Aplicația Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

Ascultați glasul lui Dumnezeu și întâmpinați întoarcerea Domnului Isus!

Îi rugăm pe toți cei care caută adevărul să ne contacteze.

Cuvinte clasice de la Hristos al zilelor de pe urmă

Culori individuale

Teme

Font

Dimensiunea fontului

Spațiu între linii

Lățimea paginii

0 rezultat(e) de căutare

Nu s-a găsit niciun rezultat

XI Cuvinte clasice privind intrarea în realitatea adevărului

(XII) Cuvinte despre a-L cunoaște pe Dumnezeu

149. Credința în Dumnezeu este primul pas spre a-L cunoaște pe Dumnezeu. Procesul avansării de la această credință inițială în Dumnezeu către cea mai profundă credință în El este procesul ajungerii la cunoașterea lui Dumnezeu și procesul experimentării lucrării lui Dumnezeu. Dacă doar crezi în Dumnezeu de dragul credinței în Dumnezeu și nu pentru a ajunge să-L cunoști, atunci nu există nicio realitate în credința ta, iar credința ta nu poate deveni pură – nu e nicio îndoială aici. Dacă în timpul procesului prin care experimentează lucrarea lui Dumnezeu, omul ajunge, treptat, să Îl cunoască pe Dumnezeu, atunci firea sa se va schimba încetul cu încetul, iar credința lui va deveni tot mai adevărată. În felul acesta, atunci când omul va avea succes în credința lui în Dumnezeu, el Îl va fi câștigat în întregime pe Dumnezeu. Motivul pentru care Dumnezeu a mers atât de departe pentru a Se întrupa a doua oară și a-Și face lucrarea în persoană a fost ca omul să fie în stare să Îl cunoască și să Îl vadă. Cunoașterea lui Dumnezeu[a] este efectul final de atins la sfârșitul lucrării lui Dumnezeu; este ultima cerință a lui Dumnezeu de la omenire. Motivul pentru care face aceasta este de dragul mărturiei Sale finale; El face această lucrare pentru ca omul să se poată întoarce, în mod definitiv și complet, la El. Omul poate ajunge să-L iubească pe Dumnezeu numai cunoscându-L și, ca să-L iubească pe Dumnezeu, el trebuie să-L cunoască pe Dumnezeu. Indiferent de cum caută sau ce urmărește să obțină, omul trebuie să poată dobândi cunoașterea lui Dumnezeu. Numai în felul acesta poate mulțumi omul inima lui Dumnezeu. Numai cunoscându-L pe Dumnezeu poate omul să aibă o credință adevărată în Dumnezeu și numai cunoscându-L pe Dumnezeu poate el, cu adevărat, să Îl venereze și să Îl asculte pe Dumnezeu. Cei care nu-L cunosc pe Dumnezeu nu vor ajunge niciodată la o ascultare și venerare adevărată a lui Dumnezeu. Cunoașterea lui Dumnezeu include cunoașterea firii Lui, înțelegerea voii Lui și cunoașterea a ceea ce este El. Totuși, indiferent care aspect ajunge să-l cunoască, fiecare îi cere omului să plătească un preț și necesită voința de a se supune, fără de care nimeni nu va putea să continue să urmeze până la capăt.

Fragment din „Numai cei care-L cunosc pe Dumnezeu pot să fie martori pentru El” în Cuvântul Se arată în trup

150. Ce ar trebui să știi despre Dumnezeul practic? Duhul, Persoana și Cuvântul, împreună formează pe Dumnezeul practic Însuși și aceasta este adevărata semnificație a Însuși Dumnezeului practic. Dacă doar cunoști Persoana, dacă Îi cunoști obiceiurile și personalitatea, dar nu cunoști lucrarea Duhului sau ceea ce Duhul face în trup și dacă acorzi atenție numai Duhului și Cuvântului și te rogi numai înaintea Duhului, fără să cunoști lucrarea Duhului lui Dumnezeu în Dumnezeul practic, atunci acest lucru dovedește că nu cunoști Dumnezeul practic. Cunoașterea Dumnezeului practic include cunoașterea și trăirea cuvintelor Lui și înțelegerea regulilor și principiilor lucrării Duhului Sfânt și modul în care Duhul lui Dumnezeu lucrează în trup. Deci, include și cunoașterea faptului că fiecare acțiune a lui Dumnezeu în trup este guvernată de Duh, iar cuvintele pe care le rostește sunt exprimarea directă a Duhului. Astfel, dacă vrei să cunoști pe Dumnezeul practic, trebuie să știi mai întâi cum lucrează Dumnezeu în umanitate și în divinitate; acest lucru, la rândul său, se referă la exprimările Duhului, în care toți oamenii se implică.

Fragment din „Ar trebui să știi că Dumnezeul practic este Dumnezeu Însuși” în Cuvântul Se arată în trup

151. Bunurile și ființa lui Dumnezeu, esența lui Dumnezeu, firea lui Dumnezeu – toate au fost făcute cunoscute în cuvintele Lui către omenire. Când trăiește cuvintele lui Dumnezeu, omul va ajunge, în procesul îndeplinirii lor să înțeleagă scopul din spatele cuvintelor pe care le rostește Dumnezeu și să înțeleagă izvorul și fundalul cuvintelor lui Dumnezeu și să înțeleagă și să aprecieze efectul predestinat al cuvintelor lui Dumnezeu. Pentru omenire, toate acestea sunt lucruri pe care omul trebuie să le trăiască, să le înțeleagă și să le acceseze pentru a avea acces la adevăr și la viață, pentru a înțelege intențiile lui Dumnezeu, pentru a se transforma în firea lui și a putea să asculte de suveranitatea și aranjamentele lui Dumnezeu. În același timp, acel om care trăiește, înțelege și accesează aceste lucruri, va dobândi treptat o înțelegere a lui Dumnezeu și, în acel moment, va dobândi și grade diferite de cunoaștere a Lui. Această înțelegere și cunoaștere nu iese din ceva ce omul a imaginat sau alcătuit, ci mai degrabă din ceea ce apreciază, trăiește, simte și coroborează în sine însuși. Numai după aprecierea, trăirea, simțirea și coroborarea acestor lucruri, cunoașterea lui Dumnezeu de către om dobândește conținut, numai cunoașterea pe care o obține în acest moment este adevărată, reală și exactă, și acest proces – de a obține înțelegerea și cunoașterea adevărată a lui Dumnezeu apreciind, trăind, simțind și coroborând cuvintele Lui – nu este altceva decât comuniunea adevărată dintre om și Dumnezeu. În mijlocul acestui tip de comuniune, omul ajunge cu adevărat să înțeleagă și să priceapă intențiile lui Dumnezeu, ajunge cu adevărat să înțeleagă și să cunoască posesiunile și ființa lui Dumnezeu, ajunge cu adevărat să înțeleagă și să cunoască esența lui Dumnezeu, ajunge treptat să înțeleagă și să cunoască firea lui Dumnezeu, ajunge la adevărata certitudine și la o definire corectă a faptului că Dumnezeu stăpânește asupra întregii creații și câștigă o influență substanțială și o cunoaștere a identității și poziției lui Dumnezeu. În mijlocul acestui fel de comuniune, omul își schimbă, pas cu pas, ideile despre Dumnezeu, pe care nu și-L mai imaginează din senin, ori dând frâu liber suspiciunilor în privința Lui, ori înțelegându-L greșit, ori condamnându-L, ori judecându-L, ori îndoindu-se de El. În consecință, omul va avea mai puține dezbateri cu Dumnezeu, el va avea mai puține conflicte cu Dumnezeu și vor exista mai puține ocazii în care el se revoltă împotriva lui Dumnezeu. Dimpotrivă, grija și ascultarea omului față de Dumnezeu vor crește mai mult și respectul față de Dumnezeu va deveni mult mai real și mult mai profund. În mijlocul acestui fel de comuniune, omul nu numai că va obține măsura adevărului și botezul vieții, ci va obține în același timp și cunoașterea adevărată a lui Dumnezeu. În mijlocul acestui fel de comuniune, omul nu numai că va fi transformat în firea lui și va primi mântuirea, dar în același timp va acumula și adevărata venerație și adorare a unei ființe create față de Dumnezeu. Având o astfel de comuniune, credința omului în Dumnezeu nu va mai fi o foaie goală de hârtie, sau o promisiune oferită din vârful buzelor, sau o formă de căutare oarbă și idolatrizare; numai cu acest tip de comuniune, viața omului va crește zi de zi spre maturitate și doar acum firea lui se va transforma treptat și credința lui în Dumnezeu va trece, pas cu pas, dintr-o convingere vagă și incertă într-o ascultare și îngrijire autentică, în venerație reală și omul va progresa treptat, de asemenea, în căutarea lui Dumnezeu, de la o poziție pasivă la una activă, de la cel asupra căruia se acționează la cel care ia măsuri pozitive; numai cu acest fel de comuniune va ajunge omul la înțelegerea și priceperea adevărată a lui Dumnezeu, la cunoașterea adevărată a lui Dumnezeu.

Fragment din „Cunoașterea lui Dumnezeu este calea de a te teme de Dumnezeu și de a evita răul” în Cuvântul Se arată în trup

152. În timpul când L-a urmat pe Isus, Petru a avut multe păreri despre El și L-a judecat întotdeauna din propria sa perspectivă. Deși a avut un anumit grad de înțelegere a Duhului, Petru nu a fost foarte luminat, de aceea și cuvintele lui, când a spus: „Trebuie să Îl urmez pe Cel trimis de Tatăl ceresc. Trebuie să-L recunosc pe Cel ales de Duhul Sfânt”. El nu a înțeles lucrurile pe care le-a făcut Isus și nu a primit nicio luminare. După ce L-a urmat o vreme, a devenit interesat de ceea ce făcea și spunea El, și de Isus Însuși. A ajuns să simtă că Isus inspira atât afecțiune, cât și respect; îi plăcea să se asocieze cu El și să rămână alături de El, iar ascultarea cuvintelor lui Isus îi dădea provizii și ajutor. De-a lungul timpului când L-a urmat pe Isus, Petru a observat și a pus la inimă totul despre viața Lui: acțiunile, cuvintele, mișcările și expresiile Lui. A dobândit o înțelegere adâncă a faptului că Isus nu era ca oamenii obișnuiți. Cu toate că înfățișarea Lui omenească era extrem de obișnuită, El era plin de iubire, compasiune și toleranță față de om. Tot ce făcea sau spunea era de mare ajutor pentru alții și, alături de El, Petru a văzut și a învățat lucruri pe care nu le mai văzuse sau avusese înainte. El a văzut că, deși Isus nu avea nicio statură impresionată, nicio umanitate neobișnuită, El avea un aer cu adevărat extraordinar și neobișnuit în jurul Lui. Deși Petru nu și-a putut explica pe deplin acest lucru, el a putut vedea că Isus acționa în mod diferit de toți ceilalți, pentru că El făcea lucruri extrem de diferite de cele făcute de omul obișnuit. Din timpul petrecut în contact cu Isus, Petru și-a dat seama și că Dumnezeu avea caracterul diferit de cel al unui om obișnuit. El acționa, mereu, în mod constant și niciodată cu grabă, niciodată nu exagera și nici nu subestima un subiect și Își conducea viața într-un mod care era atât normal, cât și admirabil. În conversație, Isus era elegant și grațios, deschis și vesel, dar senin, și nu Și-a pierdut niciodată demnitatea în executarea lucrării Lui. Petru a văzut că Isus era, uneori, taciturn, dar, alteori, vorbea neîncetat. Era, uneori, atât de fericit, încât devenea sprinten și plin de viață ca un porumbel, dar, uneori, se întrista atât, încât nu vorbea deloc, ca și cum ar fi fost o mamă bătută de vreme. Câteodată, era plin de mânie, ca un brav soldat atacând ca să ucidă dușmani și, uneori, chiar ca un leu furios. Uneori râdea; alteori Se ruga și plângea. Indiferent de modul în care acționa Isus, Petru a ajuns să aibă o iubire și un respect fără limite pentru El. Râsul lui Isus îl umplea de fericire, tristețea Lui îl afunda în durere, mânia Lui îl înfricoșa, în timp ce mila, iertarea și strictețea Lui îl făceau să ajungă să-L iubească, cu adevărat, pe Isus, dezvoltând o adevărată venerație și dor adevărat față de El. Desigur, doar treptat a ajuns Petru să înțeleagă toate aceste lucruri, odată ce trăise alături de Isus vreme de câțiva ani.

Fragment din „Cum a ajuns Petru să-L cunoască pe Isus” în Cuvântul Se arată în trup

153. Petru L-a urmat pe Isus un număr de ani și a văzut la Isus multe lucruri pe care oamenii nu le au. După ce L-a urmat timp de un an, a fost ales de Isus drept cap al celor doisprezece ucenici. (Desigur, aceasta a fost o chestiune a inimii lui Isus, iar oamenii au fost complet incapabili de a o vedea). Fiecare mișcare a lui Isus îi era ca un exemplu în viață, iar predicile lui Isus erau, în mod deosebit, gravate în inima lui. Era foarte atent cu Isus și foarte dedicat Lui și nu s-a plâns niciodată de Isus. Iată de ce a devenit tovarășul credincios al lui Isus, oriunde mergea El. Petru a observat învățăturile lui Isus, cuvintele Lui blânde și ceea ce mânca și îmbrăca, viața Lui cotidiană și călătoriile Lui. A urmat exemplul lui Isus în toate privințele. El nu a fost neprihănit de sine, ci s-a lepădat de toate lucrurile sale anterioare depășite și a urmat exemplul lui Isus cu vorba și cu fapta. Atunci a fost când a simțit că cerurile și pământul și toate lucrurile erau în mâinile Celui Atotputernic și, pentru acest motiv, el nu a avut propria sa opțiune, ci a hotărât că Isus avea să acționeze ca exemplu al său în toate. A putut vedea din viața Lui că Isus nu era neprihănit de sine în ceea ce făcea, nici nu Se lăuda pe Sine, dar, în schimb, îi mișca pe oameni cu iubire. În diferite situații, Petru a putut vedea ce era Isus. De aceea, totul în Isus a devenit obiectul după care Petru s-a modelat pe sine. În experiențele sale, el a simțit frumusețea lui Isus din ce în ce mai mult. El a spus ceva de genul: „L-am căutat pe Cel Atotputernic în univers și am văzut minunățiile cerurilor și ale pământului și ale tuturor lucrurilor și, astfel, am avut un sentiment profund al frumuseții Celui Atotputernic. Dar nu am avut niciodată o iubire adevărată, în inima mea, și nu am văzut vreodată frumusețea Celui Atotputernic cu proprii mei ochi. Astăzi, în ochii Celui Atotputernic, am fost privit cu favoare de către El și am simțit, în sfârșit, frumusețea lui Dumnezeu și am descoperit, în sfârșit, că, în ceea ce-L privește pe Dumnezeu, nu doar crearea tuturor lucrurilor ar face omenirea să-L iubească. În viața mea de zi cu zi, am găsit frumusețea Lui infinită; cum ar putea fi posibil ca ea să se limiteze numai la această situație, astăzi?”

Fragment din „Despre viața lui Petru” în Cuvântul Se arată în trup

154. Când oamenii nu-L înțeleg pe Dumnezeu și nu Îi cunosc firea, inimile lor nu se pot deschide niciodată cu adevărat față de El. Odată ce L-au înțeles pe Dumnezeu, ei vor începe să înțeleagă și să savureze ceea ce e în inima Lui cu interes și credință. Când vei înțelege și vei savura ceea ce e în inima lui Dumnezeu, inima ta se va deschide treptat, puțin câte puțin, față de El. Când inima ta se va deschide față de El, vei simți cât de rușinoase și demne de dispreț sunt dialogurile tale cu Dumnezeu, cerințele tale față de El și propriile tale dorințe extravagante. Când inima ta se va deschide cu adevărat față de Dumnezeu, vei vedea că inima Sa este o lume infinită și vei intra într-un tărâm pe care nu l-ai mai experimentat înainte. În acest tărâm nu există înșelare, nu există amăgeală, nu există întuneric și nu există rău. Există doar sinceritate și credință; doar lumină și echitate; doar dreptate și bunătate. Acest tărâm este plin de iubire și grijă, plin de compasiune și toleranță și prin acest lucru simți fericirea și bucuria de a fi viu. Aceste lucruri sunt ceea ce El îți va dezvălui când îți vei deschide inima față de Dumnezeu. Această lume infinită este plină de înțelepciunea lui Dumnezeu și plină de omnipotența Sa; este, de asemenea, plină de iubirea și autoritatea Lui. Aici, poți vedea fiecare aspect a ceea ce Dumnezeu are și este, ce Îi aduce bucurie, de ce se îngrijorează și de ce devine trist, de ce devine furios… Asta poate să vadă fiecare persoană care își deschide inima și Îi permite lui Dumnezeu să intre. Dumnezeu poate veni în inima ta doar dacă o deschizi față de El. Poți vedea ceea ce Dumnezeu are și este și poți vedea voia Lui pentru tine doar dacă a venit în inima ta. În acel moment, vei descoperi că totul la Dumnezeu este foarte valoros, că ceea ce El are și este reprezintă un lucru demn de prețuire. În comparație cu acel lucru, abia merită menționați oamenii care te înconjoară, obiectele și evenimentele din viața ta și chiar persoanele tale dragi, partenerul tău și lucrurile pe care le iubești. Acestea sunt așa de mici, de modeste; vei simți că niciun obiect material nu va mai putea vreodată să te atragă din nou și că nu te mai poate face să plătești niciun preț pentru el vreodată. În smerenia lui Dumnezeu, vei vedea măreția și supremația Sa; în plus, prin ceva ce El făcuse și pe care tu îl considerai destul de mic, vei vedea înțelepciunea Lui infinită și toleranța Sa și vei vedea răbdarea, îngăduința și înțelegerea Lui pentru tine. În tine, asta va da naștere unei iubiri pentru El. În acea zi, vei simți că omenirea trăiește într-o lume foarte murdară, că oamenii care îți sunt alături și lucrurile care se petrec în viața ta și chiar cei pe care îi iubești, iubirea lor pentru tine și așa-zisa lor protecție sau grijă pentru tine nici măcar nu merită menționate – că doar Dumnezeu este iubitul tău și că doar pe El Îl prețuiești cel mai mult. Când va veni acea zi, cred că vor exista unii care vor spune: iubirea lui Dumnezeu este foarte mare și esența Sa este foarte sfântă – în Dumnezeu, nu există înșelăciune, rău, invidie sau discordie, ci doar dreptate și autenticitate și tot ceea ce Dumnezeu are și este ar trebui să fie aspirația oamenilor. Oamenii ar trebui să se străduiască și să aspire la acest lucru. Pe ce bază este construită abilitatea omenirii de a realiza acest lucru? Este construită pe baza înțelegerii umane a firii lui Dumnezeu și a înțelegerii esenței Lui. Așadar, înțelegerea firii lui Dumnezeu și a ceea ce El are și este, reprezintă o lecție pe tot parcursul vieții pentru fiecare persoană și este un scop de-o viață urmărit de fiecare persoană care se străduiește să-și schimbe firea și să-L cunoască pe Dumnezeu.

Fragment din „Lucrarea lui Dumnezeu, firea lui Dumnezeu și Dumnezeu Însuși (III)” în Cuvântul Se arată în trup

155. Dacă vrei să-L cunoști pe Dumnezeu și vrei cu adevărat să-L cunoști și să-L înțelegi, atunci nu te limita numai la cele trei etape ale lucrării lui Dumnezeu și nu te limita numai la povestirile despre lucrarea pe care Dumnezeu a făcut-o odinioară. Dacă încerci să-L cunoști în acest fel, atunci Îl încadrezi pe Dumnezeu într-o anumită limită. Îl vezi pe Dumnezeu ca prea nesemnificativ. Ce influențe ar avea asemenea consecințe asupra ta? Nu ai fi niciodată capabil să cunoști minunăția și supremația lui Dumnezeu, și nu ai fi niciodată capabil să cunoști puterea, atotputernicia lui Dumnezeu și anvergura autorității Lui. O asemenea înțelegere ar afecta abilitatea ta de a accepta adevărul că Dumnezeu este Stăpânitorul tuturor lucrurilor, precum și cunoașterea ta cu privire la adevărata identitate și adevăratul statut al lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, dacă înțelegerea ta asupra lui Dumnezeu are o anvergură limitată, ceea ce poți primi este, de asemenea, limitat. De aceea, trebuie să-ți lărgești anvergura și să-ți deschizi orizonturile. Fie că este vorba despre anvergura lucrării lui Dumnezeu, despre gestionarea lui Dumnezeu și stăpânirea lui Dumnezeu sau despre toate lucrurile stăpânite și gestionate de către Dumnezeu, ar trebui să ajungi să cunoști totul și să ajungi să cunoști acțiunile lui Dumnezeu din acestea. Printr-o asemenea modalitate de înțelegere, vei simți în subconștient că Dumnezeu stăpânește, gestionează și aprovizionează toate lucrurile între ele. În același timp, vei percepe de asemenea cu adevărat faptul că ești o parte a tuturor lucrurilor și un membru al tuturor lucrurilor. Cum Dumnezeu aprovizionează toate lucrurile, trebuie ca și tu să accepți stăpânirea și aprovizionarea lui Dumnezeu. Acesta este un fapt pe care nimeni nu îl poate nega.

Fragment din „Dumnezeu Însuși, Unicul (VIII)” în Cuvântul Se arată în trup

156. Cunoașterea autorității lui Dumnezeu, a puterii lui Dumnezeu, a propriei identități a lui Dumnezeu și esenței lui Dumnezeu nu poate fi realizată bazându-te pe imaginația ta. Din moment ce nu te poți baza pe imaginație pentru a cunoaște autoritatea lui Dumnezeu, atunci în ce mod poți obține o adevărată cunoaștere a autorității lui Dumnezeu? Prin a mânca și a bea cuvintele lui Dumnezeu, prin părtășie și prin experimentarea cuvintelor lui Dumnezeu, vei avea o experiență treptată și o dovadă a autorității lui Dumnezeu și, astfel, vei căpăta o înțelegere treptată și o cunoaștere graduală a acesteia. Acesta este singurul mod de a atinge înțelegerea autorității lui Dumnezeu; nu există scurtături. A vă cere să nu vă imaginați nu este același lucru cu a vă face să așteptați pasiv distrugerea sau a vă opri să faceți ceva. Să nu îți folosești creierul pentru a gândi și a-ți imagina înseamnă să nu folosești logica pentru a deduce, să nu folosești cunoașterea pentru a analiza, să nu folosești știința ca bază ci, în loc de asta, să apreciezi, să verifici și să confirmi că Dumnezeul în care crezi tu are autoritate, să confirmi că El stăpânește peste soarta ta și că puterea Lui în toate timpurile dovedește că El este cu adevărat Dumnezeu Însuși, prin cuvintele lui Dumnezeu, prin adevăr, prin tot ce întâlnești în viață. Acesta este singurul mod de a-L cunoaște pe Dumnezeu. Unii spun că își doresc să găsească o cale mai ușoară de a atinge acest țel, dar vă puteți gândi la o asemenea cale? Îți spun eu, nu e nevoie să te gândești: nu există alte căi! Singura cale este să știi și să confirmi în mod conștient și ferm ceea ce Dumnezeu are și este prin fiecare cuvânt pe care El îl exprimă și prin tot ceea ce face El. Aceasta este singura cale de a-L cunoaște pe Dumnezeu. Pentru că ceea ce Dumnezeu are și este și tot ceea ce ține de Dumnezeu nu este fals și gol – ci real.

Fragment din „Dumnezeu Însuși, Unicul (I)” în Cuvântul Se arată în trup

157. Gradul în care oamenii Îl înțeleg pe Dumnezeu în inimile lor determină importanța locului pe care El îl are în inimile lor. Cu cât e mai mare gradul în care oamenii Îl înțeleg pe Dumnezeu în inimile lor, cu atât e mai important Dumnezeu în inimile lor. Dacă Dumnezeul pe care tu Îl cunoști e vag și fără conținut, atunci Dumnezeul în care crezi este la fel. Dacă Dumnezeul pe care tu Îl cunoști este limitat doar de perspectiva ta, atunci Dumnezeul tău este unul foarte mic și nu are nicio legătură cu adevăratul Dumnezeu. Așadar, cunoscând faptele practice ale lui Dumnezeu, cunoscând realitatea Lui și atotputernicia Sa, cunoscând adevărata identitate a lui Dumnezeu Însuși, cunoscând ceea ce are El și ceea ce este, știind ce a demonstrat El în toate lucrurile – toate acestea sunt extrem de importante pentru fiecare persoană care vrea să-L cunoască pe Dumnezeu. Toate acestea stabilesc direct dacă oamenii pot să intre în realitatea adevărului. Dacă tu îți limitezi înțelegerea lui Dumnezeu doar la cuvinte, dacă o limitezi doar la măruntele tale trăiri, la harul lui Dumnezeu pe care îl cuantifici sau la măruntele tale mărturii despre Dumnezeu, atunci îți spun cu tărie că Dumnezeul în care crezi nu este Dumnezeu Însuși și se poate spune că Dumnezeul în care crezi este unul imaginar, nu Dumnezeu cel adevărat. Asta fiindcă Dumnezeul adevărat este Cel care stăpânește peste toate, Cel care pășește printre toate, Cel care le gestionează pe toate. El este Cel care ține în mâini soarta întregii omeniri – Cel care ține în mâini soarta tuturor lucrurilor. Lucrarea și faptele Dumnezeului despre care vorbesc nu se limitează doar la o mână de oameni. Adică, nu se limitează doar la cei care Îl urmează în prezent. Faptele lui sunt demonstrate în toate lucrurile, în supraviețuirea tuturor lucrurilor și în legile schimbării tuturor lucrurilor.

Dacă nu poți să vezi sau să recunoști faptele lui Dumnezeu în toate lucrurile, atunci nu poți să fii martor pentru niciuna dintre faptele Sale. Dacă nu poți să fii martor pentru Dumnezeu, dacă tu continui să vorbești despre acest mărunt și așa-zis Dumnezeu pe care tu Îl cunoști, despre acel Dumnezeu care se limitează la ideile tale și care există în mintea ta îngustă, dacă tu continui să vorbești despre acel fel de Dumnezeu, atunci Dumnezeu nu îți va lăuda niciodată credința. Când tu ești martor pentru Dumnezeu, dacă folosești doar felul în care te bucuri de harul lui Dumnezeu, dacă doar accepți disciplina și certarea Lui, dacă doar te bucuri de binecuvântările Lui atunci când ești martor pentru El, toate acestea sunt foarte inadecvate și sunt departe de a-L mulțumi. Dacă vrei să fii martor pentru Dumnezeu într-un mod care să se supună voii Sale, să fii martor pentru adevăratul Dumnezeu Însuși, atunci trebuie să afli ceea ce are Dumnezeu și ceea ce este din faptele Lui. Trebuie să remarci autoritatea lui Dumnezeu în faptul că El controlează totul, să vezi adevărul modului în care El susține întreaga omenire. Dacă recunoști doar că mâncarea, băutura și necesitățile din viața ta vin de la Dumnezeu, dar nu vezi adevărul modului în care El susține întreaga omenire prin toate lucrurile create de El, că El conduce întreaga omenire prin stăpânirea Lui asupra tuturor lucrurilor, atunci nu vei fi putea niciodată să fii martor pentru Dumnezeu. Acum înțelegeți toate acestea, nu-i așa? Care este scopul Meu, de ce vă spun toate acestea? Pentru ca voi să luați toate acestea în serios, pentru ca voi să nu credeți că aceste subiecte despre care am discutat sunt irelevante pentru intrarea voastră în viață și pentru ca să nu considerați aceste subiecte ca pe un fel de cunoștințe sau de doctrine. Dacă ascultați cu acest gen de atitudine, nu veți câștiga nimic. Veți pierde această minunată oportunitate de a-L cunoaște pe Dumnezeu.

Fragment din „Dumnezeu Însuși, Unicul (IX)” în Cuvântul Se arată în trup

158. Oamenii spun deseori că nu este un lucru ușor să-L cunoști pe Dumnezeu. Eu, însă, spun că a-L cunoaște pe Dumnezeu nu este deloc dificil, căci Dumnezeu îi permite frecvent omului să fie martor al faptelor Sale. Dumnezeu nu a oprit niciodată dialogul Său cu omenirea; El nu S-a deghizat niciodată față de om, nici nu S-a ascuns. Gândurile, ideile, cuvintele și faptele Sale sunt toate dezvăluite omenirii. De aceea, atât timp cât omul dorește să-L cunoască pe Dumnezeu, el poate ajunge să-L înțeleagă și să-L cunoască prin tot felul de mijloace și metode. Motivul pentru care omul crede orbește că Dumnezeu l-a evitat în mod intenționat, că Dumnezeu S-a ascuns în mod intenționat de omenire, că Dumnezeu nu are de gând să îi permită omului să-L înțeleagă și să-L cunoască, este că el nu știe cine este Dumnezeu, nici nu dorește să-L înțeleagă; chiar mai mult, el nu se preocupă de gândurile, cuvintele sau faptele Creatorului… Sincer vorbind, dacă o persoană își folosește timpul liber doar ca să înțeleagă și să se concentreze pe cuvintele sau faptele Creatorului și să acorde un pic de atenție gândurilor Creatorului și vocii din inima Sa, nu îi va fi dificil să realizeze că gândurile, cuvintele și faptele Creatorului sunt vizibile și transparente. La fel, nu este greu de realizat că El este printre oameni tot timpul, că poartă mereu conversații cu omul și cu întreaga creație și că El face noi fapte în fiecare zi. Esen‏ța și firea Lui sunt exprimate în dialogul Său cu omul; gândurile și ideile Sale sunt dezvăluite complet în faptele Sale; El însoțește și observă omenirea întotdeauna. El îi vorbește încet omenirii și întregii creații cu cuvintele Sale silențioase: sunt în ceruri și sunt în mijlocului creației Mele. Stau de pază; aștept; sunt alături de tine… Mâinile Sale sunt calde și puternice; pașii Săi sunt ușori; vocea Sa este lină și plină de farmec; silueta Sa trece și se întoarce, îmbrățișând întreaga omenire; înfățișarea Sa este frumoasă și blândă. El nu a plecat niciodată, nici nu a dispărut. Zi și noapte, El este tovarășul constant al omenirii.

Fragment din „Dumnezeu Însuși, Unicul (II)” în Cuvântul Se arată în trup

159. Până când, într-o bună zi, vei simți că Creatorul nu mai este o enigmă, că Creatorul nu a fost niciodată ascuns de tine, că Creatorul nu Și-a ascuns niciodată fața de tine, că Creatorul nu este deloc departe de tine, că Creatorul nu mai este Cel după care tânjești în mod constant în gândurile tale, ci Cel pe care nu-L poți ajunge cu sentimentele tale, că El este într-adevăr și cu adevărat paza permanentă la dreapta si la stânga ta, asigurându-ți viața si controlându-ți destinul. El nu se află la orizontul îndepărtat, nici nu S-a ascuns sus în nori. El este chiar lângă tine, prezidând peste toate ale tale, El este tot ceea ce ai și El este singurul lucru pe care îl ai. Un astfel de Dumnezeu îți permite să-L iubești din inimă, să te agăți de El, să-L ții aproape, să-L admiri, să te temi că-L pierzi și să nu fi dispus să mai renunți la El, să nu-L mai asculți, ori să-L mai eviți ori să-L ții la distanță. Tot ce vrei tu e să-ți pese de El, să-L asculți, să răsplătești tot ce-ți dă El și să te supui stăpânirii Lui. Să nu mai refuzi să fi ghidat, să fi aprovizionat, supravegheat și ținut de El, să nu mai respingi ceea ce El dictează și stabilește pentru tine. Tot ce vrei este să-L urmezi, să mergi alături de El la stânga sau la dreapta Lui, tot ce vrei este să-L accepți ca pe singura și unica ta viață, să-L accepți ca pe singurul și unicul tău Domn, singurul și unicul tău Dumnezeu.

Fragment din „Cunoașterea lui Dumnezeu este calea de a te teme de Dumnezeu și de a evita răul” în Cuvântul Se arată în trup

Note de subsol:

a. În textul original: „Lucrarea de cunoaștere a lui Dumnezeu.”

Anterior:(XI) Cuvinte despre relația omului cu Dumnezeu

Următorul:(XIII) Cuvinte despre cum să urmărești iubirea de Dumnezeu

Conținuturi Similare