Aplicația Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

Ascultați glasul lui Dumnezeu și întâmpinați întoarcerea Domnului Isus!

Îi rugăm pe toți cei care caută adevărul să ne contacteze.

Cuvinte clasice de la Hristos al zilelor de pe urmă

Culori individuale

Teme

Font

Dimensiunea fontului

Spațiu între linii

Lățimea paginii

0 rezultat(e) de căutare

Nu s-a găsit niciun rezultat

XI Cuvinte clasice privind intrarea în realitatea adevărului

(XIII) Cuvinte despre cum să urmărești iubirea de Dumnezeu

160. Esența lui Dumnezeu nu este doar pentru ca omul să creadă în ea; este, mai mult decât atât, pentru ca omul să o iubească. Dar mulți dintre aceia care cred în Dumnezeu sunt incapabili de a descoperi acest „secret”. Oamenii nu îndrăznesc să-L iubească pe Dumnezeu, nici nu încearcă să-L iubească. Ei nu au descoperit niciodată că există atât de multe lucruri care sunt adorabile la Dumnezeu, ei nu au descoperit niciodată că Dumnezeu este Dumnezeul care iubește omul și că El este pentru om Dumnezeul ce trebuie iubit. Frumusețea lui Dumnezeu este exprimată în lucrarea Sa: doar când experimentează lucrarea Sa pot oamenii să-I descopere frumusețea, doar în experiențele lor actuale pot ei să aprecieze frumusețea lui Dumnezeu, și fără a o observa în viața reală, nimeni nu poate descoperi frumusețea lui Dumnezeu. Există atât de multe lucruri de iubit la Dumnezeu, dar fără a interacționa efectiv cu El, oamenii sunt incapabili să le descopere. Ceea ce înseamnă că, dacă Dumnezeu nu S-ar fi întrupat, oamenii ar fi fost incapabili să interacționeze cu adevărat cu El, și dacă ei ar fi incapabili să interacționeze cu adevărat cu El, ei, de asemenea, ar fi incapabili să Îi experimenteze lucrarea – și astfel, iubirea lor pentru Dumnezeu ar fi contaminată cu multă falsitate și imaginație. Iubirea pentru Dumnezeu din ceruri nu este la fel de reală ca iubirea pentru Dumnezeul de pe pământ, căci cunoașterea lui Dumnezeu din ceruri de către oameni este construită pe închipuirile lor, mai degrabă decât pe ceea ce au văzut cu proprii lor ochi și ce au experimentat ei personal. Când Dumnezeu vine pe pământ, oamenii pot să Îi privească faptele reale și frumusețea Sa și ei pot vedea totul din firea Sa practică și normală, toate acestea fiind de o mie de ori mai reale decât cunoașterea lui Dumnezeu din cer. Indiferent cât de mult oamenii Îl iubesc pe Dumnezeu din cer, nu există nimic real la această iubire și este plină de idei umane. Indiferent cât de mică este iubirea lor pentru Dumnezeu de pe pământ, iubirea lor este reală; chiar dacă există doar puțin din ea, ea este tot reală. Dumnezeu îi face pe oameni să Îl cunoască prin lucrare adevărată, și prin această cunoaștere El le câștigă dragostea. Este ca și cu Petru: dacă el nu ar fi trăit cu Isus, ar fi fost imposibil pentru el să-L adore pe Isus. La fel era și loialitatea sa către Isus, construită pe interacțiunea lui cu Isus. Pentru a-l face pe om să-L iubească, Dumnezeu a venit printre oameni și trăiește împreună cu oamenii și tot ceea îl face pe om să vadă și să experimenteze este realitatea lui Dumnezeu.

Fragment din „Cei care Îl iubesc pe Dumnezeu vor trăi veșnic în lumina Lui” în Cuvântul Se arată în trup

161. Nicio lecție nu este mai profundă decât lecția de a-L iubi pe Dumnezeu și se poate spune că lecția pe care oamenii o învață dintr-o viață de credință este cum să-L iubească pe Dumnezeu. Ceea ce înseamnă că, dacă voi credeți în Dumnezeu, trebuie să-L iubiți pe Dumnezeu. Dacă numai credeți în Dumnezeu, dar nu-L iubiți, nu ați dobândit cunoașterea despre Dumnezeu și nu L-ați iubit niciodată cu o iubire adevărată care vine din inima voastră, atunci credința voastră în Dumnezeu este inutilă; dacă, în credința voastră în Dumnezeu, nu-L iubiți, atunci trăiți în zadar și toată viața voastră este cea mai slabă dintre toate viețile. Dacă, de-a lungul întregii voastre vieți, nu L-ați iubit sau nu L-ați mulțumit niciodată pe Dumnezeu, atunci ce rost are să trăiți? Și care este scopul credinței voastre în Dumnezeu? Nu este o risipă de efort? Adică, dacă oamenii trebuie să creadă și să-L iubească pe Dumnezeu, atunci trebuie să plătească un preț. Decât să încerce să acționeze într-un anumit mod din exterior, ar trebui să caute o înțelegere adevărată în adâncul inimii lor. Dacă sunteți entuziasmați în ceea ce privește cântatul și dansul, dar incapabili de a pune în practică adevărul, se poate spune că-L iubiți pe Dumnezeu? Iubirea față de Dumnezeu necesită să căutaţi voința lui Dumnezeu în toate lucrurile și să cercetați profund atunci când vi se întâmplă ceva, încercând să înțelegeți voința lui Dumnezeu și încercând să vedeți ce este voința lui Dumnezeu în această chestiune, ceea ce El dorește să realizați și cum ar trebui să țineți cont de voința Lui. De exemplu: se întâmplă ceva ce necesită să îndurați greutăți, moment în care ar trebui să înțelegeți care este voința lui Dumnezeu și cum să fiți atenți la voința Lui. Nu trebuie să vă mulţumiţi: mai întâi lăsaţi-vă deoparte. Nimic nu este mai josnic decât trupul. Trebuie să căutați să-L mulţumiţi pe Dumnezeu și să vă faceţi datoria. Cu astfel de gânduri, Dumnezeu vă va aduce iluminare specială în această chestiune și inima voastră va găsi, de asemenea, și mângâiere.

Fragment din „Numai iubirea față de Dumnezeu este credința adevărată în Dumnezeu” în Cuvântul Se arată în trup

162. „Iubirea,” cum este ea numită, se referă la o emoție pură și fără pată, în care îți folosești inima pentru a iubi, a simți și a contempla. În iubire, nu există condiții, bariere sau distanțe. În iubire, nu există suspiciuni, înșelăciuni sau șiretenie. În iubire, nu există distanță și nimic impur. Dacă iubești, nu vei înșela, nu te vei plânge, nu vei trăda, nu te vei revolta, nu vei pretinde și nu vei căuta să primești ceva sau să câștigi o anumită sumă. Dacă iubești, te vei sacrifica plin de bucurie și vei îndura greutățile, devenind astfel compatibil cu Mine. Vei renunța la tot ce ai pentru Mine: vei renunța la familia ta, la viitorul tău, la tinerețea ta și la căsnicia ta. Altfel, iubirea ta nu s-ar putea numi iubire, ci mai degrabă înșelăciune și trădare!

Fragment din „Mulți sunt chemați, puțini sunt aleși” în Cuvântul Se arată în trup

163. Când oamenii comunică cu Dumnezeu cu inimile lor, când inimile lor sunt capabile să se întoarcă spre El cu totul, acesta este primul pas al dragostei omului față de Dumnezeu. Dacă vrei să-L iubești pe Dumnezeu, trebuie mai întâi să fii capabil să-ți întorci inima spre El. Ce înseamnă să-ți întorci inima spre Dumnezeu? Înseamnă că tot ceea ce urmărești în inima ta este de dragul iubirii și câștigării lui Dumnezeu, iar asta arată că ți-ai întors complet inima spre Dumnezeu. În afară de Dumnezeu și de cuvintele Lui, nu mai există aproape nimic în inima ta (familie, avere, soț, soție, copii sau alte lucruri). Chiar dacă există, aceste lucruri nu-ți pot ocupa inima și tu nu te gândești la perspectivele tale de viitor, ci doar cauți să-L iubești pe Dumnezeu. În acel moment, îți vei fi întors complet inima spre Dumnezeu. Să presupunem că încă mai faci în inima ta planuri pentru tine însuți și nu faci decât să-ți cauți întotdeauna folosul propriu, gândind mereu: „Când Îi pot adresa o mică cerere lui Dumnezeu? Când se va îmbogăți familia mea? Cum pot obține niște haine frumoase?…” Dacă trăiești în starea aceea, asta arată că inima ta nu s-a întors complet spre Dumnezeu. Dacă ai numai cuvintele lui Dumnezeu în inima ta și ești capabil să te rogi lui Dumnezeu și să fii tot timpul aproape de El, ca și cum El ar fi foarte aproape de tine, ca și cum Dumnezeu ar fi în tine și tu ai fi în El, dacă ești într-o asemenea stare, aceasta înseamnă că inima ta s-a aflat în prezența lui Dumnezeu. Dacă te rogi la Dumnezeu și Îi mănânci și Îi bei cuvintele în fiecare zi, gândindu-te mereu la lucrarea bisericii, dacă iei în considerare voia lui Dumnezeu, dacă îți folosești inima pentru a-L iubi cu adevărat și ești pe placul inimii Lui, atunci inima ta Îi va aparține lui Dumnezeu. Dacă inima ta este plină de o mulțime de alte lucruri, atunci înseamnă că este încă ocupată de Satana și că nu s-a întors cu adevărat spre Dumnezeu. Când inima oamenilor s-a întors cu adevărat spre Dumnezeu, acei oameni vor avea pentru El o iubire autentică, spontană, și vor fi capabili să reflecteze la lucrarea lui Dumnezeu. Cu toate că încă vor mai avea stări prostești și lipsite de rațiune, totuși, vor fi capabili să țină seama de interesele casei lui Dumnezeu, de lucrarea Lui și de o schimbare a firii lor. Inima lor va fi pe deplin corectă.

Fragment din „Iubirea autentică față de Dumnezeu este spontană” în Cuvântul Se arată în trup

164. Tot ceea ce se întâmplă oamenilor este atunci când Dumnezeu are nevoie ca ei să rămână fermi în mărturia lor față de El. În momentul de față nu ți s-a întâmplat nimic important și nu depui mare mărturie, dar fiecare detaliu al vieții tale de zi cu zi are legătură cu mărturia adresată lui Dumnezeu. Dacă poți câștiga admirația fraților și surorilor tale, a membrilor familiei tale și a tuturor celor din jurul tău; dacă, într-o zi, cei necredincioși vor veni și vor admira tot ceea ce faci și vei vedea că tot ce face Dumnezeu este minunat, atunci vei fi depus mărturie. Deși nu ai discernământ și calibrul tău este mic, prin desăvârşirea ta de către Dumnezeu, ești capabil să-L mulțumești și să fii atent la voința Lui. Alții vor vedea ce mare lucrare a făcut în oamenii de cel mai mic calibru. Oamenii vin să-L cunoască pe Dumnezeu și devin biruitori înaintea Satanei și loiali lui Dumnezeu într-o oarecare măsură. Deci niciunul nu va avea mai multă coloană vertebrală decât acest grup de oameni. Aceasta va fi cea mai importantă mărturie. Deși ești incapabil să faci o mare lucrare, ești capabil să-L mulțumești pe Dumnezeu. Alții nu pot să-și lase la o parte concepțiile, dar tu poți; alții nu pot să dea mărturie lui Dumnezeu în timpul experiențelor lor reale, dar tu îți poți folosi statura și acțiunile reale pentru a răsplăti dragostea lui Dumnezeu și Îi poți depune mărturie răsunătoare lui Dumnezeu. Doar acest lucru contează ca fiind de fapt iubirea față de Dumnezeu.

Fragment din „Numai iubirea față de Dumnezeu este credința adevărată în Dumnezeu” în Cuvântul Se arată în trup

165. Omul a trăit sub vălul influenței întunericului, a fost ținut în robie de influența Satanei fără nicio scăpare. Iar firea omului devine tot mai coruptă, după ce a fost supusă lucrării Satanei. S-ar putea spune că omul a trăit dintotdeauna cu firea coruptă satanică, incapabil să-L iubească pe Dumnezeu cu adevărat. În această situație, dacă omul dorește să-L iubească pe Dumnezeu, trebuie să se dezbrace de fățărnicie, importanță de sine, trufie, vanitate și altele asemenea, toate acestea aparținând firii Satanei. În caz contrar, iubirea omului este o iubire impură, este o iubire a Satanei, și una care sigur nu poate primi binecuvântarea lui Dumnezeu. Nimeni nu este cu adevărat capabil să-L iubească pe Dumnezeu fără a fi imediat desăvârșit, pedepsit, frânt, emondat, disciplinat, mustrat sau purificat de Duhul Sfânt.

Fragment din „Omul corupt este incapabil să-L reprezinte pe Dumnezeu” în Cuvântul Se arată în trup

166. Astăzi, majoritatea oamenilor nu au această cunoaștere. Ei cred că suferința este fără valoare, ei sunt lepădați de lume, viața lor de familie este tulburată, ei nu sunt iubiți de Dumnezeu, iar perspectivele lor sunt sumbre. Suferința unor oameni atinge un anumit punct și gândurile lor se îndreaptă spre moarte. Nu aceasta este dragostea adevărată de Dumnezeu; astfel de oameni sunt lași, nu au perseverență, sunt slabi și neputincioși! Dumnezeu dorește ca omul să-L iubească, dar cu cât omul Îl iubește mai mult, cu atât este mai mare suferința omului și cu cât omul Îl iubește mai mult, cu atât sunt mai mari încercările omului. Dacă Îl iubești, atunci ți se vor întâmpla tot felul de suferințe – iar dacă nu, atunci poate că totul va merge ca pe roate pentru tine și totul va fi pașnic în jurul tău. Când Îl iubești pe Dumnezeu, vei simți că multe lucruri din jurul tău sunt insurmontabile și, pentru că statura ta este prea mică, tu vei fi rafinat; în plus, tu ești incapabil de a-L mulțumi pe Dumnezeu și vei simți întotdeauna că voia lui Dumnezeu este prea exigentă, că omul nu o poate împlini. Din cauza tuturor acestor lucruri tu vei fi rafinat – pentru că există multă slăbiciune în tine și multe lucruri care nu pot împlini voia lui Dumnezeu, tu vei fi rafinat în interior. Totuși, trebuie să vedeți în mod clar că purificarea este realizată doar prin rafinare. Astfel, în timpul acestor zile de pe urmă, voi trebuie să purtați mărturie lui Dumnezeu. Indiferent cât de mare este suferința voastră, ar trebui să mergeți chiar până la capăt și chiar la ultima suflare, trebuie încă să fiți credincioși lui Dumnezeu și la îndurarea lui Dumnezeu; numai aceasta este cu adevărat iubirea de Dumnezeu și doar aceasta este mărturia puternică și răsunătoare. Când ești ispitit de Satana, ar trebui să spui: „Inima mea aparține lui Dumnezeu, iar Dumnezeu m-a câștigat deja. Eu nu te pot mulțumi – trebuie să dedic totul pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu”. Cu cât Îl mulțumești mai mult pe Dumnezeu, cu atât mai mult Dumnezeu te binecuvântează și cu atât este mai mare puterea iubirii tale pentru Dumnezeu; deci și tu vei avea credință și fermitate și vei simți că nimic nu este mai demn de onoare sau mai important decât o viață petrecută iubindu-L pe Dumnezeu. Se poate spune că omul trebuie doar să-L iubească pe Dumnezeu pentru a fi fără tristețe. Deși sunt timpuri în care trupul tău este slab și ți se întâmplă multe necazuri reale, în aceste timpuri te vei baza cu adevărat pe Dumnezeu și în sufletul tău vei fi consolat și vei simți certitudine și că ai ceva de care să depinzi. În acest fel, vei fi capabil să depășești multe împrejurări și astfel nu te vei plânge de Dumnezeu din cauza chinului pe care îl suferi; vei vrea să cânți, să dansezi și să te rogi, să vă adunați și să împărtășești, să te gândești la Dumnezeu și vei simți că toți oamenii, problemele și lucrurile din jurul tău care sunt organizate de Dumnezeu sunt potrivite.

Fragment din „Doar prin experimentarea încercărilor dureroase poți cunoaște frumusețea lui Dumnezeu” în Cuvântul Se arată în trup

167. În timpul purificării chinuitoare, omul poate foarte ușor să cadă sub influența Satanei – așadar, cum ar trebui să-L iubești pe Dumnezeu în timpul unei astfel de rafinări? Ar trebui să îți aduni voința, să îți așezi inima înaintea lui Dumnezeu și să Îi dedici Lui până la ultima clipă din timpul tău. Indiferent de modul în care Dumnezeu te rafinează, ar trebui să poți pune în practică adevărul pentru a împlini voia Sa și ar trebui să-ți asumi răspunderea de a-L căuta pe Dumnezeu și de a căuta comuniunea cu Dumnezeu. În momente ca acestea, cu cât ești mai pasiv, cu atât va crește latura ta negativă și cu atât mai ușor îți va fi să regresezi. Când este necesar să îți îndeplinești funcția, deși nu o îndeplinești cum trebuie, faci tot ceea ce poți, și faci acest lucru folosind nimic mai mult decât dragostea ta de Dumnezeu; indiferent de ceea ce spun ceilalți – fie că spun că ai făcut bine, sau că ai făcut rău – motivațiile tale sunt corecte și nu ești ipocrit, deoarece acționezi în numele lui Dumnezeu. Când alții te interpretează greșit, poți să te rogi lui Dumnezeu și să spui: „O, Dumnezeule! Nu cer ca alții să mă tolereze sau să mă trateze bine, și nici să mă înțeleagă sau să mă aprobe. Cer doar să Te pot iubi în inima mea, să fiu nestingherit în inima mea, și conștiința mea să fie clară. Nu cer ca alții să mă laude sau să mă stimeze foarte mult; eu urmăresc doar să Te mulțumesc din inima mea, să îmi îndeplinesc rolul făcând tot ce pot, și deși sunt nesăbuit și stupid, de slabă valoare și orb, știu că Tu ești minunat și sunt dispus să-Ți dedic Ție tot ce am.” De îndată ce te rogi în acest fel, dragostea ta pentru Dumnezeu iese la lumină și tu te simți mult mai ușurat în inima ta. Aceasta este ceea ce se înțelege prin practicarea dragostei lui Dumnezeu.

Fragment din „Numai prin experimentarea rafinării Îl poate iubi omul cu adevărat pe Dumnezeu” în Cuvântul Se arată în trup

168. Cum ar trebui să-L iubească omul pe Dumnezeu în timpul rafinării? Prin folosirea deciziei de a-L iubi pe Dumnezeu pentru a accepta rafinarea Lui: în timpul rafinării ești chinuit pe dinăuntru, ca și cum un cuțit ar fi răsucit în inima ta, totuși ești dispus să-L mulțumești pe Dumnezeu folosindu-ți inima care-L iubește, și nu ești dispus să te îngrijești de trup. Aceasta este ceea ce se înțelege prin practicarea dragostei lui Dumnezeu. Durerea și suferința din interiorul tău au atins un anumit punct, totuși încă ești dispus să vii în fața lui Dumnezeu și să te rogi, spunând: „Dumnezeule! Nu Te pot părăsi. Deși este întuneric în mine, doresc să Te mulțumesc; îmi cunoști inima și aș vrea să investești mai mult din dragostea Ta în mine". Aceasta este practica din timpul rafinării. Dacă folosești dragostea lui Dumnezeu ca temelie, rafinarea te poate aduce mai aproape de Dumnezeu și te poate face mai apropiat cu Dumnezeu. De vreme ce crezi în Dumnezeu, trebuie să-ți predai inima înaintea lui Dumnezeu. Dacă îți oferi și îți pui inima înaintea lui Dumnezeu, atunci în timpul rafinării îți va fi imposibil să te lepezi de Dumnezeu sau să Îl abandonezi. În felul acesta, relația ta cu Dumnezeu va deveni tot mai apropiată și normală, iar comuniunea ta cu Dumnezeu va deveni tot mai frecventă. Dacă practici întotdeauna în acest fel, atunci vei petrece mai mult timp în lumina lui Dumnezeu și mai mult timp sub îndrumarea cuvintelor Sale, vor exista, de asemenea, tot mai multe schimbări în firea ta, iar cunoștințele tale se vor înmulți zi după zi. Când va veni ziua și încercările lui Dumnezeu vor cădea brusc asupra ta, nu numai că vei putea să stai de partea lui Dumnezeu, ci și să aduci mărturie lui Dumnezeu. În acel moment vei fi ca Iov și Petru. După ce I-ai adus mărturie lui Dumnezeu Îl vei iubi cu adevărat și îți vei da viața bucuros pentru El; vei fi martorul lui Dumnezeu și o persoană care este iubită de Dumnezeu. Dragostea care a experimentat rafinarea este puternică și nu slabă. Indiferent de momentul sau modul în care Dumnezeu te supune încercărilor Sale, ție poate să nu-ți pese dacă trăiești sau mori, să arunci cu bucurie totul pentru Dumnezeu și să înduri cu bucurie orice pentru Dumnezeu – și astfel dragostea ta va fi curată și credința reală. Numai atunci vei fi cineva care este într-adevăr iubit de către Dumnezeu și care a fost cu adevărat desăvârșit de către Dumnezeu.

Fragment din „Numai prin experimentarea rafinării Îl poate iubi omul cu adevărat pe Dumnezeu” în Cuvântul Se arată în trup

169. Indiferent de modul în care lucrează Dumnezeu sau în ce fel de mediu te afli, dacă ești capabil să urmărești viața, să cauți să ai lucrarea lui Dumnezeu îndeplinită în tine și să cauți adevărul și dacă ai o înțelegere a acțiunilor lui Dumnezeu și ești capabil să acționezi conform adevărului, atunci aceasta este credința ta autentică și acest lucru arată că nu ți-ai pierdut speranța în Dumnezeu. Numai dacă ești în stare să urmărești în continuare adevărul prin rafinare, ești în stare să Îl iubești cu adevărat pe Dumnezeu și nu dai naștere la îndoieli cu privire la El, dacă, indiferent ce face El, practici în continuare adevărul pentru a-L mulțumi și ești capabil să cauți profund voința Lui și să fii atent la voia Lui, atunci asta înseamnă că ai credință adevărată în Dumnezeu. Înainte, când Dumnezeu a spus că vei domni ca rege, L-ai iubit și când ți S-a arătat în mod deschis, L-ai urmărit. Dar acum Dumnezeu este ascuns, nu-L poți vedea și necazurile au venit peste tine. În acest moment, îți pierzi speranța în Dumnezeu? Deci trebuie să cauți mereu viața și să cauți să împlinești voia lui Dumnezeu. Aceasta se numește credință autentică și este cea mai reală și mai frumoasă formă de iubire.

Fragment din „Cei ce vor fi desăvârșiți trebuie să treacă prin rafinare” în Cuvântul Se arată în trup

170. Și ce a regretat Petru cel mai mult? Isus i-a pus lui Petru o altă întrebare (deși nu este înregistrată în Biblie în acest fel), nu după mult timp după ce Petru spusese: „Tu ești Fiul lui Dumnezeu Cel viu”, iar întrebarea aceea a fost: „Petre! M-ai iubit tu vreodată?” Petru a înțeles ce a vrut El să spună și a zis: „Doamne! Odată L-am iubit pe Tatăl din cer, dar recunosc că nu Te-am iubit niciodată pe Tine”. Atunci, Isus a spus: „Dacă oamenii nu-L iubesc pe Tatăl din cer, cum Îl pot iubi pe Fiul pe pământ? Și, dacă oamenii nu-L iubesc pe Fiul trimis de Dumnezeu Tatăl, cum pot ei să-L iubească pe Tatăl din ceruri? Dacă oamenii Îl iubesc cu adevărat pe Fiul, pe pământ, atunci Îl iubesc, cu adevărat, pe Tatăl din cer”. Când Petru a auzit aceste cuvinte, și-a dat seama de neajunsul lui. El a simțit mereu remușcări, până la lacrimi, cu privire la cuvintele sale: „L-am iubit odată pe Tatăl din cer, dar nu Te-am iubit niciodată pe Tine”. După învierea și înălțarea lui Isus, a simțit și mai multă remușcare și mâhnire cu privire la ele. Amintindu-și lucrarea lui trecută și statura sa actuală, el a venit adesea la Isus în rugăciune, simțind întotdeauna părere de rău și o datorie, din cauză că nu satisfăcuse dorința lui Dumnezeu și nu se ridicase la înălțimea standardelor lui Dumnezeu. Aceste lucruri au devenit cea mai mare povară a lui. El a spus: „Într-o zi, Îți voi dedica tot ce am și tot ce sunt, Îți voi da tot ce este mai de preț”. El a spus: „Dumnezeule! Am doar o singură credință și o singură iubire. Viața mea nu valorează nimic și trupul meu nu valorează nimic. Am doar o singură credință și o singură iubire. Am credință în Tine, în mintea mea, și iubire pentru Tine, în inima mea; doar aceste două lucruri trebuie să Ți le dau și nimic altceva”. Petru a fost foarte încurajat de cuvintele lui Isus, pentru că, înainte de a fi răstignit Isus, El îi spusese: „Eu nu sunt din lumea aceasta și nici tu nu ești din lumea aceasta”. Mai târziu, când Petru a ajuns într-un punct de mare durere, Isus i-a amintit: „Petre, ai uitat? Eu nu sunt din lume și numai pentru lucrarea Mea am plecat mai devreme. Nici tu nu ești din lume, ai uitat? Ți-am spus de două ori, nu-ți amintești?” Petru L-a auzit și a zis: „N-am uitat!” Isus a spus, apoi: „Odată ai petrecut un timp fericit, împreună cu Mine, în cer, și o perioadă de timp lângă Mine. Ție ți-e dor de Mine, iar Mie Mi-e dor de tine. Deși făpturile nu merită să fie pomenite în ochii Mei, cum să nu pot iubi pe cineva care este nevinovat și vrednic de iubire? Ai uitat făgăduința Mea? Trebuie să accepți însărcinarea pe care ți-am dat-o pe pământ; trebuie să îndeplinești sarcina pe care ți-am încredințat-o. Într-o zi, te voi călăuzi, cu siguranță, ca să fii lângă Mine”. După ce a auzit acest lucru, Petru a devenit și mai încurajat și a primit o inspirație și mai mare, astfel încât, atunci când era pe cruce, a putut să spună: „Dumnezeule! Nu Te pot iubi îndeajuns! Chiar dacă Îmi ceri să mor, tot nu Te pot iubi îndeajuns! Oriunde îmi trimiți sufletul, indiferent dacă Îți împlinești sau nu făgăduințele, orice faci după aceea, eu Te iubesc și cred în Tine”. Lucrurile, de care s-a ținut el cu putere, au fost credința lui și iubirea lui adevărată.

Fragment din „Cum a ajuns Petru să-L cunoască pe Isus” în Cuvântul Se arată în trup

171. În apropierea sfârșitului vieții sale, după ce fusese desăvârșit, Petru a spus: „O, Dumnezeule! Dacă aș mai trăi câțiva ani, mi-aș dori să obțin o iubire mai adâncă și mai pură față de Tine.” Când urma să fie răstignit pe cruce, în inima sa el se ruga: „O, Dumnezeule! Momentul Tău a sosit acum, momentul pe care l-ai pregătit pentru mine a sosit. Trebuie să fiu răstignit pentru Tine, trebuie să dau această mărturie pentru Tine și sper că iubirea mea poate satisface cerințele Tale și că poate deveni mai pură. Astăzi, faptul că pot să mor pentru Tine și să fiu răstignit pe cruce pentru Tine, este mângâietor și liniștitor pentru mine, căci nimic nu este mai satisfăcător pentru mine decât să pot fi răstignit pentru Tine și să Îți satisfac dorințele și să mă pot da Ție, să îmi pot oferi viața Ție. O, Dumnezeule! Ești așa de minunat! Dacă mi-ai permite să trăiesc, aș fi și mai dispus să Te iubesc. Atât timp cât trăiesc, Te voi iubi. Doresc să Te iubesc mai profund. Mă judeci, și mă mustri și mă încerci pentru că nu sunt drept, căci am păcătuit. Iar firea Ta dreaptă devine mai evidentă pentru mine. Aceasta este o binecuvântare pentru mine, căci pot să Te iubesc mai profund și sunt dispus să Te iubesc în acest mod chiar dacă Tu nu mă iubești. Sunt dispus să contemplu firea Ta dreaptă, căci aceasta mă face mai capabil să trăiesc o viață plină de semnificație. Simt că viața mea acum este mai semnificativă, căci sunt răstignit de dragul Tău și este semnificativ să mor pentru Tine. Totuși, nu mă simt satisfăcut, căci cunosc prea puține despre Tine, știu că nu Îți pot îndeplini complet dorințele și Te-am răsplătit prea puțin. În viața mea, am fost incapabil să mă întorc la Tine în întregime; sunt departe de aceea. Când mă uit în urmă la acest moment, mă simt atât de îndatorat față de Tine și nu am decât acest moment să îmi răscumpăr toate greșelile și toată iubirea pentru care nu Te-am răsplătit.”

Fragment din „Experiențele lui Petru: cunoștințele sale despre mustrare și judecată” în Cuvântul Se arată în trup

172. Doar aceia care Îl iubesc pe Dumnezeu sunt capabili să dea mărturie lui Dumnezeu, doar ei sunt martorii lui Dumnezeu, doar ei sunt binecuvântați de Dumnezeu și doar ei sunt capabili să primească promisiunile lui Dumnezeu. Aceia care Îl iubesc pe Dumnezeu sunt apropiații lui Dumnezeu, ei sunt oamenii iubiți de Dumnezeu și ei se pot bucura de binecuvântări împreună cu Dumnezeu. Doar astfel de oameni vor trăi veșnic și doar ei vor trăi veșnic sub grija și protecția lui Dumnezeu. Dumnezeu este de iubit pentru oameni și El este vrednic de toată iubirea oamenilor, dar nu toți oamenii sunt capabili să-L iubească pe Dumnezeu și nu toți oamenii pot fi martori ai lui Dumnezeu și pot deține putere împreună cu Dumnezeu. Datorită faptului că ei pot da mărturie lui Dumnezeu și își dedică toate eforturile lucrării lui Dumnezeu, aceia care Îl iubesc cu adevărat pe Dumnezeu pot merge oriunde sub cer fără ca nimeni să îndrăznească să li se opună și ei pot exercita puterea pe pământ și pot conduce toți oamenii lui Dumnezeu. Acești oameni s-au unit din toată lumea, ei vorbesc limbi diferite și au culori ale pielii diferite, dar existența lor are același sens, ei au toți o inimă care Îl iubește pe Dumnezeu, ei sunt toți aceeași mărturie și au aceeași hotărâre și aceeași dorință. Aceia care Îl iubesc pe Dumnezeu pot merge liberi prin lume, aceia care dau mărturie lui Dumnezeu pot călători prin univers. Acești oameni sunt iubiți de Dumnezeu, sunt binecuvântați de Dumnezeu și ei vor trăi veșnic în lumina Lui.

Fragment din „Cei care Îl iubesc pe Dumnezeu vor trăi veșnic în lumina Lui” în Cuvântul Se arată în trup

Anterior:(XII) Cuvinte despre a-L cunoaște pe Dumnezeu

Următorul:(XIV) Cuvinte despre cum să ne supunem judecății și mustrării, încercărilor și rafinării

Conținuturi Similare