Sunt unii oameni care lucrează din zori până la asfințit și uită să mănânce sau să doarmă atunci când își fac datoria, care sunt capabili să-și stăpânească trupul, să ignore greutățile fizice, chiar să lucreze când sunt bolnavi. Deși au aceste calități care îi pot răscumpăra și sunt oameni buni și corecți, în inima lor există totuși lucruri pe care nu sunt capabili să le lase deoparte: prestigiul, profitul, statutul și vanitatea. Dacă nu lasă niciodată aceste lucruri deoparte, sunt ei oameni care urmăresc adevărul? Răspunsul este evident. Cea mai dificilă parte a credinței în Dumnezeu este să obții o schimbare a firi. Probabil că poți să rămâi necăsătorit toată viața, să nu mănânci niciodată mâncare bună, sau să nu porți haine frumoase; unii oameni chiar spun: „Nu contează dacă toată viața voi suferi sau mă voi simți singur, pot să îndur – cu Dumnezeu lângă mine, aceste lucruri nu înseamnă nimic.” Este ușor să depășești și să înlături acest tip de durere fizică și de greutăți. Ce nu este ușor de depășit? Firile corupte ale omului. Firile corupte nu pot fi înlăturate prin simpla stăpânire de sine. Oamenii pot îndura suferințe fizice pentru a-și îndeplini îndatoririle cum se cuvine, pentru a mulțumi voia lui Dumnezeu și pentru a intra în Împărăție în viitor, dar oare faptul că sunt capabili să sufere și să plătească un preț înseamnă că firile lor s-au schimbat? Nu. Pentru a evalua dacă a avut loc o schimbare în firea unui om, nu vă uitați la câtă suferință poate îndura el sau la cât de bun este comportamentul pe care îl afișează la exterior. Singura modalitate de a evalua cu exactitate dacă firea unei persoane s-a schimbat este să vă uitați la scopurile, motivele și intențiile din spatele acțiunilor sale, la principiile după care se comportă și gestionează situațiile, precum și la atitudinea sa față de adevăr.

După ce ajung să creadă în Dumnezeu, unii oameni nu mai urmăresc tendințele lumești sau nu mai acordă atenție hainelor și înfățișării lor. Sunt capabili să sufere și să muncească din greu, să-și stăpânească trupul și să se lepede de el, dar rareori sunt cinstiți când își îndeplinesc datoria, interacționează cu ceilalți și gestionează lucrurile. Nu le place să fie cinstiți, vor întotdeauna să iasă în evidență și să se remarce, având intenții ascunse în toate vorbele și faptele lor. Ei fac calcule minuțioase și meticuloase pentru a le arăta oamenilor cât de buni sunt, pentru a le câștiga inimile și pentru a-i determina să îi favorizeze și să li se închine, în așa măsură încât aceștia să vină și să le ceară părerea ori de câte ori li se întâmplă ceva. Făcând acest lucru, ei se dau mari. Ce fire manifestă ei? O fire satanică. Există mulți oameni ca aceștia? Toți oamenii sunt așa. În aparență, ei respectă toate regulile, sunt capabili să sufere puțin și sunt oarecum gata să se sacrifice. Sunt în stare să renunțe la câteva lucruri lumești, au o fărâmă de voință și hotărâre de a căuta adevărul și au pus o temelie pe calea credinței în Dumnezeu, doar că firea lor coruptă rămâne intactă. Nu s-au schimbat deloc. Chiar dacă înțeleg adevărul, nu-l pot pune în practică. Asta înseamnă a nu se fi schimbat deloc. A acționa cu încăpățânare în toate lucrurile este modul în care se comportă cei care trăiesc în firi satanice. Atunci când intenția din spatele acțiunilor lor este greșită, ei nu se roagă lui Dumnezeu și nici nu își neagă voința, nu caută adevărurile-principii, nu le cer altora părerea și nici nu au părtășie cu ei. Fac tot ce vor, tot ceea ce se întâmplă să dorească; acționează nesăbuit și fără reținere. Poate că în aparență nu fac rău, dar nici nu practică adevărul. În acțiunile lor, își urmează voința și trăiesc într-o fire satanică. Asta înseamnă că în inimile lor nu au iubire de adevăr, nici frică de Dumnezeu și nu trăiesc înaintea Lui. Se poate ca unii dintre ei chiar să înțeleagă cuvintele lui Dumnezeu și adevărul, dar nu le pot pune în practică, și asta fiindcă nu-și pot învinge dorințele și ambițiile. În mod evident, ei știu că ceea ce fac este greșit, că este o tulburare și o perturbare, că este dezgustător pentru Dumnezeu, dar totuși o fac în mod repetat, gândind: „Oare a crede în Dumnezeu nu înseamnă a dobândi binecuvântări? Ce este în neregulă cu faptul că urmăresc binecuvântările? Am suferit destul de mult în anii mei de credință în Dumnezeu; am renunțat la slujbă și mi-am abandonat perspectivele în lume pentru a dobândi aprobarea și binecuvântările lui Dumnezeu. Doar având în vedere toată suferința pe care am îndurat-o, Dumnezeu ar trebui să-Și amintească de mine. Ar trebui să mă binecuvânteze și să-mi dăruiască noroc.” Aceste cuvinte corespund preferințelor umane. Toți cei care cred în Dumnezeu gândesc astfel – consideră că a fi puțin influențați de intenția de a dobândi binecuvântări nu este o problemă atât de mare, însă dacă analizezi cu atenție aceste cuvinte, este vreunul dintre ele în concordanță cu adevărul sau parte din adevărul-realitate? Toate aceste lepădări și suferințe sunt doar tipuri de comportamente umane bune. Aceste acțiuni sunt guvernate de intenția de a dobândi binecuvântări și nu reprezintă practicarea adevărului. Dacă ar fi să folosim standardele morale ale omului pentru a evalua comportamentul acestor oameni, ei ar fi considerați harnici și cumpătați, muncitori și rezistenți. Uneori sunt atât de absorbiți de munca lor încât uită să mănânce și să doarmă, iar unii dintre ei sunt chiar dispuși să returneze obiectele pierdute proprietarilor lor, să fie serviabili și milostivi, să îi trateze pe ceilalți cu înțelegere și generozitate, să nu fie avari sau mofturoși și chiar să dăruiască altora lucrurile pe care le iubesc cel mai mult. Toate aceste comportamente sunt lăudate de oameni, iar ei sunt recunoscuți ca fiind oameni buni. Astfel de oameni par plini de măreție, admirabili și demni de aprobare; în acțiunile lor, sunt scrupulos de morali, corecți și raționali. Ei răsplătesc bunătatea celorlalți și le pasă atât de mult de fraternitate încât s-ar sacrifica pentru oricare dintre prietenii lor și ar îndura suferința și ar merge până la capătul pământului pentru persoanele cele mai apropiate lor. Deși este posibil ca mulți oameni să laude acest gen de persoană bună, chiar pot acești oameni să accepte adevărul și să-l pună în practică? Chiar și-ar sacrifica viața ca să-L slăvească pe Dumnezeu și să fie mărturie pentru El? Nu neapărat. Atunci, pot fi ei numiți oameni buni? În cazul în care încerci să îți dai seama dacă un om se teme de Dumnezeu și se ferește de rău sau dacă deține adevărul-realitate, ar fi corect să îl evaluezi mereu pe baza noțiunilor, închipuirilor, eticii și moralității umane? Ar fi acest lucru în concordanță cu adevărul? Dacă noțiunile, etica, moralitatea și închipuirile umane ar fi adevărul, atunci Dumnezeu nu ar fi nevoit să exprime adevărul și nici să facă lucrarea de judecată și de mustrare. Trebuie să vezi limpede că lumea și omenirea sunt întunecate și rele, că sunt complet lipsite de adevăr și că omenirea coruptă are nevoie de mântuirea lui Dumnezeu. Trebuie să vezi clar că numai Dumnezeu este adevărul, că numai cuvintele Sale pot curăți omul, că numai El îl poate mântui și că, oricât de bun ar fi comportamentul unei persoane, acesta nu reprezintă adevărul-realitate și este chiar mai departe de adevărul însuși. Deși aceste comportamente bune au devenit larg răspândite și recunoscute în rândul oamenilor, nu sunt și nu vor fi niciodată adevărul și nu pot schimba nimic. Ai putea să convingi o persoană care s-ar sacrifica pentru prietenii săi și ar merge până la capătul pământului pentru ei să Îl accepte pe Dumnezeu și adevărul? Categoric nu, întrucât acea persoană este atee. Ai putea să convingi o persoană care este plină de noțiuni și închipuiri despre Dumnezeu să ajungă să I se supună cu adevărat? Categoric nu, deoarece unui om plin de noțiuni îi este foarte greu să accepte adevărul și să i se supună. Oricât de mult s-ar comporta bine o persoană, poate fi ea capabilă să se supună cu adevărat lui Dumnezeu? Îl poate iubi cu adevărat? Poate să-L slăvească și să fie mărturie pentru El? Categoric nu. Poți garanta că toți cei care predică și lucrează pentru Dumnezeu vor deveni cu adevărat iubitori de Dumnezeu? Acest lucru ar fi absolut imposibil. Așadar, indiferent de câte comportamente bune dă dovadă o persoană, asta nu înseamnă că s-a căit și s-a schimbat cu adevărat și cu atât mai puțin că viaţa-fire i s-a schimbat.

Trebuie să învățați să discerneți ce este un comportament bun și ce înseamnă să practicați adevărul și să vă schimbați firea. Schimbarea firii voastre implică practicarea adevărului, ascultarea cuvintelor lui Dumnezeu, ascultarea Lui și trăirea după cuvintele Sale. Prin urmare, ce ar trebui să facă o persoană pentru a practica și a trăi conform cuvintelor lui Dumnezeu? Să spunem, de exemplu, că există doi oameni care sunt foarte buni prieteni. S-au ajutat unul pe celălalt în trecut, au trecut prin momente dificile împreună și și-ar da viața pentru a se salva unul pe celălalt. Înseamnă acest lucru practicarea adevărului? Acesta înseamnă fraternitate, înseamnă să te sacrifici pentru alții, este un comportament bun, dar categoric nu reprezintă practicarea adevărului. Practicarea adevărului înseamnă să acționezi conform cuvintelor și cerințelor lui Dumnezeu; înseamnă să-L asculți și să-L mulțumești pe Dumnezeu. Un comportament bun se referă la îndeplinirea relațiilor trupești și la păstrarea legăturilor emoționale. Prin urmare, fraternitatea, protejarea relațiilor, ajutarea, tolerarea și mulțumirea reciprocă, toate acestea sunt chestiuni private, personale, și nu au nimic de-a face cu practicarea adevărului. Așadar, cum le cere Dumnezeu oamenilor să-i trateze pe ceilalți? (Dumnezeu cere să ne tratăm unii pe ceilalți principial. Dacă o altă persoană face un lucru greșit, ceva care nu este în concordanță cu adevărurile-principii, atunci n-o putem asculta, chiar dacă este propria mamă sau propriul tată. Trebuie să ne agățăm de adevărurile-principii și să protejăm interesele casei lui Dumnezeu.) (Dumnezeu cere ca frații și surorile să se ajute reciproc. Dacă vedem că o altă persoană are o problemă, trebuie să o semnalăm, să avem părtășie despre aceasta și să căutăm împreună adevărurile-principii pentru a o rezolva. Numai făcând acest lucru o ajutăm cu adevărat.) El dorește ca, indiferent de relația pe care o au oamenii, comportamentul lor unul față de celălalt să fie clădit pe baza adevărurilor-principii. Orice lucru în afara acestor principii nu este considerat drept practicarea adevărului. De exemplu, cineva face un lucru care dăunează lucrării bisericii pe care toți îl reclamă și față de care se opun. Prietenul său spune: „Nu trebuie să-l dați în vileag doar pentru că a făcut o greșeală! Sunt prietenul lui; înainte de toate celelalte, trebuie să fiu înțelegător cu el; trebuie să fiu tolerant cu el și să-l ajut. Nu pot să-l acuz așa cum ați făcut-o voi. Trebuie să-l consolez, nu să-l rănesc, și i-aș spune că greșeala nu este mare lucru. Oricare dintre voi îl reclamă și îi face zile fripte din nou va avea de-a face cu mine. Niciunul dintre voi nu este mai apropiat de el decât mine. Suntem prieteni buni. Îl voi sprijini dacă va fi nevoie.” Reprezintă acest lucru practicarea adevărului? (Nu, aceasta este o filosofie de viață.) Mentalitatea persoanei se bazează, totodată, pe un alt fundament teoretic: crede că „Prietenul meu m-a ajutat în timpul celei mai grele și mai dureroase perioade din viața mea. Toți ceilalți mă abandonaseră, doar el a avut grijă de mine și m-a ajutat. Acum a dat de necaz și este rândul meu să-l ajut – simt că asta înseamnă să ai conștiință și umanitate. Cum te poți numi om dacă tu crezi în Dumnezeu, dar nici măcar nu ai această fărâmă de conștiință? Oare nu transformă acest lucru credința ta în Dumnezeu și practicarea adevărului în cuvinte goale?” Aceste cuvinte par a fi corecte. Majoritatea oamenilor nu-și pot da seama ce sunt cu adevărat – nici măcar persoana care le-a spus, care crede că motivul din spatele acțiunilor sale e în acord cu adevărul. Dar sunt acțiunile sale corecte? De fapt, nu sunt. Privește mai atent: fiecare cuvânt pe care îl spune se naște din etica, moralitatea și conștiința umană. Dacă ar fi să-l evaluezi pe baza eticii umane, această persoană are conștiință și este loială. Susținerea prietenului său în acest fel o face un om bun. Însă știe cineva ce fire și esență se ascund în spatele acestei „persoane bune”? Nu este un adevărat credincios în Dumnezeu. În primul rând, când se întâmplă ceva, nu vede situația conform cuvintelor lui Dumnezeu. Nu caută adevărul în cuvintele lui Dumnezeu, ci alege să privească problema conform moralității și eticii și maximelor de viață ale necredincioșilor. Ia ereziile și sofismele Satanei drept adevăr, ignorând ce spun cuvintele lui Dumnezeu. Făcând acest lucru, își bate joc de adevăr. Acest lucru arată că nu iubește adevărul. Înlocuiește adevărul cu maximele vieții satanice și noțiunile, etica și moralitatea omului și acționează conform filosofiilor satanice. Ba chiar spune cu încredere că acest lucru reprezintă practicarea adevărului și mulțumirea voii lui Dumnezeu, că acesta este modul drept de a acționa. Oare nu doar se folosește el de acest aspect al dreptății pentru a încălca adevărul? Oare nu este obișnuit acest tip de situație atunci când vine vorba de modul în care oamenii se comportă și gestionează lucrurile? Atunci când rostești mereu cuvinte și fraze doctrinare, ești conștient că îți lipsește adevărul și că, de fapt, părtășia despre adevăr este cea care are valoare, iar tu mai știi și că, în această lume întunecată și rea, doar viețile celor care au obținut adevărul au speranță și valoare. Și totuși, atunci când va avea loc un eveniment major căruia va trebui să-i faci față și să iei decizii, vei simți că filosofiile, moralitatea și etica Satanei sunt cele care reprezintă adevărul și sunt utile. În acel moment, adevărul din cuvintele lui Dumnezeu, pe care dorești să îl urmărești, nu este util. Ce problemă este aceasta? Dacă poți să recunoști cuvântul lui Dumnezeu ca fiind adevărul, de ce nu-l poți pune în practică? De ce nu îndrăznești să pui adevărul în practică? De ce ți-e teamă? Ți-e teamă de calomnia și judecata altor oameni, de faptul că-ți vei pierde perspectivele lumești și că interesele tale vor fi afectate. Când nu practici adevărul, când devii dezertor și negi valoarea adevărului din cuvintele lui Dumnezeu într-un moment crucial, acest lucru este suficient pentru a dovedi că nu ești o persoană care iubește adevărul și că iubești filosofiile, ereziile și sofismele Satanei, că urmărești perspectivele lumești, interesele trupului tău, reputația și statutul personal. Și totuși pretinzi că iubești adevărul – asta e ipocrizie. Toate acestea sunt suficiente pentru a demonstra că nu ai acceptat niciodată adevărul și nu l-ai pus în practică în credința ta în Dumnezeu. Atunci, Îl venerezi pe Dumnezeu în inima ta? Există un loc pentru El în inima ta? Deși în mod normal recunoști cuvintele lui Dumnezeu ca fiind adevărul, de îndată ce se va întâmpla ceva, Dumnezeu nu va mai fi în inima ta, iar tu te vei pune mai presus de toate și vei trata relațiile umane, filosofiile de viață, regulile și preceptele etice și standardele de conștiință și moralitate ca fiind adevărul. Aceste lucruri care aparțin Satane au devenit deja substitute ale adevărului în inima ta – deci nu ai decăzut? Acum L-ai trădat pe deplin pe Dumnezeu și ai căzut cu totul în întuneric.

Mulți oameni au fost foarte activi în toți anii lor de credință în Dumnezeu, așadar, de ce nu au parte de adevărul-realitate? De fapt, principala problemă este că acei oameni nu iubesc adevărul. Dacă le vei spune că nu iubesc adevărul, se vor simți indignați, dar, de fapt, este rațională indignarea lor? Nu, nu este. Oricâte predici au ascultat acei oameni sau câte doctrine au înțeles, ei nu practică adevărul la momentul potrivit; nu acționează, nu gestionează problemele și nu abordează oamenii, evenimentele și lucrurile din jurul lor în conformitate cu adevărurile-principii și au întotdeauna propriile opinii. Când cineva vorbește cu Mine, acești oameni spun întotdeauna: „Ascultă-mă, lasă-mă să-mi exprim punctul de vedere; acesta este punctul meu de vedere, asta vreau să spun” și „Vreau să acționez în acest fel, vrei să mă asculți?” Știu ce vrei să spui fără să o rostești; nu trebuie să vorbești mereu despre ceea ce vrei să spui, nu este adevărul, iar faptul că afirmi un lucru în mod clar nu îl va face să fie adevărul. Dacă tu crezi că deții adevărul încă de la naștere, de ce mai crezi în Dumnezeu? Dacă poți înțelege intuitiv toate adevărurile pe care le-a exprimat Dumnezeu – ca și cum ai putea înțelege toate adevărurile și tu însuți ești adevărul și poți rezolva toate problemele – atunci, de ce mai crezi în Dumnezeu? Unii oameni întreabă: „De ce ai întotdeauna dreptate și iei toate deciziile? De ce nu mă asculți?” Ce fel de cuvinte sunt acestea? După ce te-am ascultat atâția ani, nu am auzit nici măcar un singur cuvânt care să fie corect sau în acord cu adevărul, așa că de ce ar trebui să te ascult? Aș dori să aud câteva opinii relativ corecte din partea omului. Nu Mi-aș mai risipi gândurile și energia, dar nu aud nimic. Tot ce aud sunt doar sofisme și cuvinte de răzvrătire, mormăieli și discuții negative; toate acestea sunt contrare adevărului, așa că de ce ar trebui să le ascult? Dacă toți ar fi obligați să te asculte pe tine, s-ar împotrivi lui Dumnezeu, s-ar răzvrăti împotriva Lui și s-ar opune Cerului, toți l-ar urma pe Satana și, în cele din urmă, ar pieri. Dacă vei asculta cuvintele Mele și vei reflecta asupra lor, vei înțelege adevărul, vei putea să vii înaintea lui Dumnezeu și vei porni pe calea spre mântuire. Doar cuvintele lui Dumnezeu pot mântui oamenii și doar înțelegând și practicând adevărul și reușind să se supună lui Dumnezeu pot aceștia obține mântuirea Lui. Oamenilor nu le este ușor să accepte adevărul. Când Mă aflu în preajma oamenilor, vreau să aud cum au intrat frații și surorile în adevăr în ultima vreme; ce progrese au făcut în discernerea oamenilor, evenimentelor și lucrurilor și în punerea în practică a adevărului; care sunt condițiile lor; dacă și-au îndreptat și schimbat stările incorecte; cât de mult își cunosc firile corupte; câtă înțelegere au dobândit despre ei înșiși din manifestările firilor lor corupte; câte dintre neînțelegerile lor despre Dumnezeu au fost înlăturate și cât de mult a sporit cunoașterea lor despre El. Mi-ar plăcea să aud despre aceste experiențe și cunoștințe, dar, din păcate, majoritatea oamenilor nu pot aduce acest tip de mărturie bazată pe experiență. Le lipsește adevărul-realitate și nu fac decât să rostească vorbe și fraze doctrinare goale: cuvinte absurde, eronate și pline de prejudecăți și plângeri sau cuvinte prin care încearcă să iasă în evidență, să revendice merite și să caute recompense. Cum credeți că Mă simt când le aud? Mă vor binedispune? (Nu.) Foarte rar oamenii spun ceva despre experiența lor practică în ceea ce privește adevărul și înțelegerea lui, cuvinte care îi fac pe ceilalți să se simtă mai bine după ce le aud, iar fără acele cuvinte, spusele lor sunt fie o recunoaștere a meritelor și căutarea unei recompense, fie cuvinte irelevante și goale. Simți nevoia să-Mi vorbești despre aceste doctrine goale? Abia reușești să-i înșeli pe oamenii ignoranți vorbind despre acele doctrine, așa că nu cumva este lipsit de rațiune să-Mi vorbești Mie despre ele? Când discută cu Mine, unii oameni vorbesc mereu despre doctrine spirituale false, iar atunci când dezbat o anumită chestiune, ei spun mereu: „Totul este în mâinile lui Dumnezeu, totul este predestinat de Dumnezeu.” Ei cred că a vorbi despre chestiuni externe nu este spiritual și că doar a ști cum să vorbești despre doctrine spirituale este spiritual. Atunci când le spun câteva cuvinte practice și le vorbesc despre detaliile vieții, ei nu înțeleg; vor doar să audă predici care sună bine și doctrine spirituale grandioase. Oare dețin realitatea astfel de oameni? Nu numai că le lipsește realitatea, dar sunt și lipsiți cu desăvârșire de rațiune. Sunt realmente niște oameni aroganți și ignoranți.

Urmărirea unei schimbări a firii necesită mai întâi o înțelegere a lucrurilor care nu au legătură cu aceasta și care nu intră în sfera ei, ci, în schimb, sunt comportamente aparent bune, precum și a ce înseamnă schimbarea firii la care Se referă Dumnezeu și a ceea ce vrea El să schimbe în om – oamenii trebuie să înțeleagă aceste chestiuni. Ceea ce omul consideră a fi o schimbare a firii este doar o schimbare de comportament, iar acesta este un lucru diferit și o cale diferită de schimbarea firii despre care vorbește Dumnezeu. Poate ceea ce omul consideră a fi o schimbare a firii să garanteze că oamenii nu-L vor nesocoti, nu I se vor opune sau nu-L vor trăda pe Dumnezeu? Îi poate face să rămână în cele din urmă neclintiți în mărturia lor și să îndeplinească voia lui Dumnezeu? Schimbarea firii despre care vorbește Dumnezeu înseamnă că, prin practicarea adevărului, prin experimentarea judecății și mustrării Sale și prin faptul că sunt tratați și emondați, încercați și rafinați de El, oamenii ajung să-I înțeleagă voia și adevărurile-principii, iar apoi trăiesc în conformitate cu acestea, ajungând să aibă inimi care I se supun și se tem de El, fără să-L înțeleagă greșit, deținând adevărata cunoaștere și închinându-se cu sinceritate înaintea Lui. Dumnezeu vorbește despre o schimbare a firii unei persoane, dar la ce se referă schimbarea firii despre care vorbește omul? Se referă la un comportament mai bun, la a părea manierat și calm și la a nu fi arogant; înseamnă a vorbi într-un mod rafinat și disciplinat, a nu fi obraznic și neastâmpărat și a avea conștiință, rațiune și standarde morale în vorbire și comportament. Există vreo diferență între schimbarea firii despre care vorbește omul și cea pe care o cere Dumnezeu? Care este diferența? Schimbarea firii despre care vorbește omul este o schimbare aparentă a comportamentului, una potrivită noțiunilor și închipuirilor umane. Schimbarea firii pe care o cere Dumnezeu este înlăturarea firii corupte a unei persoane, este o schimbare a firii vieții determinată de înțelegerea adevărului, o schimbare a perspectivei asupra lucrurilor, o schimbare a viziunii privind viața și a valorilor persoanei respective. Există o diferență. Indiferent dacă ai de-a face cu oameni sau cu lucruri, motivele tale, principiile acțiunilor tale și standardul tău de evaluare trebuie să fie toate în conformitate cu adevărul și trebuie să cauți adevărurile-principii; aceasta este singura cale de a obține o schimbare a firii. Dacă te evaluezi mereu după standarde de comportament, dacă te concentrezi mereu asupra schimbărilor din comportamentul tău aparent și crezi că trăiești asemănarea umană și ai aprobarea lui Dumnezeu doar pentru că ai un oarecare comportament bun, acest lucru este complet greșit. Pentru că ai firi corupte și te poți opune lui Dumnezeu și riști să-L trădezi, dacă nu cauți adevărul ca să-ți înlături firile corupte, oricât de bun ar fi comportamentul tău aparent, nu vei putea ajunge să asculți de El cu adevărat și nu vei putea să te temi de El și să te ferești de rău. Poate un comportament bun doar în aparență să facă o inimă să se teamă de Dumnezeu? Poate face o persoană să se teamă de Dumnezeu și să se ferească de rău? Dacă oamenii nu se pot teme de Dumnezeu și nu se pot feri de rău, atunci, cu tot comportamentul lor bun, nu înseamnă că ascultă cu adevărat de Dumnezeu. Prin urmare, nici cel mai bun comportament nu reprezintă o schimbare a firii. Unii oameni vorbesc într-un mod foarte rafinat, ca niște savanți, fără să folosească vreodată un limbaj vulgar – cuvintele lor chiar se înșiruie ca din condeiul unor maeștrii precum scriitorii sau oratorii. Dacă ne uităm la aceste comportamente și manifestări aparente, nu se poate observa nicio problemă, dar cum poți descoperi dacă există probleme în firea lor? Cum poți evalua dacă a avut loc vreo schimbare în firea lor? Cum poate fi văzut acest lucru? (Observându-le atitudinea față de adevăr.) Acesta este un indicator pentru a aprecia acest lucru. Există și altele? (Să ne uităm la principiile lor privind modul cum fac lucrurile și la opiniile lor asupra chestiunilor.) Asta prinde esența problemei. Nu te uita la felul lor de a vorbi, dacă limbajul lor este elegant, vulgar sau intelectual – nu te uita la aparențe. Unii oameni vorbesc dezlânat, nu știu cum să se exprime și se foiesc atunci când sunt neliniștiți – are asta legătură cu firea lor? (Nu.) Acest comportament este doar aparent, cel mult are legătură cu caracterul lor individual sau cu educația din familie, nu cu firea lor. Așadar, cum poți vedea ce fel de fire au, dacă firile lor s-au schimbat și dacă sunt oameni care practică adevărul? Observând conținutul discursului lor. Dacă fiecare cuvânt al lor este adevărat și vine din adâncul inimii lor, fără nicio dorință sau ambiție, și nu există intenții în spatele discursului lor, dacă rostesc doar cuvinte sincere și oneste și sunt capabili să-și deschidă sufletul în fața celorlalți cu privire la propriile dificultăți și slăbiciuni și să comunice și să împărtășească cu ceilalți lumina și iluminarea pe care le primesc, dacă sunt sinceri privind tot ceea ce vor să facă, destăinuindu-se pe deplin, atunci nu sunt aceștia urmăritori ai adevărului? Haideți să nu discutăm deocamdată dacă firea lor s-a schimbat sau nu, sau cât de mult s-a schimbat, dar, judecând după aceste dezvăluiri și manifestări, aceștia sunt oameni care practică adevărul. Acum, să ne uităm la modul în care îi tratează pe ceilalți. Ei sunt capabili să-i trateze pe oameni în mod corect și să nu-i oprime, îi susțin și îi ajută pe frații și surorile fără putere și nu își bat joc de ei. Mai mult, sunt devotați și atenți la voia lui Dumnezeu în îndatoririle lor și, indiferent de dificultățile pe care le întâmpină, nu se dau bătuți și sunt capabili să apere interesele casei lui Dumnezeu. Nu sunt acestea manifestări ale unor oameni care practică adevărul? (Ba da.) Astfel de oameni sunt relativ integri și iubesc adevărul destul de mult. Un om poate vorbi într-un mod foarte rafinat, se poate îmbrăca foarte adecvat și poate părea foarte devotat, dar care este conținutul discursului său? El spune: „Înainte făceam echipă cu liderul cutare, iar el avea un defect de vorbire, așa că am fost nevoit să vorbesc mai mult în timpul părtășiei la întruniri – întotdeauna, cel capabil trebuie să lucreze mai mult, nu-i așa? Ca urmare, frații și surorile au început să mă idolatrizeze, nu i-am putut împiedica să facă asta, a trebuit să continuu părtășia. După ce au fost udați de mine personal, mulți frați și surori au devenit destul de apropiați de mine, așa că, atunci când vreunul dintre ei avea o problemă, de obicei puteam să o rezolv eu. Când unii oameni își pierdeau puterea, era de ajuns să am părtășie cu ei, iar ei și-o recăpătau. Nu am alte defecte, cel mai mare neajuns al meu este inima mea bună. Nu sunt în stare să-i văd pe alții suferind; ori de câte ori cineva suferă, devin neliniștit și îmi doresc să pot suferi în locul lor.” Care este semnificația acestor cuvinte? Nu sună dubios, dar oare motivele discursului său sunt în regulă? (Nu, se preamărește și mărturisește despre el însuși.) Ce fire are un astfel de om? Una arogantă și înșelătoare, el vrea să folosească această metodă și să se folosească de toate aceste cuvinte pentru a influența, pentru a insinua oarecum altceva, pentru a-i face pe ceilalți să îl admire și să i se închine. Acestea sunt intenția și scopul cuvintelor lui. Oamenii confuzi, lipsiți de discernământ, îl vor asculta și vor gândi: „Acest om chiar este grozav, nu e de mirare că este conducător, este mai bun decât noi, are stofă de conducător.” Aceasta este gândirea unei persoane confuze care nu poate desluși lucrurile. Cei cu discernământ vor înțelege: „A vorbit atât de mult despre cât de bun este, despre cât de mult muncește și despre serviciile pe care le-a îndeplinit, despre cum le-a adus beneficii fraților și surorilor și i-a ajutat, astfel încât oamenii să îl admire, în timp ce spunea că nu vrea acest lucru. De fapt, aleargă și se agită neobosit doar pentru ca oamenii să îl admire și să i se închine. Nu este doar arogant, ci și foarte înșelător! Vrea să concureze cu Dumnezeu pentru statut, să câștige inimile oamenilor, și folosește această metodă pentru a-i induce în eroare. Nu cumva este exact ca Pavel? Este un diavol! A vorbit atât de mult timp fără să menționeze niciuna dintre propriile erori sau neajunsuri, ca și cum nu ar avea firi corupte; defectele despre care a vorbit îi fac pe oameni să îl invidieze, să îl admire enorm și să se simtă incompetenți. Deși nu-i determină în mod fățiș pe oameni să i se închine și să-l preamărească, acesta este efectul pe care îl au vorbele sale asupra lor; el cucerește și fură inimile oamenilor și îi induce în eroare pe cei confuzi și pe cei care sunt ignoranți și au o statură imatură. Nu cumva îi înșală pe oameni? Motivele din spatele cuvintelor sale sunt foarte insidioase și prea sinistre! Acest om se încadrează în categoria antihriștilor, este ușor de sesizat acest lucru.” Există o diferență clară între aceste două tipuri de persoane. Un tip de persoană vorbește într-un mod foarte simplu și obișnuit, dar este deschisă și vorbește cu sinceritate și din inimă; indiferent de ceea ce spune, oamenii nu i se vor închina, ci doar o vor favoriza în inimile lor. Acest tip de persoană îi poate trata pe oameni ca pe egalii săi, nu le va fura inimile și nu va ocupa un loc în inimile lor; nu-i va constrânge, nu-i va manipula și nu-i va controla. Aceasta este o persoană cu adevărat bună. Nimic din discursul său, din modul în care se comportă și tratează problemele nu dezvăluie ambiții sau dorințe sau nu arată că dorește să-i controleze pe oameni sau să ocupe un loc în inimile lor; nu are această fire, este o persoană cu umanitate. Oamenii care sunt răi, care sunt mereu ambițioși și doresc să-i controleze pe ceilalți venerează cu adevărat puterea și statutul, așa că adesea spun lucruri cu care își dau importanță, sunt mărturie pentru ei înșiși și fac lucruri care-i induc în eroare și-i controlează pe oameni. Aceasta este o fire vădit satanică; aceștia sunt oameni fără umanitate. Alții nu au niciun talent, niciun punct forte și nicio abilitate, iar, la prima vedere, par manierați și simpli. Par a fi hărțuiți și ostracizați în grupurile de oameni și lucrează cu sârguință și în anonimat. Înseamnă asta că sunt urmăritori ai adevărului? Au ei ambiții? (Da.) De ce spunem că și acest tip de persoană are ambiții? (Pentru că toți oamenii au o fire coruptă.) Așa este, au o fire coruptă, deci au ambiții, dar pur și simplu nu au unde să își îndeplinească aceste ambiții. Nimeni nu le oferă ocazia, iar ei nu pot găsi o oportunitate, așa că ambițiile lor sunt ascunse. Odată ce acest tip de persoană are ocazia să-și îndeplinească ambițiile, într-un context adecvat, la momentul potrivit, ambițiile sale vor ieși la iveală. În acel moment, vei descoperi că această persoană manierată și simplă, care cu greu poate spune ceva clar, nu este lipsită de o fire coruptă. Vei vedea că nu este lipsită de ambiție și cu atât mai puțin că are o bună umanitate sau mai puțină corupție. Dacă nu aș fi lămurit această chestiune, acest tip de persoană ar fi continuat să gândească: „Sunt o persoană bună, nu este necesar să îmi schimb firea, înțeleg adevărul, sunt o persoană care ascultă de Dumnezeu, dețin adevărul-realitate de multă vreme deja. Cu toții aveți firi corupte, trebuie să fiți judecați, mustrați, emondați și tratați pentru că sunteți profund corupți, toți aveți calibru și sunteți deosebit de aroganți.” Nu cumva această justificare li se pare eronată? Acesta este un alt tip de aroganță. Oamenii au firi corupte, iar aroganța se manifestă în multe moduri și forme diferite, ceea ce face ca ei să o discearnă cu greu și să le fie aproape imposibil să se ferească de ea. Oare cei leneși și cei înceți la minte nu au firi arogante? Nu au firi corupte? Și ei au aceste firi; chiar și neghiobii sunt aroganți. Cei care au puține cunoștințe nu sunt doar aroganți, ci au învățat și cum să se deghizeze și sunt mai buni la a-i înșela pe oameni; acest lucru nu este ușor de sesizat. Atunci când necredincioșii îi discern pe ceilalți, ei fac distincția doar între oamenii buni și cei răi în conformitate cu standardele morale ale culturii tradiționale și dau verdicte în acest sens doar pe baza comportamentului și a manifestărilor unei persoane. Le permite acest lucru să deslușească natura-esență a acelei persoane? (Nu.) Atunci, cum puteți discerne oamenii, mai exact? Pe ce bază puteți discerne cu precizie și desluși oamenii? Fără îndoială, oamenii pot fi discernuți cu precizie doar pe baza adevărului și a cuvântului lui Dumnezeu, acest lucru este absolut sigur. Unii oameni îi discern pe ceilalți doar comparând comportamentul acestora cu noțiunile și închipuirile umane și cu moralitatea tradițională; este posibil să-i deslușiți pe oameni în acest mod? Categoric nu. Este esențial ca, pe baza cuvântului lui Dumnezeu, să observăm gândurile, punctele de vedere și intențiile pe care le dezvăluie oamenii; este esențial să analizăm motivele și scopurile cuvintelor și acțiunilor oamenilor – aceasta este singura modalitate de a descoperi care sunt, de fapt, natura și firile lor corupte. Indiferent de cine este persoana respectivă, atât timp cât dezvăluie multe puncte de vedere asupra lucrurilor și este capabilă să își exprime opiniile cu privire la toate chestiunile, este foarte ușor să îi sesizați firea coruptă și natura-esență. Dacă punctele de vedere și opiniile ei sunt complet neconforme cu adevărul, atunci firea ei coruptă și natura ei satanică nu sunt oare date în vileag pe deplin? Prin urmare, atât timp cât îi discerneți pe oameni conform cuvântului lui Dumnezeu și adevărului, veți fi capabili să vedeți că toți au firi corupte și o natură satanică și că toți au nevoie de mântuirea lui Dumnezeu.

Cei care înțeleg adevărul pot desluși cu ușurință lucrurile și-i pot discerne pe oameni. Voi știți cum să-i discerneți? Știți cum să observați tot felul de persoane, evenimente și lucruri din viața voastră? Dacă nu, acest lucru arată că încă nu înțelegi realmente adevărul. Pentru a-i putea discerne pe oameni, trebuie mai întâi să poți discerne dacă ceea ce spui este în concordanță cu adevărul și dacă ceea ce faci e principial. Atunci când vei ști cum să îți discerni cuvintele și acțiunile și vei putea să înțelegi problemele și să le rezolvi, vei fi capabil să-i discerni pe oameni. A ști cum să discerni tot felul de oameni, evenimente și lucruri nu este o chestiune ușoară; nu este ceva ce poate fi obținut doar știind să rostești câteva cuvinte și fraze doctrinare. Trebuie să experimentezi multe lucruri și, cel puțin, să ai parte de multe nereușite și eșecuri. Doar atunci vei putea să te cunoști. Începe să practici prin a ajunge să te cunoști și, încet-încet, vei învăța să discerni tot felul de oameni, evenimente și lucruri. Să înveți mai întâi să te înțelegi pe tine, să fii capabil să îți discerni în mod clar comportamentul și firea coruptă, precum și abaterile, stările și neajunsurile și să fii în stare să deslușești esența acestor lucruri – asta înseamnă să ai discernământ. Dacă te poți înțelege pe tine în mod temeinic, vei putea să-i discerni și pe ceilalți; dacă nu poți să-ți înțelegi în mod temeinic problemele, discernământul tău în privința celorlalți nu va fi neapărat corect. Unii oameni pot discerne foarte clar problemele altora, dar nu recunosc că au probleme atunci când fac aceleași greșeli. Care este problema aici? Nu cumva una legată de firea lor? În circumstanțe normale, a-i discerne pe alții este, de fapt, același lucru cu a te înțelege pe tine însuți. Dacă îi poți discerne temeinic pe ceilalți, dar nu reflectezi asupra ta și nu te cunoști, crezând chiar că ești mai puternic decât ceilalți, ești în impas – ai intenții nepotrivite și este o problemă cu firea ta. Unii oameni sunt geniali în a-i discerne pe ceilalți, iar tot ce spun este clar și are sens, dar nu-și pot sesiza propriile probleme. Este adevărat acest lucru? Aceasta este o fațadă, este un lucru înșelător. În realitate, nu este vorba de faptul că acești oameni nu au calibru; ei au discernământ față de ei înșiși, dar nu vorbesc cu sinceritate despre asta. În inima lor, știu ce se întâmplă, dar nu o exprimă în cuvinte. Acest tip de persoană este ipocrită și foarte necinstită; o persoană care spune lucruri false nu este o persoană cinstită, ci o persoană coruptă și înșelătoare, una care spune minciuni. Dacă cineva poate să se judece în mod clar și poate să se analizeze în amănunt și să se destăinuie în folosul celorlalți, aceasta este o persoană care înțelege realmente adevărul, al cărei caracter este integru și onest și care își deschide sufletul într-un mod pur. Aceasta nu este o chestiune simplă; acest tip de persoană poate pune adevărul în practică imediat ce îl înțelege și este cu siguranță o persoană care urmărește adevărul și care Îl bucură pe Dumnezeu. Pentru a pune adevărul în practică imediat ce îl înțelegi, trebuie mai întâi de toate să fii o persoană integră și onestă. Deși toți sunt dispuși să urmărească adevărul, intrarea în adevărul-realitate nu este o chestiune simplă. Cheia este să te concentrezi asupra căutării și a punerii adevărului în practică . Trebuie să meditezi în inima ta la aceste lucruri, în fiecare zi. Indiferent de problemele sau dificultățile pe care le întâmpini, nu renunța la a practica adevărul; trebuie să înveți cum să-l cauți și să reflectezi asupra ta și, în cele din urmă, să practici adevărul. Acesta este cel mai important lucru dintre toate. Trebuie neapărat să nu încerci să îți protejezi interesele, iar dacă le vei pune pe primul loc, nu vei fi capabil să practici adevărul. Uită-te la oamenii oportuniști – care dintre ei poate practica adevărul? Niciunul. Toți cei care practică adevărul sunt cinstiți, iubitori de adevăr și buni la suflet. Toți sunt oameni cu conștiință și rațiune care pot renunța la propriile interese, la vanitate și la mândrie, care se pot lepăda de trup. Aceștia sunt oamenii care pot pune adevărul în practică. Primul lucru pe care trebuie să îl înlături pentru a pune în practică adevărul este propriul egoism și firea ta oportunistă; odată rezolvată această problemă, nu vei mai avea dificultăți majore. Atât timp cât poți să accepți adevărul, să îți cunoști firea coruptă și să cauți adevărul pentru a o înlătura, vei fi capabil să practici adevărul. Dacă nu accepți adevărul, nu vei putea rezolva problema firii tale corupte și, în acest fel, nu vei putea practica adevărul. Cea mai mare dificultate în practicarea adevărului este o fire coruptă, mai ales o fire egoistă, josnică și oportunistă. Atât timp cât problema firii tale corupte este rezolvată, celelalte dificultăți nu îți vor face deloc probleme. Desigur, motivul pentru care unii oameni nu pot practica adevărul este acela că înlăuntrul lor mai există un fel de fire coruptă, și anume firea arogantă și neprihănită de sine. Sunt mereu îngâmfați și cred mereu că opiniile lor sunt corecte, își doresc mereu să facă lucrurile în felul lor – asta e aroganță, neprihănire de sine și incapacitate de a accepta adevărul. Aceasta este cea mai mare dificultate cu care se confruntă acești oameni în practicarea adevărului. Dacă ei pot căuta adevărul pentru a înlătura această dificultate, nu vor avea probleme majore în practicarea adevărului. În ceea ce privește alte probleme, atât timp cât ei pot reflecta asupra lor, își cunosc stările, caută adevărul și găsesc câteva pasaje relevante din cuvântul lui Dumnezeu la care să mediteze și despre care să aibă părtășie, orice problemă poate fi rezolvată cu ușurință. Cei care urmăresc adevărul trebuie să mediteze și să caute adevărul zilnic pentru a-și rezolva problemele, deoarece, în afară de îndeplinirea îndatoririlor pe care le au, în fiecare zi, oamenii pot întâlni mai multe lucruri care au legătură directă cu practicarea adevărului; chiar dacă nu ies din casă sau nu intră în contact cu alte persoane, este posibil ca unele chestiuni legate de practicarea adevărului să fie atinse. De exemplu, modul în care trăiești ziua respectivă, care ar trebui să fie obiectivul principal al vieții tale în acea zi, cum ar trebui să o organizezi, ce îndatoriri ar trebui să îndeplinești, cum ar trebui să cauți adevărul pentru a înlătura dificultățile pe care le întâlnești în datoria ta, ce lucruri corupte există în inima ta la care trebuie să reflectezi, pe care trebuie să le înțelegi și să le înlături – toate aceste lucruri ating aspecte ale adevărului, iar dacă nu cauți adevărul pentru a le rezolva, este posibil să nu-ți poți îndeplini bine datoria în acea zi, iar aceasta nu este, oare, o problemă reală? Dacă toate lucrurile la care te gândești în orele tale libere din fiecare zi au de-a face cu modul prin care să-ți rezolvi firea coruptă, să practici adevărul și să înțelegi adevărurile-principii, vei învăța cum să folosești adevărul pentru a-ți rezolva problemele conform cuvintelor lui Dumnezeu. Astfel, vei dobândi capacitatea de a trăi independent, vei fi pătruns în viață, nu îți va fi foarte dificil să-L urmezi pe Dumnezeu și, treptat, vei pătrunde în adevărul-realitate. Dacă, în inima ta, ești încă obsedat prestigiu și statut, încă preocupat să te fălești și să-i faci pe ceilalți să te admire, atunci nu ești o persoană care urmărește adevărul și mergi pe cale greșită. Ceea ce urmărești nu este adevărul, nici viața, ci lucrurile pe care le iubești, adică reputația, profitul și statutul, caz în care nimic din ceea ce faci nu are legătură cu adevărul, toate sunt considerate drept fapte rele și a face servicii. Dacă, în inima ta, iubești adevărul și întotdeauna tinzi spre acesta, dacă urmărești schimbarea firii și poți ajunge să asculți cu adevărat de Dumnezeu, dacă te poți teme de El și te poți feri de rău și dacă te înfrânezi în tot ceea ce faci și poți accepta cercetarea atentă a lui Dumnezeu, atunci starea ta se va tot îmbunătăți și vei fi o persoană care trăiește înaintea lui Dumnezeu. Oamenii care iubesc adevărul merg pe o cale diferită față de cei care nu iubesc adevărul: oamenii care nu iubesc adevărul se concentrează întotdeauna pe a trăi după filosofiile Satanei, se mulțumesc doar cu manifestări exterioare de bună purtare și pioșenie, dar în inimile lor există încă dorințe și aspirații, iar ei încă urmăresc reputația, profitul și statutul, încă își doresc să fie binecuvântați și să intre în Împărăție – însă pentru că nu urmăresc adevărul și nu s-au lepădat de firile lor corupte, ei trăiesc mereu sub puterea Satanei. Cei care iubesc adevărul îl caută în toate lucrurile, reflectează asupra propriilor persoane și încearcă să se cunoască, se concentrează pe practicarea adevărului și, în inima lor, întotdeauna ascultă de Dumnezeu și se tem de El. Dacă în ei se ivește vreo noțiune sau neînțelegere în ceea ce-L privește, se roagă lui Dumnezeu imediat și caută adevărul pentru a le rezolva. Se concentrează la a-și îndeplini bine îndatoririle, astfel încât voia lui Dumnezeu să fie mulțumită; se luptă pentru adevăr și urmăresc să-L cunoască pe Dumnezeu, ajungând să se teamă de El în inimile lor și să se ferească de toate faptele rele. Aceștia sunt oameni care trăiesc mereu înaintea lui Dumnezeu.

1 februarie 2018