453. Cele trei etape ale lucrării sunt totalitatea lucrării lui Dumnezeu de mântuire a omenirii. Omul trebuie să cunoască lucrarea lui Dumnezeu și firea lui Dumnezeu în lucrarea de mântuire; fără acest fapt, cunoașterea ta despre Dumnezeu nu e altceva decât vorbe goale, nimic mai mult decât pontificarea scaunului. O asemenea cunoaștere nu poate nici convinge, nici cuceri omul; este în contradicție cu realitatea și nu reprezintă adevărul. Poate fi abundentă și plăcută auzului, dar dacă este în dezacord cu firea inerentă a lui Dumnezeu, atunci Dumnezeu nu te va cruța. Nu doar că nu îți va lăuda cunoașterea, dar te va și pedepsi pentru că ai fost un păcătos care L-a blasfemiat. Cuvintele cunoașterii lui Dumnezeu nu se rostesc cu ușurință. Chiar dacă tu poți fi bun de gură și elocvent și cuvintele tale sunt atât de abile încât poți să demonstrezi că negrul este alb și albul este negru, tot ești depășit când e cazul să vorbești despre cunoașterea lui Dumnezeu. Dumnezeu nu este cineva pe care să-L poți judeca cu nechibzuință sau pe care-L poți preamări în treacăt sau denigra cu nonșalanță. Preamărești pe oricine și oricare și totuși te străduiești să cauți cuvintele potrivite ca să descrii harul suprem al lui Dumnezeu – de lucrul acesta ajunge să-și dea seama orice ratat. Chiar dacă există mulți maeștri ai limbajului în stare să-L descrie pe Dumnezeu, exactitatea a ceea ce descriu ei este doar o sutime din adevărul rostit de oamenii care Îi aparțin lui Dumnezeu, oameni care, deși au numai un vocabular limitat, pot să apeleze la o experiență bogată. Astfel se poate vedea că cunoașterea lui Dumnezeu constă în exactitate și practicalitate, și nu în folosirea inteligentă a cuvintelor sau într-un vocabular bogat, și că a omului cunoaștere și cunoașterea lui Dumnezeu nu au absolut nicio legătură. Lecția cunoașterii lui Dumnezeu este mai presus de oricare dintre științele naturale ale omenirii. Este o lecție care poate fi însușită doar de către un număr extrem de mic al celor care caută să-L cunoască pe Dumnezeu și nu poate fi însușită de orice persoană talentată. Așadar, nu trebuie să priviți cunoașterea lui Dumnezeu și urmarea adevărului ca și cum ar fi lucruri care ar putea fi atinse de către un simplu copil. Poate că ai avut succes deplin în viața ta de familie sau în carieră sau în căsnicie, dar, când vine vorba de adevăr și despre lecția cunoașterii lui Dumnezeu, nu ai cu ce te lăuda, și nu ai obținut nimic. Punerea adevărului în practică, se poate spune, este o mare dificultate pentru voi, și cunoașterea lui Dumnezeu este o problemă chiar mai mare. Aceasta este dificultatea voastră și este și dificultatea cu care se confruntă întreaga omenire. Printre cei care au avut unele realizări în cauza cunoașterii lui Dumnezeu nu este aproape niciunul care să se ridice la standardul cerut. Omul nu știe ce înseamnă să-L cunoască pe Dumnezeu sau de ce este necesar să-L cunoască pe Dumnezeu sau ce măsură trebuie să atingă pentru a-L cunoaște Dumnezeu. Acesta este lucrul atât de zăpăcitor pentru omenire și este, pur și simplu, cea mai mare enigmă cu care se confruntă omenirea – nimeni nu este capabil să răspundă la această întrebare, nici nu este cineva dispus să răspundă la această întrebare pentru că, până acum, nimeni din omenire nu a avut vreun succes în studiul acestei lucrări. Poate că atunci când enigma celor trei etape ale lucrării este făcută cunoscută omenirii, va apărea succesiv un grup de oameni talentați care Îl cunosc pe Dumnezeu. Bineînțeles, sper că așa va fi și, mai mult, sunt în procesul derulării acestei lucrări și sper să văd apariția mai multor asemenea oameni talentați în viitorul apropiat. Ei vor deveni acei ce depun mărturie faptului celor trei etape ale lucrării și, desigur, vor fi și primii care vor depune mărturie în favoarea acestor trei etape ale lucrării. Dar nimic nu ar fi mai dureros și mai regretabil decât neapariția unor asemenea oameni talentați în ziua în care lucrarea lui Dumnezeu ajunge la final, sau dacă ar exista numai unul sau doi astfel de oameni care au acceptat personal să fie desăvârșiți de către Dumnezeul întrupat. Totuși, acesta este doar cel mai rău caz. Oricum ar fi situația, încă mai sper că aceia care urmează cu adevărat pot obține această binecuvântare. De la începutul timpurilor, nu a mai existat niciodată o asemenea lucrare; un asemenea demers nu a avut loc niciodată în istoria dezvoltării umane. Dacă poți deveni cu adevărat unul dintre primii din rândul acelora care Îl cunosc pe Dumnezeu, nu ar fi aceasta cea mai mare onoare printre toate ființele create? Ar fi o altă ființă creată din omenire mai apreciată de către Dumnezeu? O asemenea lucrare nu este ușor de obținut, dar în cele din urmă tot va da rezultate. Indiferent de genul sau naționalitatea lor, toți aceia care sunt capabili să obțină cunoașterea lui Dumnezeu vor primi, în cele din urmă, cea mai mare cinstire a lui Dumnezeu și vor fi singurii care posedă autoritatea lui Dumnezeu. Aceasta este lucrarea de astăzi și este, de asemenea, și lucrarea viitorului; este ultima și cea mai măreață lucrare care să fie realizată în 6000 de ani de lucru și este o metodă de lucru care dezvăluie fiecare categorie de oameni. Prin lucrarea de a face omul să-L cunoască pe Dumnezeu sunt dezvăluite diferitele categorii de oameni: cei care Îl cunosc pe Dumnezeu sunt apți să primească binecuvântările lui Dumnezeu și să-I accepte făgăduințele, în timp ce aceia care nu-L cunosc pe Dumnezeu nu sunt apți să primească binecuvântările lui Dumnezeu și să-I accepte făgăduințele. Cei care-L cunosc pe Dumnezeu sunt apropiații Lui și cei care nu Îl cunosc pe Dumnezeu nu pot fi numiți apropiații Lui; apropiații lui Dumnezeu pot primi oricare dintre binecuvântările lui Dumnezeu, dar cei care nu sunt apropiații Lui nu sunt vrednici de niciuna dintre lucrările Lui. Indiferent dacă este vorba de nenorociri, rafinare sau judecată, toate aceste lucruri sunt pentru a-i permite omului să obțină, în final, o cunoaștere a lui Dumnezeu și, astfel, ca omul să I se poată supune lui Dumnezeu. Acesta este singurul efect care va fi obținut până la urmă.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cunoașterea celor trei etape ale lucrării lui Dumnezeu este calea spre a-L cunoaște pe Dumnezeu”

454. Bunurile și ființa lui Dumnezeu, esența lui Dumnezeu, firea lui Dumnezeu – toate au fost făcute cunoscute în cuvintele Lui către omenire. Când trăiește cuvintele lui Dumnezeu, omul va ajunge, în procesul punerii lor în practică, să înțeleagă scopul din spatele cuvintelor pe care le rostește Dumnezeu și să înțeleagă sursa și fundalul cuvintelor lui Dumnezeu și să înțeleagă și să aprecieze efectul predestinat al cuvintelor lui Dumnezeu. Pentru omenire, toate acestea sunt lucruri pe care omul trebuie să le trăiască, să le înțeleagă și să le obțină pentru a avea dobândi adevărul și viața, pentru a înțelege intențiile lui Dumnezeu, pentru a se transforma în firea lui și a putea să se supună suveranității și rânduielilor lui Dumnezeu. În același timp, acel om care trăiește, înțelege și obține aceste lucruri, va dobândi treptat o înțelegere a lui Dumnezeu și, în acel moment, va dobândi și grade diferite de cunoaștere a Lui. Această înțelegere și cunoaștere nu iese din ceva ce omul a imaginat sau alcătuit, ci mai degrabă din ceea ce apreciază, trăiește, simte și confirmă în sine însuși. Numai după aprecierea, trăirea, simțirea și confirmarea acestor lucruri, cunoașterea lui Dumnezeu de către om dobândește conținut; numai cunoașterea pe care o obține omul în acest moment este adevărată, reală și exactă, și acest proces – de a obține înțelegerea și cunoașterea adevărată a lui Dumnezeu apreciind, trăind, simțind și confirmând cuvintele Lui – nu este altceva decât comuniunea adevărată dintre om și Dumnezeu. În mijlocul acestui tip de comuniune, omul ajunge cu adevărat să înțeleagă și să priceapă intențiile lui Dumnezeu, ajunge cu adevărat să înțeleagă și să cunoască posesiunile și ființa lui Dumnezeu, ajunge cu adevărat să înțeleagă și să cunoască esența lui Dumnezeu, ajunge treptat să înțeleagă și să cunoască firea lui Dumnezeu, ajunge la adevărata certitudine și la o definire corectă a faptului că Dumnezeu stăpânește asupra întregii creații și câștigă o influență esențială și o cunoaștere a identității și poziției lui Dumnezeu. În mijlocul acestui fel de comuniune, omul își schimbă, pas cu pas, ideile despre Dumnezeu, pe care nu și-L mai imaginează din senin, ori dând frâu liber suspiciunilor în privința Lui, ori înțelegându-L greșit, ori condamnându-L, ori judecându-L, ori îndoindu-se de El. Astfel, omul va avea mai puține dispute cu Dumnezeu, el va avea mai puține conflicte cu Dumnezeu și vor exista mai puține ocazii în care omul se revoltă împotriva lui Dumnezeu. Dimpotrivă, grija și supunerea omului față de Dumnezeu vor crește mai mult și teama de Dumnezeu va deveni mult mai reală și mai profundă. În mijlocul unei astfel de comuniuni, omul nu numai că va obține măsura adevărului și botezul vieții, ci va obține în același timp și cunoașterea adevărată a lui Dumnezeu. În mijlocul unei astfel de comuniuni, omul nu numai că va fi transformat în firea lui și va primi mântuirea, dar în același timp va acumula și adevărata teamă și adorare a unei ființe create față de Dumnezeu. Având o astfel de comuniune, credința omului în Dumnezeu nu va mai fi o foaie goală de hârtie, sau o promisiune oferită din vârful buzelor, sau o formă de căutare oarbă și idolatrizare; numai cu acest tip de comuniune, viața omului va crește zi de zi spre maturitate și doar acum firea lui se va transforma treptat și credința lui în Dumnezeu va trece, pas cu pas, dintr-o convingere vagă și incertă într-o supunere și îngrijire autentică, în teamă reală și omul va progresa treptat, de asemenea, pe parcursul urmăririi lui Dumnezeu, de la o poziție pasivă la una activă, de la negativ la pozitiv; numai cu acest fel de comuniune va ajunge omul la înțelegerea și priceperea adevărată a lui Dumnezeu, la cunoașterea adevărată a lui Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Prefață”

455. Cunoașterea autorității lui Dumnezeu, a puterii lui Dumnezeu, a propriei identități a lui Dumnezeu și esenței lui Dumnezeu nu poate fi realizată bazându-te pe imaginația ta. Din moment ce nu te poți baza pe imaginație pentru a cunoaște autoritatea lui Dumnezeu, atunci în ce mod poți obține o adevărată cunoaștere a autorității lui Dumnezeu? Modul în care poți face asta este prin a mânca și a bea cuvintele lui Dumnezeu, prin părtășie și prin experimentarea cuvintelor lui Dumnezeu. Astfel, vei avea o experiență treptată și o dovadă a autorității lui Dumnezeu și vei căpăta o înțelegere treptată și o cunoaștere graduală a acesteia. Acesta este singurul mod de a atinge înțelegerea autorității lui Dumnezeu; nu există scurtături. A vă cere să nu vă imaginați nu este același lucru cu a vă face să așteptați pasiv distrugerea sau a vă opri să faceți ceva. Să nu îți folosești creierul pentru a gândi și a-ți imagina înseamnă să nu folosești logica pentru a deduce, să nu folosești cunoașterea pentru a analiza, să nu folosești știința ca bază ci, în loc de asta, să apreciezi, să verifici și să confirmi că Dumnezeul în care crezi tu are autoritate, să confirmi că El stăpânește peste soarta ta și că puterea Lui în toate timpurile dovedește că El este cu adevărat Dumnezeu Însuși, prin cuvintele lui Dumnezeu, prin adevăr, prin tot ce întâlnești în viață. Acesta este singurul mod de a-L cunoaște pe Dumnezeu. Unii spun că își doresc să găsească o cale mai ușoară de a atinge acest țel, dar vă puteți gândi la o asemenea cale? Îți spun eu, nu e nevoie să te gândești: nu există alte căi! Singura cale este să știi și să confirmi în mod conștient și ferm ceea ce Dumnezeu are și este prin fiecare cuvânt pe care El îl exprimă și prin tot ceea ce face El. Aceasta este singura cale de a-L cunoaște pe Dumnezeu. Pentru că ceea ce Dumnezeu are și este și tot ceea ce ține de Dumnezeu nu este fals și gol, ci practic.

– Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Dumnezeu Însuși, Unicul I”

456. Dumnezeu face lucrarea de judecată și mustrare în așa fel încât omul să poată să Îl cunoască, și pentru mărturisirea Lui. Fără judecata Lui asupra firii stricate a omului, omul nu ar putea cunoaște firea Sa cea dreaptă, care nu îngăduie nicio ofensă, și nici nu ar putea omul să-și transforme vechea lui cunoaștere despre Dumnezeu într-una nouă. Pentru mărturisirea Sa și pentru gestionarea Sa, El Își face publică totalitatea, îngăduindu-i astfel omului, prin arătarea Lui publică, să atingă cunoașterea lui Dumnezeu, să-și schimbe firea, și să aducă mărturie răsunătoare pentru Dumnezeu. Schimbarea firii omului se îndeplinește prin diferite tipuri de lucrări ale lui Dumnezeu; fără astfel de schimbări în firea omului, omul nu ar fi în stare să aducă mărturie pentru Dumnezeu și nu ar putea fi în acord cu intențiile lui Dumnezeu. Schimbările din firea omului semnifică faptul că omul a fost eliberat din robia Satanei și de influența întunericului și că a devenit, cu adevărat, un model și un specimen al lucrării lui Dumnezeu, un martor al lui Dumnezeu și cineva care e în acord cu intențiile lui Dumnezeu. Astăzi, Dumnezeul întrupat a venit pe pământ să-Și facă lucrarea și cere ca omul să capete cunoaștere despre El, supunere față de El și să fie mărturie pentru El – omul trebuie să cunoască lucrarea practică și normală a lui Dumnezeu, să se supună tuturor cuvintelor și lucrării Sale, care nu sunt în acord cu noțiunile omului, și să aducă mărturie pentru toată lucrarea pe care o săvârșește El ca să-l mântuiască pe om, cât și pentru toate faptele Lui de cucerire a omului. Cei care aduc mărturie pentru Dumnezeu trebuie să aibă cunoaștere despre Dumnezeu; numai acest fel de mărturie este exactă și practică și numai acest fel de mărturie îl poate face de rușine pe Satana. Dumnezeu îi folosește pe cei care au ajuns să-L cunoască trecând prin judecata, mustrarea și emondarea Sa, ca să aducă mărturie pentru El. El îi folosește pe cei care au fost corupți de Satana ca să aducă mărturie pentru El. Îi folosește pe cei a căror fire s-a schimbat și care au dobândit astfel binecuvântările Sale, pentru a aduce mărturie pentru El. El nu are nevoie ca omul să-L laude cu vorba, și nici nu Îi trebuie laudele și mărturia celor din tagma Satanei, care nu au fost mântuiți de El. Numai cei care-L cunosc pe Dumnezeu sunt potriviți să aducă mărturie pentru El și numai cei a căror fire s-a schimbat sunt potriviți să aducă mărturie pentru El. Dumnezeu nu îi va îngădui omului să-I facă numele de rușine în mod voit.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Numai cei care-L cunosc pe Dumnezeu pot să fie martori pentru El”

457. A ajunge să cunoști esența lui Dumnezeu nu este puțin lucru. Trebuie să înțelegi firea Lui. Astfel vei ajunge să cunoști, treptat și pe nesimțite, esența lui Dumnezeu. După ce vei pătrunde această cunoaștere, te vei pomeni pășind într-o stare mai înaltă și mai frumoasă. În final, vei ajunge să te rușinezi de sufletul tău hidos și, mai mult, vei simți că nu ai unde să te ascunzi de rușinea ta. În acel moment, în comportamentul tău vor exista din ce în ce mai puține lucruri care să ofenseze firea lui Dumnezeu, inima ta se va apropia tot mai mult de cea a lui Dumnezeu și, treptat, în inima ta va crește o iubire pentru El. Acesta este un semn că omenirea intră într-o stare frumoasă. Însă voi încă nu ați atins acea stare. În timp ce toți vă îmbulziți de dragul destinului vostru, cine este interesat să încerce să cunoască esența lui Dumnezeu? Dacă acest lucru va continua, veți încălca fără să vă dați seama decretele administrative, fiindcă veți fi înțeles mult prea puțin din firea lui Dumnezeu. Deci, oare ceea ce faceți voi acum nu pune temelia ofenselor voastre la adresa firii lui Dumnezeu? Faptul că vă cer să înțelegeți firea lui Dumnezeu nu este separat de lucrarea Mea. Fiindcă, dacă încălcați des decretele administrative, care dintre voi va putea să scape de pedeapsă? Nu va fi fost lucrarea Mea atunci în întregime în van? Prin urmare, încă vă cer, pe lângă cercetarea propriului vostru comportament, să fiți atenți la pașii pe care-i veți face. Aceasta este cererea mai înaltă pe care v-o fac și sper ca voi toți să chibzuiți atent asupra ei și să-i acordați considerația voastră cu seriozitate. De va veni o zi când acțiunile voastre vor stârni în Mine o mânie nestăpânită, consecințele vor cădea doar asupra voastră și nu va exista nimeni altcineva care să sufere pedeapsa în locul vostru.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Este extrem de important să înțelegeți firea lui Dumnezeu”

458. Ce înseamnă a-L cunoaște pe Dumnezeu? Înseamnă a fi în stare să-I cunoști bucuria, supărarea, suferința și fericirea, și astfel să-I cunoști firea – asta e ceea ce înseamnă a-L cunoaște cu adevărat pe Dumnezeu. Tu pretinzi că L-ai văzut și, totuși, nu înțelegi bucuria, supărarea, suferința și fericirea Lui și nu-I înțelegi firea. În plus, nu-I înțelegi nici dreptatea, nici milostenia și nici nu știi ce-I place sau ce urăște. Aceasta nu este cunoașterea lui Dumnezeu. Unii oameni sunt capabili să-L urmeze pe Dumnezeu, dar nu cred neapărat cu adevărat în Dumnezeu. A crede cu adevărat în Dumnezeu înseamnă a I te supune Lui. Cei care nu I se supun cu adevărat lui Dumnezeu nu cred cu adevărat în Dumnezeu – în asta constă diferența. Când L-ai urmat pe Dumnezeu vreme de câțiva ani și ai cunoaștere și înțelegere cu privire la Dumnezeu, când ai o oarecare pricepere și înțelegere a intențiilor lui Dumnezeu, când ești conștient de grija lui atentă Dumnezeu de a-l mântui pe om, acela este momentul în care crezi cu adevărat în Dumnezeu, I te supui cu adevărat, Îl iubești cu adevărat și Îl venerezi cu adevărat pe Dumnezeu. Dacă ai credință în Dumnezeu, dar nu urmărești cunoașterea lui Dumnezeu și nu înțelegi intențiile lui Dumnezeu, firea lui Dumnezeu și lucrarea lui Dumnezeu, atunci ești doar un discipol care aleargă de colo-colo pentru Dumnezeu și urmează orice face majoritatea. Aceasta nu poate fi numită supunere adevărată, cu atât mai puțin închinare adevărată. Cum are loc închinarea adevărată? Fără excepție, toți cei care Îl văd pe Dumnezeu și Îl cunosc cu adevărat Îl venerează și se tem de El; toți sunt obligați să îngenuncheze și să I se închine. În prezent, în timp ce Dumnezeu întrupat lucrează, cu cât oamenii Îi înțeleg mai mult firea și ceea ce El are și este, cu atât mai mult vor prețui aceste lucruri și cu atât mai mult se vor teme de El. În general, cu cât oamenii Îl înțeleg mai puțin pe Dumnezeu, cu atât sunt mai nepăsători și, astfel, Îl tratează pe Dumnezeu ca pe un om. Dacă oamenii L-ar cunoaște și L-ar vedea într-adevăr pe Dumnezeu, ar tremura de groază și ar îngenunchea la pământ. „După Mine vine Cel Ce este mai puternic decât mine, Căruia eu nu sunt vrednic să-I duc sandalele!” (Matei 3:11) – de ce a spus Ioan acest lucru? Deși în sinea lui nu avea o cunoaștere foarte profundă despre Dumnezeu, știa că Dumnezeu este copleșitor. Câți oameni sunt în prezent capabili să se teamă de Dumnezeu? Cum pot să se teamă de Dumnezeu dacă nu Îi cunosc firea? Dacă oamenii nici nu cunosc esența lui Hristos și nici nu înțeleg firea lui Dumnezeu, vor fi și mai puțin capabili să se închine cu adevărat lui Dumnezeu practic. Dacă ei văd doar înfățișarea exterioară obișnuită și normală a lui Hristos și totuși nu-I cunosc esența, atunci le este ușor să-L trateze pe Hristos doar ca pe un om obișnuit. Ei pot să adopte o atitudine ireverențioasă față de El și pot să-L înșele, să I se împotrivească, să se răzvrătească împotriva Lui și să-L judece. Pot să fie neprihăniți de sine și să nu-I ia cuvintele în serios; pot chiar să dea naștere noțiunilor, condamnărilor și blasfemiei împotriva lui Dumnezeu. Pentru a rezolva aceste chestiuni, trebuie să cunoaștem esența și divinitatea lui Hristos. Acesta este aspectul principal al cunoașterii de Dumnezeu; este lucrul pe care toți cei care cred în Dumnezeul practic trebuie să-l pătrundă și să-l dobândească.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a

459. Să credem în Dumnezeu și să-L cunoaștem este cu totul firesc și justificat, iar azi – într-o epocă în care Dumnezeu întrupat Își face lucrarea în persoană – este un moment deosebit de bun să Îl cunoaștem pe Dumnezeu. Mulțumirea lui Dumnezeu este un lucru care se obține construind pe temelia înțelegerii intențiilor Sale și, pentru a-I înțelege intențiile, e necesar să Îl cunoaștem puțin pe Dumnezeu. Această cunoaștere a Sa este viziunea pe care trebuie s-o aibă un credincios; este baza credinței omului în Dumnezeu. În lipsa acestei cunoașteri, credința omului în Dumnezeu ar fi vagă și înconjurată de teorii goale. Deși hotărârea unor astfel de oameni este să Îl urmeze pe Dumnezeu, ei nu vor obține nimic. Toți cei care nu dobândesc nimic în acest curent sunt cei care vor fi eliminați – ei sunt toți niște linge-blide. […] Dacă omul nu poate înțelege viziuni, atunci el nu poate înțelege noua lucrare a lui Dumnezeu, iar dacă omul nu se poate supune noii lucrări a lui Dumnezeu, atunci va fi incapabil să înțeleagă intențiile lui Dumnezeu și, astfel, cunoașterea lui despre Dumnezeu nu va însemna nimic. Înainte ca omul să ducă la bun sfârșit cuvântul lui Dumnezeu, el trebuie să cunoască cuvântul lui Dumnezeu, adică trebuie să înțeleagă intențiile lui Dumnezeu; numai așa poate fi împlinit cuvântul lui Dumnezeu, cu acuratețe și potrivit intențiilor Sale. Acesta e un lucru pe care trebuie să-l aibă toți cei care caută adevărul și este și procesul prin care trebuie să treacă oricine încearcă să-L cunoască pe Dumnezeu. Procesul prin care se ajunge la cunoașterea cuvântului lui Dumnezeu este cel prin care se ajunge la cunoașterea lui Dumnezeu și a lucrării Sale. Și, astfel, cunoașterea viziunilor nu se referă numai la cunoașterea umanității Dumnezeului întrupat, ci include și cunoașterea cuvântului și a lucrării lui Dumnezeu. Din cuvântul lui Dumnezeu, oamenii ajung să-I înțeleagă intențiile, iar din lucrarea Sa, ei ajung să cunoască firea lui Dumnezeu și ceea ce este El. Credința în Dumnezeu este primul pas spre a-L cunoaște pe Dumnezeu. Procesul avansării de la această credință inițială în Dumnezeu către cea mai profundă credință în El este procesul ajungerii la cunoașterea lui Dumnezeu și procesul experimentării lucrării Sale. Dacă doar crezi în El de dragul credinței în Dumnezeu și nu pentru a ajunge să-L cunoști, atunci nu există nicio realitate în credința ta, iar aceasta nu poate deveni pură – nu e nicio îndoială aici. Dacă în timpul procesului prin care experimentează lucrarea lui Dumnezeu, omul ajunge treptat să Îl cunoască pe Dumnezeu, atunci firea sa se va schimba încetul cu încetul, iar credința lui va deveni tot mai adevărată. În felul acesta, atunci când omul va avea succes în credința lui în Dumnezeu, Îl va fi câștigat în întregime pe Dumnezeu. Motivul pentru care Dumnezeu a mers atât de departe pentru a Se întrupa a doua oară și a-Și face lucrarea în persoană a fost ca omul să fie în stare să Îl cunoască și să Îl vadă. A-L cunoaște pe Dumnezeu^[a] este țelul care trebuie atins la sfârșitul lucrării lui Dumnezeu; este ultima cerință a lui Dumnezeu de la omenire. El face acest lucru de dragul mărturiei Sale finale; săvârșește această lucrare pentru ca omul să se poată întoarce, în mod definitiv și complet, la El. Omul poate ajunge să-L iubească pe Dumnezeu numai cunoscându-L și, ca să-L iubească pe Dumnezeu, el trebuie să-L cunoască. Indiferent cum cercetează sau ce urmărește să obțină, omul trebuie să poată dobândi cunoașterea de Dumnezeu. Numai în felul acesta omul poate mulțumi inima lui Dumnezeu. Numai cunoscându-L pe Dumnezeu poate omul să aibă o credință adevărată în El și numai cunoscându-L pe Dumnezeu poate el, cu adevărat, să se teamă de El și să I se supună. Cei care nu se tem de Dumnezeu nu vor ajunge niciodată la o supunere și venerare adevărată a lui Dumnezeu. Cunoașterea lui Dumnezeu include cunoașterea firii Lui, înțelegerea intențiilor Lui și cunoașterea a ceea ce este El. Totuși, indiferent ce aspect ajunge omul să cunoască, fiecare dintre acestea îi cere să plătească un preț și necesită voința de a se supune, fără de care nimeni nu va putea să continue să urmeze până la capăt.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Numai cei care-L cunosc pe Dumnezeu pot să fie martori pentru El”

Note de subsol:

a. În textul original „Lucrarea de cunoaștere a lui Dumnezeu”.

460. Efectele lecției despre calea spre a-L cunoaște pe Dumnezeu nu se pot obține într-o zi sau două: omul trebuie să acumuleze experiențe, să treacă prin suferințe și să ajungă la o supunere adevărată. Întâi de toate, începe de la lucrarea și cuvintele lui Dumnezeu. Este absolut necesar să înțelegi ce include cunoașterea lui Dumnezeu, cum să dobândești această cunoaștere și cum să Îl vezi pe Dumnezeu în experiențele tale. Acesta este lucrul pe care toți trebuie să îl facă atunci când încă nu L-au cunoscut pe Dumnezeu. Nimeni nu poate înțelege lucrarea și cuvintele lui Dumnezeu dintr-o dată și nimeni nu poate dobândi cunoașterea întregimii lui Dumnezeu într-un timp scurt. Este un proces necesar al experienței, fără de care nimeni nu ar putea să Îl cunoască pe Dumnezeu sau să Îl urmeze în mod sincer. Cu cât Dumnezeu lucrează mai mult, cu atât omul Îl cunoaște mai mult. Cu cât e mai mare dezacordul dintre lucrarea lui Dumnezeu și noțiunile omului, cu atât se reînnoiește și devine mai profundă cunoașterea Lui de către om. Dacă lucrarea lui Dumnezeu ar rămâne hotărâtă și neschimbătoare pentru totdeauna, atunci omul nu L-ar cunoaște prea mult. De la crearea lumii și până astăzi, voi trebuie să înțelegeți limpede viziunile legate de ce a făcut Dumnezeu în Epoca Legii, ce a făcut El în Epoca Harului și ce face El în timpul Epocii Împărăției. Trebuie să cunoașteți lucrarea lui Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Numai cei care-L cunosc pe Dumnezeu pot să fie martori pentru El”

461. În timpul când L-a urmat pe Isus, Petru și-a format multe păreri despre El și L-a judecat întotdeauna din propria sa perspectivă. Deși Petru avut un anumit grad de înțelegere a Duhului, înțelegerea lui era oarecum nelămurită, de aceea a spus: „Trebuie să Îl urmez pe Cel trimis de Tatăl ceresc. Trebuie să-L recunosc pe Cel ales de Duhul Sfânt”. El nu a înțeles lucrurile pe care le-a făcut Isus și a rămas nelămurit în privința lor. După ce L-a urmat o vreme, Petru a devenit interesat de ceea ce făcea și spunea El, și de Isus Însuși. A ajuns să simtă că Isus inspira atât afecțiune, cât și respect; îi plăcea să se asocieze cu El și să rămână alături de El, iar ascultarea cuvintelor lui Isus îi dădea provizii și ajutor. În timpul în care L-a urmat pe Isus, Petru a observat și a pus la inimă totul despre viața Lui: acțiunile, cuvintele, mișcările și expresiile Lui. A dobândit o înțelegere adâncă a faptului că Isus nu era ca oamenii obișnuiți. Cu toate că înfățișarea Lui omenească era extrem de normală, El era plin de iubire, milă și toleranță față de om. Tot ce făcea sau spunea era de mare ajutor pentru alții și Petru a văzut și a câștigat lucruri pe care nu le mai văzuse, nici avusese înainte de la Isus. El a văzut că, deși Isus nu avea nicio statură impresionată, nicio umanitate neobișnuită, El avea un aer cu adevărat extraordinar și neobișnuit în jurul Lui. Deși Petru nu și-a putut explica pe deplin acest lucru, el a putut vedea că Isus acționa în mod diferit de toți ceilalți, căci lucrurile pe care le făcea erau foarte diferite de cele făcute de oamenii obișnuiți. Din timpul petrecut în contact cu Isus, Petru și-a dat seama și că Dumnezeu avea caracterul diferit de cel al unui om obișnuit. El acționa, mereu, în mod constant și niciodată cu grabă, niciodată nu exagera și nici nu subestima un subiect și Își conducea viața într-un mod ce dezvăluia un caracter care era atât normal, cât și admirabil. În conversație, Isus vorbea simplu și grațios, comunica mereu într-un mod deschis și vesel, dar senin – și niciodată nu Își pierdea demnitatea când Își săvârșea lucrarea. Petru a văzut că Isus era, uneori, taciturn, în vreme ce, alteori, vorbea neîncetat. Era, uneori, atât de fericit, încât apărea întocmai ca un porumbel deopotrivă sprinten și țopăind vioi, iar alteori era atât de trist încât nu vorbea deloc, părând apăsat de durere, ca și când ar fi fost o mamă care îndurase nenumărate greutăți. Câteodată, era plin de mânie, ca un brav soldat atacând ca să ucidă un dușman și, câteodată, chiar semăna cu un leu furios. Uneori râdea; alteori Se ruga și plângea. Indiferent de modul în care acționa Isus, Petru a ajuns să aibă o iubire și un respect fără limite pentru El. Râsul lui Isus îl umplea de fericire, tristețea Lui îl afunda în durere, mânia Lui îl înfricoșa, în timp ce mila, iertarea și cererile stricte pe care le făcea de la oameni îl făceau să ajungă să-L iubească, cu adevărat, pe Isus și să dezvolte o adevărată frică și un dor adevărat față de El. Desigur, abia doar după ce Petru a trăit alături de Isus timp de câțiva ani, a ajuns să-și dea seama treptat de toate acestea.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cum a ajuns Petru să-L cunoască pe Isus”

462. Dacă vrei să-L cunoști pe Dumnezeu, să-L cunoști cu adevărat, să-L înțelegi cu adevărat, atunci nu te limita numai la cele trei etape ale lucrării lui Dumnezeu sau la povestirile despre lucrarea pe care El a făcut-o în trecut. Dacă încerci să-L cunoști în acest fel, atunci Îl limitezi pe Dumnezeu, delimitându-L. Îl vezi pe Dumnezeu ca pe ceva foarte mic. Cum i-ar afecta asta pe oameni? Nu ai fi niciodată capabil să cunoști minunăția și supremația lui Dumnezeu, nici puterea, atotputernicia și anvergura autorității Lui. O asemenea înțelegere ar avea un impact asupra abilității tale de a accepta adevărul că Dumnezeu este Suveranul tuturor lucrurilor, precum și a cunoașterii tale cu privire la adevărata identitate și adevăratul statut al lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, dacă înțelegerea ta asupra lui Dumnezeu are o anvergură limitată, ceea ce poți primi este, de asemenea, limitat. De aceea, trebuie să-ți lărgești anvergura și să-ți dezvolți orizonturile. Ar trebui să cauți să înțelegi totul – anvergura lucrării lui Dumnezeu, gestionarea Lui, stăpânirea Lui și toate lucrurile pe care le stăpânește și gestionează El. Prin aceste lucruri ar trebui să ajungi să înțelegi acțiunile lui Dumnezeu. Cu o astfel de înțelegere, vei ajunge să simți, fără să-ți dai seama, că Dumnezeu stăpânește, gestionează și aprovizionează toate lucrurile între ele și, de asemenea, vei simți cu adevărat că ești o parte și un membru al tuturor lucrurilor. Întrucât Dumnezeu aprovizionează toate lucrurile, și tu accepți stăpânirea și aprovizionarea lui Dumnezeu. Acesta este un fapt pe care nimeni nu îl poate nega.

– Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Dumnezeu Însuși, Unicul VIII”

463. Gradul în care oamenii Îl înțeleg pe Dumnezeu în inimile lor reprezintă totodată mărimea locului pe care El îl are în inimile lor. Cu cât e mai mare gradul în care oamenii Îl înțeleg pe Dumnezeu în inimile lor, cu atât e mai măreț Dumnezeu în inimile lor. Dacă Dumnezeul pe care tu Îl cunoști e vag și fără conținut, atunci Dumnezeul în care crezi este la fel. Dumnezeul pe care tu Îl cunoști este limitat doar la sfera vieții tale personale și nu are nicio legătură cu adevăratul Dumnezeu Însuși. Așadar, să cunoști faptele practice ale lui Dumnezeu, să cunoști caracterul Lui practic și atotputernicia Sa, să cunoști adevărata identitate a lui Dumnezeu Însuși, să cunoști ceea ce are El și ceea ce este, să știi acțiunile pe care le-a manifestat El în toate lucrurile creației Sale – aceste lucruri sunt extrem de importante pentru fiecare persoană care urmărește să-L cunoască pe Dumnezeu. Ele stabilesc direct dacă oamenii pot să intre în adevărul-realitate. Dacă tu îți limitezi înțelegerea lui Dumnezeu doar la cuvinte, dacă o limitezi doar la măruntele tale trăiri, la harul lui Dumnezeu pe care îl însumezi sau la măruntele tale mărturii despre Dumnezeu, atunci spun că Dumnezeu în care crezi tu cu siguranță nu este Dumnezeu adevărat Însuși. Nu doar atât, ci se poate spune că Dumnezeul în care crezi este unul imaginar, nu Dumnezeu Cel adevărat. Asta fiindcă Dumnezeul adevărat este Cel care stăpânește peste toate, Cel care pășește printre toate, Cel care le gestionează pe toate. El este Cel care ține în mâinile Sale soarta întregii omeniri și a tuturor lucrurilor. Lucrarea și faptele acestui Dumnezeu despre care vorbesc nu se limitează doar la o mână de oameni. Adică, nu se limitează doar la cei care Îl urmează în prezent. Faptele Lui sunt manifestate în toate lucrurile, în supraviețuirea tuturor lucrurilor și în legile schimbării tuturor lucrurilor. Dacă nu poți să vezi sau să recunoști faptele lui Dumnezeu în toate lucrurile creației Sale, atunci nu poți să fii martor pentru niciuna dintre faptele Sale. Dacă nu poți să fii martor pentru Dumnezeu, dacă tu continui să vorbești despre acest mărunt și așa-zis „Dumnezeu” pe care tu Îl cunoști, despre acel Dumnezeu care e limitat la ideile tale și care există doar în limitele înguste ale minții tale, dacă tu continui să vorbești despre acel fel de Dumnezeu, atunci Dumnezeu nu îți va lăuda niciodată credința. Când ești martor pentru Dumnezeu, dacă faci asta doar cu referire la modul în care te bucuri de harul lui Dumnezeu, felul în care accepți disciplina și certarea Lui și modul în care te bucuri de binecuvântările Lui atunci când ești martor pentru El, atunci toate acestea nu sunt nici pe departe suficiente și nici pe-aproape de a-L mulțumi. Dacă vrei să fii martor pentru Dumnezeu într-un mod care să fie în conformitate cu intențiile Sale, să fii martor pentru adevăratul Dumnezeu Însuși, atunci trebuie să afli ceea ce are Dumnezeu și ceea ce este din faptele Lui. Trebuie să remarci autoritatea lui Dumnezeu în faptul că El controlează totul, să vezi adevărul modului în care El susține întreaga omenire. Dacă recunoști doar că subzistența și necesitățile din viața ta vin de la Dumnezeu, dar nu reușești să vezi adevărul conform căruia El susține întreaga omenire prin toate lucrurile create de El, că El conduce întreaga omenire prin stăpânirea Lui asupra tuturor lucrurilor, atunci nu vei putea niciodată să fii martor pentru Dumnezeu. Cu ce scop vă spun Eu toate acestea? Pentru ca voi să luați toate acestea în serios, pentru ca voi să nu credeți în mod eronat că aceste subiecte despre care am discutat sunt irelevante pentru intrarea voastră în viață și pentru ca voi să nu considerați aceste subiecte ca fiind doar un fel de cunoștințe sau de doctrine. Dacă ascultați ceea ce vă spun cu acest gen de atitudine, nu veți câștiga nimic. Veți pierde această minunată oportunitate de a-L cunoaște pe Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Dumnezeu Însuși, Unicul IX”

464. Deși omul ar putea să-și aprofundeze cercetarea despre știință și legile care guvernează toate lucrurile, acea cercetare are o arie limitată, în vreme ce Dumnezeu controlează totul, control care, pentru om, este unul infinit. Un om și-ar putea petrece întreaga viață cercetând cea mai mică faptă a lui Dumnezeu, fără a obține vreun rezultat real. De aceea, dacă folosești doar cunoașterea și ceea ce ai învățat ca să-L studiezi pe Dumnezeu, nu vei fi niciodată capabil să-L cunoști pe Dumnezeu sau să-L înțelegi. Dar dacă alegi calea de a căuta adevărul și de a-L căuta pe Dumnezeu, și Îl privești pe Dumnezeu din perspectiva celui care ajunge să-L cunoască, atunci, într-o zi, vei recunoaște că acțiunile și înțelepciunea lui Dumnezeu sunt pretutindeni, și vei mai ști de ce este Dumnezeu numit Suveranul tuturor lucrurilor și sursa vieții tuturor lucrurilor. Cu cât dobândești mai mult o astfel de cunoaștere, cu atât vei înțelege de ce Dumnezeu este numit Suveranul tuturor lucrurilor. Toate lucrurile și totul, inclusiv tu, primesc constant ciclul neîntrerupt al aprovizionării lui Dumnezeu. De asemenea, vei fi în stare să simți clar că în această lume și în această omenire nu există nimeni în afară de Dumnezeu care ar putea să aibă abilitatea și esența cu care El stăpânește, gestionează și menține existența tuturor lucrurilor. Când vei ajunge la o asemenea înțelegere, vei recunoaște cu adevărat că Dumnezeu este Dumnezeul tău. Când vei ajunge la acest punct, Îl vei fi acceptat cu adevărat pe Dumnezeu și Îi vei fi permis să fie Dumnezeul tău și Suveranul tău. Când vei dobândi o asemenea înțelegere și când viața ta va ajunge într-un asemenea punct, Dumnezeu nu te va mai pune la încercare și judeca, nici nu-ți va mai cere nimic, pentru că Îl vei înțelege pe Dumnezeu, Îi vei cunoaște inima și Îl vei accepta cu adevărat pe Dumnezeu în inima ta.

– Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Dumnezeu Însuși, Unicul VIII”

465. Oamenii spun deseori că nu este un lucru ușor să-L cunoști pe Dumnezeu. Eu, însă, spun că a-L cunoaște pe Dumnezeu nu este deloc o chestiune dificilă, căci Dumnezeu Își arată frecvent faptele pentru ca omul să le vadă. Dumnezeu nu a întrerupt niciodată dialogul Său cu omenirea și nu S-a deghizat niciodată față de om, nici nu S-a ascuns. Gândurile, ideile, cuvintele și faptele Sale sunt toate dezvăluite omenirii. Așadar, atât timp cât omul dorește să-L cunoască pe Dumnezeu, el poate ajunge să-L înțeleagă și să-L cunoască prin tot felul de mijloace și metode. Motivul pentru care omul crede orbește că Dumnezeu l-a evitat în mod intenționat, că Dumnezeu S-a ascuns intenționat de omenire, că nu are de gând să-i permită omului să-L înțeleagă și să-L cunoască, este că el nu știe cine este Dumnezeu, nici nu dorește să-L înțeleagă. Chiar mai mult, el nu se preocupă de gândurile, cuvintele sau faptele Creatorului… Sincer vorbind, dacă o persoană își folosește timpul liber doar ca să înțeleagă și să se concentreze pe cuvintele sau faptele Creatorului și dacă acordă măcar un pic de atenție gândurilor Creatorului și vocii din inima Sa, nu îi va fi dificil să realizeze că gândurile, cuvintele și faptele Creatorului sunt deschise și transparente. La fel, nu va fi nevoie de mult efort pentru a realiza că El este printre oameni tot timpul, că poartă mereu conversații cu oamenii și cu toate lucrurile și împlinește fapte noi în fiecare zi. Esența și firea Lui sunt exprimate în dialogul Său cu omul; gândurile și ideile Sale sunt dezvăluite complet în faptele Sale; El însoțește și observă omenirea întotdeauna. El Își folosește cuvintele tăcute pentru a spune în tăcere tuturor lucrurilor și omenirii: „Eu sunt în ceruri și sunt în mijlocul tuturor lucrurilor. Stau de veghe; aștept; sunt alături de tine…” Mâinile Sale sunt calde și puternice; pașii Săi sunt ușori; vocea Sa este blândă și grațioasă; silueta Sa trece și se întoarce, cuprinzând întreaga omenire; înfățișarea Sa este frumoasă și blândă. El nu a plecat niciodată, nu a dispărut niciodată. Zi și noapte, El este tovarășul constant al omenirii, ce nu pleacă nicicând de lângă ea.

– Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Dumnezeu Însuși, Unicul II”

466. Când oamenii nu-L înțeleg pe Dumnezeu și nu Îi cunosc firea, inimile lor nu se pot deschide niciodată cu adevărat față de El. Odată ce L-au înțeles pe Dumnezeu, ei vor avea interesul și credința de a empatiza cu inima Lui și de a o savura. Când vei empatiza cu inima lui Dumnezeu și o vei savura, inima ta se va deschide treptat, puțin câte puțin, față de El. Când inima ta se va deschide față de El, vei simți cât de rușinoase și demne de dispreț sunt încercările tale de a încheia tranzacții cu Dumnezeu, cerințele tale față de El și propriile tale dorințe extravagante. Când inima ta se va deschide cu adevărat față de Dumnezeu, vei vedea că inima Sa este o lume infinită și, în același timp, vei intra într-un tărâm pe care nu l-ai mai experimentat înainte. În acest tărâm nu există viclenie, nu există amăgeală, nu există întuneric și nu există rău. Există doar sinceritate și loialitate; doar lumină și echitate; doar dreptate și bunătate. Acest tărâm este plin de iubire și grijă, plin de milă și toleranță și prin acest lucru simți fericirea și bucuria de a fi viu. Aceste lucruri sunt ceea ce Dumnezeu îți va dezvălui când îți vei deschide inima față de El. Această lume infinită este plină de înțelepciunea și atotputernicia lui Dumnezeu; este, de asemenea, plină de iubirea și autoritatea Lui. Aici, poți vedea fiecare aspect a ceea ce Dumnezeu are și este, ce Îi aduce bucurie, de ce se îngrijorează și de ce devine trist, de ce devine furios… Asta poate să vadă fiecare persoană care își deschide inima și Îi permite lui Dumnezeu să intre. Dumnezeu poate veni în inima ta doar dacă o deschizi față de El. Poți vedea ceea ce Dumnezeu are și este și poți vedea intențiile Lui pentru tine doar dacă a venit în inima ta. În acel moment, vei descoperi că totul la Dumnezeu este foarte valoros, că ceea ce El are și este reprezintă un lucru atât de demn de prețuire. În comparație cu acel lucru, oamenii, evenimentele și lucrurile din jurul tău și chiar persoanele tale dragi, partenerul tău și lucrurile pe care le iubești sunt atât de nedemne de a fi menționate, atât de mici, de modeste pentru tine! Vei simți că niciun obiect material nu va mai putea vreodată să te atragă sau să te convingă să plătești vreun preț pentru el. În smerenia lui Dumnezeu, vei vedea măreția și supremația Sa. Chiar mai mult, într-o faptă de-a lui Dumnezeu pe care înainte o considerai destul de mică, vei vedea înțelepciunea Lui infinită și toleranța Sa, precum și răbdarea, îngăduința și înțelegerea pe care El ți le arată. În tine, asta va da naștere unei adorații față de El. În acea zi, vei simți că omenirea trăiește într-o lume foarte murdară și că, fie că e vorba despre oamenii care îți sunt alături sau despre lucrurile care se petrec în preajma ta, sau chiar despre cei pe care îi iubești și de iubirea lor pentru tine și de așa-zisa lor protecție sau grijă pentru tine, toate acestea nici măcar nu merită menționate – doar Dumnezeu este comoara ta cea mai iubită și cea mai prețioasă. Când va veni acea zi, cred că vor exista unii care vor spune: iubirea lui Dumnezeu este foarte mare și esența Sa este foarte sfântă – în Dumnezeu, nu există înșelăciune, rău, invidie sau discordie, ci doar dreptate și autenticitate; oamenii ar trebui să tânjească la tot ceea ce are și este Dumnezeu, iar aceștia ar trebui să și urmărească acest lucru și să aspire la el. Pe ce bază este construită abilitatea omenirii de a realiza acest lucru? Este construită pe baza înțelegerii lor a firii lui Dumnezeu și a înțelegerii esenței Lui. Așadar, înțelegerea firii lui Dumnezeu și a ceea ce El are și este, reprezintă o lecție pe tot parcursul vieții pentru fiecare persoană; este un scop de-o viață urmărit de fiecare persoană care se străduiește să-și schimbe firea și să-L cunoască pe Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Lucrarea lui Dumnezeu, firea lui Dumnezeu și Dumnezeu Însuși III”

467. Dumnezeu Însuși este Dumnezeu Însuși. El nu va deveni niciodată o ființă creată și, chiar dacă devine un membru al ființelor create, esența și firea Sa inerentă nu se vor schimba. De aceea, a-L cunoaște pe Dumnezeu nu este precum cunoașterea unui obiect; a-L cunoaște pe Dumnezeu nu înseamnă a diseca un lucru, nici nu este precum înțelegerea unei persoane. Dacă omul își folosește conceptul sau metoda de a cunoaște un obiect sau de a înțelege o persoană pentru a-L cunoaște pe Dumnezeu, atunci nu va putea niciodată să obțină cunoaștere despre Dumnezeu. A-L cunoaște pe Dumnezeu nu se bazează pe experiență sau imaginație și, de aceea, nu trebuie niciodată să-ți impui experiența sau imaginația asupra Lui; indiferent de cât de bogate pot fi experiența și imaginația ta, acestea sunt tot limitate. Mai mult, imaginația ta nu corespunde cu faptele și cu atât mai puțin cu adevărul și este incompatibilă cu adevărata fire și esență ale lui Dumnezeu. Nu vei reuși niciodată dacă te bazezi pe imaginația ta pentru a înțelege esența lui Dumnezeu. Singura cale este aceasta: acceptă tot ceea ce vine de la Dumnezeu, apoi experimentează și înțelege treptat acest lucru. Va exista o zi când Dumnezeu te va lumina să înțelegi și să-L cunoști cu adevărat datorită cooperării tale și datorită foamei și setei tale de adevăr.

– Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Dumnezeu Însuși, Unicul II”

468. „A se teme de Dumnezeu și a se feri de rău” și cunoașterea lui Dumnezeu sunt legate în mod indivizibil de o mulțime de fire, iar legătura dintre ele este evidentă. Dacă îți dorești să ajungi să te ferești de rău, trebuie mai întâi să ai teamă reală față de Dumnezeu; dacă îți dorești să ajungi la o teamă reală față de Dumnezeu, trebuie să ai mai întâi cunoaștere reală a lui Dumnezeu; dacă îți dorești să ajungi la cunoașterea lui Dumnezeu, trebuie să experimentezi mai întâi cuvintele lui Dumnezeu, să intri în realitatea cuvintelor lui Dumnezeu, să experimentezi certarea și disciplina lui Dumnezeu, mustrarea și judecata Lui; dacă îți dorești să experimentezi cuvintele lui Dumnezeu, trebuie să te întâlnești întâi față în față cu cuvintele lui Dumnezeu, să ajungi față în față cu Dumnezeu și să-L rogi pe Dumnezeu să pregătească oameni, evenimente și lucruri, precum și toate tipurile de medii, astfel încât să poți avea oportunități de a experimenta cuvintele Sale; dacă îți dorești să te întâlnești față în față cu Dumnezeu și cu cuvintele lui Dumnezeu, trebuie mai întâi să ai o inimă simplă și cinstită, o atitudine de acceptare a adevărului, hotărârea de a suporta suferința, determinarea și curajul de a te feri de rău și aspirația de a deveni o ființă creată autentică… În acest fel, mergând înainte pas cu pas, te vei apropia tot mai mult de Dumnezeu, inima ta va deveni tot mai curată iar viața ta și valoarea de a fi în viață vor deveni tot mai pline de sens și vor străluci tot mai puternic pe măsură ce ajungi să-L cunoști pe Dumnezeu. Până când, într-o bună zi, vei simți că Creatorul nu mai este o enigmă, că Creatorul nu a fost niciodată ascuns de tine, că Creatorul nu Și-a ascuns niciodată fața de tine, că Creatorul nu este departe de tine, că Creatorul nu mai este Cel după care poți doar să tânjești zi și noapte, dar pe care nu-L poți percepe cu simțurile tale, că El este într-adevăr și cu adevărat paza care îți este alături și că Îți oferă viața și îți controlează destinul. Vei simți că El nu se află la orizontul îndepărtat, nici nu S-a ascuns sus în nori, că El este chiar lângă tine, fiind suveran peste toate ale tale și că El este tot ceea ce ai și El este singurul și unicul tău. Un astfel de Dumnezeu îți permite să-L iubești și să-L adori din inimă, să te simți atașat de El, să fii aproape de El, să-L admiri, să te temi că-L pierzi și să nu fii dispus să mai renunți la El, să te mai răzvrătești împotriva Lui, ori să-L mai eviți ori să-L ții la distanță. Tot ce vrei tu e să ții cont de El, îți dorești doar să I te supui, să răsplătești tot ce-ți dă El și să te predai stăpânirii Lui. Nu mai refuzi să fii ghidat, să fii aprovizionat, supravegheat și protejat de El, nu te mai împotrivești suveranității și rânduielilor pe care le are în privința ta. Îți dorești doar să-L urmezi, să-L însoțești; îți dorești doar să-L accepți ca pe singura și unica ta viață, să-L accepți ca pe singurul și unicul tău Domn, singurul și unicul tău Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Prefață”