Fragmentul 49

Firile corupte ale omului nu constau în altceva decât în lucruri absurde și rele. Cea mai gravă dintre ele este firea arogantă a omului și lucrurile pe care le dezvăluie aceasta, adică o neprihănire de sine și o autoimportanță deosebită, credința că unul este mai puternic decât alții, reticența de a se supune cuiva, o insistență constantă de a avea ultimul cuvânt, de a se lăuda în toate chestiunile, de a căuta lingușirea și lauda în acțiunile proprii, o dorință constantă de a-i face pe alții să se rotească în jurul său și faptul de a fi mereu egocentric, nutrind mereu ambiții și dorințe și vrând mereu o cunună și recompense și să domnească precum rege – toate aceste probleme se încadrează în categoria firilor grav corupte. Restul sunt doar probleme obișnuite. De exemplu, a avea unele puncte de vedere eronate, gândirea absurdă, necinstea și înșelăciunea, gelozia, egoismul, a fi certăreț și a acționa fără principii și așa mai departe sunt cele mai comune firi corupte. Există numeroase tipuri de firi corupte care sunt incluse în firile satanice, dar cea mai limpede dintre ele și care iese cel mai mult în evidență este o fire arogantă. Aroganța este cauza fundamentală a firilor corupte ale omului. Cu cât oamenii sunt mai aroganți, cu atât sunt mai nerezonabili și, cu cât sunt mai nerezonabili, cu atât sunt mai predispuși să I se împotrivească lui Dumnezeu. Cât de gravă este această problemă? Deoarece oamenii au firi arogante, nu numai că îi consideră pe toți ceilalți inferiori, dar cel mai grav este că nici măcar nu Îl respectă pe Dumnezeu și nu au deloc inimi cu frică de Dumnezeu. Chiar dacă oamenii cred în Dumnezeu și Îl urmează, nu Îl tratează deloc ca pe Dumnezeu. Simt întotdeauna că au adevărul și au o părere foarte bună despre ei înșiși. Acestea sunt rădăcina și esența firii arogante și vin de la Satana. Prin urmare, problema aroganței trebuie rezolvată. A-i considera pe toți ceilalți inferiori ție este o chestiune măruntă. Problema critică este că o fire arogantă îi împiedică pe oameni să se supună lui Dumnezeu, suveranității și rânduielilor Sale și, de asemenea, îi face pe oameni să încerce mereu să concureze cu Dumnezeu pentru puterea și controlul asupra altora. Acest tip de persoană nu are deloc o inimă cu frică de Dumnezeu, ca să nu mai spunem că nu-L iubește și nici nu I se supune. Persoanele care sunt arogante și îngâmfate, mai ales cele care sunt atât de arogante încât și-au pierdut rațiunea, nu se pot supune lui Dumnezeu în credința lor în El și chiar se preamăresc și aduc mărturie pentru ele însele. Astfel de oameni se împotrivesc cel mai mult lui Dumnezeu și nu au deloc inimi cu frică de Dumnezeu. Dacă oamenii își doresc să ajungă să Îl slăvească pe Dumnezeu, atunci trebuie mai întâi să-și înlăture firea arogantă. Pentru a rezolva o fire arogantă, omul trebuie să experimenteze judecata și mustrarea lui Dumnezeu. Când o persoană își dă seama că o fire arogantă este o fire satanică și că o fire arogantă este fața ticăloasă și urâtă a Satanei, va avea o inimă cu frică de Dumnezeu. Cu cât firea arogantă a omului este tratată mai temeinic, cu atât acesta ajunge să aibă mai multă rațiune și cu atât mai mult poate să se teamă de Dumnezeu și să se ferească de rău. Doar cu o inimă cu frică de Dumnezeu poate cineva să se supună lui Dumnezeu, să dobândească adevărul și să ajungă să-L cunoască pe Dumnezeu. Doar cei care dobândesc adevărul sunt cu adevărat umani.

Fragmentul 50

Firile corupte ale omului, cum ar fi aroganța, neprihănirea de sine și intransigența sunt un fel de boală încăpățânată. Sunt ca o tumoare malignă care crește în corpul uman și nu pot fi înlăturate fără o anumită suferință. Spre deosebire de bolile temporare, care trec în câteva zile, această boală încăpățânată nu este o suferință minoră, iar asupra ei trebuie folosită o abordare formidabilă. Cu toate acestea, există un fapt pe care trebuie să-l știți – nu există nicio problemă care să nu poată fi rezolvată. Firile tale corupte se vor diminua progresiv pe măsură ce urmărești adevărul, crești în viață, iar înțelegerea și experiența ta privind adevărul se adâncesc. În ce proporție trebuie să se diminueze firile corupte înainte de a putea fi considerate purificate? Când nu mai ești constrâns de ele și ești capabil să le discerni și să le abandonezi. Deși uneori s-ar putea arăta, tot ești capabil să-ți realizezi datoria și să practici adevărul ca de obicei și să rămâi conștiincios și responsabil, și nu ești constrâns de ele. În acel moment, aceste firi corupte nu mai reprezintă o problemă pentru tine, iar tu le-ai biruit deja și te-ai ridicat deasupra lor. Asta înseamnă să fi crescut în viață – când, în circumstanțe normale, nu mai ești constrâns sau legat de firile tale corupte. Unii oameni, oricâte firi corupte dezvăluie, nu caută adevărul pentru a le înlătura. Drept urmare, chiar și după ce au crezut în Dumnezeu mulți ani, firile lor rămân neschimbate. Ei se gândesc: „Ori de câte ori fac ceva, îmi dezvălui firile corupte; dacă mă abțin de la a face ceva, atunci nu le voi dezvălui. Nu rezolvă acest lucru problema?” Nu înseamnă asta să te abții de la a mânca de teamă să nu te îneci? Care va fi rezultatul acestui lucru? Nu poate duce decât la înfometare. Dacă cineva dezvăluie firi corupte și nu le rezolvă, este echivalent cu a nu accepta adevărul și a pica mort. Care vor fi consecințele dacă tu crezi în Dumnezeu și nu urmărești adevărul? Îți vei săpa propriul mormânt. Firile corupte sunt dușmanul credinței tale în Dumnezeu; ele îți îngreunează practicarea adevărului, experimentarea lucrării lui Dumnezeu și supunerea față de El. Drept urmare, nu vei obține mântuirea lui Dumnezeu în cele din urmă. Nu înseamnă asta să-ți sapi propriul mormânt? Firile satanice te împiedică să accepți și să practici adevărul. Nu le poți evita; trebuie să le înfrunți. Dacă nu le biruiești, ele te vor controla. Dacă le poți birui, nu te vor mai constrânge, iar tu vei fi liber. Uneori, firile corupte se vor ivi în continuare în inima ta și se vor arăta, dând naștere unor gânduri și idei eronate și unei gândiri rele în tine, făcându-te să te simți îngâmfat sau măreț și puternic, dezvăluind astfel de gânduri; cu toate acestea, atunci când vei acționa, mâinile și picioarele tale nu vor mai fi constrânse de ele, iar inima ta nu va mai fi controlată de ele. Vei spune: „Intenția mea e să iau în considerare interesele casei lui Dumnezeu, să fac lucruri pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu și să-mi îndeplinesc datoria și loialitatea ca ființă creată. Deși încă dezvălui acest tip de fire uneori, nu are absolut nicio influență asupra mea.” Este de ajuns. Acest tip de fire coruptă va fi fost, în esență, rezolvat. Este schimbarea firii omului vagă și intangibilă? (Nu este.) Iată cât este de practică! Unii oameni spun: „Chiar dacă înțeleg puțin din adevăr, uneori încă am gânduri și idei corupte și încă dezvălui firi corupte. Ce ar trebui să fac?” Dacă ești cu adevărat cineva care urmărește adevărul, atunci, ori de câte ori ai gânduri și idei eronate sau dezvălui firi corupte, ar trebui să te rogi lui Dumnezeu și să cauți adevărul pentru a le înlătura. Acesta este principiul de bază al practicii; nu ai uita acest lucru, nu-i așa? Mai mult, ar trebui să știi și că, atunci când ai gânduri și idei incorecte, se cuvine să le respingi. Nu poți să fii constrâns și legat de ele, darămite să le urmezi. Atât timp cât înțelegi un pic din adevăr, acest lucru ar trebui să fie ușor de realizat. Dacă dezvălui firi corupte, trebuie să depui efortul de a căuta adevărul pentru a le înlătura. Nu poți spune: „O, Dumnezeule, am dezvăluit din nou o fire coruptă, Te rog să mă disciplinezi! Nu-mi pot controla firile corupte.” Dacă te rogi în acest fel, asta arată că nu ești cineva care urmărește adevărul. Arată că ești negativ și pasiv și că ai renunțat la tine însuți – ai putea la fel de bine să pregătești un sicriu și să-ți faci aranjamentele de înmormântare. Spune-Mi, ce fel de persoană face o asemenea rugăciune? Doar cineva care nu e bun de nimic s-ar ruga lui Dumnezeu în acest fel. O persoană care iubește adevărul nu ar rosti niciodată astfel de cuvinte. Dacă ești cineva care iubește adevărul, ar trebui să alegi calea urmăririi adevărului și, de asemenea, ar trebui să-ți fie clar cum să practici. Dacă nu știi cum să practici când apar aceste probleme foarte obișnuite, atunci ești prea inutil. Înlăturarea firilor corupte este un efort pe viață, nu ceva ce poate fi realizat în doar câțiva ani. De ce nutrești fantezii despre dobândirea adevărului și a vieții? Nu înseamnă asta să fii nesăbuit și ignorant?

În procesul de urmărire a unei schimbări în firea vieții, constrângerile firilor corupte reprezintă cea mai mare dificultate pentru fiecare persoană. Când oamenii dezvăluie puțin dintr-o fire coruptă sau o dezvăluie în repetate rânduri și când se simt incapabili să o controleze, se condamnă pe ei înșiși, conchizând că sunt terminați și că nu se pot schimba. Aceasta este o confuzie și o concepție greșită pe care o au majoritatea oamenilor. În momentul de față, unii dintre cei care urmăresc adevărul și-au dat seama că, atât timp cât în sinea unei persoane există firi corupte, aceasta le poate dezvălui frecvent, ele afectându-i realizarea datoriei și împiedicând-o să practice adevărul și că, dacă nu poate să reflecteze la ea însăși pentru a rezolva problema firilor sale corupte, nu-și va putea realiza în mod adecvat datoria. Prin urmare, cei care-și realizează întotdeauna îndatoririle într-o manieră negativă și superficială ar trebui să reflecteze serios asupra lor înșiși și să scoată la iveală cauza principală a problemei lor, pentru a o rezolva. Cu toate acestea, unii oameni au o înțelegere deformată și se gândesc: „Toți cei care dezvăluie firi corupte în timp ce-și fac îndatoririle ar trebui să se oprească și să le înlăture complet înainte de a continua să-și realizeze îndatoririle.” Este acesta un punct de vedere sustenabil? E o închipuire omenească și este întru totul imposibil de susținut. De fapt, indiferent de firile corupte pe care le dezvăluie în timpul realizării propriilor îndatoriri, atât timp cât caută adevărul pentru a le rezolva, majoritatea oamenilor pot să reducă treptat numărul cazurilor în care dezvăluie corupție și, în cele din urmă, să-și realizeze îndatoririle în mod adecvat. Acesta este procesul de experimentare a lucrării lui Dumnezeu. De îndată ce dezvălui o fire coruptă, ar trebui să cauți adevărul pentru a o înlătura și să-ți discerni și diseci firea satanică. Acesta este procesul de luptă împotriva firii tale satanice și este esențial pentru experiența ta de viață. În timp ce experimentezi lucrarea lui Dumnezeu și-ți schimbi firea, tu folosești adevărurile pe care le înțelegi pentru a lupta împotriva firii tale satanice, înlăturându-ți în cele din urmă firile corupte și triumfând asupra Satanei, obținând astfel o schimbare a firii. Procesul de schimbare a firii unei persoane este căutarea și acceptarea adevărului pentru a înlocui noțiunile și închipuirile umane, cuvintele și doctrinele și a substitui filosofiile pentru interacțiuni lumești și diversele erezii și sofisme care vin de la Satana, înlocuind treptat aceste lucruri cu adevărul și cuvântul lui Dumnezeu. Acesta este procesul de câștigare a adevărului și de schimbare a firii unei persoane. Dacă vrei să știi cât de mult s-a schimbat firea ta, trebuie să vezi clar câte adevăruri înțelegi, câte adevăruri ai pus în practică și câte adevăruri ești capabil să trăiești. Trebuie să vezi clar câte dintre firile tale corupte au fost înlocuite cu adevărurile pe care le-ai înțeles și le-ai câștigat și în ce măsură sunt acestea capabile să controleze firile corupte din interiorul tău, adică în ce măsură adevărurile pe care le înțelegi sunt capabile să-ți ghideze gândurile și intențiile, precum și viața și practica de zi cu zi. Se cuvine să vezi clar dacă, atunci când ți se întâmplă lucruri, firile tale corupte sunt cele care au poziția de avantaj sau dacă adevărurile pe care le înțelegi sunt cele care prevalează și te îndrumă. Acesta este standardul prin care se măsoară statura și intrarea ta în viață.

Fragmentul 51

Ce se întâmplă când cineva este predispus să se certe atunci când este mustrat și emondat? Aceasta este o fire profund arogantă, neprihănită de sine și îndărătnică. Oamenilor care sunt aroganți și îndărătnici le este greu să accepte adevărul. Nu pot accepta când aud nici cel mai mic lucru care nu se aliniază la propriile lor puncte de vedere, opinii și perspective. Nu le pasă dacă ceea ce spun alții este corect sau greșit, sau cine o spune, sau de contextul în care este spus, sau dacă are legătură cu propriile lor responsabilități și îndatoriri. Nu le pasă de aceste lucruri. Prioritatea lor principală este satisfacerea propriilor sentimente. Nu este aceasta îndărătnicie? Ce pierderi le aduce oamenilor, în cele din urmă, faptul de a fi îndărătnici? Îi face să le fie greu să dobândească adevărul. Neacceptarea adevărului este cauzată de firea coruptă a omului, iar rezultatul final al acestui fapt este că o astfel de persoană nu poate dobândi cu ușurință adevărul. Orice este scos la iveală în mod natural din natura-esență a omului este în opoziție cu adevărul și nu are nimic de-a face cu adevărul; niciun astfel de lucru nu este în acord cu adevărul și nici nu se apropie de adevăr. Prin urmare, pentru a dobândi mântuirea, omul trebuie să accepte și să practice adevărul. Dacă o persoană nu poate accepta adevărul și vrea mereu să acționeze conform propriilor preferințe, nu poate dobândi mântuirea. Dacă vrei să-L urmezi pe Dumnezeu și să-ți faci bine datoria, trebuie mai întâi de toate să eviți să fii impulsiv când lucrurile nu merg pe placul tău. Trebuie mai întâi să te calmezi și să fii liniștit înaintea lui Dumnezeu, iar în inima ta, trebuie să te rogi și să cauți de la El. Nu fi îndărătnic; supune-te mai întâi. Doar cu acest tip de mentalitate poți rezolva mai bine problemele. Dacă poți să persiști în a trăi înaintea lui Dumnezeu și dacă poți să te rogi lui Dumnezeu și să cauți de la El și să înfrunți lucrurile cu o mentalitate de supunere, indiferent ce ți se întâmplă, atunci nu contează câte dezvăluiri ale firilor tale corupte există sau ce fărădelegi ai comis – atât timp cât cauți adevărul, toate pot fi rezolvate și, indiferent ce încercări se abat asupra ta, vei fi capabil să rămâi ferm. Atât timp cât ai mentalitatea corectă, ești capabil să accepți adevărul și să te supui lui Dumnezeu în concordanță cu cerințele Sale, vei fi pe deplin capabil să pui adevărul în practică. Chiar dacă uneori ești puțin răzvrătit și potrivnic și câteodată ești predispus să te cerți și nu te poți supune, dacă poți să te rogi lui Dumnezeu și să îți schimbi starea de răzvrătire, poți să accepți adevărul. După ce ai făcut acest lucru, reflectează asupra motivului pentru care au apărut în tine o asemenea răzvrătire și împotrivire. Găsește motivul pentru acest lucru, apoi caută adevărul pentru a-l rezolva, și acel aspect al firii tale corupte poate fi astfel curățit. După ce experimentezi mai multe astfel de eșecuri și poticniri și devii capabil să pui adevărul în practică, firile tale corupte vor fi treptat alungate. Atunci, adevărul va domni în tine și va deveni viața ta, și nu vor mai exista obstacole în practicarea adevărului de către tine. Vei deveni capabil să te supui cu adevărat lui Dumnezeu și vei trăi adevărul-realitate. În această perioadă, vei avea experiență practică în practicarea adevărului și supunerea față de Dumnezeu. Când ți se va întâmpla ceva mai târziu, vei ști cum să practici într-un mod care este supus lui Dumnezeu și ce fel de comportament constituie răzvrătire împotriva lui Dumnezeu. Vei avea o claritate maximă în inima ta. Ai mai fi tu incapabil să ai părtășie despre adevărul-realitate atunci? Dacă ți se cere să-ți împărtășești mărturiile bazate pe experiențe, nu vei simți că este o problemă, deoarece vei fi experimentat multe lucruri și vei cunoaște principiile de practică implicate. Orice ai spune, va exista realitate în cuvintele tale și, oricum ai vorbi, va fi practic. Iar dacă ți se cere să spui cuvinte și doctrine, nu vei fi dispus să o faci – vei fi scârbit de asta în inima ta. Oare nu vei fi intrat atunci în adevărul-realitate? Oamenii care urmăresc adevărul pot avea experiență și pot intra în adevărul-realitate în doar câțiva ani. Celor care nu urmăresc adevărul nu le este ușor să intre în adevărul-realitate, chiar dacă doresc acest lucru. Deoarece există prea multă răzvrătire în cei care nu iubesc adevărul și deoarece, ori de câte ori trebuie să practice adevărul – indiferent despre ce este vorba – ei vin mereu cu propriile argumente și au propriile dificultăți, le este foarte greu să pună adevărul în practică. Deși pot să se roage, să caute și să fie dispuși să practice adevărul, când li se întâmplă ceva sau când întâmpină dificultăți, dezorientarea lor iese la suprafață, firea lor răzvrătită iese la iveală, iar mințile lor devin cu totul încețoșate. Cât de gravă trebuie să fie firea lor răzvrătită! Dacă partea mai mică a inimilor lor este cea dezorientată, iar partea mai mare vrea să se supună lui Dumnezeu, le va fi un pic mai puțin dificil să practice adevărul. Poate prin rugăciune sau când cineva are părtășie despre adevăr cu ei, atât timp cât îl înțeleg în acel moment, îl pot pune cu ușurință în practică. Dacă sunt atât de dezorientați încât acest aspect ocupă cea mai mare parte a inimilor lor – care conțin multă răzvrătire și puțină supunere – nu le va fi ușor să pună adevărul în practică, deoarece au o statură prea mică. Iar cei care nu iubesc adevărul deloc sunt covârșitor de răzvrătiți sau în întregime răzvrătiți; sunt complet dezorientați. Acești oameni sunt niște persoane dezorientate care nu vor fi niciodată capabile să pună adevărul în practică și niciun efort depus pentru ei nu va fi de niciun folos. Oamenii care iubesc adevărul au un impuls puternic către adevăr. Dacă acel impuls este destul de puternic și adevărul le este împărtășit clar, ei vor fi cu siguranță capabili să-l pună în practică. A iubi adevărul nu este o chestiune simplă. Doar a avea o ușoară dorință de a practica adevărul nu te face o persoană care iubește adevărul. O persoană trebuie să ajungă în punctul în care, odată ce înțelege cuvântul lui Dumnezeu, se poate strădui, poate îndura greutăți și poate plăti prețul pentru a pune adevărul în practică. Doar aceștia sunt oameni care iubesc adevărul. O persoană care iubește adevărul poate fi perseverentă în căutarea lui, indiferent câte firi corupte dezvăluie sau câte fărădelegi a comis. Indiferent de ce i se întâmplă, o asemenea persoană se poate ruga lui Dumnezeu, poate căuta și accepta adevărul. După doi sau trei ani de o astfel de experiență, eforturile sale pot da roade, iar dificultățile obișnuite nu îi vor sta în cale. Dacă întâmpină dificultăți semnificative, atunci chiar dacă eșuează, este normal, pentru că această persoană are o statură prea mică. Atât timp cât poate pune adevărul în practică în circumstanțe normale, există speranță. Când ajunge să-L cunoască pe Dumnezeu și să aibă o inimă cu frică de Dumnezeu, chiar și provocările semnificative sunt ușor de rezolvat pentru această persoană; nicio provocare nu este o problemă pentru ea. Atât timp cât oamenii citesc mai mult din cuvintele lui Dumnezeu și au părtășie mai mult despre adevăr și, dacă se pot ruga lui Dumnezeu, indiferent de dificultățile care vor apărea, și dacă se bazează pe lucrarea Duhului Sfânt pentru a rezolva problemele, le va fi ușor să înțeleagă adevărul și să-l pună în practică, iar ei vor începe treptat să se elibereze de firea lor coruptă. Cu fiecare acțiune prin care practică adevărul, ei se eliberează câte puțin de firea lor coruptă, iar odată cu și mai multă practică a adevărului vine și mai multă eliberare de firea lor coruptă. Aceasta este legea naturală. Dacă oamenii văd că dezvăluie o fire coruptă și încearcă să o înlăture bazându-se pe reținere și stăpânire de sine, vor reuși oare? Nu va fi ușor. Dacă ar putea să o înlăture astfel, atunci nu ar fi nevoie ca Dumnezeu să-Și facă lucrarea de judecată și mustrare. Pentru a înlătura o fire coruptă, trebuie să te bazezi pe rugăciunea către Dumnezeu și să te bizui pe El, pe căutarea adevărului și cunoașterea de sine prin reflecție, și să te bazezi pe Duhul Sfânt pentru a face lucrarea. Asta este ceea ce poate rezolva treptat problema. Dacă oamenii nu cooperează, nu știu să reflecteze asupra lor, nu pot să accepte adevărul, nu își recunosc firea coruptă, sunt lipsiți de pocăință, și nu urăsc trupul și pe Satana, firea lor coruptă nu va fi alungată de la sine. Aici lucrarea Duhului Sfânt este cea mai minunată; atât timp cât oamenii sunt însetați după adevăr și urmăresc o schimbare în firea lor, Dumnezeu îi va lumina și îi va călăuzi. Fără să-și dea seama, oamenii vor înțelege adevărul și vor fi capabili să se cunoască pe ei înșiși, simultan, iar în acel moment, vor începe să iubească adevărul și să tânjească după el. Ei vor putea să urască din inimă natura și firea Satanei, fiindu-le mai ușor să se răzvrătească împotriva trupului și simțind că le e mult mai ușor să practice adevărul. În acel moment, firea lor coruptă se va schimba, puțin câte puțin, și nu vor mai avea niciun strop de răzvrătire împotriva lui Dumnezeu; ei I se vor putea supune întru totul, fără a fi constrânși de vreo persoană, de vreun eveniment sau lucru. Aceasta este o transformare completă a firii vieții lor.

Fragmentul 52

Unii oameni nu caută niciodată adevărul în îndatoririle lor. Ei acționează pur și simplu conform propriilor idei și închipuiri și sunt constant arbitrari și nechibzuiți. Ei nu merg deloc pe calea practicării adevărului. Ce înseamnă să fii „arbitrar și nechibzuit”? Înseamnă să acționezi așa cum consideri de cuviință când întâmpini o problemă, fără niciun proces de gândire sau de căutare a adevărului. Chiar dacă altcineva spune ceva corect, nu te poate mișca sau nu-ți poate schimba părerea. Chiar și atunci când cineva are părtășie despre adevăr cu tine, refuzi să-l accepți. Te ții doar de propriile opinii, crezând că ai dreptate și agățându-te de propriile tale idei. Chiar dacă gândurile tale sunt corecte, ar trebui să iei în considerare și opiniile altor oameni. Nu este extrem de neprihănit de sine să nu iei deloc în considerare aceste opinii? Oamenilor care sunt extrem de neprihăniți de sine și încăpățânați nu le este ușor să accepte adevărul. Să presupunem că faci ceva greșit și alții te critică pentru că nu acționezi conform adevărului, iar tu răspunzi: „Chiar dacă nu acționez conform adevărului, tot voi proceda în acest fel”, și chiar te duci și găsești un motiv pentru a-i face să creadă că ceea ce faci este potrivit. Ei îți reproșează, spunând că acțiunile tale sunt perturbatoare și vor fi dăunătoare lucrării bisericii, și nu numai că nu asculți, dar continui să argumentezi: „Cred că acesta este modul corect, prin urmare, așa voi face lucrurile.” Ce fire este aceasta? (Aroganță.) Este aroganță. O natură arogantă te face încăpățânat. Ai o natură arogantă, așa că te comporți arbitrar și nechibzuit, fără să ții seama de ce spune cineva. Așadar, cum îți rezolvi arbitrarietatea și nechibzuința? Să spunem, de exemplu, că ți se întâmplă ceva și ai propriile idei și planuri. Înainte de a determina ce să faci, trebuie să cauți adevărurile-principii și ar trebui cel puțin să ai părtășie cu ceilalți despre ceea ce gândești și crezi în privința asta, cerându-le să-ți spună dacă gândurile tale sunt corecte și în concordanță cu adevărul și să verifice lucrurile pentru tine. Aceasta este cea mai bună metodă pentru a rezolva problema arbitrarității și a nechibzuinței. În primul rând, poți să-ți clarifici părerile și să cauți adevărul – acesta este primul pas al practicii pentru rezolvarea problemei arbitrarității și a nechibzuinței. În al doilea pas, când alții prezintă opinii diferite, cum ar trebui să practici, astfel încât să nu acționezi încăpățânat sau nechibzuit? Trebuie mai întâi să fii smerit, să lași deoparte ceea ce crezi că este corect și să lași pe toată lumea să aibă părtășie. Chiar dacă tu crezi că ai dreptate, nu ar trebui să insiști asupra propriilor perspective. Acesta este un progres. Arată o atitudine de căutare a adevărului și o atitudine de a te nega pe tine însuți și de a satisface intențiile lui Dumnezeu. Odată ce ai această atitudine și, în același timp, nu aderi la propriile opinii, ar trebui să te rogi, să cauți adevărul de la Dumnezeu, să cauți o bază în cuvintele lui Dumnezeu și să determini cum să acționezi pe baza cuvintelor lui Dumnezeu. Acesta este cel mai potrivit și mai precis mod de a practica. Dacă oamenii sunt capabili să caute adevărul și să aducă în discuție o problemă pentru ca toată lumea să aibă părtășie despre ea și să caute împreună, în acest moment Duhul Sfânt oferă luminare. Dumnezeu îi luminează pe oameni conform principiilor – El se uită la atitudinea ta. Dacă te agăți cu încăpățânare de părerile tale, indiferent dacă perspectivele tale sunt corecte sau greșite, Dumnezeu Își va ascunde fața de tine și te va ignora. El te va face să te lovești de un zid pentru a te dezvălui, expunându-ți urâțenia. Dacă, pe de altă parte, ai o atitudine corectă – nici insistând asupra propriilor opinii, nici fiind neprihănit de sine, arbitrar sau nechibzuit – ai o atitudine de căutare și de acceptare a adevărului, și ai părtășie cu toată lumea, atunci Duhul Sfânt va lucra printre voi și s-ar putea să te lase să vezi lumina prin cuvintele cuiva. Uneori, când Duhul Sfânt te luminează, El te lasă să înțelegi esența unei chestiuni cu doar câteva cuvinte sau fraze sau dându-ți o idee. În acea clipă, te trezești la realitate și îți dai seama că lucrul de care te agățai este incorect și, în același timp, înțelegi cel mai potrivit mod de a acționa. Ajuns la un astfel de nivel, nu ai evitat să faci o faptă rea și, totodată, să suporți consecințele unei greșeli? Nu este asta protecția din partea lui Dumnezeu? (Ba da.) Cum se realizează acest lucru? Acest lucru se realizează doar atunci când ai o inimă cu frică de Dumnezeu și când cauți adevărul cu o inimă supusă. Odată ce ai primit luminarea Duhului Sfânt și ai stabilit principiile de practică, practica ta va fi în concordanță cu adevărul, iar tu vei satisface intențiile lui Dumnezeu. De ce depinde, în mod esențial, capacitatea ta de a practica adevărul într-un asemenea mod? În primul rând, depinde de faptul că ai intențiile și atitudinea corecte. Acest lucru este crucial. Când Duhul Sfânt lucrează, El scrutează intențiile și atitudinile oamenilor și, în funcție de acești factori, decide dacă îi luminează sau îi conduce pe oameni. Dacă oamenii pot înțelege lucrarea lui Dumnezeu și pot vedea clar acest lucru, ei vor ști cum să se roage Lui și să caute adevărul. Puteți să vedeți limpede acest lucru? Adesea, oamenii își doresc să evite să facă rău și să ajungă în punctul în care pot să practice adevărul și să acționeze principial, dar asta depinde de atitudinea oamenilor față de adevăr și dacă au o inimă care se teme de Dumnezeu și I se supune. Dacă poți să renunți la intențiile personale și să ai o mentalitate de supunere față de Dumnezeu, rugându-te și căutând de la Dumnezeu cu sinceritate, nu va dura mult până când vei primi luminarea Sa. El va folosi unele metode pentru a te face să înțelegi care sunt adevărurile-principii și unde se află punctele-cheie. Când te rogi și cauți de la Dumnezeu, atât timp cât ai mentalitatea corectă și ești sincer, Dumnezeu te va lumina. Singura îngrijorare este că oamenii nu caută cu sinceritate adevărul, ci doar tratează totul superficial, de formă, pentru ca alții să îi vadă făcând asta. Astfel, ei nu vor putea primi luminarea lui Dumnezeu. Dacă atitudinea ta este de a insista cu încăpățânare asupra propriilor tale perspective, de a respinge adevărul, de a nu accepta opiniile nimănui, de a nu căuta adevărul, de a crede doar în tine și de a face doar ceea ce vrei – dacă aceasta este atitudinea ta, indiferent de ceea ce face sau cere Dumnezeu – atunci ce va face Dumnezeu? Dumnezeu nu îți va acorda nicio atenție și te va da laoparte. Nu ești încăpățânat? Nu ești arogant? Nu crezi întotdeauna că ai dreptate? Dacă ești lipsit de supunere, dacă nu cauți niciodată și dacă inima ta este complet închisă și potrivnică lui Dumnezeu, atunci El nu îți va acorda nicio atenție. De ce se întâmplă acest lucru? Din moment ce inima ta este închisă față de Dumnezeu, dacă Dumnezeu ar fi să te lumineze, ai accepta? Dacă Dumnezeu ar fi să te mustre, ai simți? Când oamenii sunt intransigenți, când natura lor satanică și bestialitatea lor izbucnesc, ei nu simt nimic din ceea ce face Dumnezeu și este în zadar. Prin urmare, Dumnezeu nu face o astfel de lucrare inutilă. Dacă ai acest tip de atitudine de împotrivire încăpățânată, Dumnezeu doar Se va ascunde de tine. Dumnezeu nu va face lucruri de prisos. Când te împotrivești cu atâta încăpățânare și ești atât de închis, Dumnezeu nu va face niciodată nimic cu forța în tine și nu îți va impune nimic. El nu va continua să încerce să te miște și să te lumineze. Dumnezeu nu acționează în acest fel. De ce se întâmplă acest lucru? În principal din cauza faptului că Dumnezeu a văzut un anumit tip de fire în tine, o bestialitate care este scârbită de adevăr și imună la rațiune. Crezi că oamenii pot controla un animal sălbatic atunci când bestialitatea lui răbufnește? A striga și a țipa la el ajută la ceva? Este oare util să încerci să raționezi cu el sau să îi oferi alinare? Îndrăznesc oamenii să se apropie de el? Există un mod potrivit de a descrie o astfel de ființă: este insensibilă la rațiune. Ce face Dumnezeu atunci când bestialitatea ta izbucnește și ești insensibil la rațiune? Dumnezeu nu te bagă în seamă. Ce mai are Dumnezeu să-ți spună atunci când ești insensibil la rațiune? Ar fi de prisos să îți mai spună ceva. Când Dumnezeu nu îți acordă nicio atenție, ești binecuvântat sau suferi o calamitate? Dobândești beneficii sau suferi o pierdere? Fără îndoială, vei suferi o pierdere. Și cine a provocat acest lucru? (Noi.) Tu l-ai provocat. Nimeni nu te-a forțat să te comporți așa și totuși, tot te simți supărat. Nu ți-ai făcut-o oare cu mâna ta? Dumnezeu nu-ți acordă nicio atenție, nu Îl poți simți pe Dumnezeu, inima ta e în întuneric și viața ta suferă pierderi – ți-ai făcut-o cu mâna ta și o meriți.

Dacă oamenii sunt prea îndărătnici atunci când se confruntă cu o problemă și insistă mereu asupra propriilor lor idei fără a căuta adevărul, acest lucru este foarte periculos. Dumnezeu îi va disprețui și îi va respinge și îi va da deoparte pe acești oameni. Care va fi consecința acestui lucru? Se poate spune cu siguranță că astfel de oameni sunt în pericol de a fi eliminați. Totuși, cei care caută adevărul pot primi luminarea și îndrumarea Duhului Sfânt și, drept urmare, dobândesc binecuvântarea lui Dumnezeu. Cele două atitudini diferite, de a căuta și de a nu căuta adevărul, pot să dea naștere la două stări diferite în tine și să aibă două rezultate diferite. Ce fel de rezultat vă place? (Îmi place să primesc luminarea lui Dumnezeu.) Dacă oamenii își doresc să fie luminați de Dumnezeu și îndrumați de Dumnezeu, și să primească harul Său, ce fel de atitudine trebuie să aibă? Ei trebuie să vină adesea înaintea lui Dumnezeu cu o atitudine de căutare și supunere. Indiferent dacă-ți faci datoria, interacționezi cu alții sau te ocupi de o anumită chestiune cu care te confrunți, trebuie să ai o atitudine de căutare și supunere. Cu acest tip de atitudine, se poate spune că ai un fel de inimă cu frică de Dumnezeu. Faptul că poți să cauți adevărul și să i te supui este calea de a te teme de Dumnezeu și a te feri de rău. Dacă-ți lipsește atitudinea de căutare și supunere și, în schimb, insiști asupra propriilor tale idei, te împotrivești cu încăpățânare și refuzi să accepți adevărul și-ți este scârbă de el, atunci, în mod firesc, vei săvârși mult rău. Nu te vei putea abține! Dacă nu cauți niciodată adevărul ca să rezolvi această problemă, consecința finală va fi aceea că, indiferent câtă experiență ai, indiferent în cât de multe situații te găsești și indiferent de câte lecții pregătește Dumnezeu pentru tine, nu vei înțelege adevărul și, în cele din urmă, vei rămâne incapabil să intri în adevărul-realitate. Dacă nu deții adevărul-realitate, nu vei fi capabil să urmezi calea lui Dumnezeu și, dacă nu ești niciodată capabil să urmezi calea lui Dumnezeu, atunci nu ești o persoană care se teme de Dumnezeu și se ferește de rău. Oamenii spun mereu că vor să-și îndeplinească îndatoririle și să-L urmeze pe Dumnezeu. Sunt acestea lucruri simple? Cu siguranță nu. Aceste lucruri sunt extraordinar de importante în viața oamenilor! Nu este ușor să-ți faci bine datoria ca să-L mulțumești pe Dumnezeu și să ajungi să te temi de Dumnezeu și să te ferești de rău. Dar Eu vă voi spune un principiu de practică: dacă ai o atitudine de căutare și supunere, când ți se întâmplă ceva, aceasta te va proteja. Scopul final nu este ca tu să fii protejat. Este pentru a-ți da posibilitatea să înțelegi adevărul, să intri în adevărul-realitate și să dobândești mântuirea lui Dumnezeu. Acesta este obiectivul suprem. Dacă experimentezi totul cu această atitudine, nu vei mai simți că a-ți face datoria pentru a satisface intențiile lui Dumnezeu este o expresie goală și un slogan. Nu va mai părea atât de obositor. Mai mult, înainte să-ți dai seama, vei ajunge să înțelegi destul de multe adevăruri. Dacă încerci să experimentezi lucrurile în acest fel, vei culege cu siguranță roade. Indiferent cine este o persoană și indiferent de vârsta sa, de educația sa, de cât timp crede în Dumnezeu sau ce îndatoriri îndeplinește, atât timp cât are o atitudine de căutare și de supunere – atât timp cât experimentează lucrurile în acest fel – în cele din urmă, va fi cu siguranță capabilă să înțeleagă adevărul și să intre în adevărul-realitate. Totuși, dacă nu ai o atitudine de căutare sau supunere în tot ce ți se întâmplă, atunci nu vei putea înțelege adevărul și nici nu vei putea intra în adevărul-realitate. Cei care nu înțeleg niciodată adevărul și nu pot intra niciodată în adevărul-realitate se gândesc: „Ce este adevărul și ce sunt doctrinele? Care este adevărul-realitate și ce înseamnă să nu ai adevărul-realitate? De ce nu înțeleg asta?” Ei ascultă adesea predici și părtășii despre adevăr, se trezesc devreme și se culcă târziu citind cuvintele lui Dumnezeu, ascultând mai mult, învățând mai mult și scriind mai mult. Ei notează în caietele lor lucrurile edificatoare pe care le aud, umplând cărți întregi. Au depus mult efort, dar, din nefericire, nu înțeleg niciodată adevărul. Prin urmare, ei simt că adevărul este prea profund. După ce au ascultat câțiva ani, înțeleg unele doctrine, dar de ce nu le pot pune în practică? De ce devin confuzi când se confruntă cu probleme? Ei consideră că înțelegerea adevărului și intrarea în adevărul-realitate sunt noțiuni abstracte și cred că aceste lucruri sunt foarte greu de atins. De fapt, au înțeles greșit. A crede în Dumnezeu și a înțelege adevărul nu înseamnă a juca jocuri de cuvinte, ci a nu putea vorbi despre unele dintre cuvinte și doctrine și gata – nu despre asta este vorba. Ceea ce subliniază cel mai mult credința în Dumnezeu este practicarea adevărului și capacitatea de a înțelege principiile în practicarea lui. Numai înțelegând ce înseamnă practicarea adevărului și gestionarea principiilor, se poate spune că ai înțeles adevărul și că ai intrat în realitate. A fi capabil să practici adevărul și să intri în realitate este cel mai important lucru.

Fragmentul 53

Când oamenii nu își asumă nicio responsabilitate față de îndatoririle lor, le fac într-o manieră superficială, sunt persoane care caută să facă pe plac altora și nu ocrotesc interesele casei lui Dumnezeu, ce fire este aceasta? Aceasta este viclenie, este firea Satanei. Cel mai proeminent aspect din filosofiile omului pentru interacțiunile lumești este viclenia. Oamenii cred că, dacă nu sunt vicleni, vor fi predispuși să îi ofenseze pe ceilalți și incapabili să se apere; ei cred că trebuie să fie suficient de vicleni – fără a răni sau a jigni pe nimeni – pentru a putea să-și păstreze siguranța, să-și protejeze mijloacele de trai și să câștige un punct ferm de sprijin printre ceilalți. Toți non-credincioșii trăiesc după filosofiile Satanei. Toți sunt persoane care caută să facă pe plac altora și nu ofensează pe nimeni. Ai venit în casa lui Dumnezeu, ai citit cuvântul lui Dumnezeu și ai ascultat predicile din casa lui Dumnezeu, așadar, de ce ești incapabil să practici adevărul, vorbind din inimă și fiind o persoană cinstită? De ce ești mereu o persoană care caută să facă pe plac altora? Persoanele care caută să facă pe plac altora își protejează doar propriile interese și nu interesele bisericii. Când văd pe cineva făcând rău și dăunând intereselor bisericii, ignoră acest lucru. Le place să fie persoane care caută să facă pe plac altora și să nu ofenseze pe nimeni. Acest lucru este iresponsabil, iar astfel de oameni sunt prea vicleni și de neîncredere. Pentru a-și proteja propria vanitate și mândrie și pentru a-și proteja reputația și statutul, unii oameni sunt bucuroși să-i ajute pe alții și sunt dispuși să încaseze un glonț pentru prietenii lor, plătind orice preț pentru ei. Dar când trebuie să protejeze interesele casei lui Dumnezeu, să susțină adevărul și să susțină dreptatea, bunăvoința lor se evaporă și dispare complet. Când ar trebui să practice adevărul, nu îl practică deloc. Ce se întâmplă? Pentru a-și proteja propria demnitate și mândrie, ei vor plăti orice preț și vor îndura orice suferință. Dar când trebuie să facă o lucrare reală și să se ocupe de treburi concrete, să ocrotească lucrarea bisericii și lucrurile pozitive, și să-i protejeze pe aleșii lui Dumnezeu și să le poarte de grijă, de ce dispare acea putere de a plăti orice preț și de a îndura orice suferință? Este de neconceput. De fapt, ei au o fire care este scârbită de adevăr. De ce spun că sunt scârbiți de adevăr? Pentru că, ori de câte ori ceva implică practicarea adevărului, aducerea mărturiei pentru Dumnezeu, lupta împotriva uneltirilor Satanei sau ocrotirea lucrării bisericii și protejarea aleșilor lui Dumnezeu, ei fug și se feresc de asta, și nu se ocupă de nicio treabă corespunzătoare. Unde sunt eroismul și spiritul lor de a îndura suferința? Unde aplică aceste lucruri? Acesta este un lucru evident. Chiar dacă cineva le reproșează, spunându-le că nu ar trebui să fie egoiști și josnici și să încerce să se protejeze pe ei înșiși, și că s-ar cuveni să protejeze lucrarea bisericii, lor nu le pasă cu adevărat. Ei își spun: „Eu nu fac acele lucruri și nu au nimic de-a face cu mine. Ce folos ar avea asta pentru urmărirea, de către mine, a faimei, câștigului și statutului? Nu sunt oameni care urmăresc adevărul. Le place doar să urmărească faima, câștigul și statutul și nu fac deloc lucrarea pe care Dumnezeu le-a încredințat-o. Așadar, atunci când este nevoie de ei în lucrarea bisericii, aleg pur și simplu să fugă. Asta înseamnă că, în inimile lor, nu iubesc lucrurile pozitive și nu sunt interesați de adevăr. Aceasta este o manifestare clară a faptului că sunt scârbiți de adevăr. Doar cei care iubesc adevărul și au adevărul-realitate pot, atunci când lucrarea casei lui Dumnezeu o cere și când aleșii lui Dumnezeu au nevoie, să pășească înainte, ridicându-se cu curaj și având datoria să aducă mărturie pentru Dumnezeu și să aibă părtășie despre adevăr, îndrumându-i pe aleșii Săi pe calea cea dreaptă, ceea ce le dă posibilitatea de a dobândi supunere față de lucrarea lui Dumnezeu. Numai aceasta reprezintă o atitudine de responsabilitate și o manifestare de a arăta considerație față de intențiile lui Dumnezeu. Dacă nu aveți această atitudine și doar faceți lucrurile de formă și gândiți: „Voi face lucrurile din sfera datoriei mele, dar nu îmi pasă de nimic altceva. Dacă mă întrebi ceva, îți voi răspunde – dacă am o dispoziție bună. Altfel, nu o voi face. Aceasta este atitudinea mea”, atunci aceasta este o fire coruptă, nu-i așa? A-și proteja doar propriul statut, reputația și mândria și a proteja doar lucrurile care au legătură cu propriile interese – înseamnă asta a proteja o cauză justă? Înseamnă asta a proteja interesele casei lui Dumnezeu? În spatele acestor motive meschine, egoiste, se află firea de a fi scârbit de adevăr. Majoritatea dintre voi vă comportați astfel când vine vorba de lucruri care implică interesele casei lui Dumnezeu, vă eschivați, spunând: „Nu am văzut”, sau „nu știu”, sau „nu am auzit”. Indiferent că într-adevăr nu ești conștient de acest lucru sau că doar pretinzi asta, dacă, atunci când contează cel mai mult, dezvălui acest tip de fire coruptă în momentele cruciale, atunci este greu de spus dacă ești o persoană care crede cu adevărat în Dumnezeu. După părerea Mea, ori ești cineva care are o credință confuză, ori ești un neîncrezător și nu ești în niciun caz o persoană care iubește adevărul.

S-ar putea să înțelegeți ce înseamnă să-ți fie scârbă de adevăr, dar de ce spun că a-ți fi scârbă de adevăr este o fire? O fire nu are nimic de-a face cu manifestările ocazionale, temporare, iar astfel de manifestări nu sunt suficiente pentru a fi caracterizate drept o problemă legată de fire. Indiferent ce fel de fire coruptă are o persoană, aceasta va fi scoasă la iveală adesea sau chiar constant în ea; va fi scoasă la iveală ori de câte ori vor apărea împrejurările potrivite. Prin urmare, nu puteți caracteriza în mod arbitrar o persoană ca fiind lipsită de umanitate pe baza dezvăluirii ocazionale și temporare a corupției sale. Așadar, ce este umanitatea? Ce este o fire? Firile sunt legate de intenții și motivații, și sunt legate de gândurile și punctul de vedere al unei persoane. Simți de parcă ele te domină și te influențează, dar firile sunt, de asemenea, ascunse și camuflate, și mascate de aparențe superficiale. Pe scurt, atât timp cât în tine există o fire, aceasta va interfera cu tine, te va constrânge și te va controla și va da naștere în tine multor comportamente și manifestări – aceasta este o fire. Căror comportamente, gânduri, puncte de vedere și atitudini dă naștere adesea firea de scârbă de adevăr? Una dintre caracteristicile principale ale faptului de a fi scârbit de adevăr pe care o afișează oamenii este lipsa de interes pentru lucrurile pozitive și pentru adevăr; când vine vorba de practicarea adevărului, astfel de oameni devin dezinteresați, se simt apatici în interior și nu vor să năzuiască spre adevăr, în timp ce cred că sunt pur și simplu în regulă. Voi da un exemplu simplu. Un lucru ce ține de simțul practic despre care oamenii vorbesc adesea cu privire la o sănătate bună este să mănânci mai multe fructe și legume, să mănânci mai multe alimente ușoare și mai puțină carne și, mai ales, mai puține prăjeli; acesta este un ghid pozitiv pentru sănătatea și bunăstarea oamenilor. Toată lumea poate să înțeleagă și să accepte ce să mănânce mai mult și ce să mănânce mai puțin. Așadar, este această acceptare teoretică sau faptică? (Teoretică.) Și care este manifestarea acceptării teoretice? Înseamnă a avea o recunoaștere de bază – a-ți folosi judecata pentru a discerne această afirmație și, în consecință, a te gândi că este corectă sau destul de bună. Dar ai vreo dovadă? Fără a o experimenta tu însuți, fără nicio dovadă sau bază de orice fel și, cu atât mai mult, fără a face referire la eșecurile altcuiva sau a vedea vreun exemplu care să justifice dacă această afirmație este corectă sau incorectă, tu ai acceptat această perspectivă – aceasta este acceptare teoretică. Indiferent dacă o accepți teoretic sau practic, trebuie mai întâi să confirmi că afirmația „Mănâncă mai multe legume și mai puțină carne” este corectă și e un lucru pozitiv. Deci, cum poate fi văzută firea ta de a fi scârbit de adevăr? Doar uită-te la modul în care abordezi și aplici această afirmație în viața ta. Acesta arată atitudinea ta față de acea afirmație – dacă ai acceptat-o teoretic și în termeni de doctrină sau ai aplicat-o în viața reală și ai făcut din ea realitatea ta. Dacă doar ai acceptat afirmația din punct de vedere al doctrinei, dar ceea ce faci în viața reală contrazice complet această afirmație sau dacă nu demonstrezi nicio aplicație concretă a acesteia, atunci îți place această afirmație sau îți e scârbă de ea? De exemplu, când mănânci, vezi niște legume verzi și te gândești: „Legumele verzi sunt bune pentru sănătate, dar nu au gust bun, iar carnea are un gust mai bun, așa că voi mânca mai întâi puțină carne” și apoi mănânci doar carne și nu legume verzi, ce fel de fire arată asta? Una de a nu accepta afirmațiile corecte, de scârbă față de lucrurile pozitive și de a fi dispus să mănânci doar conform preferințelor trupești. Acest tip de persoană, care este nesătulă și se dedă la plăceri, a ajuns deja să-i fie foarte scârbă de lucrurile pozitive, să fie potrivnică și să simtă repulsie față de acestea, iar acesta este un fel de fire. Cineva ar putea recunoaște că această afirmație este destul de corectă, dar el însuși nu poate face acel lucru și, deși nu poate, le spune totuși altora să-l facă; după ce o spune de multe ori, acea afirmație devine pentru el o teorie și nu are niciun efect asupra sa. Acea persoană știe foarte bine în inima sa că este corect să mănânci mai multe legume și că nu e bine să mănânci mai multă carne, dar se gândește: „Oricum, nu sunt în pierdere. Să mănânc carne înseamnă să am un avantaj, și nu simt că e nesănătos.” Lăcomia și dorințele ei au făcut-o să aleagă un stil de viață incorect și să se împotrivească mereu bunului simț corect și stilului de viață potrivit. Are genul de fire coruptă care are o dorință lacomă să profite și să râvnească la plăcerea trupească, așa că îi va fi oare ușor să accepte afirmații corecte și lucruri pozitive? Nu îi va fi deloc ușor. Stilul său de viață nu este atunci guvernat de firea sa coruptă? Este o dezvăluire și o manifestare a firii sale corupte. Ceea ce se manifestă în exterior este reprezentat de aceste comportamente și de o atitudine, dar, de fapt, această persoană este guvernată de o fire. Ce fire este aceasta? Este scârba de adevăr. Această fire de scârbă de adevăr este greu de descoperit; nimeni nu simte că îi este scârbă de adevăr, dar faptul de a crede în Dumnezeu de ceva ani și a nu ști încă să practice adevărul e suficient să arate că îi este scârbă de adevăr. Oamenii ascultă atât de multe predici și citesc atât de multe dintre cuvintele lui Dumnezeu, iar intenția lui Dumnezeu este ca ei să accepte cuvintele Sale în inimile lor și să aducă aceste cuvinte în viața lor reală pentru a le practica și a le folosi, astfel încât să înțeleagă adevărul și să facă din adevăr viața lor. Această cerință este dificil de îndeplinit pentru majoritatea oamenilor și de aceea majoritatea oamenilor au firea de a fi scârbiți de adevăr.

Când cineva înțelege adevărul, practica adevărului nu este dificilă pentru el și, odată ce este capabil să-l practice, poate intra în adevărul-realitate. E chiar atât de greu să transformi adevărurile pe care le înțelegi în realitățile pe care le trăiești? Să-ți dau un exemplu. Să zicem că vremea e rece și încerci să pleci din casă încă transpirat, iar mama îți spune să te usuci înainte de a ieși sau vei răci. Știi că mama ta îți vrea numai binele, dar nu iei în serios sfatul ei și îl ignori, deși simți că sugestia ei este corectă. Tu ieși oricum transpirat, iar uneori chiar răcești după ce ieși așa, dar continui să nu-i respecți sfatul data viitoare când ieși din casă. Evident, știi că sfatul ei este corect și în interesul tău și că motivele și intențiile mamei tale sunt întotdeauna pentru binele tău, dar tot te faci că nu auzi și nu îi dai ascultare – nu este aceasta o fire? Dacă nu ai avea această fire, ce ai alege să faci? (Să ascult.) Ai cunoaște importanța acestui sfat, ai cunoaște consecințele și durerea pe care ai putea să le suferi din cauza neascultării acestuia și ai înțelege și ai pricepe sensul acestei sugestii. Ai reuși să respecți cu strictețe acest sfat și l-ai urma întotdeauna, iar atunci nu ai risca să răcești. Acesta e doar un exemplu. Este același lucru cu a crede în Dumnezeu și a citi și asculta cuvintele Sale, deci cum ar trebui oamenii să trateze cuvintele lui Dumnezeu? Aceasta este întrebarea crucială. Dacă o persoană vorbește în conformitate cu adevărul și este corectă, oamenii vor beneficia de pe urma acceptării cuvintelor sale. Cuvintele lui Dumnezeu sunt adevărul și, dacă oamenii sunt capabili să le accepte, nu numai că vor avea beneficii, ci vor și câștiga viața. Mulți oameni nu pot vedea clar această chestiune și disprețuiesc întotdeauna cuvintele lui Dumnezeu. Indiferent ce spune Dumnezeu, fie că El îndeamnă, mustră, amintește, mângâie sau îi roagă cu stăruință pe oameni, indiferent cum vorbește, El nu le poate trezi inimile. Sunt incapabili să acționeze conform cuvintelor Lui și, după ce le-au ascultat, se fac pur și simplu că nu aud. Aceasta este una dintre firile omului – intransigența și scârba de adevăr. Dacă nu poți urma cuvintele lui Dumnezeu în modul în care abordezi lucrurile pe care Dumnezeu ți le spune și pe care îți poruncește să le faci, atunci nu vei putea schimba această fire. Indiferent cum accepți sau spui „Amin!” fiecărui cuvânt rostit de Dumnezeu, indiferent cum lauzi verbal cuvintele Sale ca fiind adevărul, este inutil; trebuie să fii capabil să accepți cuvintele lui Dumnezeu și trebuie să practici și să experimentezi cuvintele lui Dumnezeu și să faci din cuvintele Lui viața ta și realitatea ta, doar asta este util. De exemplu, dacă cineva cu o fire înșelătoare se hotărăște să fie onest și să vorbească sincer, acest lucru este oarecum ușor de realizat pentru el, dar lucrul cel mai greu de schimbat este firea de scârbă de adevăr și intransigență. Indiferent de ceea ce spune Dumnezeu, oamenii cu această fire nu iau în serios acele lucruri în inimile lor și, indiferent ce fel de atitudine adoptă Dumnezeu, fie că este una de avertizare, reamintire, îndemn sau rugăminte stăruitoare, de prezentare a faptelor sau soluționare a lucrurilor, nu le mișcă inimile, iar acest lucru este greu de gestionat. Oamenilor le este greu să recunoască firea de scârbă de adevăr și trebuie să caute frecvent adevărul și să reflecteze asupra propriilor stări, asupra motivelor pentru care nu pot accepta adevărul și nu pot practica adevărurile pe care le înțeleg. Dacă înțeleg pe deplin această problemă, vor ști ce înseamnă să-ți fie scârbă de adevăr.

În firea oamenilor există ceva ascuns care se manifestă prin atitudinea de a nu fi nici dominant, nici servil. Ei au propriul mod de a gândi și de a se exprima și consideră că acesta este cel mai potrivit mod. Indiferent ce spun sau fac alții, aceștia nu sunt influențați de ei; insistă să facă orice simt că îi va determina pe oameni să-i aprecieze, crezând că acesta este lucrul corect de făcut; nu acceptă câtuși de puțin adevărul, nu pot înfrunta corect faptele și sunt lipsiți de orice adevăruri-principii. Ce fel de fire este aceasta? Este firea de aroganță și neprihănire de sine și de scârbă de adevăr. Cei care aparțin Satanei și cărora le este scârbă de adevăr sunt surzi și orbi la cuvintele și faptele lui Dumnezeu, indiferent cât de mult vorbește sau face Dumnezeu. Satana nu tratează niciodată cuvintele lui Dumnezeu ca pe adevăr, le ignoră, nu-i lasă pe oameni să accepte cuvintele lui Dumnezeu și adevărul și, de asemenea, îi induce în eroare pe oameni, astfel încât să i se supună – așa se împotrivește Satana lui Dumnezeu. Dumnezeu exprimă adevărul pentru a mântui, a trezi și a purifica omenirea, iar Satana încearcă tot posibilul să tulbure și să distrugă lucrarea lui Dumnezeu; obiectivul Satanei în a induce în eroare omenirea este de a o corupe și a o năpăstui și, în cele din urmă, de a o devora și distruge. De exemplu, Dumnezeu a dat omenirii tot felul de alimente și, de asemenea, a creat tot felul de cereale și legume, precum și pământ potrivit pentru cultivarea lor. Atât timp cât oamenii muncesc din greu, vor avea suficient de mâncat și de folosit și se pot asigura că au o dietă sănătoasă. Oamenii sunt însă insațiabili și vor întotdeauna să se îmbogățească, insistă să cerceteze metode de modificare genetică pentru a crește randamentul culturilor, ceea ce distruge nutriția reală a cerealelor și transformă alimentele organice în alimente care nu sunt organice. După ce oamenii mănâncă aceste lucruri, în corpurile lor apar tot felul de boli – nu este acesta un act al Satanei? Oamenii au fost corupți de Satana până la un anumit punct și toți au devenit satane vii și diavoli vii. În trecut, numai Satana și duhurile rele se împotriveau lui Dumnezeu, dar acum întreaga omenire coruptă I se împotrivește Lui. Deci, ființele umane corupte nu sunt diavoli și satane? Nu sunt descendenți ai Satanei? (Ba da.) Aceasta este consecința adusă de coruperea omenirii de către Satana vreme de milenii. Cum poți recunoaște și discerne o fire satanică? Pe baza lucrurilor pe care Satanei îi place să le facă, cât și a metodelor și șiretlicurilor prin care face lucrurile, se poate vedea că nu îi plac niciodată lucrurile pozitive, că îi place răul și că se crede tot timpul competent și capabil să controleze totul. Aceasta este natura arogantă a Satanei. De aceea Satana Îl neagă fără scrupule pe Dumnezeu, I se împotrivește și I se opune. Satana este reprezentantul și sursa tuturor lucrurilor negative și rele. Dacă poți vedea asta clar, atunci ai discernământ asupra firilor satanice. Nu e o chestiune simplă pentru oameni să accepte adevărul și să-l practice, pentru că toți au firi satanice și toți sunt constrânși și înrobiți de firile lor satanice. De exemplu, unii oameni recunosc că este bine să fii o persoană onestă și se simt invidioși și geloși când îi văd pe alții că sunt onești, spun adevărul și vorbesc cu o inimă deschisă, dar, dacă le ceri să fie ei înșiși onești, li se pare greu. Ei sunt constant incapabili să rostească cuvinte cinstite și să facă lucruri cinstite. Nu este aceasta o fire satanică? Spun lucruri care sună frumos, dar nu le practică. Asta înseamnă a le fi scârbă de adevăr. Celor care le este scârbă de adevăr le este greu să accepte adevărul și nu au nicio cale de intrare în adevărurile-realități. Cea mai evidentă stare a oamenilor care sunt scârbiți de adevăr e că nu sunt interesați de adevăr și de lucruri pozitive, și chiar sunt dezgustați de ele și le urăsc. Le place în mod special să urmeze tendințele și nu acceptă în inimile lor lucrurile pe care Dumnezeu le iubește și ceea ce Dumnezeu le cere oamenilor să facă. În schimb, sunt nepăsători și indiferenți față de ele, iar unii oameni chiar disprețuiesc deseori standardele și principiile pe care Dumnezeu le solicită de la om. Ei sunt dezgustați de lucrurile pozitive și se simt mereu potrivnici, contrari și disprețuitori față de ele în inimile lor. Aceasta este manifestarea fundamentală a aversiunii față de adevăr. În viața bisericească, a citi cuvintele lui Dumnezeu, a se ruga, a avea părtășie despre adevăr, a realiza îndatoriri și a rezolva probleme cu adevărul sunt toate lucruri pozitive și sunt pe placul lui Dumnezeu. Totuși, unii oameni sunt dezgustați de aceste lucruri pozitive, nu le pasă deloc de ele și le desconsideră. Partea cea mai detestabilă este că au o atitudine disprețuitoare față de oamenii pozitivi, precum cei onești, cei care urmăresc adevărul, cei care își îndeplinesc îndatoririle cu devotament și cei care protejează lucrarea casei lui Dumnezeu. Ei încearcă mereu să-i atace și să-i excludă pe acești oameni. Dacă descoperă că au neajunsuri sau dezvăluiri ale corupției, ei profită de acest lucru, făcând mare caz din asta, și îi denigrează neîncetat pentru acest lucru. Ce fel de fire este aceasta? De ce sunt atât de ostili față de oamenii pozitivi? De ce au o simpatie atât de puternică pentru oamenii răi, neîncrezători și antihriști și, în special, de ce le fac pe plac, deseori complotând și petrecând timpul cu ei? Unde este vorba despre lucruri negative și rele, ei simt entuziasm și exaltare, dar când este vorba de lucruri pozitive, devin potrivnici; în special, când îi aud pe alții având părtășie despre adevăr sau rezolvând probleme folosind adevărul, se simt scârbiți și nemulțumiți în inimile lor și își varsă supărările. Nu este aceasta firea de a fi scârbit de adevăr? Nu este aceasta dezvăluirea unei firi corupte? Sunt mulți oameni cărora, în credința lor în Dumnezeu, pur și simplu le place să facă lucrare pentru El și să alerge cu entuziasm pentru El, să-și pună în valoare darurile și punctele forte, și să-și urmeze preferințele și să se etaleze. Când vine vorba de a se ocupa de chestiuni externe, ei au mereu o energie nemărginită, dar dacă le ceri să practice adevărul și să acționeze conform adevărurilor-principii, acest lucru le taie elanul și își pierd zelul. Dacă nu li se permite să se dea în spectacol, ei devin apatici și demoralizați. De ce oare au energie pentru a se da în spectacol? Și de ce nu au energie pentru a practica adevărul? Care este problema aici? Tuturor oamenilor le place să se distingă; toți sunt vanitoși. Toată lumea are o energie inepuizabilă când vine vorba de a crede în Dumnezeu de dragul de a câștiga binecuvântări și recompense, dar oare de ce devin oamenii apatici și de ce sunt demoralizați când vine vorba de a practica adevărul și a se răzvrăti împotriva trupului? De ce se întâmplă asta? Acest lucru demonstrează că inimile oamenilor sunt impure. Ei cred în Dumnezeu în întregime de dragul de a câștiga binecuvântări – la drept vorbind, ei fac astfel ca să intre în Împărăția cerurilor. Fără binecuvântări sau beneficii de urmărit, oamenii devin apatici și demoralizați și nu au zel. Toate acestea sunt cauzate de o fire coruptă care este scârbită de adevăr. Când sunt controlați de această fire, oamenii nu sunt dispuși să aleagă calea urmăririi adevărului, toți merg pe propriul drum și aleg calea incorectă. Ei știu foarte bine că este greșit să urmărească faima, câștigul și statutul și, totuși, nu pot suporta să se lipsească de aceste lucruri sau să le lase deoparte și încă le urmăresc, mergând pe calea Satanei. În acest caz, ei nu Îl urmează pe Dumnezeu, ci îl urmează pe Satana. Tot ceea ce fac este în slujba Satanei și îl slujesc pe Satana.

Este ușor să schimbi firea coruptă de a-ți fi scârbă de adevăr? A-ți fi scârbă de adevăr este o caracteristică a corupției profunde a omenirii și este cel mai greu de schimbat, pentru că o schimbare a firii se poate realiza doar prin acceptarea adevărului. Cineva căruia îi este scârbă de adevăr nu poate accepta cu ușurință adevărul, la fel cum o persoană bolnavă în stadiu terminal respinge mâncarea. Acest lucru este foarte periculos, iar o persoană căreia îi e scârbă de adevăr nu poate fi mântuită cu ușurință, chiar de crede în Dumnezeu. Dacă cineva crede în Dumnezeu de câțiva ani, dar nu știe ce este adevărul și ce sunt lucrurile pozitive și nici măcar nu e lămurit cu privire la obiectivul de viață de a urmări adevărul pentru a obține mântuirea, nu este acesta un orb care și-a pierdut drumul? Prin urmare, scârba de adevăr face imposibilă acceptarea adevărului, iar acest tip de fire coruptă nu este ușor de schimbat. Oamenii care sunt capabili să aleagă să accepte adevărul și să urmeze calea cea bună sunt cei care iubesc adevărul, iar oamenii ca aceștia își pot schimba cu ușurință firile corupte. Dacă cineva are firea de scârbă de adevăr, dar încă speră în inima lui să fie mântuit de Dumnezeu, de unde ar trebui să înceapă? Ce punct de plecare va face acest lucru mai ușor? Care este ruta cea mai rapidă? (După ce a înțeles ce sunt lucrurile pozitive și ce sunt principiile, ar trebui să folosească principiile și standardele ca măsură în timp ce-și îndeplinește datoria, iar dacă un lucru contravine principiilor și nu este în conformitate cu intențiile lui Dumnezeu, ar trebui să respecte principiile și să nu-l facă.) Ar trebui să înțeleagă mai întâi principiile fiecărui adevăr – acest lucru este foarte important. Ce altceva? (Când dezvăluie o stare de scârbă de adevăr, iar datoria sa și principiile sunt implicate, trebuie să se împotrivească trupului și să practice în conformitate cu principiile.) Așa este, trebuie să aibă o cale, iar acel scop și acea cale ar trebui să fie clare. Momentan, lucrul crucial este că majoritatea oamenilor nu știu care aspect al firii lor se dezvăluie, în ce context și la ce oră și în ce mod este dezvăluit. Dacă ar ști toate acestea, nu le-ar fi ușor să se schimbe? Analizând acum, diferitele tipuri de gândire sau atitudini ale oamenilor implică, de fapt, firile lor; fără dominația diferitelor firi, fără a fi provocați sau încurcați de firile lor corupte, oamenilor le-ar fi ușor să-și corecteze gândurile greșite. De exemplu, să zicem că mama îți spune să-ți ștergi transpirația înainte de a pleca din casă. Dacă ești un copil ascultător, filial, atâta vreme cât simți bunele intenții ale mamei tale, poți și să înțelegi corectitudinea acestui sfat și să-i cunoști avantajul și îl poți recunoaște și accepta. Dacă nu ai o fire coruptă care să se activeze și să te tragă înapoi, îți va fi ușor să accepți această sugestie. Deși acest sfat e foarte simplu și ușor de aplicat și știi că este corect, întrucât ai o fire de scârbă de adevăr și intransigență, poți ajunge să-l încalci cu bună știință, iar acest lucru poate să rănească sentimentele mamei tale și să o facă să se îngrijoreze pentru tine și să sufere – aceasta este consecința. Pe scurt, felul în care gestionează cineva lucrurile atunci când i se întâmplă – cum se confruntă cu lucrurile pozitive și, de asemenea, cum se luptă și se războiește constant cu firile sale corupte – reprezintă hotărârea sa de a căuta adevărul. Dacă ai această hotărâre și ești dispus să te lepezi de firea ta coruptă, să accepți adevărul, să faci din cuvântul lui Dumnezeu viața ta și să trăiești cu o asemănare umană, atunci te poți schimba. Cât de mare este hotărârea ta de a urmări adevărul, tot atât de mare va fi schimbarea ta.

La ce se referă, în principal, mântuirea? Se referă în principal la o schimbare a firii. Numai când firea unei persoane s-a schimbat, ea se poate elibera de influența Satanei și poate fi mântuită. Prin urmare, pentru cei care cred în Dumnezeu, schimbarea firii este o problemă majoră. Când firea unei persoane este schimbată, ea va trăi asemănarea umană și va atinge pe deplin mântuirea. Este posibil ca cineva să nu fie foarte arătos, înzestrat sau talentat, să vorbească stângaci și să nu fie foarte priceput la a vorbi cu alții sau să nu știe cum să se îmbrace bine și să pară foarte obișnuit la exterior, dar poate căuta adevărul când i se întâmplă ceva, mai degrabă decât să acționeze conform propriei voințe sau să uneltească pentru propriul interes, iar când Dumnezeu îl instruiește să facă o datorie, se poate supune Lui și poate îndeplini în mod corespunzător ceea ce El îi încredințează. Ce părere aveți despre acest fel de persoană? Deși la exterior nu este atrăgătoare sau nu are nimic special care să atragă privirea, are o inimă care se teme de Dumnezeu și I se supune, și aici devin evidente punctele sale forte. Când oamenii vor vedea acest lucru, vor spune: „Această persoană are o fire stabilă. Când se întâmplă anumite lucruri, poate să se liniștească înaintea lui Dumnezeu și să caute de la El, fără a fi imprudentă sau a face ceva nesăbuit sau stupid, și are o atitudine serioasă și responsabilă. Este conștiincioasă și se poate dedica întru totul îndeplinirii cu loialitate a datoriei sale.” Vorbește și acționează cu înfrânare, are o raționalitate normală și, pe baza a ceea ce trăiește și a firii pe care o arată, are o inimă cu frică de Dumnezeu. Dacă are o inimă cu frică de Dumnezeu, există principii în acțiunile sale? Ea caută, cu siguranță, principiile și nu comite în mod nechibzuit fapte reprobabile. Acesta este rezultatul final obținut prin practicarea adevărului și urmărirea unei schimbări a firii. Felul său de a vorbi este metodic și cumpănit și corect, nu vorbește în pripă, acționează într-un mod care este liniștitor și demn de încredere și deține realitățile supunerii față de Dumnezeu și feririi de rău. Toate aceste manifestări pot fi văzute la această persoană. Aceasta este o persoană care a intrat în adevărul-realitate și a cărei fire s-a schimbat. Lucrurile acestea nu pot fi falsificate. Firea unei persoane este viața sa; orice fire are o persoană, acesta va fi comportamentul ei. Comportamentul și manifestările oamenilor sunt guvernate de firile lor, iar ceea ce oamenii exprimă în mod constant sunt dezvăluirile firii lor, nu caracterul lor. A fi capabil să recunoști problemele firii și dezvăluirile diferitelor firi corupte și apoi să le rezolvi căutând adevărul este lucrul fundamental pe care trebuie să-l dobândești în urmărirea unei schimbări a firii.

Fragmentul 54

Indiferent ce fel de datorie îndeplinești sau ce profesie studiezi, cu cât studiezi mai mult, cu atât ar trebui să devii mai competent și să te străduiești să atingi perfecțiunea; atunci, îți vei îndeplini datoria din ce în ce mai bine. Unii oameni nu sunt conștiincioși în îndeplinirea niciunei datorii și nu caută adevărul pentru a rezolva dificultățile pe care le întâmpină. Ei așteaptă întotdeauna ca alții să-i îndrume și să-i ajute, îndrăznind chiar să le ceară altora să-i învețe ținându-i de mână și să facă lucrurile în locul lor, fără ca ei înșiși să depună efort. Se bazează mereu pe ceilalți și nu se pot descurca fără ajutorul lor. Sunt niște nimicuri pentru că fac asta, nu-i așa? Indiferent de datoria pe care o îndeplinești, trebuie să-ți pui inima în studierea lucrurilor. Dacă îți lipsesc cunoștințele profesionale, atunci studiază cunoștințele profesionale. Dacă nu înțelegi adevărul, atunci caută adevărul. Dacă înțelegi adevărul și dobândești cunoștințe profesionale, vei fi capabil să te folosești de acestea în timp ce-ți îndeplinești datoria și vei obține rezultate. Aceasta este o persoană cu real talent și cunoștințe adevărate. Dacă nu studiezi deloc cunoștințele profesionale pe parcursul datoriei tale și nu urmărești adevărul, atunci, munca ta va fi sub nivelul așteptat; așadar, cum poți să vorbești despre îndeplinirea datoriei? Pentru a-ți îndeplini bine datoria, trebuie să studiezi multe cunoștințe utile și să te echipezi cu multe adevăruri. Nu trebuie să încetezi niciodată să înveți, să cauți și să-ți îmbunătățești punctele slabe învățând de la ceilalți. Indiferent care sunt punctele forte ale altor oameni sau în ce fel sunt ei mai puternici decât tine, trebuie să înveți de la ei. Și, cu atât mai mult, ar trebui să înveți de la oricine înțelege adevărul mai bine decât tine. Îndeplinindu-ți datoria în acest fel timp de câțiva ani, vei înțelege adevărul și vei pătrunde în realitățile lui și, totodată, îndeplinirea datoriei tale se va ridica la nivelul așteptat. Vei fi devenit o persoană care are adevăr și umanitate, o persoană care are adevărul-realitate. Acest lucru se obține prin urmărirea adevărului. Fără să îndepliniți o datorie, cum ați putea obține astfel de rezultate? Este înălțarea lui Dumnezeu. Dacă nu urmăriți adevărul în timp ce vă îndepliniți îndatoririle și vă mulțumiți doar să munciți, care vor fi consecințele? Pe de o parte, nu vă veți îndeplini îndatoririle în mod adecvat. Pe de altă parte, vă va lipsi o mărturie autentică bazată pe experiență și nu veți dobândi adevărul. Fără nimic de demonstrat în niciuna din aceste privințe, oare ați putea obține aprobarea lui Dumnezeu? Ar fi imposibil. Prin urmare, categoric nu se poate să câștigi aprobarea lui Dumnezeu mulțumindu-te să muncești. A crede că poți să fii răsplătit și să intri în Împărăția cerurilor doar muncind este o iluzie! Ce fel de atitudine este aceasta? A-ți dori să obții binecuvântări doar muncind este în mod clar o târguială cu Dumnezeu, o încercare de a-L păcăli. Dumnezeu nu este de acord cu astfel de muncitori. Ce firi stăpânesc o persoană atunci când este superficială sau când, în îndeplinirea îndatoririlor sale, recurge la înșelăciune? Aroganța, intransigența și faptul că nu iubește adevărul – nu este ea stăpânită de aceste lucruri? (Ba da.) Aveți și voi astfel de manifestări? (Da.) Frecvent, ocazional sau numai în anumite chestiuni? (Frecvent.) Atitudinea voastră față de recunoașterea unor astfel de stări este destul de sinceră și aveți inimi oneste, dar simpla recunoaștere a lor nu este de ajuns; ea nu le va schimba. Așadar, ce trebuie făcut pentru a le schimba? Atunci când, în îndeplinirea îndatoririlor tale, ești superficial, dezvălui o fire arogantă sau ai o atitudine ireverențioasă, trebuie să vii repede înaintea lui Dumnezeu în rugăciune, să reflectezi asupra ta și să recunoști ce fel de fire coruptă dezvălui. Mai mult decât atât, trebuie să înțelegi cum se ajunge la acest tip de fire și cum poate fi ea schimbată. Scopul înțelegerii acestui lucru este de a aduce schimbarea. Așadar, ce ar trebui să faci pentru a obține schimbarea? Este necesar să ajungi să cunoști, prin dezvăluirea și judecata din cuvintele lui Dumnezeu, esența firii tale corupte – cât de urâtă și de diabolică este aceasta, întru nimic diferită de cea a Satanei sau a diavolilor. Numai atunci te poți urî pe tine însuți și îl poți urî pe Satana; numai atunci te poți răzvrăti împotriva ta și a Satanei. În acest fel se poate pune adevărul în practică. Atunci când cineva își propune să pună adevărul în practică, persoana respectivă trebuie să accepte, de asemenea, scrutarea lui Dumnezeu și ca El să o disciplineze. Apoi, este necesar să existe un element de cooperare activă din partea sa. Cum ar trebui să coopereze? Atunci când își îndeplinește o datorie, de îndată ce îi trece prin minte gândul că „este suficient”, acesta trebuie corectat. Astfel de gânduri nu trebuie încurajate. Atunci când apare o fire arogantă, trebuie să se roage lui Dumnezeu, să-și recunoască firea coruptă, să reflecteze rapid asupra ei, să caute cuvântul lui Dumnezeu și să accepte judecata și certarea Sa. În acest fel, persoana respectivă va putea avea o inimă pocăită, iar starea sa lăuntrică se va fi schimbat. Care este scopul realizării acestui lucru? Scopul este ca tu să te întorci cu adevărat și să fii capabil să întreprinzi totul cu loialitate, să te supui și să accepți fără rezerve reproșurile și disciplina lui Dumnezeu. Făcând acest lucru, starea ta se va schimba. Când vei fi iarăși tentat să te comporți superficial și să îți tratezi din nou îndatoririle cu o atitudine ireverențioasă, dacă îți vei putea reveni prompt datorită disciplinei și reproșurilor lui Dumnezeu, nu vei fi evitat atunci să comiți o fărădelege? Este acesta un lucru bun sau unul rău pentru maturizarea ta în viață? Este un lucru bun. Atunci când practici adevărul și Îl mulțumești pe Dumnezeu, inima ta este liniștită, bucuroasă și lipsită de regrete. Aceasta este pacea și bucuria autentică.

Oamenilor le este ușor să se răzvrătească împotriva lui Dumnezeu și să I se împotrivească atunci când au firi corupte, dar asta nu înseamnă că nu au nicio speranță la mântuire. Dumnezeu a venit să săvârșească lucrarea de mântuire a oamenilor și a rostit multe adevăruri; totul se reduce la a afla dacă oamenii pot sau nu să accepte aceste adevăruri. Dacă un om poate să accepte adevărul, el poate să obțină mântuirea. Dacă nu acceptă adevărul și poate să-L tăgăduiască și să-L trădeze pe Dumnezeu, acel om este complet terminat – nu poate decât să aștepte să fie distrus, în toiul dezastrelor. Nimeni nu poate scăpa de această soartă. Oamenii trebuie să se confrunte cu acest fapt. Unii spun: „Eu îmi dezvălui mereu firile corupte și nu mă pot schimba niciodată. Ce ar trebui să fac? Oare așa sunt eu, pur și simplu? Oare Dumnezeu nu mă place? Oare mă detestă?” Este aceasta o atitudine corectă? Este acesta modul corect de a gândi? (Nu.) Când o persoană are firi corupte, le va dezvălui în mod natural. Nu poate să le stăpânească, deși ar vrea să o facă, așa că simte că, pentru ea, nu mai există. De fapt, nu este neapărat așa. Depinde dacă persoana poate accepta adevărul, dacă se poate baza pe Dumnezeu și dacă poate privi spre El. Faptul că oamenii scot frecvent la iveală firi corupte demonstrează că viața lor e dominată de firile corupte ale Satanei și că esența lor este cea a Satanei. Oamenii ar trebui să recunoască și să accepte acest fapt. Între natura-esență a omului și esența lui Dumnezeu există o diferență. Ce ar trebui să facă ei după ce recunosc acest fapt? Când oamenii dezvăluie o fire coruptă, când se dedau plăcerilor trupului și se îndepărtează de Dumnezeu sau când lucrarea lui Dumnezeu este în contradicție cu propriile lor idei, iar în sinea lor apar nemulțumiri, ei ar trebui să își dea seama prompt că aceasta este o manifestare a răzvrătirii și opunerii față de Dumnezeu și că nu este în acord cu adevărul și e un lucru detestat de Dumnezeu. Când oamenii își dau seama de aceste lucruri, nu ar trebui să se plângă sau să devină negativi și să lenevească, și cu atât mai puțin ar trebui să fie supărați. În schimb, ar trebui să fie capabili să se cunoască mai profund. În plus, ar trebui să poată veni în mod proactiv înaintea lui Dumnezeu și să accepte reproșul și disciplinarea Lui și să își schimbe prompt starea, astfel încât să poată să practice potrivit adevărului și cuvintelor lui Dumnezeu și să acționeze conform principiilor. În acest fel, relația ta cu Dumnezeu va deveni tot mai normală, la fel ca și starea ta lăuntrică. Îți vei vedea, de asemenea, propriile firi corupte și esența și adevărul propriei tale corupții cu o claritate din ce în ce mai mare și vei ajunge să știi că ești o întruchipare a diavolului Satana – asta înseamnă să te cunoști cu adevărat pe tine însuți. Indiferent ce fire coruptă scoți la iveală, nu vei mai spune cuvinte atât de nesăbuite și de copilărești precum „Satana mă tulbura” sau „Satana îmi dădea idei”. În schimb, vei avea o cunoaștere exactă a firilor corupte, a esenței omului de a se împotrivi lui Dumnezeu și a esenței Satanei, vei avea un mod precis de a trata aceste lucruri și nu te vei mai simți constrâns de firile satanice. De asemenea, nu vei deveni slab, nici nu îți vei pierde credința în Dumnezeu și în dobândirea mântuirii pentru că scoți la iveală unele dintre firile tale corupte sau pentru că ai comis cândva fărădelegi sau ți-ai făcut datoria în mod superficial sau pentru că trăiești adesea într-o stare pasivă, negativă. Nu vei trăi în astfel de stări, ci vei fi capabil să-ți înfrunți corect propriile firi corupte și să trăiești o viață spirituală normală. Când scoți la iveală firi corupte, poți reflecta asupra ta, poți veni înaintea lui Dumnezeu pentru a te ruga și a căuta adevărul și poți discerne și diseca esența firilor tale corupte, astfel încât nu vei mai fi constrâns sau controlat de ele, ci vei putea pune adevărul în practică. Ca atare, vei fi pornit pe calea mântuirii. Cu acest tip de practică și de experiență, vei fi capabil să-ți alungi firile corupte și să te eliberezi de influența Satanei. În acest fel, nu vei fi ajuns oare să trăiești înaintea lui Dumnezeu și nu vei fi dobândit libertate și eliberare? Aceasta este calea de a practica și de a dobândi adevărul, precum și calea de a obține mântuirea. Firile corupte sunt adânc înrădăcinate în oameni; esența Satanei și natura sa controlează mințile, gândurile și comportamentul oamenilor. Totuși, înaintea adevărului, înaintea lucrării lui Dumnezeu și înaintea mântuirii lui Dumnezeu, toate acestea sunt ușor de rezolvat și nu prezintă niciun obstacol. Indiferent ce firi corupte are o persoană, cu ce dificultăți se confruntă sau ce o constrânge, există o cale care poate fi urmată, o metodă de a le rezolva și adevăruri corespunzătoare pentru a le rezolva. Nu înseamnă asta că există speranță pentru mântuirea oamenilor? Ba da, există speranță pentru mântuirea oamenilor.

Fragmentul 55

Fie că îți îndeplinești datoria, fie că îți însușești cunoștințe profesionale, trebuie să fii sârguincios și să tratezi lucrurile conform principiilor. Nu aborda aceste lucruri superficial sau nu le face doar mecanic. Scopul însușirii cunoștințelor profesionale este să îți îndeplinești bine datoria și trebuie să depui eforturi – acesta este un domeniu în care oamenii ar trebui să-și facă partea. Dacă o persoană nu este dispusă să își îndeplinească bine datoria și găsește mereu motive și scuze pentru a nu-și însuși cunoștințele profesionale, asta arată că nu se sacrifică sincer pentru Dumnezeu și că nu vrea să își îndeplinească bine datoria, ca să răsplătească dragostea lui Dumnezeu. Nu este o astfel de persoană lipsită de conștiință și de rațiune? Nu este oare problematică o persoană cu un astfel de caracter? Nu este ea extrem de dificil de gestionat? Chiar dacă înveți o meserie, trebuie și să cauți adevărul și să acționezi în conformitate cu principiile adevărului. Nu trebuie să depășești această sferă și nici nu trebuie să fii confuz, ca un non-credincios. Ce atitudine au non-credincioșii față de lucru? Mulți dintre ei își trăiesc la întâmplare zilele și își irosesc timpul, făcând totul de mântuială în fiecare zi, doar ca să își câștige salariul, făcând lucrurile superficial, ori de câte ori pot. Nu le pasă dacă sunt eficienți, dacă acționează pe baza conștiinței și nu au o atitudine serioasă și responsabilă. Ei nu spun: „Această sarcină mi-a fost încredințată, așa că trebuie să îmi asum răspunderea pentru ea până când o termin, trebuie să mă ocup bine de acest lucru și să mă comport responsabil.” Ei nu au această conștiință. Mai mult, non-credincioșii au un tip de fire coruptă. Când îi învață pe alții cunoștințe profesionale dintr-un anumit domeniu sau o aptitudine, se gândesc: „«Odată ce profesorul îl învață pe elev tot ce știe, profesorul își va pierde mijloacele de trai.» Dacă eu îi învăț pe ceilalți tot ce știu, nimeni nu mă va mai privi cu admirație, nu mă va mai respecta și îmi voi pierde statutul de învățător. Nu permit așa ceva. Nu-i pot învăța tot ce știu, trebuie să păstrez câteva dintre cele mai importante lucruri în mânecă, astfel, oamenii mă vor respecta și mă vor stima, iar eu pot arăta că sunt superior altora.” Ce fel de fire este aceasta? Este înșelătorie. Când îi învățați pe alții sau le împărtășiți ceva ce ați învățat, ce atitudine ar trebui să aveți? (Ar trebui să nu precupețim niciun efort și să nu ținem nimic doar pentru noi.) Cum nu țineți nimic doar pentru voi? Dacă spui: „Nu țin doar pentru mine nimic din ce am învățat și nu am nicio problemă să vă spun tuturor ce am învățat. Oricum am un calibru mai bun decât voi și pot înțelege lucruri mai avansate” – și acest lucru înseamnă tot că ții ceva doar pentru tine și că totul este foarte calculat. Sau dacă spui: „Vă voi învăța toate lucrurile de bază pe care le-am învățat și eu, nu e mare lucru. Mai am și alte lucruri mai avansate în repertoriul meu și, chiar dacă învățați toate astea, tot nu veți fi la fel de avansați ca mine” – și asta înseamnă să ții ceva doar pentru tine. Dacă o persoană este prea egoistă, va fi lipsită de binecuvântarea lui Dumnezeu. Oamenii ar trebui să învețe să țină cont de intențiile lui Dumnezeu. Tu trebuie să contribui în casa lui Dumnezeu cu lucrurile esențiale și cele mai importante pe care le-ai înțeles, astfel ca aleșii lui Dumnezeu să poată să le învețe și să le stăpânească – acest lucru este binecuvântat de Dumnezeu și El îți va dărui apoi și mai multe lucruri. Aceasta este semnificația zicalei: „Este mai ferice să dai decât să primești.” Dacă îți pui în joc toate darurile și punctele forte în datoria ta și îți îndeplinești bine datoria, astfel încât toată lumea să beneficieze de pe urma ei, acest lucru este avantajos pentru lucrarea bisericii și Dumnezeu îl va aproba. Dacă ții doar pentru tine darurile și punctele forte, folosind doar puțin din ele și crezând că te descurci destul de bine, acest lucru nu va fi suficient; a-ți face datoria în acest fel nu poate duce la rezultate bune. Trebuie să ai părtășie despre tot ce înțelegi și deslușești, abia atunci toată lumea poate beneficia și se pot obține rezultate mai bune. Să presupunem că vorbești doar în termeni generali și nu explici detaliile, păstrând lucrurile importante ascunse în inima ta, dar totuși te gândești în sinea ta: „În orice caz, ți-am spus. Dacă nu ai priceput este pentru că al tău calibru este slab, nu este vina mea.” O astfel de intenție conține înșelătorie, nu-i așa? Nu este egoistă și detestabilă? De ce nu-i poți învăța pe alții tot ce ai în inima ta și tot ce înțelegi, în loc să ții ceva doar pentru tine? Aceasta este o problemă cu intențiile și cu firea ta. Când li se prezintă pentru prima dată un anumit aspect al cunoștințelor profesionale, majoritatea oamenilor pot înțelege doar sensul său literal; este nevoie de o perioadă de practică înainte ca punctele importante și esența să poată fi pricepute. Dacă ai stăpânit deja aceste lucruri, ar trebui să le spui direct; nu-i lăsa să o ia pe o cale atât de ocolită și să petreacă atât de mult timp bâjbâind. Aceasta este responsabilitatea ta; este ceea ce ar trebui să faci. Trebuie să le spui ce crezi tu că sunt punctele importante și esența – abia atunci nu vei ține nimic pentru tine și nu vei nutri motive egoiste. Când îi învățați pe alții abilități, comunicați cu ei despre o anumită profesie sau aveți părtășie cu ei despre dobândirea intrării în viață, dacă nu puteți rezolva firile corupte ale egoismului și josniciei, nu veți putea să vă îndepliniți bine îndatoririle, caz în care nu sunteți oameni care posedă umanitate, sau conștiință și rațiune, sau care practică adevărul. Trebuie să cauți adevărul ca să îți rezolvi firile corupte și să ajungi să fii lipsit de motive egoiste și să ții cont doar de intențiile lui Dumnezeu. Astfel, vei deține adevărul-realitate. Este prea obositor dacă nu urmărești adevărul și trăiești după firile satanice ca non-credincioșii. În lumea non-credincioasă, concurența este deosebit de acerbă în fiecare industrie. Odată ce oamenii învață o anumită abilitate tehnică sau profesională sau stăpânesc o anumită capacitate, sunt extrem de precauți în privința ei și nu o predau nimănui, temându-se că, odată ce o fac, își vor pierde mijloacele de trai. Pentru a-și proteja mijloacele de trai, trebuie, de asemenea, să fie constant vigilenți ca oamenii să nu le fure abilitățile. Chiar dacă învață un ucenic, trebuie să țină ceva doar pentru ei; ei nu transmit cele mai importante tehnici străinilor, ci doar propriilor copii și descendenți. Oamenii consideră tot felul de tehnici și abilități ca fiind mijloacele lor de trai, capitalul lor, însăși rădăcina supraviețuirii lor, care nu trebuie niciodată spuse altora. Dar tu crezi în Dumnezeu – dacă încă gândești în acest fel și acționezi în acest fel în casa lui Dumnezeu, nu există nimic care să te deosebească de un non-credincios. Dacă nu accepți deloc adevărul și continui să trăiești conform filosofiilor Satanei, atunci nu ești cineva care crede cu adevărat în Dumnezeu. Dacă ai mereu motive egoiste și uneltești în timp ce îți faci datoria, nu vei primi binecuvântarea lui Dumnezeu.

După ce ai ajuns să crezi în Dumnezeu, după ce ai mâncat și băut cuvintele lui Dumnezeu și ai acceptat judecata și mustrarea cuvintelor lui Dumnezeu, ai reflectat asupra propriilor tale firi corupte și ai ajuns să le cunoști? S-au schimbat principiile după care vorbești și acționezi, perspectiva ta asupra lucrurilor, principiile și obiectivele purtării tale? Dacă tot nu te deosebești de un non-credincios, atunci Dumnezeu nu îți va recunoaște credința în El. Va spune că încă ești un non-credincios și că mergi în continuare pe calea unui non-credincios. Așadar, indiferent că este vorba despre purtarea ta sau îndeplinirea datoriei tale, trebuie să practici pe baza cuvintelor lui Dumnezeu și conform adevărurilor-principii, să folosești adevărul pentru a rezolva probleme, pentru a înlătura firile corupte pe care le dezvălui și să îți înlături gândurile, perspectivele și practicile greșite. Pe de o parte, trebuie să descoperi problemele prin autoreflecție și autoexaminare. Pe de altă parte, trebuie totodată să cauți adevărul pentru a rezolva probleme și, atunci când descoperi firi corupte, trebuie să le înlături rapid, să te răzvrătești împotriva trupului și să-ți abandonezi propria voință. Odată ce ți-ai înlăturat firile corupte, nu vei mai acționa în baza lor, ci vei avea capacitatea de a renunța la propriile tale intenții și interese și vei practica în conformitate cu adevărurile-principii. Acesta este adevărul-realitate pe care trebuie să îl dețină un adept autentic al lui Dumnezeu. Dacă poți să reflectezi asupra ta, să te cunoști și să cauți adevărul pentru a rezolva astfel problemele, atunci ești o persoană care urmărește adevărul. Credința în Dumnezeu necesită o astfel de cooperare, iar capacitatea de a practica astfel este cea mai binecuvântată de Dumnezeu. De ce spun asta? Fiindcă tu acționezi pentru lucrarea bisericii, pentru interesele casei lui Dumnezeu și pentru beneficiul fraților și surorilor și, în același timp, practici adevărul. Exact asta aprobă Dumnezeu; acestea sunt fapte bune și, practicând adevărul în acest fel, ești martor pentru Dumnezeu. Însă dacă nu faci asta și nu te deosebești cu nimic de un non-credincios, acționând în conformitate cu principiile non-credincioșilor când abordezi lucruri și cu metodele din comportamentul lor, mai înseamnă asta că ești martor? (Nu.) Ce consecințe apar? (Îl dezonorează pe Dumnezeu.) Acest lucru Îl dezonorează pe Dumnezeu! De ce spui că Îl dezonorează pe Dumnezeu? (Pentru că Dumnezeu ne-a ales, a exprimat atât de multe adevăruri, ne-a îndrumat personal, ne-a aprovizionat, ne-a udat și, totuși, noi nu acceptăm sau nu practicăm adevărul, continuăm să trăim bazându-ne pe lucruri satanice și nu suntem martori în fața Satanei. Acest lucru Îl dezonorează pe Dumnezeu.) (Dacă un credincios în Dumnezeu L-a auzit având părtășie despre atât de multe adevăruri și căi de practică, însă atunci când acționează trăiește tot potrivit filosofiilor pentru interacțiuni lumești ale non-credincioșilor și este deosebit de înșelător și își urmărește doar propriul interes, atunci acesta este și mai rău și mai ticălos decât non-credincioșii.) Probabil că toți înțelegeți puțin această chestiune. Oamenii mănâncă și beau cuvintele lui Dumnezeu, se bucură de tot ce le oferă El, dar tot pe Satana îl urmează. Indiferent ce apare în calea lor, ce medii dificile întâmpină, ei tot nu sunt în stare să asculte cuvintele lui Dumnezeu sau să I se supună, nu caută adevărul și nu rămân fermi în mărturia lor. Nu înseamnă asta că Îl trădează pe Dumnezeu? Exact asta înseamnă, că Îl trădează. Când Dumnezeu are nevoie de tine, iar tu nu Îi auzi chemarea sau nu Îi asculți cuvintele, ci urmezi tendințele non-credincioșilor, ținând cont de Satana, urmându-l pe Satana și practicând potrivit logicii, principiilor și metodelor de viață ale Satanei. Asta înseamnă să Îl trădezi pe Dumnezeu. A-L trăda pe Dumnezeu nu înseamnă a-L huli, a-L dezonora pe Dumnezeu? Gândește-te la Adam și Eva în Grădina Raiului – Dumnezeu a spus: „Să nu mănânci din pomul cunoașterii binelui și răului; deoarece în ziua în care vei mânca din acesta, cu siguranță vei muri” (Geneza 2:17). Ale cui sunt aceste cuvinte? (Sunt cuvintele lui Dumnezeu.) Sunt acestea cuvinte obișnuite? (Nu.) Ce sunt ele? Ele sunt adevărul, ceea ce oamenii ar trebui să respecte și modul în care oamenii ar trebui să practice. Dumnezeu le-a spus oamenilor cum să procedeze în ce privește pomul cunoașterii binelui și răului. Principiul de practică a fost ca ei să nu mănânce din el, iar apoi le-a spus oamenilor consecința – vor muri cu siguranță în ziua când vor mânca din el. Oamenilor li s-a spus care era principiul de practică și ce era în joc. După ce au auzit asta, au înțeles sau nu? (Au înțeles.) Da, de fapt au înțeles cuvintele lui Dumnezeu, dar mai apoi au auzit șarpele spunând: „Dumnezeu a zis că veți muri cu siguranță în ziua când veți mânca din acest pom, dar e sigur că nu veți muri. Poți încerca.” Și, după ce a vorbit Satana, i-au dat ascultare cuvintelor lui și au mâncat din fructul pomului cunoașterii binelui și răului. Asta a însemnat că L-au trădat pe Dumnezeu. Ei nu au ales să dea ascultare cuvintelor lui Dumnezeu și să practice potrivit acestora. Nu au făcut după cum a poruncit Dumnezeu, în schimb, au crezut și au acceptat cuvintele Satanei și au acționat potrivit lor. Care a fost rezultatul? Natura comportamentului și abordării lor a fost să Îl trădeze și să Îl dezonoreze pe Dumnezeu, iar drept rezultat, au fost corupți de Satana și au degenerat. Oamenii sunt acum la fel cum erau atunci Adam și Eva. Aud cuvintele lui Dumnezeu, dar nu le pun în practică, ba chiar înțeleg adevărul, dar nu îl practică. Natura acestui lucru este aceeași ca a neascultării lui Adam și Eva față de cuvintele sau poruncile lui Dumnezeu – înseamnă trădarea și dezonorarea lui Dumnezeu. Când oamenii Îl trădează și Îl dezonorează pe Dumnezeu, rezultatul este că ei continuă să fie corupți și controlați de Satana, controlați de firile lor satanice. Prin urmare, nu se pot elibera niciodată de influența Satanei sau nu pot scăpa de ademenirea, ispitele, atacurile, manipulările și mistuirea Satanei. Dacă nu te poți elibera niciodată de aceste lucruri, viața ta va fi mai ales plină de durere și probleme și lipsită de pace și bucurie. Vei simți că totul este deșertăciune și poate chiar vei vrea să îți cauți moartea, să termini cu toate. Aceasta este condiția demnă de milă a celor care trăiesc sub puterea Satanei.

Fragmentul 56

Atunci când unii oameni slujesc drept conducători sau lucrători, le e întotdeauna teamă să nu facă ceva greșit și să fie dezvăluiți și eliminați, așa că adeseori le spun altora: „Nu ar trebui să devii conducător. Imediat ce va merge ceva prost, vei fi eliminat și nu va mai exista cale de întoarcere!” Nu e această afirmație o aberație? Ce înseamnă „nu va mai exista cale de întoarcere”? Ce fel de conducători și lucrători sunt eliminați? Toți sunt niște indivizi răi care, în ciuda avertizărilor repetate, se dezlănțuie, perturbând și tulburând lucrarea bisericii. Dacă cineva face o greșeală doar pentru că are o statură mică sau un calibru slab sau pentru că nu are experiență, doar dacă acceptă adevărul și se căiește cu adevărat, oare casa lui Dumnezeu o să îl elimine? Chiar dacă acea persoană nu poate face nicio lucrare reală, i se va ajusta doar datoria atribuită. Așadar, oamenii care spun acele lucruri nu distorsionează faptele? Nu răspândesc noțiuni ca să îi inducă în eroare pe ceilalți? Conducătorii și lucrătorii din casa lui Dumnezeu sunt aleși democratic, nu e ca și când oricine își dorește aceste roluri îl poate obține. Casa lui Dumnezeu tratează conducătorii și lucrătorii conform adevărurilor-principii; doar acei conducători falși care nu acceptă deloc adevărul și antihriștii care urmăresc să aibă renume, câștiguri și statut și care refuză cu îndârjire să se căiască, doar aceia vor fi eliminați. Cei care pot accepta adevărul, cei care acceptă să fie emondați și care se căiesc cu adevărat, aceia nu vor fi eliminați. Cei care răspândesc noțiunea că „e prea riscant să fii conducător” au intenții și obiective ascunse. Scopul lor este să-i inducă în eroare pe oameni, să îi împiedice pe alții să devină conducători și să exploateze oportunitatea astfel apărută. Oare asta nu înseamnă să ai un motiv ascuns? Dacă te îngrijorezi că ai putea fi eliminat, ar trebui să fii precaut, să te rogi lui Dumnezeu, să te căiești înaintea Lui și să accepți adevărul, astfel încât să îți poți îndrepta greșelile. Nu se va rezolva astfel problema? Dacă cineva face o greșeală și, atunci când se regăsește în poziția de a fi emondat, nu acceptă adevărul și nu are nicio intenție de a se căi într-un mod autentic și continuă să fie superficial și să se dezlănțuie făcând lucruri rele, atunci ar trebui să fie eliminat. Atunci când unii slujesc în calitate de conducători sau lucrători, devin îndrăzneți și curajoși, vorbesc și acționează fără scrupule și vor să amăgească pe toată lumea. Nu doar că nu reușesc să folosească adevărul pentru a rezolva problemele, dar îi și identifică și izolează pe cei care raportează probleme Celui de mai sus. Când Cel de mai sus află despre această problemă și îi trage la răspundere, devin timizi ca niște șoricei, refuzând cu încăpățânare să recunoască ce au făcut. Ei cred că dacă refuză să o recunoască, pot scăpa cu obrazul curat și casa lui Dumnezeu nu va mai cerceta situația. Să fie chiar atât de simplu? Casa lui Dumnezeu va verifica situația clar și o va rezolva în baza principiilor; cel responsabil nu va avea cale de scăpare. Când oamenii nu caută adevărul în lucrurile pe care le fac și acționează la întâmplare, necugetat și conform propriilor capricii, recurgând la sofisme și prefăcătorie, refuzând cu îndârjire să își recunoască greșelile când lucrurile merg prost, ce fel de problemă este aceasta? Este aceasta atitudinea corectă? Oare dacă recurg la sofisme și prefăcătorie și refuză cu încăpățânare să își recunoască acțiunile vor rezolva problema? Oare această atitudine este în conformitate cu adevărul? Este vorba aici despre supunere autentică? Se tem să facă greșeli și să fie expuși și raportați, se tem că vor fi trași la răspundere de casa lui Dumnezeu și se tem să fie judecați, condamnați și eliminați. Este vreo problemă cu această frică? Această teamă nu este un lucru pozitiv; de unde provine? (Din firile lor corupte satanice.) Corect. Deci, ce înseamnă mai exact această teamă? Să o disecăm. De ce le e teamă? Teama lor vine din îngrijorarea că, odată ce lucrurile vor fi expuse, ei vor fi demiși, pierzându-și statutul și mijloacele de trai. Prin urmare, recurg la minciuni și sofisme, refuzând cu încăpățânare să își recunoască acțiunile. Pe baza acestei atitudini, se dezvăluie dacă acceptă sau nu adevărul, dacă sunt sau nu aroganți și neprihăniți de sine și dacă sunt sau nu oameni înșelători. Nu sunt ei diavoli? Și-au arătat în sfârșit adevărata natură. În ce momente sunt oamenii dezvăluiți cel mai mult? Când li se întâmplă ceva și mai ales când faptele lor rele sunt dezvăluite, urmăriți-le atitudinea – aceste momente îi dezvăluie cel mai mult. Micimea lor, ipocrizia, înșelătoria și refuzul încăpățânat de a-și recunoaște greșelile și așa mai departe – toate aceste firi corupte izbucnesc deodată. Nu este acesta momentul când poți discerne cel mai ușor oamenii? Unii oameni nu cred că oamenii sunt tratați corect de către casa lui Dumnezeu. Ei nu cred că Dumnezeu domnește în casa Sa și că adevărul domnește acolo. Ei cred că, indiferent de ce datorie face o persoană, dacă apare o problemă în ea, casa lui Dumnezeu va trata imediat cazul acelei persoane, privând-o de eligibilitatea de a face o datorie, trimițând-o departe sau chiar îndepărtând-o din biserică. Este oare chiar așa? Cu siguranță nu este. Casa lui Dumnezeu tratează fiecare persoană conform adevărurilor-principii. Dumnezeu este drept în tratamentul Său față de fiecare persoană. El nu se uită doar la cum se comportă o persoană într-o singură situație; El se uită la natura-esență a unei persoane, la intențiile sale și la atitudinea sa. În special atunci când o persoană face o greșeală, El se uită dacă aceasta poate reflecta asupra sa, dacă are remușcări și dacă poate desluşi esența problemei pe baza cuvintelor Sale, ajungând astfel să înțeleagă adevărul, să se urască pe sine și să se pocăiască cu adevărat. Dacă cineva e lipsit de o atitudine corectă și este complet întinat de intențiile sale personale, dacă este plin de planuri şirete și nu dezvăluie nimic altceva în afară de firi corupte, iar atunci când apar probleme, recurge chiar şi la prefăcătorie, sofisme şi autojustificare și refuză cu încăpățânare să își recunoască greşelile, atunci acea persoană nu poate fi mântuită. Nu acceptă deloc adevărul și nu este o persoană corectă; a fost complet dezvăluită. Cei care nu pot accepta deloc adevărul sunt neîncrezători în esență și nu pot decât să fie eliminați. Cum să nu fie dezvăluiți și eliminați neîncrezătorii care slujesc drept conducători și lucrători? Un neîncrezător, indiferent de datoria pe care o îndeplinește, este dezvăluit cel mai rapid pentru că firile corupte pe care le dezvăluie sunt prea numeroase și prea evidente. Mai mult, acea persoană nu acceptă deloc adevărul și poate chiar să acţioneze în mod necugetat și arbitrar. În cele din urmă, când a fost eliminată și a pierdut ocazia de a-și face datoria, începe să se îngrijoreze, gândind: „Sunt terminat. Dacă nu mi se permite să îmi îndeplinesc datoria, nu pot fi mântuit. Ce să fac?” De fapt, Cerul va lăsa mereu omului o cale de ieșire. Există o ultimă cale, anume să se căiască într-un mod autentic și să se grăbească să predice Evanghelia și să câștige oameni, revanșându-se pentru greșelile sale prin săvârșirea de fapte bune. Dacă nu urmează această cale, atunci este cu adevărat terminat. Dacă are puțină rațiune și știe că nu are nicio abilitate, ar trebui să se înzestreze corespunzător cu adevărul și să se instruiască pentru a predica Evanghelia – și aceasta înseamnă îndeplinirea unei îndatoriri. Este pe deplin realizabil. Dacă cineva recunoaște că a fost eliminat pentru că nu și-a îndeplinit bine datoria, dar tot nu acceptă adevărul și nu manifestă nici cea mai mică remușcare, ci, dimpotrivă, se abandonează disperării, oare nu dă dovadă de nesăbuință și ignoranță? Spuneți-Mi, dacă o persoană a făcut o greșeală, dar a ajuns la o înțelegere adevărată și este dispusă să se pocăiască, oare casa lui Dumnezeu nu i-ar acorda o șansă? Pe măsură ce planul de gestionare de șase mii de ani al lui Dumnezeu se apropie de sfârșit, sunt atât de multe îndatoriri care trebuie îndeplinite. Însă, dacă nu ai conștiință sau rațiune și dacă nu te ocupi de lucrarea care ți se cuvine, dacă ai câștigat oportunitatea de a îndeplini o datorie, dar nu știi să o prețuiești, nu urmărești câtuși de puțin adevărul, lăsând cel mai bun moment să treacă pe lângă tine, atunci vei fi dezvăluit. Dacă ești în mod constant superficial în îndeplinirea datoriei tale și nu te supui deloc atunci când te confrunți cu emondarea, te va mai folosi casa lui Dumnezeu ca să îndeplinești o datorie? În casa lui Dumnezeu, adevărul este cel care domnește, nu Satana. Dumnezeu are ultimul cuvânt asupra tuturor lucrurilor. El este Cel care face lucrarea de mântuire a omului, El este Cel care deține suveranitatea peste toate lucrurile. Nu este nevoie să analizezi ce este corect și ce este greșit, trebuie doar să asculți și să te supui. Atunci când te confrunți cu emondarea, ar trebui să accepți adevărul și să-ți corectezi greșelile. Dacă faci asta, casa lui Dumnezeu nu te va priva de eligibilitatea ta de a face o datorie. Dacă ți-e mereu teamă să nu fii eliminat, te justifici mereu, folosești mereu sofisme pentru a te apăra, aceasta este o problemă. Ceilalți vor vedea că nu accepți câtuși de puțin adevărul și că ești complet irezonabil. Asta înseamnă că vor fi probleme și biserica va fi obligată să se ocupe de tine. Tu nu accepți deloc adevărul în îndeplinirea datoriei tale și te temi mereu să nu fii dezvăluit și eliminat. Această teamă a ta este întinată de intenții umane; în această teamă, există firi satanice corupte, precum și suspiciune, precauție și neînțelegere. Niciuna dintre acestea nu este o atitudine pe care ar trebui să o aibă o persoană. Trebuie să începi prin a-ți înlătura teama și trebuie să-ți înlături și înțelegerile greșite față de Dumnezeu. Cum apar înțelegerile greșite ale unei persoane față de Dumnezeu? Când lucrurile merg bine pentru o persoană, cu siguranță nu Îl înțelege greșit și, de asemenea, crede că Dumnezeu este bun, că Dumnezeu este onorabil, că Dumnezeu este drept, că Dumnezeu este milos și iubitor și că Dumnezeu are dreptate în tot ceea ce face. Totuși, când se confruntă cu ceva ce nu se conformează noțiunilor sale, ea gândește: „Se pare că Dumnezeu nu este foarte drept, cel puțin nu în această chestiune.” Nu este aceasta o înțelegere greșită? Cum adică Dumnezeu nu este drept? Ce anume a dat naștere acestei înțelegeri greșite? Ce anume te-a făcut să-ți formezi această opinie și înțelegere că Dumnezeu nu este drept? Poți să o spui clar? Care propoziție era exact? Care chestiune? Care situație? Spune-o, astfel încât toată lumea să poată să discearnă și să vadă dacă ai un temei solid. Și când o persoană Îl înțelege greșit pe Dumnezeu sau se confruntă cu ceva ce nu se conformează noțiunilor sale, ce atitudine ar trebui să aibă? (Una de căutare a adevărului și de supunere.) Ar trebui mai întâi să se supună și să se gândească: „Nu înțeleg, dar mă voi supune, pentru că este ceea ce a făcut Dumnezeu și nu ceva ce omul ar trebui să analizeze. Mai mult, nu mă pot îndoi de cuvintele lui Dumnezeu sau de lucrarea Sa, deoarece toate cuvintele lui Dumnezeu sunt adevărul.” Nu este aceasta atitudinea pe care ar trebui să o aibă o persoană? Cu această atitudine, ar mai reprezenta o problemă înțelegerea ta greșită? (Nu ar mai reprezenta.) Nu ar afecta, nici nu ar tulbura îndeplinirea datoriei tale. Spuneți-Mi, poate o persoană să-și facă datoria cu devotament dacă are înțelegeri greșite sau dacă nu are? (Își poate face datoria cu devotament dacă nu are înțelegeri greșite.) Așadar, în primul rând, trebuie să ai o atitudine supusă. Mai mult, trebuie cel puțin să crezi că Dumnezeu este adevărul, că Dumnezeu este drept și că tot ceea ce face Dumnezeu este corect. Acestea sunt condițiile necesare care determină dacă poți sau nu să fii devotat în îndeplinirea datoriei tale. Dacă le ai pe amândouă, pot neînțelegerile din inima ta să îți afecteze îndeplinirea datoriei? (Nu.) Nu pot. Asta înseamnă că nu vei implica aceste neînțelegeri în îndeplinirea datoriei tale. Le vei fi înlăturat încă de când apar, asigurându-te că nu vor avea niciodată șansa să ia amploare. Ce ar trebui să faci mai departe? Înlătură-le de la rădăcină. Cum ar trebui să le înlături? Împreună cu ceilalți, citește câteva pasaje relevante din cuvintele lui Dumnezeu care vizează acest aspect și apoi aveți părtășie împreună despre motivul pentru care Dumnezeu lucrează astfel, care este intenția Lui și ce rezultate pot fi obținute când El lucrează astfel. Dacă ai părtășie clară cu privire la aceste aspecte, vei dobândi o înțelegere a lui Dumnezeu și te vei putea supune. Dacă nu-ți înlături înțelegerile greșite pe care le ai despre Dumnezeu și implici noțiuni în îndeplinirea datoriei tale, spunând: „Ceea ce dumnezeu a făcut în această privință este greșit, iar eu nu mă voi supune. Voi respinge asta, voi discuta lucrurile cu casa lui dumnezeu. Nu cred că asta a fost mâna lui dumnezeu” – ce fire este aceasta? Este firea satanică tipică. Acestea nu sunt cuvinte pe care ar trebui să le rostească o persoană, nici nu este atitudinea pe care ar trebui să o aibă o ființă creată. Dacă te poți opune lui Dumnezeu în acest fel, oare ești vrednic să-ți faci datoria? Nu ești. Pentru că ești un diavol și nu ai umanitate, nu ești vrednic de îndeplinirea unei datorii. Dacă o persoană care are un pic de rațiune ajunge să aibă înțelegeri greșite legate de Dumnezeu, atunci acea persoană se va ruga lui Dumnezeu, va căuta adevărul din cuvintele Lui și, mai devreme sau mai târziu, va vedea lucrurile clar. Asta ar trebui să facă oamenii.

Pe măsură ce experimentează lucrarea lui Dumnezeu, sunt multe lucruri pe care oamenii nu le înțeleg sau nu le pot accepta. Dacă au inimi supuse, aceste probleme se vor rezolva treptat, iar ei vor găsi răspunsurile în cuvintele lui Dumnezeu. Chiar dacă nu pot obține rezultate pe moment, vor ajunge în mod natural să înțeleagă aceste lucruri, după mai mulți ani de experiență. Dacă, atunci când se confruntă cu probleme, o persoană nu reușește să le înțeleagă deloc și se ridică împotriva conducătorilor și lucrătorilor sau se ceartă cu casa lui Dumnezeu, este aceasta o persoană cu rațiune? Ca să Îl urmeze pe Dumnezeu, o persoană ar trebui să aibă cel puțin rațiunea umanității normale și o credință de bază. Doar astfel îi va fi ușor să se supună lui Dumnezeu. Dacă te opui mereu lui Dumnezeu și te ridici împotriva Lui, iar după aceea nu cauți adevărul sau nu ai căință în inimă, atunci nu ești potrivit să îndeplinești o datorie sau să Îl urmezi pe Dumnezeu și nu ești potrivit să accepți însărcinarea dată de El. Dacă nu ai o credință autentică, dar îndeplinești o datorie și Îl urmezi pe Dumnezeu, nu vei reuși să dobândești un punct de sprijin solid și cu siguranță vei fi eliminat. Nu înseamnă că îți provoci singur necazuri? Asta înseamnă să te faci de râs. Așadar, pentru a înlătura înțelegerile greșite legate de Dumnezeu, atitudinea pe care ar trebui să o aibă oamenii este ca mai întâi să se supună și să creadă că tot ce face El este corect. Să nu ai încredere în ochii tăi și în judecata ta – dacă te încrezi mereu în judecata ta și în ochii tăi, vei avea necazuri. Tu nu ești Dumnezeu, tu nu deții adevărul. Ești o persoană cu firi corupte; poți face greșeli și tot nu înțelegi adevărul. Dacă nu înțelegi adevărul, oare Dumnezeu te condamnă? Dumnezeu nu te condamnă, dar tu trebuie să cauți adevărul. Dumnezeu îți oferă oportunitatea și timpul să cauți, iar El așteaptă. Ce așteaptă? Te așteaptă să cauți adevărul în acest timp. Odată ce înțelegi și te supui, totul va fi bine, iar Dumnezeu nu Își va aminti de asta și nici nu te va condamna. Totuși, dacă tu continui să comiți aceleași greșeli vechi, atunci chiar ești terminat și nu mai poți fi mântuit.

Fragmentul 57

Aveți acum un oarecare discernământ privind firile corupte pe care le dezvăluiți. Odată ce puteți să vedeți limpede firile corupte pe care sunteți încă în stare să le scoateți la iveală în împrejurări obișnuite și lucrurile care nu sunt în concordanță cu adevărul pe care încă e posibil să le faceți, curățirea firilor voastre corupte va fi ușoară. De ce, în multe chestiuni, oamenii nu se pot controla? Pentru că, în orice moment și în orice privință, ei sunt controlați de firile lor corupte, care îi constrâng și îi tulbură în toate lucrurile. Când totul merge bine și ei nu s-au poticnit și nu au devenit negativi, unii oameni simt invariabil că au statură și nu se sinchisesc atunci când văd o persoană rea, un conducător fals sau un antihrist fiind dezvăluit și eliminat. Ba chiar se vor lăuda în fața tuturor că: „Oricine altcineva ar putea să se poticnească, dar nu eu. Oricine altcineva s-ar putea să nu-L iubească pe Dumnezeu, dar eu Îl iubesc.” Ei cred că pot să rămână fermi în mărturia lor în orice situație sau împrejurare. Cu toate acestea, în cele din urmă, va veni o zi când vor fi încercați și se vor plânge de Dumnezeu și vor mormăi împotriva Lui. Nu reprezintă acest lucru un eșec, o poticnire? Nimic nu-i dezvăluie pe oameni mai mult decât încercările. Dumnezeu scrutează ungherele lăuntrice ale inimii omului și oamenii nu trebuie să se laude niciodată. Indiferent cu ce se laudă, în privința acelui lucru se vor poticni într-o zi, mai devreme sau mai târziu. Când îi văd pe alții poticnindu-se și eșuând într-o anumită împrejurare, ei nu îi acordă nicio importanță și chiar cred că ei înșiși nu pot eșua, că vor fi capabili să rămână fermi, dar și ei ajung să se poticnească și să eșueze în aceeași împrejurare. Cum e posibil așa ceva? Asta se întâmplă pentru că oamenii nu-și înțeleg amănunțit natura-esență; cunoașterea de către ei a problemelor privind natura-esență personală încă este insuficient de profundă, așa că punerea adevărului în practică este foarte extenuantă pentru ei. De exemplu, unii oameni sunt foarte înșelători și necinstiți cu vorba și fapta și, totuși, dacă îi întrebi în ce privință este mai gravă firea lor coruptă, ei vor spune: „Sunt un pic înșelător.” Vor spune doar că sunt puțin înșelători, dar nu spun că însăși natura lor este înșelătoare și nu spun că sunt persoane înșelătoare. Cunoașterea de către ei a propriei stări corupte nu este atât de profundă și nu o consideră ca fiind la fel de gravă, nici la fel de temeinică precum o fac alții. Din perspectiva celorlalți, această persoană este foarte înșelătoare și necinstită și toate spusele ei sunt tertipuri, iar cuvintele și acțiunile sale nu sunt niciodată oneste – însă acea persoană nu este capabilă să se cunoască atât de profund. Chiar și atunci când are un pic de cunoaștere, este pur și simplu superficială. Ori de câte ori vorbește și acționează, dezvăluie o parte din natura sa și, totuși, nu este conștientă de acest lucru. Crede că felul în care acționează nu reprezintă o dezvăluire a corupției; consideră că a pus deja adevărul în practică, dar, pentru cei care observă, această persoană rămâne destul de necinstită și înșelătoare, iar cuvintele și acțiunile ei rămân foarte necinstite. Adică, oamenii au o înțelegere foarte superficială a propriei naturi și există o incongruență imensă între acest lucru și cuvintele lui Dumnezeu care îi judecă și îi dau în vileag. Ceea ce expune Dumnezeu nu este o greșeală, ci mai degrabă faptul că oamenilor le lipsește o înțelegere suficient de profundă a propriei naturi. Oamenii nu au o înțelegere fundamentală sau esențială despre ei înșiși; în schimb, se concentrează și își dedică energia pentru a ajunge să-și cunoască acțiunile și dezvăluirile exterioare. Chiar dacă unii oameni sunt ocazional în stare să spună câte ceva despre cunoașterea lor de sine, nu va fi foarte profund. Nimeni nu s-a gândit vreodată că este un anumit tip de persoană sau că are un anumit tip de natură din cauza faptului că a făcut un anumit tip de lucru sau că a dezvăluit un anumit lucru. Dumnezeu a dat în vileag natura și esența omului, dar ceea ce înțeleg oamenii este că modurile lor de a face lucrurile și modurile lor de a vorbi sunt imperfecte și deficiente; prin urmare, să pună adevărul în practică este o sarcină relativ extenuantă pentru ei. Oamenii cred că greșelile lor sunt doar manifestări de moment, dezvăluite fără grijă, mai degrabă decât că sunt dezvăluiri ale naturii lor. Atunci când oamenii gândesc astfel, le este foarte greu să se cunoască cu adevărat și le este foarte dificil să înțeleagă și să practice adevărul. Întrucât ei nu cunosc adevărul și nu sunt însetați după el, când vine vorba despre a pune adevărul în practică, ei doar respectă reglementările într-un mod superficial. Oamenii nu își consideră natura ca fiind foarte rea și nu cred că sunt atât de răi încât să merite să piară sau să fie pedepsiți. Totuși, conform standardelor lui Dumnezeu, oamenii sunt prea profund corupți, sunt încă departe de standardele pentru mântuire, deoarece ei au doar unele abordări care, la exterior, nu par să încalce adevărul, dar, de fapt, nu practică adevărul și nu sunt supuși față de Dumnezeu.

Modificările din comportamentul sau conduita oamenilor nu implică o schimbare a naturii lor. Motivul pentru care așa stau lucrurile este că modificările din purtarea oamenilor nu pot să le schimbe în mod esențial înfățișarea inițială, cu atât mai puțin să le transforme natura. Practica oamenilor va deveni îndeajuns de profundă și mai mult decât respectarea unui set de reglementări numai atunci când oamenii vor înțelege adevărul, își vor cunoaște propria natură-esență și vor fi capabili să pună adevărul în practică. Modul în care omul practică în prezent adevărul nu corespunde încă standardelor și nu poate dobândi pe deplin tot ceea ce adevărul impune. Oamenii practică doar o parte din adevăr și numai atunci când se află în anumite stări și împrejurări pot pune o mică parte din adevăr în practică; nu este cazul ca ei să fie capabili să pună în practică adevărul în toate circumstanțele și în toate situațiile. Atunci când, ocazional, o persoană este fericită și starea ei este bună sau când are părtășie cu ceilalți și are o cale de practică în inimă, temporar, este capabilă să facă unele lucruri care sunt în concordanță cu adevărul, dar când trăiește cu oameni negativi și care nu urmăresc adevărul și este influențată de acești oameni, în inima ei își pierde calea și este incapabilă să practice adevărul. Acest lucru arată că statura ei este prea mică și că încă nu înțelege realmente adevărul. Sunt unii indivizi care, dacă sunt îndrumați și conduși de oamenii potriviți, sunt capabili să pună în practică adevărul; totuși, dacă sunt induși în eroare și perturbați de un conducător fals sau de un antihrist, nu numai că sunt incapabili să practice adevărul, dar sunt și susceptibili de a fi induși în eroare să-i urmeze pe acei oameni. Astfel de oameni sunt încă în pericol, nu-i așa? Astfel de oameni, cu acest tip de statură, nu ar putea fi capabili să practice adevărul în toate problemele și situațiile. Chiar dacă practică adevărul, acest lucru s-ar întâmpla doar atunci când sunt în toane bune sau îndrumați de alții; fără cineva bun care să-i conducă, uneori tot vor fi capabili să facă lucruri care încalcă adevărul și se vor abate de la cuvintele lui Dumnezeu. Și din ce cauză se întâmplă asta? Se întâmplă pentru că ai ajuns să-ți cunoști doar câteva dintre stări, nu-ți cunoști natura-esență și nu ai atins statura răzvrătirii împotriva trupului și practicării adevărului; ca atare, nu ai niciun control asupra lucrurilor pe care le vei face în viitor și nu poți garanta că vei fi capabil să rămâi ferm în orice împrejurare sau încercare. Există momente în care te afli într-o anumită stare și poți să pui adevărul în practică și pari să te fi schimbat un pic și, totuși, în împrejurări diferite, ești incapabil să pui adevărul în practică. Acest lucru e ceva involuntar. Uneori poți să practici adevărul și alteori nu poți. Într-o clipă înțelegi și, în următoarea, ești confuz. Acum, nu faci nimic rău, dar poate vei face în scurt timp. Asta dovedește că lucrurile corupte încă mai există în tine și dacă nu ești în stare să te cunoști cu adevărat, aceste lucruri nu vor fi ușor de rezolvat. Dacă nu poți dobândi o înțelegere temeinică a propriei firi corupte și ești capabil, în cele din urmă, să faci lucruri care se împotrivesc lui Dumnezeu, atunci ești în pericol. Dacă poți să-ți vezi ca atare natura și să o urăști, vei putea să te controlezi, să te răzvrătești împotriva ta și să pui adevărul în practică.

Astăzi, oamenii nu acordă prioritate practicării și pătrunderii în adevăr; ei se concentrează doar să înțeleagă și să spună cuvinte și doctrine și cred că acest lucru este suficient pentru a-și satisface nevoile psihologice și pentru a nu fi supărați sau negativi. Indiferent cât de mult te ajută să ai părtășie despre adevăr în momentul respectiv, după aceea nu-l pui în practică – care este problema aici? Este aceea că tu acorzi atenție doar înțelegerii sau ascultării adevărului, dar nu te concentrezi la a-l pune în practică. A rezumat vreunul dintre voi cum să practice o parte a adevărului sau la câte stări se referă acea parte a adevărului? Nu! Cum puteți rezuma aceste lucruri? Pentru a le rezuma, trebuie să le fi experimentat personal; nu este de niciun folos doar să aveți părtășie despre câteva cuvinte și doctrine. Dintre toate dificultățile omului, a nu fi interesat de practicarea adevărului este cea mai mare. Dacă o persoană poate sau nu să practice adevărul depinde de ceea ce urmărește ea. Unii oameni se dotează cu adevărul pentru a răspândi Evanghelia, alții se dotează cu adevărul pentru a le spune altora despre el și pentru a se da în spectacol, nu pentru a-l pune în practică și a se schimba. Oamenii care acordă atenție acestor lucruri se căznesc să practice adevărul. Aceasta este o altă dificultate a omului. Unii spun: „Acum simt că sunt în stare să pun în practică unele adevăruri; nu este ca și cum aș fi absolut incapabil să pun în practică vreun adevăr. În unele împrejurări, pot să fac lucruri în conformitate cu adevărul, ceea ce înseamnă că sunt considerat o persoană care practică și deține adevărul.” În comparație cu situația de dinainte sau cu momentul în care ai început să crezi în Dumnezeu, starea ta s-a schimbat un pic. În trecut, nu înțelegeai nimic și nici nu știai care era adevărul sau ce era o fire coruptă. Acum ai ajuns să știi câteva lucruri despre ele și ai unele abordări bune, însă aceasta este doar o mică parte din tine care s-a schimbat; nu este o transformare autentică a firii tale, deoarece ești incapabil să pui în practică adevăruri mai importante și mai profunde care au legătură cu natura ta. Față de cum erai în trecut, chiar te-ai schimbat într-o anumită măsură, dar această transformare reprezintă doar o mică schimbare în umanitatea ta; în ceea ce privește schimbarea firii, ești departe. Adică nu ți-ai atins ținta de a pune adevărul în practică. Uneori, oamenii se află într-o stare în care nu sunt negativi și au energie, dar cred că nu au nicio cale pentru a cunoaște și a practica adevărul și nu îi interesează să afle cum să-l practice. Cum se întâmplă asta? Uneori nu poți să pricepi calea, așa că doar respecți reglementări și crezi că practici adevărul și, prin urmare, ești încă incapabil să-ți rezolvi dificultățile. În inima ta, simți că practici adevărul și că-ți demonstrezi loialitatea și te întrebi de ce încă apar probleme. Asta se întâmplă deoarece acționezi bazându-te pe intențiile tale bune și folosindu-ți eforturile subiective – nu cauți intențiile lui Dumnezeu, nu acționezi potrivit cerințelor adevărului și nici nu respecți principiile. Prin urmare, te simți mereu ca fiind cu mult sub standardele lui Dumnezeu, inima ta este neliniștită, iar tu devii negativ fără să-ți dai seama. Dorințele și eforturile subiective ale unui individ sunt departe de cerințele adevărului și au, de asemenea, o natură diferită. Abordările exterioare ale oamenilor nu pot să înlocuiască adevărul și nu sunt duse la bun sfârșit în deplină conformitate cu dorințele lui Dumnezeu, în timp ce adevărul este adevărata exprimare a intențiilor Sale. Unii oameni care răspândesc Evanghelia se gândesc: „Am suferit destul de mult și am plătit un preț și toată ziua sunt ocupat cu predicarea Evangheliei. Cum poți Tu să spui că nu practic adevărul?” Atunci, permite-Mi să te întreb: câte adevăruri ai în inima ta? Atunci când predici Evanghelia, câte lucruri faci în concordanță cu adevărul? Înțelegi intențiile lui Dumnezeu? Nici măcar tu însuți nu poți să spui dacă faci lucruri pur și simplu sau practici adevărul, pentru că te concentrezi doar să-ți folosești acțiunile ca să-L mulțumești pe Dumnezeu și să-I câștigi aprobarea, și nu folosești standardul „mulțumirii lui Dumnezeu căutându-I intențiile, pentru a te conforma adevărului în toate lucrurile” ca să te evaluezi. Dacă spui că practici adevărul, cât de mult s-a schimbat firea ta în această perioadă? Cât de mult a crescut dragostea ta pentru Dumnezeu? Evaluându-te în acest fel, în inima ta vei ști clar dacă practici sau nu adevărul.

Fragmentul 58

Ce știți despre schimbările firii? Schimbările firii au o esență diferită de schimbările de comportament și sunt, de asemenea, diferite de schimbările practicii – toate au esență diferită. În credința lor în Dumnezeu, majoritatea oamenilor pun un accent deosebit pe comportament și, drept rezultat, apar anumite schimbări în comportamentul lor. După ce cred în Dumnezeu, ei se lasă de fumat și de băut și nu se mai ceartă cu alții, preferând să îndure chiar dacă asta înseamnă să sufere o pierdere. Ei trec prin unele schimbări de comportament. Unii oameni, după ce ajung să creadă în Dumnezeu, se concentrează pe a mânca și a bea cuvintele lui Dumnezeu, ajung să înțeleagă unele adevăruri, experimentează lucrarea Duhului Sfânt și simt o mare bucurie în inimile lor și, astfel, sunt dispuși să se consume pentru Dumnezeu și sunt chiar capabili să se lepede de orice și să îndure orice greutate. Dar dacă, după ce au crezut în Dumnezeu timp de câțiva ani, oamenii eșuează în mod constant să urmărească adevărul, atunci, deoarece nu a existat nicio schimbare în viața-fire pe care o au, ei continuă inevitabil să comită aceleași greșeli vechi. Nu numai că nu reușesc să-și alunge firea satanică, dar aceasta devine și mai rea. Se bazează pe vechimea lor pentru a concura pentru putere și câștig, râvnesc la banii bisericii și devin invidioși ori de câte ori văd pe altcineva profitând de casa lui Dumnezeu, sperând doar să-și asigure beneficii mai mari pentru ei înșiși – devin paraziți și dăunători în casa lui Dumnezeu. Drept urmare, unii devin conducători falși și antihriști și sunt dezvăluiți și eliminați. Și ce dovedesc aceste fapte? Simplele schimbări de comportament nu sunt durabile; dacă nu există nicio schimbare în viața-fire a oamenilor, atunci, mai devreme sau mai târziu, ei își vor arăta adevărata față. Acest lucru se datorează faptului că schimbările de comportament își au sursa în fervoare și, pe lângă aceasta, Duhul Sfânt face o oarecare lucrare în acest moment, și astfel devine extrem de ușor pentru oameni să fie fervenți sau să manifeste o oarecare bunătate pentru o perioadă scurtă de timp. Așa cum spun non-credincioșii: „A face un lucru bun este ușor; ceea ce este greu este să faci lucruri bune toată viața.” De ce sunt oamenii incapabili să facă lucruri bune toată viața lor? Deoarece, prin natură, oamenii sunt ticăloși, egoiști și corupți. Comportamentul unei persoane este călăuzit de natura sa; oricare ar fi natura acelei persoane, astfel sunt dezvăluirile sale naturale și doar ceea ce scoate la iveală în mod natural îi reprezintă natura. Prefăcătoriile nu pot dura. Când Dumnezeu lucrează pentru a-l mântui pe om, nu o face pentru a-l împodobi pe om cu un comportament bun – scopul lucrării lui Dumnezeu este de a transforma firea oamenilor, de a-i schimba până în măduva oaselor și de a-i transforma în oameni noi. Judecata, mustrarea, încercările și rafinarea omului de către Dumnezeu servesc toate la schimbarea firii sale, astfel încât să poată obține supunere și loialitate față de Dumnezeu și să ajungă să I se închine cu adevărat. Acesta este rezultatul pe care Dumnezeu vrea să-l obțină în lucrarea Sa și este, de asemenea, scopul lucrării Sale. A se comporta bine nu este același lucru cu a se supune lui Dumnezeu și, cu atât mai puțin, cu a fi compatibil cu Hristos. Modificările comportamentului se bazează pe doctrină și se nasc din ardoare; nu se bazează pe adevărata cunoaștere a lui Dumnezeu sau pe adevăr, cu atât mai puțin se bazează pe îndrumarea de la Duhul Sfânt. Chiar dacă există momente când oamenii sunt oarecum luminați sau îndrumați de Duhul Sfânt, aceasta nu este o dezvăluire a vieții lor. Ei încă nu au pătruns în adevărurile-realități, iar viața-fire a lor nu s-a schimbat deloc. Indiferent cât de bun este comportamentul unei persoane, nu dovedește că ea se supune lui Dumnezeu sau că pune adevărul în practică. Modificările comportamentale nu reprezintă schimbări ale vieții-firi și nu pot fi socotite dezvăluiri ale vieții. Prin urmare, atunci când vedeți unele persoane care pot să facă ceva pentru biserică în perioadele lor de ardoare și chiar să renunțe la unele lucruri, nu le lăudați sau nu le măguliți, nu afirmați că ele dețin adevărul-realitate sau că sunt persoane care Îl iubesc pe Dumnezeu. Toate aceste cuvinte sunt greșite, eronate și dăunătoare pentru ele. Dar, în același timp, nu le descurajați; doar îndrumați-le către adevăr și către calea de a urmări viața. Cei care sunt deseori înflăcărați au dorința de a înainta și determinare. Majoritatea lor tânjesc după adevăr și sunt cei pe care Dumnezeu i-a predestinat și ales. Aceia cu inimă înflăcărată care se sacrifică de bunăvoie pentru Dumnezeu sunt cei mai sinceri credincioși în Dumnezeu. Cei care nu sunt sinceri când se sacrifică pentru Dumnezeu și nu sunt dispuși să își îndeplinească datoria nu sunt credincioși sinceri în Dumnezeu. De cele mai multe ori, cei care sunt lipsiți de entuziasm în credința lor și care devin negativi cu ușurință nu pot să rămână fermi. Atunci când se confruntă cu o mică dificultate, se retrag, iar când sunt persecutați sau întâmpină un necaz, fug și renunță la credința lor. Doar cei ce au o mare credință și ardoare pot să persevereze timp îndelungat, să caute adevărul pentru a rezolva probleme și să intre treptat pe calea cea dreaptă a credinței în Dumnezeu. Dar celor cu puțină credință și cărora le lipsește ardoarea le este greu să Îl urmeze pe Dumnezeu până la capăt.

Indiferent câte fapte bune îndeplinește o persoană, acest lucru nu înseamnă că deține adevărurile-realități. A practica adevărul și a acționa conform principiilor este ceea ce înseamnă a deține adevărurile-realități. A se teme de Dumnezeu și a se feri de rău este ceea ce înseamnă a deține adevărurile-realități. Există oameni care sunt entuziaști, pot rosti doctrine, respectă reglementările și fac multe lucruri bune, dar tot ce se poate spune despre ei este că au puțină umanitate. Cei care pot rosti doctrine și respectă tot timpul reglementări nu pot practica neapărat adevărul. Deși ceea ce spun ei este corect și pare că nu sunt probleme, ei nu au nimic de spus în chestiuni referitoare la esența adevărului. Prin urmare, indiferent cât de multe doctrine poate rosti cineva, asta nu înseamnă că înțelege adevărul și, indiferent cât de multe doctrine ar înțelege, nu poate rezolva nicio problemă. Teoreticienii religioși pot explica cu toții Biblia, dar, în cele din urmă, toți cad, pentru că nu acceptă nimic din adevărul pe care Dumnezeu l-a exprimat. Oamenii care au experimentat o schimbare în firile lor sunt diferiți; ei au înțeles adevărul, ei au discernământ asupra tuturor problemelor, știu cum să acționeze în conformitate cu intențiile lui Dumnezeu, cum să acționeze în conformitate cu adevărul-principiu și cum să acționeze pentru a-L satisface pe Dumnezeu și ei înțeleg natura corupției pe care o dezvăluie. Când sunt revelate propriile lor idei și noțiuni, ei sunt capabili să aibă discernământ și să se răzvrătească împotriva trupului. Acesta este modul în care se manifestă o schimbare în fire. Principala manifestare a oamenilor care au suferit o schimbare a firii este că ei au ajuns să înțeleagă clar adevărul, iar când realizează lucrurile, pun adevărul în practică cu o acuratețe relativă, și nu dezvăluie corupție atât de des. În general, cei ale căror firi s-au transformat par a fi deosebit de rezonabili și dotați cu discernământ și, datorită înțelegerii pe care o au asupra adevărului, nu mai dezvăluie la fel de multă neprihănire de sine sau aroganță. Ei pot vedea și discerne mult din corupția care a fost dezvăluită în ei, așadar ei nu lasă ca aroganța să se nască. Ei sunt capabili să aibă o înțelegere măsurată despre locul pe care ar trebui să-l aibă, despre lucrurile pe care ar trebui să le facă pentru a fi considerați persoane cu rațiune, despre cum să se țină de îndatoririle lor, despre ce să spună și ce să nu spună, ce să spună și ce să le facă anumitor oameni. Astfel, oamenii ale căror firi s-au schimbat sunt relativ rezonabili și numai asemenea oameni trăiesc cu adevărat o asemănare umană. Deoarece înțeleg adevărul, sunt capabili să vorbească și să privească lucrurile în conformitate cu acesta și, în tot ceea ce fac, sunt principiali și nu sunt supuși influenței niciunei persoane, niciunui eveniment sau lucru, au propriile perspective și pot susține adevărurile-principii. Firile lor sunt relativ stabile, nu trec de la o extremă la alta și, indiferent de circumstanțele lor, știu cum să-și îndeplinească bine îndatoririle și cum să acționeze într-un mod care să-L mulțumească pe Dumnezeu. Cei ale căror firi s-au schimbat nu se concentrează asupra a ceea ce trebuie să facă la exterior pentru a-i face pe ceilalți să aibă o părere bună despre ei; le este clar în inimile lor ce trebuie să facă pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu. Prin urmare, din exterior, s-ar putea să pară că nu sunt atât de entuziaști sau că nu au făcut multe lucruri mărețe, dar tot ceea ce fac ei este semnificativ, este valoros și are rezultate reale. Cei ale căror firi s-au schimbat dețin cu siguranță multe adevăruri-realități, iar acest lucru poate fi confirmat de perspectivele lor asupra lucrurilor și de principiile lor de acțiune. Cei care nu au dobândit adevărul nu au obținut absolut nicio schimbare în viața-fire. Mai exact, cum se obține o schimbare a firii? Ființele umane au fost profund corupte de Satana, toate se împotrivesc lui Dumnezeu și au o natură potrivnică lui Dumnezeu. Mântuirea oamenilor de către Dumnezeu înseamnă transformarea celor care au o natură potrivnică lui Dumnezeu și care pot să I se împotrivească în cei care pot să I se supună și să se teamă de El. Așa sunt oamenii ale căror firi s-au schimbat. Oricât de coruptă ar fi o persoană sau oricâte firi corupte ar avea, atât timp cât poate să accepte adevărul, să accepte judecata și mustrarea lui Dumnezeu și diversele încercări și rafinări, va avea o înțelegere adevărată cu privire la Dumnezeu și, în același timp, va fi capabilă să-și vadă clar natura-esență. Când se cunoaște cu adevărat, va fi capabilă să se urască pe sine și pe Satana și va fi dispusă să se răzvrătească împotriva Satanei și să se supună complet lui Dumnezeu. Odată ce o persoană are această hotărâre, ea va urmări adevărul. Când o persoană are o cunoaștere adevărată a lui Dumnezeu, când firea sa satanică a fost curățită, iar cuvintele lui Dumnezeu au prins rădăcini în ea și au devenit viața sa și baza existenței sale, când poate trăi după cuvintele lui Dumnezeu și s-a schimbat complet și a devenit o persoană nouă, atunci și numai atunci a suferit o schimbare în viața-fire. O schimbare a firii nu înseamnă a avea o umanitate matură și călită sau că oamenii par să aibă o fire mai blajină decât înainte – a trece de la a fi aroganți în trecut la a fi capabili să vorbească cu rațiune acum sau a trece de la a nu asculta pe nimeni în trecut la a fi capabili să-i asculte puțin pe alții acum. Astfel de schimbări exterioare nu pot fi considerate schimbări ale firii. Desigur, schimbările firii includ astfel de manifestări, dar cel mai important element este că viața interioară a unei persoane s-a schimbat. Acest lucru se datorează în întregime faptului că adevărul și cuvintele lui Dumnezeu au prins rădăcini în ei, au ajuns să domnească în ei și au devenit viața lor. Perspectivele lor asupra lucrurilor s-au schimbat, de asemenea. Ei pot vedea lumea și omenirea clar. Ei pot desluși complet modul în care Satana corupe omenirea, modul în care marele balaur roșu se împotrivește lui Dumnezeu și esența marelui balaur roșu. Ei îi pot urî pe marele balaur roșu și pe Satana în inimile lor și se pot întoarce complet către Dumnezeu și Îl pot urma. Asta înseamnă că viața-fire a lor s-a schimbat și că au fost câștigați de Dumnezeu. Schimbările din viața-fire sunt schimbări fundamentale, în timp ce schimbările de comportament sunt superficiale. Doar cei care au obținut schimbări în viața-fire sunt cei care au dobândit adevărul și numai ei au fost câștigați de Dumnezeu.

Oamenii corupți trăiesc cu toții pentru ei înșiși. Fiecare pentru sine și diavolul să-l ia pe cel mai din spate – aceasta rezumă natura umană. Oamenii cred cu toții în Dumnezeu de dragul lor; ei se leapădă de lucruri și se consumă de dragul de a fi binecuvântați, iar suferința pe care o îndură și prețul pe care îl plătesc în îndeplinirea datoriei lor sunt, de asemenea, de dragul de a fi răsplătiți. Pe scurt, totul este cu scopul de a fi binecuvântați, de a fi răsplătiți și de a intra în Împărăția Cerurilor. În lume, oamenii lucrează pentru propriul beneficiu, iar în casa lui Dumnezeu, ei fac o datorie pentru a obține binecuvântări. De dragul de a obține binecuvântări, oamenii se leapădă de tot și pot îndura multă suferință. Toate acestea sunt cea mai clară dovadă că oamenii au o natură satanică. Oamenii ale căror firi s-au schimbat sunt diferiți. Ei cred că este plin de sens doar ca oamenii să trăiască după adevăr, că ar trebui să se supună lui Dumnezeu, să se teamă de Dumnezeu și să se ferească de rău, și că aceasta este temelia ființei umane. Ei cred că a accepta însărcinarea dată de Dumnezeu este o responsabilitate absolut firească și justificată, că doar cei care își îndeplinesc datoria de ființe create sunt vrednici de a fi numiți oameni și că, dacă nu sunt în stare să-L iubească pe Dumnezeu și să-I răsplătească dragostea, nu sunt vrednici de a fi numiți oameni. Ei cred că a trăi pentru sine este cu adevărat pustiu și fără sens, că oamenii ar trebui să trăiască pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu și pentru a-și face bine îndatoririle, și să trăiască vieți pline de sens, astfel încât, chiar dacă ar fi să moară, să se simtă mulțumiți și să simtă că nu au nici cel mai mic regret și nu au trăit în zadar. Comparând aceste două stări diferite, se poate vedea că aceasta din urmă e cea a oamenilor ale căror firi s-au transformat. Dacă viața-fire a unei persoane s-a transformat, cu siguranță s-a schimbat și perspectiva ei asupra vieții. Având acum valori diferite, ea nu va mai trăi niciodată pentru sine și nu va mai crede niciodată în Dumnezeu cu scopul de a câștiga binecuvântări. O astfel de persoană va fi capabilă să spună: „Chiar merită să-L cunosc pe Dumnezeu. Chiar dacă aș muri după ce am ajuns să-L cunosc pe Dumnezeu, tot ar fi minunat! Fiind capabil să ajung să-L cunosc pe Dumnezeu, să mă supun lui Dumnezeu și să trăiesc o viață plină de sens, nu voi fi trăit în zadar, nici nu voi muri cu vreun regret. Nu voi avea nicio plângere.” Perspectiva acestei persoane asupra vieții s-a transformat. Principalul motiv pentru care viața-fire a cuiva se schimbă este că ajunge să aibă adevărul-realitate, dobândește adevărul și ajunge să-L cunoască pe Dumnezeu; perspectiva sa asupra vieții se schimbă, iar valorile sale devin diferite de cele de dinainte. Transformarea începe din inima sa și din viața sa; cu siguranță nu este o schimbare exterioară. Unii credincioși noi, după ce au început să creadă în Dumnezeu, lasă în urmă lumea laică. Ulterior, când întâlnesc non-credincioși, acești credincioși au puține de spus și rareori iau legătura cu rudele și prietenii lor non-credincioși. Acești non-credincioși spun: „S-au schimbat.” Credincioșii simt atunci că viața-fire pe care o au s-a schimbat, ceea ce este complet greșit. Când non-credincioșii spun că acești credincioși s-au schimbat, ei se referă la faptul că li s-a schimbat comportamentul. Deci, li s-a schimbat viața-fire? Nu, nu s-a schimbat. Schimbările de comportament sunt doar exterioare. Nu a existat absolut nicio schimbare în viețile lor, iar natura lor satanică rămâne înrădăcinată în inimile lor, complet neatinsă. Uneori, oamenii sunt cuprinși de ardoare datorită lucrării Duhului Sfânt; ar putea avea loc unele schimbări exterioare, iar ei ar putea face câteva lucruri bune. Totuși, nu e același lucru cu a dobândi o transformare a firii. Dacă nu deții adevărul și încă ai aceeași viziune veche asupra lucrurilor, chiar până în punctul de a nu fi deloc diferită de cea a non-credincioșilor, și dacă perspectiva ta asupra vieții și valorile tale nu s-au schimbat nici ele și dacă nici măcar nu ai o inimă cu frică de Dumnezeu – ceea ce e minimul pe care ar trebui să îl deții – atunci nu te apropii deloc de a avea o schimbare a firii. Pentru a obține o schimbare a firii, cel mai important lucru este că trebuie să urmărești să Îl cunoști pe Dumnezeu și să ai o cunoaștere adevărată cu privire la El. Să-l luăm pe Petru drept exemplu. Când Dumnezeu a vrut să i-l dea Satanei, el a spus: „Și dacă mă vei da Satanei, Tu ești tot Dumnezeu. Tu ești atotputernic și totul este în mâinile Tale. Cum să nu Te slăvesc pentru lucrurile pe care le faci? Dar dacă aș putea să Te cunosc înainte să mor, n-ar fi mai bine?” El simțea că în viața oamenilor cel mai important era să Îl cunoască pe Dumnezeu; după ce L-ar fi cunoscut pe Dumnezeu, orice fel de moarte era bună și oricum l-ar fi tratat Dumnezeu era bine. Simțea că a-L cunoaște pe Dumnezeu este cel mai important lucru; dacă nu ar fi dobândit adevărul, n-ar fi fost niciodată mulțumit, dar nici nu s-ar fi plâns de Dumnezeu. Doar ar fi urât faptul că nu a urmărit adevărul. Având în vedere spiritul lui Petru, faptul că a urmărit sincer să-L cunoască pe Dumnezeu ne arată că perspectiva lui asupra vieții și valorile lui s-au schimbat. Dorința lui adâncă de a-L cunoaște pe Dumnezeu dovedește că Îl cunoscuse cu adevărat pe Dumnezeu. Se poate vedea din această afirmație că firea lui se schimbase; Petru era o persoană a cărei fire se transformase. Chiar la finalul experienței sale, Dumnezeu a spus că Petru era cel care Îl cunoștea cel mai mult pe Dumnezeu; el era cel care Îl iubea pe Dumnezeu cu adevărat. Prin urmare, fără a dobândi adevărul, viața-fire a unui om nu se poate schimba niciodată cu adevărat. Dacă puteți urmări realmente adevărul și intra în adevărul-realitate, doar atunci puteți dobândi o schimbare a vieții-firi pe care o aveți.