu ca să îndeplinești o datorie? În casa lui Dumnezeu, adevărul este cel care domnește, nu Satana. Dumnezeu are ultimul cuvânt asupra tuturor lucrurilor. El este Cel care face lucrarea de mântuire a omului, El este Cel care domnește asupra tuturor lucrurilor. Nu este nevoie să analizezi ce este corect și ce este greșit, trebuie doar să auzi și să asculți. Atunci când te confrunți cu emondarea și tratarea, trebuie să accepți adevărul și să fii capabil să-ți corectezi greșelile. Dacă faci asta, casa lui Dumnezeu nu te va priva de dreptul tău de a îndeplini o datorie. Dacă ți-e mereu teamă să nu fii alungat, vii întotdeauna cu scuze, te justifici mereu, aceasta este o problemă. Dacă îi lași pe ceilalți să vadă că nu accepți câtuși de puțin adevărul și că ești insensibil la rațiune, ai dat de necaz. Biserica va fi obligată să se ocupe de tine. Dacă nu accepți deloc adevărul în îndeplinirea îndatoririlor tale și îți este mereu frică să nu fii dat în vileag și alungat, atunci această frică a ta este întinată de intenții umane, de o fire satanică coruptă și de suspiciune, precauție și neînțelegere. Niciuna dintre acestea nu este o atitudine pe care ar trebui să o aibă o persoană. Trebuie să începi prin a-ți înlătura teama, precum și înțelegerile greșite cu privire la Dumnezeu. Cum apar înțelegerile greșite ale unei persoane cu privire la Dumnezeu? Când lucrurile merg bine pentru o persoană, sigur nu-L înțelege greșit. Crede că Dumnezeu este bun, că Dumnezeu este onorabil, că Dumnezeu este drept, că Dumnezeu este milostiv și iubitor, că Dumnezeu are dreptate în tot ceea ce face. Cu toate acestea, când se confruntă cu ceva care nu este în conformitate cu noțiunile sale, aceasta se gândește: „Se pare că Dumnezeu nu este foarte drept, cel puțin nu în privința acestei chestiuni”. Nu este aceasta o înțelegere greșită? Cum se face că Dumnezeu nu este drept? Ce anume a dat naștere acestei înțelegeri greșite? Ce anume te-a făcut să-ți formezi această părere și înțelegerea că Dumnezeu nu este drept? Poți să spui sigur ce a fost? Care propoziție a fost? Care chestiune? Care situație? Spune-o, astfel încât toată lumea să o poată rezolva și să vedem dacă ai un punct de vedere valid. Iar când o persoană Îl înțelege greșit pe Dumnezeu sau se confruntă cu ceva care nu este în conformitate cu noțiunile sale, ce atitudine ar trebui să aibă aceasta? (Una de căutare a adevărului și de ascultare). Aceasta trebuie mai întâi să asculte și să chibzuiască: „Nu înțeleg, dar mă voi supune pentru că acest lucru a fost făcut de Dumnezeu și nu ar trebui să fie analizat de om. Mai mult, nu mă pot îndoi de cuvintele lui Dumnezeu sau de lucrarea Lui, întrucât cuvântul lui Dumnezeu este adevărul.” Nu este aceasta atitudinea pe care ar trebui să o aibă o persoană? Cu această atitudine, ar mai reprezenta o problemă înțelegerea greșită din partea ta? (Nu.) Nu ți-ar afecta sau perturba îndeplinirea datoriei. Cine credeți că este capabil de loialitate – o persoană care are înțelegeri greșite în timp ce își îndeplinește datoria sau o persoană care nu are înțelegeri greșite? (O persoană care nu are înțelegeri greșite în îndeplinirea datoriei sale este capabilă de loialitate.) Așadar, în primul rând, trebuie să ai o atitudine ascultătoare. Mai mult, trebuie cel puțin să crezi că Dumnezeu este adevărul, că Dumnezeu este drept și că tot ceea ce face Dumnezeu este corect. Acestea sunt condițiile prealabile care determină dacă poți sau nu să fii loial în îndeplinirea datoriei tale. Dacă îndeplinești aceste două condiții preliminare deopotrivă, pot neînțelegerile din inima ta să îți afecteze îndeplinirea datoriei? (Nu.) Nu pot. Asta înseamnă că nu vei implica aceste neînțelegeri în îndeplinirea datoriei tale. Mai întâi, ar trebui să le rezolvi încă de când apar, asigurându-te că vor rămâne doar la faza incipientă. Ce ar trebui să faci mai departe? Înlătură-le de la rădăcină. Cum ar trebui să le înlături? Împreună cu ceilalți, citește câteva pasaje relevante din cuvintele lui Dumnezeu, cu privire la acest aspect. Apoi, ai părtășie despre motivul pentru care Dumnezeu Se poartă astfel, care este voia Lui și ce rezultate pot fi obținute când El lucrează astfel. Dacă ai părtășie temeinic cu privire la aceste aspecte, vei dobândi o înțelegere a lui Dumnezeu și te vei putea supune. Dacă nu-ți înlături înțelegerile greșite pe care le ai despre Dumnezeu și implici noțiuni în îndeplinirea datoriei tale, spunând: „În acest caz, Dumnezeu a acționat incorect, iar eu nu mă voi supune. Voi contesta asta, voi discuta lucrurile cu membrii casei lui Dumnezeu. Nu cred că asta a fost mâna Lui”— ce fel de fire e aceasta? Este firea satanică tipică. Oamenii n-ar trebui să rostească astfel de cuvinte; aceasta nu este atitudinea pe care ar trebui să o aibă un obiect al creației. Dacă te poți opune lui Dumnezeu în acest fel, ești tu oare vrednic să îndeplinești această datorie? Nu ești. Pentru că ești un diavol și îți lipsește umanitatea, nu ești demn de îndeplinirea unei datorii. Dacă o persoană are puțină rațiune și în sufletul ei se nasc neînțelegeri legate de Dumnezeu, atunci acea persoană se va ruga lui Dumnezeu, va căuta adevărul din cuvintele Lui și, mai devreme sau mai târziu, va vedea lucrurile mai clar. Asta ar trebui să facă oamenii.

Pe măsură ce experimentează lucrarea lui Dumnezeu, sunt multe lucruri pe care oamenii nu le înțeleg sau nu le pot accepta. Dacă au inimi supuse, aceste probleme se vor rezolva treptat, iar ei vor găsi răspunsurile în cuvintele lui Dumnezeu. Chiar dacă nu pot obține rezultate pe moment, vor ajunge în mod natural să înțeleagă aceste lucruri, după mai mulți ani de experiență. Dacă, atunci când se confruntă cu probleme, o persoană nu reușește să le înțeleagă deloc și se ridică împotriva conducătorilor și lucrătorilor sau se ceartă cu casa lui Dumnezeu, este aceasta o persoană cu rațiune? Ca să Îl urmeze pe Dumnezeu, o persoană ar trebui să aibă cel puțin rațiunea caracteristică umanității normale și o credință de bază. Doar astfel îi va fi ușor să se supună lui Dumnezeu. Dacă te opui mereu lui Dumnezeu și te ridici împotriva Lui, iar după aceea nu cauți adevărul sau nu ai căință în inimă, atunci nu ești potrivit să îndeplinești o datorie sau să Îl urmezi lui Dumnezeu și nu ești potrivit să accepți însărcinarea dată de El. Dacă nu ai o credință autentică, dar îndeplinești o datorie și Îl urmezi pe Dumnezeu, nu vei reuși să dobândești un punct de sprijin solid și cu siguranță vei fi alungat. Nu înseamnă că îți provoci singur necazuri? Asta înseamnă să te faci de râs. Așadar, pentru a înlătura înțelegerile greșite legate de Dumnezeu, atitudinea pe care ar trebui să o aibă oamenii este ca mai întâi să Îl asculte și să creadă că tot ce face El este corect. Să nu ai încredere în ochii și în judecata ta — dacă te încrezi mereu în judecata ta și în ochii tăi, vei avea necazuri. Tu nu ești Dumnezeu, tu nu deții adevărul. Ești o persoană cu firi corupte; poți face greșeli și tot nu înțelegi adevărul. Dacă nu înțelegi adevărul, oare Dumnezeu te condamnă? Dumnezeu nu te condamnă, dar tu trebuie să cauți adevărul. Dumnezeu îți oferă oportunitatea și timpul să cauți, iar El așteaptă. Ce așteaptă? Te așteaptă să cauți adevărul în acest timp. Odată ce înțelegi și te supui, totul va fi bine, iar Dumnezeu nu Își va aminti de asta și nici nu te va condamna. Totuși, dacă tu continui să comiți aceleași greșeli vechi, atunci chiar ești terminat și nu mai poți fi mântuit.

Fragmentul 57

Aveți acum un oarecare discernământ privind firea coruptă pe care o dezvăluiți. Odată ce puteți să vedeți limpede lucrurile corupte pe care sunteți încă în stare să le dezvăluiți în mod regulat și lucrurile contrare adevărului pe care încă e posibil să le faceți, curățirea firii voastre corupte va fi ușoară. De ce, în multe chestiuni, oamenii nu se pot controla? Pentru că, în orice moment și în orice privință, ei sunt controlați de firile lor corupte, care îi constrâng și îi perturbă în toate lucrurile. Când totul merge bine și ei nu s-au poticnit și nu au devenit negativi, unii oameni simt invariabil că au statură și nu se sinchisesc atunci când văd o persoană rea, un conducător fals sau un antihrist fiind dat în vileag și alungat. Ba chiar se vor lăuda în fața tuturor că: „Oricine altcineva ar putea să se poticnească, dar nu eu. Oricine altcineva s-ar putea să nu-L iubească pe Dumnezeu, dar eu Îl iubesc”. Ei cred că pot să rămână fermi în mărturia lor în orice situație sau împrejuare. Și rezultatul? Va veni o zi când vor fi încercați și se vor plânge de Dumnezeu. Nu reprezintă acest lucru un eșec, o poticnire? Nimic nu-i expune pe oameni mai mult decât atunci când sunt încercați. Dumnezeu cercetează ungherele lăuntrice ale inimii omului și oamenii nu trebuie să se laude niciodată. Indiferent cu ce se laudă, în privința acelui lucru se vor poticni într-o zi, mai devreme sau mai târziu. Când îi văd pe alții poticnindu-se și eșuând într-o anumită împrejurare, ei nu se gândesc la asta și chiar cred că ei înșiși nu pot greși, că vor fi capabili să rămână fermi, dar și ei ajung să se poticnească și să eșueze în aceeași împrejurare. Cum e posibil așa ceva? Asta se întâmplă pentru că oamenii nu-și înțeleg amănunțit natura-esență; cunoașterea de către ei a problemelor privind natura-esență personală încă este insuficient de profundă, așa că punerea adevărului în practică este foarte extenuantă pentru ei. De exemplu, unii oameni sunt foarte înșelători și necinstiți cu vorba și fapta și, totuși, dacă îi întrebi în ce privință este mai gravă firea lor coruptă, ei vor spune: „Sunt un pic înșelător.” Vor spune doar că sunt puțin înșelători, dar nu spun că însăși natura lor este înșelătoare și nu spun că sunt persoane înșelătoare. Cunoașterea de către ei a propriei stări corupte nu este atât de profundă și nu o tratează la fel de serios, și nici atât de temeinic ca alții. Din perspectiva celorlalți, această persoană este foarte înșelătoare și necinstită și toate spusele ei sunt tertipuri, iar cuvintele și acțiunile sale nu sunt niciodată sincere – însă acea persoană nu este capabilă să se cunoască atât de profund. Orice cunoaștere pe care se întâmplă să o aibă este pur și simplu superficială. Ori de câte ori vorbește și acționează, dezvăluie o parte din natura sa și, totuși, nu este conștientă de acest lucru. Crede că felul în care acționează nu reprezintă o dezvăluire a corupției; consideră că a pus deja adevărul în practică, dar, pentru cei care observă, această persoană este destul de necinstită și înșelătoare, iar cuvintele și acțiunile ei sunt foarte necinstite. Adică, oamenii au o înțelegere foarte superficială a propriei naturi și există o incongruență imensă între acest lucru și cuvintele lui Dumnezeu care îi judecă și îi dau în vileag. Ceea ce dezvăluie Dumnezeu nu este o greșeală, ci mai degrabă faptul că oamenilor le lipsește o înțelegere adecvat de profundă a propriei naturi. Oamenii nu au o înțelegere fundamentală sau esențială despre ei înșiși; în schimb, se concentrează și își dedică energia pentru a ajunge să-și cunoască acțiunile și dezvăluirile exterioare. Chiar dacă unii oameni sunt ocazional în stare să spună câte ceva despre cunoașterea lor de sine, nu va fi foarte profund. Nimeni nu s-a gândit vreodată că este un anumit tip de persoană sau că are un anumit tip de natură din cauza faptului că a făcut un anumit tip de lucru sau că a dezvăluit un anumit lucru. Dumnezeu a dat în vileag natura și esența omului, dar ceea ce înțeleg oamenii este că modurile lor de a face lucrurile și modurile lor de a vorbi sunt imperfecte și deficiente; prin urmare, este o sarcină extenuantă ca ei să pună adevărul în practică. Oamenii cred că greșelile lor sunt doar manifestări de moment, dezvăluite fără grijă, mai degrabă decât că sunt manifestări ale naturii lor. Atunci când oamenii gândesc astfel, le este foarte greu să se cunoască cu adevărat și le este foarte dificil să înțeleagă și să practice adevărul. Întrucât ei nu cunosc adevărul și nu însetează după el, când vine vorba despre a pune adevărul în practică, ei doar respectă regulile într-un mod superficial. Oamenii nu își consideră natura ca fiind foarte rea și nu cred că sunt atât de răi încât să trebuiască să fie distruși sau pedepsiți. Totuși, conform standardelor lui Dumnezeu, oamenii sunt prea profund corupți, sunt încă departe de standardele pentru mântuire, deoarece ei au doar unele abordări care nu par să încalce fățiș adevărul, dar, de fapt, nu practică adevărul și nu sunt ascultători față de Dumnezeu.

Modificările din comportamentul sau conduita oamenilor nu implică o schimbare a naturii lor. Motivul pentru care așa stau lucrurile este că modificările din purtarea oamenilor nu pot să le schimbe în mod esențial înfățișarea inițială, cu atât mai puțin să le transforme natura. Practica oamenilor va deveni îndeajuns de profundă și mai mult decât respectarea unui set de reguli numai atunci când oamenii vor înțelege adevărul, își vor cunoaște propria natură-esență și vor fi capabili să pună adevărul în practică. Modul în care omul practică în prezent adevărul nu corespunde încă standardelor și nu poate dobândi pe deplin tot ceea ce adevărul impune. Oamenii practică doar o parte din adevăr și numai atunci când se află în anumite stări și împrejurări pot pune o mică parte din adevăr în practică; nu este cazul ca ei să fie capabili să pună în practică adevărul în toate circumstanțele și în toate situațiile. Atunci când, ocazional, o persoană este fericită și starea ei este bună sau când are părtășie cu ceilalți și are o cale de practică în inimă, temporar, este capabilă să facă unele lucruri care sunt în concordanță cu adevărul, dar când trăiește cu oameni negativi și care nu urmăresc adevărul și este influențată de acești oameni, în inima ei își pierde calea și este incapabilă să practice adevărul. Acest lucru arată că statura ei este prea mică și că încă nu înțelege realmente adevărul. Sunt unii indivizi care, dacă sunt îndrumați și conduși de oamenii potriviți, sunt capabili să pună în practică adevărul; totuși, dacă sunt păcăliți și perturbați de un conducător fals sau de un antihrist, nu numai că sunt incapabili să practice adevărul, dar sunt și susceptibili de a fi păcăliți să-i urmeze pe acei oameni. Astfel de oameni sunt încă în pericol, nu-i așa? Astfel de oameni, cu acest tip de statură, nu ar putea fi capabili să practice adevărul în toate problemele și situațiile. Chiar dacă practică adevărul, acest lucru s-ar întâmpla doar atunci când sunt în toane bune sau îndrumați de alții; fără cineva bun care să-i conducă, uneori tot vor fi capabili să facă lucruri care încalcă adevărul și se vor abate de la cuvintele lui Dumnezeu. Și din ce cauză se întâmplă asta? Se întâmplă pentru că ai ajuns să-ți cunoști doar câteva dintre stări, nu-ți cunoști natura-esență și nu ai atins statura lepădării de trup și practicării adevărului; ca atare, nu ai niciun control asupra lucrurilor pe care le vei face în viitor și nu poți garanta că vei fi capabil să rămâi ferm în orice împrejurare sau încercare. Există momente în care te afli într-o anumită stare și poți să pui adevărul în practică și pari să te fi schimbat un pic și, totuși, în împrejurări diferite, ești incapabil să pui adevărul în practică. Acest lucru e ceva involuntar. Uneori poți să practici adevărul și alteori nu poți. Într-o clipă înțelegi și, în următoarea, ești confuz. Acum, nu faci nimic rău, dar poate vei face în scurt timp. Asta dovedește că lucrurile corupte încă mai există în tine și dacă nu ești în stare să te cunoști cu adevărat, aceste lucruri nu vor fi ușor de rezolvat. Dacă nu poți dobândi o înțelegere temeinică a propriei firi corupte și ești capabil, în cele din urmă, să faci lucruri care se împotrivesc lui Dumnezeu, atunci ești în pericol. Dacă poți să-ți vezi ca atare natura și să o urăști, vei putea să te controlezi, să te lepezi de tine și să pui adevărul în practică.

Astăzi, oamenii nu acordă prioritate practicării și pătrunderii în adevăr; ei se concentrează doar să înțeleagă și să spună cuvinte și fraze doctrinare și cred că acest lucru este suficient pentru a-și satisface nevoile psihologice și pentru a nu fi supărați sau negativi. Indiferent cât de mult te ajută să ai părtășie despre adevăr în momentul respectiv, după aceea nu-l pui în practică – care este problema aici? Este aceea că tu acorzi atenție doar înțelegerii sau ascultării adevărului, dar nu te concentrezi la a-l pune în practică. A rezumat vreunul dintre voi cum să practice o parte a adevărului sau la câte stări se referă acea parte a adevărului? Nu! Cum puteți rezuma aceste lucruri? Pentru a le rezuma, trebuie să le fi experimentat personal; nu este de niciun folos doar să aveți părtășie despre câteva cuvinte și fraze doctrinare. Dintre toate dificultățile omului, a nu fi interesat de practicarea adevărului este cea mai mare. Dacă o persoană poate sau nu să practice adevărul depinde de ceea ce urmărește ea. Unii oameni se dotează cu adevărul pentru a răspândi Evanghelia, alții se dotează cu adevărul pentru a le spune altora despre el și pentru a se da în spectacol, nu pentru a-l pune în practică și a se schimba. Oamenii care acordă atenție acestor lucruri se căznesc să practice adevărul. Aceasta este o altă dificultate a omului. Unii spun: „Acum simt că sunt în stare să pun în practică unele adevăruri; nu este ca și cum aș fi absolut incapabil să pun în practică vreun adevăr. În unele împrejurări, pot să fac lucruri în conformitate cu adevărul, ceea ce înseamnă că sunt considerat o persoană care practică și deține adevărul.” În comparație cu situația de dinainte sau cu momentul în care ai început să crezi în Dumnezeu, starea ta s-a schimbat un pic. În trecut, nu înțelegeai nimic și nici nu știai care era adevărul sau ce era o fire coruptă. Acum ai ajuns să știi câteva lucruri despre ele și ai unele abordări bune, însă aceasta este doar o mică parte din tine care s-a schimbat; nu este o transformare autentică a firii tale, deoarece ești incapabil să pui în practică adevăruri mai importante și mai profunde care au legătură cu natura ta. Față de cum erai în trecut, chiar te-ai schimbat într-o anumită măsură, dar această transformare reprezintă doar o mică schimbare în umanitatea ta; în ceea ce privește schimbarea firii, ești departe. Adică nu ți-ai atins ținta de a pune adevărul în practică. Uneori, oamenii se află într-o stare în care nu sunt negativi și au energie, dar cred că nu au nicio cale pentru a cunoaște și a practica adevărul și nu îi interesează să afle cum să-l practice. Cum se întâmplă asta? Uneori nu poți să pricepi calea, așa că doar respecți reguli și crezi că practici adevărul și, prin urmare, ești încă incapabil să-ți rezolvi dificultățile. În inima ta, simți că practici adevărul și că-ți demonstrezi devotamentul și te întrebi de ce încă apar probleme. Asta se întâmplă deoarece acționezi bazându-te pe intențiile tale bune și folosindu-ți eforturile subiective – nu cauți voia lui Dumnezeu, nu acționezi potrivit cerințelor adevărului și nici nu respecți principiile. Prin urmare, te simți mereu ca fiind cu mult sub standardele lui Dumnezeu, inima ta este neliniștită, iar tu devii negativ fără să-ți dai seama. Dorințele și eforturile subiective ale unui individ sunt departe de cerințele adevărului și au, de asemenea, o natură diferită. Abordările exterioare ale oamenilor nu pot să înlocuiască adevărul și nu sunt duse la bun sfârșit în deplină conformitate cu voia lui Dumnezeu, în timp ce adevărul este adevărata exprimare a voii Sale. Unii oameni care răspândesc Evanghelia se gândesc: „Am suferit destul de mult și am plătit un preț și toată ziua sunt ocupat cu predicarea Evangheliei. Cum poți Tu să spui că nu practic adevărul?” Atunci, permite-Mi să te întreb: câte adevăruri ai în inima ta? Atunci când predici Evanghelia, câte lucruri faci în concordanță cu adevărul? Înțelegi voia lui Dumnezeu? Nici măcar tu însuți nu poți să spui dacă faci lucruri pur și simplu sau practici adevărul, pentru că te concentrezi doar să-ți folosești acțiunile ca să-L mulțumești pe Dumnezeu și să-I câștigi aprobarea, și nu folosești standardul „mulțumirii lui Dumnezeu căutându-I voia, pentru a te conforma adevărului în toate lucrurile” ca să te evaluezi. Dacă spui că practici adevărul, cât de mult s-a schimbat firea ta în această perioadă? Cât de mult a crescut dragostea ta pentru Dumnezeu? Evaluându-te în acest fel, în inima ta vei ști clar dacă practici sau nu adevărul.

Fragmentul 58

Ce știți despre schimbările firii? Acestea au o esență diferită de schimbările de comportament și sunt, de asemenea, diferite de schimbările practicii – toate au esență diferită. Majoritatea oamenilor pun un accent deosebit pe comportamentul în credința lor în Dumnezeu, iar drept rezultat al acestui lucru apar anumite schimbări în purtarea lor. După ce au început să creadă în Dumnezeu, ei încetează să fumeze și să bea și nu se mai ceartă cu ceilalți, preferând să practice răbdarea când suferă o pierdere. Ei trec prin unele schimbări comportamentale. Unii oameni simt că, odată ce cred în Dumnezeu, ei înțeleg adevărul prin citirea cuvântului Său; au experimentat lucrarea Duhului Sfânt și au o bucurie adevărată în inimile lor, făcându-i deosebit de înflăcărați și nu există nimic de care să nu se poată lepăda sau ce să nu poată suferi. Cu toate acestea, după ce au crezut timp de opt, zece sau douăzeci de ani, pentru că nu a fost nicio schimbare în firile vieții lor, în cele din urmă, ei sfârșesc prin a se reîntoarce la vechile căi; aroganța și disprețul lor devin mai pronunțate, iar ei încep să se întreacă pentru putere și profit, râvnesc la banii bisericii, îi invidiază pe cei care au beneficiat de casa lui Dumnezeu. Ei devin paraziți și viermi în casa lui Dumnezeu, iar unii chiar sunt dați în vileag și alungați drept conducători falși și antihriști. Și ce demonstrează aceste realități? Simplele schimbări comportamentale nu sunt durabile; dacă nu există nicio schimbare în firile vieții oamenilor, atunci, mai devreme sau mai târziu, își vor arăta adevărata față. Aceasta se datorează faptului că schimbările comportamentale sunt declanșate de ardoare și, împreună cu o oarecare lucrare a Duhului Sfânt în acel moment, devine extrem de ușor pentru ei să fie înflăcărați sau să aibă intenții bune o perioadă scurtă de timp. După cum spun necredincioșii: „Este ușor să faci o faptă bună; ceea ce este greu este să faci fapte bune o viață întreagă”. De ce sunt oamenii incapabili să facă fapte bune de-a lungul întregii lor vieți? Pentru că prin natură, oamenii sunt răi, egoiști și corupți. Purtarea cuiva este condusă de natura sa; indiferent care este natura cuiva, la fel este și comportamentul pe care îl dezvăluie și doar ceea ce este dezvăluit în mod natural reprezintă natura cuiva. Lucrurile care sunt false nu pot dura. Când Dumnezeu lucrează pentru a-l mântui pe om, nu este pentru a-l împodobi cu un comportament bun – scopul lucrării lui Dumnezeu este de a transforma firile oamenilor, pentru a-i face să renască în oameni noi. Judecata lui Dumnezeu, mustrarea, încercările și rafinarea omului toate servesc la a-i schimba firea, astfel încât el să poată obține supunere și devotament absolut față de Dumnezeu și să ajungă să I se închine Lui în mod normal. Acesta este scopul lucrării lui Dumnezeu. A se comporta bine nu este același lucru cu a se supune lui Dumnezeu și, cu atât mai puțin, cu a fi compatibil cu Hristos. Modificările comportamentului se bazează pe doctrină și se nasc din ardoare; nu se bazează pe adevărata cunoaștere a lui Dumnezeu sau pe adevăr, cu atât mai puțin se bazează pe îndrumarea de la Duhul Sfânt. Chiar dacă există momente când unele lucruri pe care le fac oamenii sunt luminate sau îndrumate de Duhul Sfânt, aceasta nu este o exprimare a vieții lor. Ei încă nu au pătruns în adevărurile-realități, iar firea vieții lor nu s-a schimbat deloc. Indiferent cât de bun este comportamentul unei persoane, nu dovedește că ea ascultă de Dumnezeu sau că pune adevărul în practică. Modificările comportamentale nu reprezintă schimbări ale vieții-firi și nu pot fi socotite exprimări ale vieții. Prin urmare, atunci când vedeți unele persoane care pot să facă ceva pentru biserică în perioadele lor de ardoare și chiar să renunțe la unele lucruri, nu le lăudați sau nu le măguliți, nu afirmați că ele dețin adevărul-realitate sau că sunt persoane care Îl iubesc pe Dumnezeu. Toate aceste cuvinte sunt greșite, amăgitoare și dăunătoare pentru ele. Dar, în același timp, nu le descurajați; doar îndrumați-le către adevăr și către calea de a urmări viața. Cei care sunt deseori înflăcărați au dorința de a înainta și determinare. Majoritatea lor tânjesc după adevăr și sunt cei pe are Dumnezeu i-a predestinat și ales. Aceia cu inimă înflăcărată care se sacrifică de bunăvoie pentru Dumnezeu sunt cei mai sinceri credincioși în Dumnezeu. Cei care nu sunt sinceri când se sacrifică pentru Dumnezeu și nu sunt dispuși să își îndeplinească datoria nu sunt credincioși sinceri în Dumnezeu. De cele mai multe ori, cei care sunt lipsiți de entuziasm în credința lor și care devin pasivi cu ușurință nu pot să rămână fermi. Atunci când se confruntă cu o mică dificultate, se retrag, iar când sunt persecutați sau întâmpină un necaz, fug și renunță la credința lor. Doar cei ce au o mare credință și ardoare pot să persevereze timp îndelungat, să caute adevărul pentru a rezolva probleme și să intre treptat pe calea cea dreaptă a credinței în Dumnezeu. Dar celor cu puțină credință și cărora le lipsește ardoarea le este greu să Îl urmeze pe Dumnezeu până la capăt.

Dacă o persoană are multe comportamente bune nu înseamnă că deține adevărurile-realități. Numai practicând adevărul și acționând conform principiilor poți deține adevărurile-realități adevărului. Numai temându-te de Dumnezeu și ferindu-te de rău poți deține adevărurile-realități. Unii oameni au entuziasm, pot rosti doctrine, se supun regulilor și fac multe fapte bune, dar tot ce se poate spune despre ei este că dețin puțină umanitate. Cei care pot rosti doctrine și respectă tot timpul reguli nu pot practica neapărat adevărul. Deși ceea ce spun ei este corect și pare că nu sunt probleme, ei nu au nimic de spus în chestiuni referitoare la esența adevărului. Prin urmare, indiferent cât de multe doctrine poate rosti cineva, asta nu înseamnă că înțelege adevărul și, indiferent cât de multe doctrine ar înțelege, nu poate rezolva nicio problemă. Teoreticienii religioși pot explica cu toții Biblia, dar, în cele din urmă, toți cad, pentru că nu acceptă întregul adevăr pe care Dumnezeu l-a exprimat. Oamenii care au experimentat o schimbare în firile lor sunt diferiți; ei au înțeles adevărul, ei au discernământ asupra tuturor problemelor, știu cum să acționeze în conformitate cu voia lui Dumnezeu, cum să acționeze în conformitate cu adevărul-principiu și cum să acționeze pentru a-L satisface pe Dumnezeu și ei înțeleg natura corupției pe care o afișează. Când sunt revelate propriile lor idei și noțiuni, ei sunt capabili să aibă discernământ și să se lepede de trup. Acesta este modul în care se manifestă o schimbare în fire. Principala manifestare a oamenilor care au suferit o schimbare a firii este că ei au ajuns să înțeleagă clar adevărul, iar când realizează lucrurile, pun adevărul în practică cu o acuratețe relativă, și nu demonstrează corupție atât de des. În general, cei ale căror firi s-au transformat par a fi deosebit de rezonabili și dotați cu discernământ și, datorită înțelegerii pe care o au asupra adevărului, nu mai demonstrează la fel de multă neprihănire de sine sau aroganță. Ei pot vedea și discerne mult din corupția care a fost dezvăluită în ei, așadar ei nu lasă ca aroganța să se nască. Ei sunt capabili să aibă o înțelegere măsurată despre locul pe care ar trebui să-l aibă și despre lucrurile rezonabile pe care ar trebui să le facă, despre cum să fie ascultători, despre ce să spună și ce să nu spună, ce să spună și ce să le facă anumitor oameni. Astfel, oamenii ale căror firi s-au schimbat sunt relativ rezonabili și numai asemenea oameni trăiesc cu adevărat o asemănare umană. Deoarece înțeleg adevărul, sunt capabili să vorbească și să vadă lucrurile în conformitate cu acesta și sunt principiali în tot ceea ce fac; ei nu sunt supuși influenței vreunei persoane, chestiuni sau vreunui lucru și au toți propriile perspective și pot susține adevărul-principiu. Firile lor sunt relativ stabile, nu trec de la o extremă la alta și, indiferent de circumstanțele lor, înțeleg cum să-și îndeplinească îndatoririle în mod corespunzător și cum să se comporte spre mulțumirea lui Dumnezeu. Cei ale căror firi s-au schimbat nu se concentrează asupra a ceea ce trebuie să facă la exterior pentru a-i face pe ceilalți să aibă o părere bună despre ei; ei au câștigat claritate internă cu privire la ce trebuie să facă pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu. Prin urmare, din exterior, ei pot să nu pară a fi atât de entuziaști sau a fi făcut ceva important, dar tot ceea ce fac ei este semnificativ, este valoros și are rezultate practice. Cei ale căror firi s-au schimbat dețin cu siguranță multe adevăruri-realități, iar acest lucru poate fi confirmat de perspectivele lor asupra lucrurilor și de principiile lor de acțiune. Cei care nu au obținut adevărul nu au obținut absolut nicio schimbare în firea vieții. Mai exact, cum se obține o schimbare în firea vieții? Ființele umane au fost profund corupte de Satana, toate se împotrivesc lui Dumnezeu și au o natură potrivnică lui Dumnezeu. Dumnezeu mântuiește oamenii transformându-I pe cei care au o natură potrivnică lui Dumnezeu și care pot să I se împotrivească în cei care pot să asculte și să se teamă de Dumnezeu. Asta înseamnă să fii cineva a cărui fire s-a schimbat. Oricât de coruptă ar fi o persoană sau oricâte firi corupte ar avea, atât timp cât poate să accepte adevărul, să accepte judecata și mustrarea lui Dumnezeu și diversele încercări și rafinări, va avea o înțelegere adevărată cu privire la Dumnezeu și, în același timp, va fi capabilă să-și vadă clar natura-esență. Când se cunoaște cu adevărat, va fi capabilă să se urască pe sine și pe Satana și va fi dispusă să se lepede de Satana și să asculte complet de Dumnezeu. Odată ce o persoană are această determinare, poate urmări adevărul. Dacă oamenii au cunoaștere adevărată cu privire la Dumnezeu, dacă firea lor satanică este purificată, iar cuvintele lui Dumnezeu prind rădăcini în ei și au devenit viața lor și baza existenței lor, dacă trăiesc după cuvintele lui Dumnezeu, s-au schimbat complet și au devenit oameni noi – atunci acest lucru se consideră drept schimbare în firea lor. O schimbare în fire nu înseamnă a avea o umanitate matură și experimentată, nici nu înseamnă că firile exterioare ale oamenilor sunt mai umile decât înainte, că erau aroganți, dar acum pot să comunice rezonabil, sau că nu ascultau pe nimeni, dar acum îi pot asculta puțin pe alții; astfel de modificări externe nu pot fi considerate transformări ale firii. Desigur, transformările firii chiar includ astfel de manifestări, dar ingredientul crucial este că, lăuntric, viața lor s-a schimbat. Acest lucru se datorează în totalitate faptului că adevărul și cuvintele lui Dumnezeu au prins rădăcini în ei, stăpânesc în interiorul lor și au devenit viața lor. Perspectivele lor asupra lucrurilor s-au schimbat și ele. Ei pot vedea clar ce se întâmplă în lume și cu omenirea, felul în care Satana corupe omenirea, modul în care marele balaur roșu I se împotrivește lui Dumnezeu și esența marelui balaur roșu. Ei îl pot urî pe marele balaur roșu și pe Satana în inimile lor și se pot întoarce complet către Dumnezeu și Îl pot urma. Asta înseamnă că firea vieții lor s-a schimbat și au fost câștigați de Dumnezeu. Schimbările din firea vieții sunt schimbări fundamentale, în timp ce schimbările de comportament sunt superficiale. Doar cei care au obținut schimbări în firea vieții sunt cei care au obținut adevărul și numai ei au fost câștigați de Dumnezeu.

Toți oamenii corupți trăiesc pentru ei înșiși. Fiecare om pentru el însuși şi diavolul îl ia pe cel mai din spate – aceasta este sintetizarea naturii umane. Oamenii cred în Dumnezeu pentru binele lor; când se leapădă de lucruri și se sacrifică pentru Dumnezeu, o fac pentru a fi binecuvântați, iar când Îi sunt credincioși, o fac pentru a fi răsplătiți. Pe scurt, totul este făcut cu scopul de a fi binecuvântați, răsplătiți și de a intra în Împărăția Cerurilor. În societate, oamenii lucrează pentru beneficiul lor și, în casa lui Dumnezeu, îndeplinesc o datorie pentru a fi binecuvântați. Tocmai pentru a obține binecuvântări, oamenii se leapădă de toate și pot să îndure multă suferință: nu există dovadă mai bună a naturii satanice a omului. Oamenii ale căror firi s-au schimbat sunt diferiți, simt că sensul vine din a trăi conform adevărului, că baza faptului de a fi om este supunerea față de Dumnezeu, teama de Dumnezeu și ferirea de rău, că acceptarea însărcinării date de Dumnezeu este o responsabilitate perfect normală și justificată, că doar oamenii care îndeplinesc îndatoririle unei ființe create de Dumnezeu sunt vrednici să fie numiți umani ‒ și că, dacă nu sunt capabili să-L iubească pe Dumnezeu și să-I răsplătească dragostea, nu sunt potriviți să fie numiți oameni. Ei simt că a trăi pentru sine este ceva gol și lipsit de sens, că oamenii ar trebui să trăiască pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu, a-și îndeplini bine îndatoririle și a trăi vieți cu însemnătate, astfel încât, chiar și atunci când le vine vremea să moară, se vor simți mulțumiți și nu vor avea nici cel mai mic regret, și nu vor fi trăit în zadar. Comparând aceste două situații diferite, se poate vedea că aceasta din urmă e cea a oamenilor ale căror firi s-au transformat. Dacă viața-fire a unei persoane s-a transformat, cu siguranță s-a schimbat și perspectiva ei asupra vieții. Având acum valori diferite, ea nu va mai trăi niciodată pentru sine și nu va mai crede niciodată în Dumnezeu cu scopul de a câștiga binecuvântări. O astfel de persoană va fi capabilă să spună: „Chiar merită să-L cunosc pe Dumnezeu. Dacă aș muri după ce am ajuns să-L cunosc, atunci ar fi grozav! Dacă voi putea să-L cunosc pe Dumnezeu și să mă supun Lui și dacă voi putea să trăiesc o viață plină de însemnătate, atunci nu voi fi trăit în zadar, nici nu voi muri cu vreun regret; nu voi avea nicio plângere.” Perspectiva acestei persoane asupra vieții s-a transformat. Principalul motiv al schimbării din viața-fire a cuiva este acela de a deține adevărul-realitate, de a fi dobândit adevărul și de a avea cunoaștere de Dumnezeu; perspectiva persoanei asupra vieții este astfel schimbată, iar valorile sale sunt diferite de cele dinainte. Transformarea începe din interiorul inimii și al propriei vieți; cu siguranță nu este o schimbare exterioară. Unii credincioși noi, după ce au început să creadă în Dumnezeu, lasă în urmă lumea laică. Ulterior, când întâlnesc necredincioși, acești credincioși au puține de spus și rareori iau legătura cu rudele și prietenii lor necredincioși. Cei necredincioși spun: „Această persoană s-a schimbat.” Credincioșii se gândește atunci: „Viața-fire pe care o am s-a transformat; acești necredincioși spun că m-am schimbat.” S-a transformat cu adevărat firea unei astfel de persoane? Nu s-a transformat. Ceea ce manifestă ea sunt simple schimbări exterioare. Nu a existat nicio schimbare reală în viața sa, iar natura ei satanică rămâne înrădăcinată în inima sa, complet neatinsă. Uneori, oamenii sunt cuprinși de ardoare datorită lucrării Duhului Sfânt; ar putea avea loc unele schimbări exterioare, iar ei ar putea face câteva fapte bune. Totuși, nu e același lucru cu a dobândi o transformare a firii. Dacă nu deții adevărul, iar viziunea ta asupra lucrurilor nu s-a schimbat, chiar până în punctul de a nu fi deloc diferită de cea a necredincioșilor, și dacă perspectiva ta asupra vieții și valorile tale nu s-au modificat nici ele și dacă nici măcar nu ai venerație față de Dumnezeu – ceea ce e minimul pe care ar trebui să îl deții – atunci nu te apropii deloc de a fi dobândit o schimbare a firii. Pentru a ajunge la o schimbare a firii, cel mai important lucru este că trebuie să urmărești să Îl înțelegi pe Dumnezeu și să ai o înțelegere adevărată cu privire la El. Să-l luăm pe Petru drept exemplu. Când Dumnezeu a vrut să i-l dea Satanei, el a spus: „Și dacă mă vei da Satanei, Tu ești tot Dumnezeu. Tu ești atotputernic și totul este în mâinile Tale. Cum să nu Te slăvesc pentru lucrurile pe care le faci? Dar dacă aș putea să Te cunosc înainte să mor, n-ar fi mai bine?” El simțea că în viața oamenilor cel mai important era să Îl cunoască pe Dumnezeu; după ce Îl cunoști pe Dumnezeu, orice fel de moarte ar fi bună și orice fel în care Dumnezeu ar gestiona-o ar fi bun. Simțea că a-L cunoaște pe Dumnezeu este cel mai important lucru; dacă nu ar fi obținut adevărul, n-ar fi fost niciodată mulțumit, dar nici nu s-ar fi plâns lui Dumnezeu. Doar ar fi urât faptul că nu a urmărit adevărul. Având în vedere spiritul lui Petru, faptul că a urmărit sincer să-L cunoască pe Dumnezeu ne arată că perspectiva lui asupra vieții și valorile lui s-au schimbat. Dorința lui adâncă de a-L cunoaște pe Dumnezeu dovedește că Îl cunoscuse cu adevărat pe Dumnezeu. Prin urmare, se poate vedea din această afirmație că firea lui se schimbase; Petru era o persoană a cărui fire se transformase. Chiar la finalul acestei experiențe, Dumnezeu a spus că Petru era cel care Îl cunoștea cel mai mult pe Dumnezeu; el era cel care Îl iubea pe Dumnezeu cu adevărat. În lipsa adevărului, viața-fire a unui om nu se poate schimba niciodată cu adevărat. Dacă puteți urmări realmente adevărul și intra în adevărul-realitate, doar atunci puteți dobândi o schimbare a vieții-firi pe care o aveți.