de Sun Yu, China

Am devenit creștină în anul 2000. Niște pastori sud-coreeni ne împărtășeau predici destul de des. La o slujbă, un pastor a citit un pasaj din Scriptură și apoi ne-a spus să fim îngăduitori și răbdători în toate – că nu ascultând predici aducem slavă lui Dumnezeu, ci aplicându-le în practică. Doar atunci putem intra în Împărăția cerurilor. Din clipa aceea, am început să-mi tratez familia și prietenii cu iubire și bunătate. Dacă cineva mă jignea, mă rugam Domnului să mă ajute să-l iert. O dată sau de două ori, n-a fost o problemă. Cu timpul, însă, n-am putut continua. Uneori mă pierdeam cu firea și îi făceam morală pentru vreun fleac. Apoi mă simțeam vinovată. Tot păcătuind și mărturisindu-mă, nu mă puteam elibera din lanțurile păcatului. Atunci, voi fi luată în Împărăție când va veni Domnul? Am apelat la pastorul meu să-l întreb cum să rezolv problema păcatului. Mi-a zis să mă mărturisesc și să mă căiesc, să mă rog și să citesc Biblia mai mult, să am îngăduință și răbdare. De fiecare dată când spunea asta, fără să mă îndrume spre o cale precisă, eram dezamăgită. Mă gândeam la cuvintele lui Dumnezeu: „Așadar, voi veți fi sfinți, pentru că Eu sunt sfânt” (Leviticul 11:45). Iar în Evrei se spune: „Fără sfințire, nimeni nu-L va vedea pe Domnul” (Evrei 12:14). Simțeam că un om ca mine – mereu păcătuind și mărturisindu-se, incapabil să practice cuvintele Domnului – nu putea intra în Împărăția cerurilor. Eram nefericită zi de zi. Mai târziu, am observat că biserica era plină de invidie și lupte interne. Luptându-se pentru podium, la o slujbă, un predicator a aruncat pe jos Biblia altuia mai în vârstă și l-a împins afară. Unii chiar făceau afaceri în biserică. M-am gândit la cuvintele Domnului Isus: „Este scris: «Casa Mea va fi numită o casă de rugăciune», dar voi ați făcut din ea o peșteră de tâlhari!” (Matei 21:13). Cum putea avea o asemenea biserică lucrarea Duhului Sfânt? Nu era asta o peșteră de tâlhari? Simțeam că era imposibil să primesc hrană din slujbele acelea și că problema mea cu păcatul nu se va rezolva niciodată. Doream să găsesc o biserică ce are lucrarea Duhului Sfânt. Sora mea mai mare m-a dus la alte biserici, dar toate erau în aceeași stare. Când le întrebam cum să scap de păcat, niciuna nu a putut arăta o cale. Ziceau că Domnul Isus ne-a iertat deja, noi doar trebuie să ne rugăm și să ne căim. Asta mă făcea să simt un gol în suflet. Nici nu mai voiam să merg la slujbe. Într-o zi, mi-a venit brusc o idee: poate Dumnezeu nu lucra în bisericile de-aici? Când pastorii coreeni ne vizitaseră, păruseră cucernici – venind până în China să păstorească biserici. Aveau atât de multă credință! Lucra oare Dumnezeu în bisericile coreene? Voiam să caut o biserică ce avea în ea lucrarea Duhului Sfânt.

În 2007, eu și sora mai mare ne-am mutat cu familiile în Coreea. Ea m-a prezentat unei biserici unde veneau la slujbe mulți chinezi. Membrii bisericii îi ajutau pe chinezi să-și găsească serviciu, ca să avem din ce trăi. Erau plini de iubire membrii acelei biserici, așa că m-am dus acolo la slujbe. Poate ei aveau lucrarea Duhului Sfânt. La o slujbă, pastorul a zis: „În ultima mea călătorie în China, am auzit că Dumnezeu S-a întors deja, că S-a arătat și lucrează în China și Se numește Dumnezeu Atotputernic. Dar China e o țară retrogradă. Oamenii ei sunt necultivați. Dumnezeu e atât de mare! Cum să Se arate El și să lucreze acolo? Mulți răspândesc învățătura Fulgerului de la Răsărit. Nu-i ascultați! Cu statura voastră mică, odată implicați, nu veți mai ieși niciodată.” Când l-am auzit, am fost total de acord. Atât de multe biserici din China nu au lucrarea Duhului Sfânt. Guvernul de-acolo oprimă credincioșii, iar chinezii venerează idoli. Ar putea Dumnezeu să Se arate și să lucreze în China? Asta ar fi imposibil.

Curând, am descoperit că, deși pastorul predica frumos, ce făcea după aceea era altă chestiune; nu practica după voia Domnului. Am fost foarte descurajată! Când l-am întrebat pe pastor cum să rezolv păcătoșenia, a spus, nervos: „Toți sunt corupți. A păcătui e normal. Mărturisește-te Domnului și vei fi iertată. Fiindcă ești dornică să te căiești, Domnul ți-a iertat deja păcatele.” M-a dezgustat ce a spus pastorul. De ce spunea exact același lucru ca pastorii chinezi? Păcatul nu poate fi lepădat într-o clipă. Trebuie să existe măcar o mică schimbare. De ce ne-am deranja să ne mărturisim, dacă nu schimbăm absolut nimic? Nu ne face asta asemenea necredincioșilor? Și atunci, are vreun sens să crezi? Am fost dezamăgită iar și iar, dar n-am vrut să renunț. Am avut credința că Domnul nu mă va abandona, că într-o bună zi voi găsi o biserică în care lucrează Duhul Sfânt. După aceea, am reflectat mult la chestiunea asta. Mergând pe străzi, mă uitam după cruci, după biserici creștine și, dacă auzeam lucruri pozitive despre predicile oricărui pastor, umblam pe vânt, ploaie, zăpadă sau zloată, agățându-mă de-un fir de speranță, ca să ascult, tânjind să-mi fie îndepărtată confuzia. Am vizitat peste 40 de biserici din Coreea, fără să găsesc una singură care avea lucrarea Duhului Sfânt. Niciun pastor nu mi-a putut rezolva problema. Dezorientată, mă zvârcoleam nopțile, nu puteam dormi. Am chemat din inimă: „O, Doamne, unde poți să fii? M-ai abandonat?” Simțeam o greutate mare pe suflet în anii aceia. Eram deprimată și îndurerată.

În mijlocul aceste dureri și disperări, în iunie 2015, sora mea mai mare a venit la mine și mi-a spus fericită: „Am vești grozave! Domnul S-a întors de mult. El S-a arătat și lucrează în China, exprimând multe adevăruri. Evanghelia a ajuns acum și în Coreea.” M-am gândit: „Dumnezeu lucrează în China? Cum e posibil?” Am zis, încăpățânată: „În 2009, un pastor ne-a spus că-i imposibil ca Dumnezeu să lucreze în China, deoarece China e retrogradă și oamenii sunt necultivați. Dumnezeu e vrednic de cinste și măreț – de ce ar lucra El în China?” Și apoi m-am dus să spăl vasele. Ea a scos o carte și a spus, liniștită: „Cartea asta, Cartea deschisă de Miel, conține cuvinte exprimate de Dumnezeu în zilele de pe urmă. O să-ți citesc din ea.”

Dumnezeu Atotputernic spune: „Când Isus a venit în lumea omului, El a inaugurat Epoca Harului și a încheiat Epoca Legii. În zilele de pe urmă, Dumnezeu S-a întrupat încă o dată și, cu această întrupare, a încheiat Epoca Harului și a inaugurat Epoca Împărăției. Toți cei care sunt în stare să accepte cea de-a doua întrupare a lui Dumnezeu vor fi conduși în Epoca Împărăției și, mai mult, vor deveni capabili să accepte personal îndrumarea lui Dumnezeu. Deși Isus a lucrat mult printre oameni, El a completat doar răscumpărarea întregii omeniri și a devenit jertfa pentru păcat a omului; El nu l-a scăpat pe om de toată firea lui stricată. Deplina mântuire a omului de influența Satanei nu necesita doar ca Isus să devină jertfa pentru păcat și să poarte păcatele omului, ci necesita și ca Dumnezeu să facă o lucrare și mai mare pentru a-l scăpa pe om cu totul de firea lui satanic de coruptă. Și astfel, acum că omul a fost iertat de păcatele lui, Dumnezeu S-a întors în trup pentru a-l conduce pe om în noua epocă și a început lucrarea de mustrare și judecată. Lucrarea aceasta l-a adus pe om într-un tărâm mai înalt. Toți cei care se supun stăpânirii Lui se vor bucura de un adevăr mai mare și vor primi binecuvântări mai mari. Ei vor trăi cu adevărat în lumină și vor dobândi adevărul, calea și viața.

Dacă oamenii rămân blocați în Epoca Harului, atunci nu vor fi niciodată eliberați de firea lor stricată, și cu atât mai puțin vor cunoaște firea inerentă a lui Dumnezeu. Dacă oamenii trăiesc mereu în mijlocul unei abundențe de har, dar nu au calea vieții care le permite să Îl cunoască pe Dumnezeu sau să-L mulțumească, atunci ei nu Îl vor câștiga niciodată cu adevărat în credința lor în El. Acest tip de credință e de-a dreptul deplorabil. După ce vei fi terminat de citit această carte, după ce vei fi trăit fiecare etapă a lucrării lui Dumnezeu întrupat în Epoca Împărăției, vei simți că dorințele pe care le-ai avut ani la rând s-au realizat în sfârșit. Vei simți că doar acum L-ai văzut pe Dumnezeu față în față; doar acum I-ai zărit înfățișarea, I-ai auzit cuvântările personale, ai apreciat înțelepciunea lucrării Lui și ai simțit cu adevărat cât de real și atotputernic este El. Vei simți că ai câștigat multe lucruri pe care oamenii din vremurile trecute nici nu le-au văzut, nici nu le-au avut vreodată. În clipa aceea, vei ști clar ce înseamnă să crezi în Dumnezeu și ce înseamnă să te conformezi voii lui Dumnezeu. Bineînțeles, dacă te agăți de părerile din trecut și respingi sau negi faptul celei de-a doua întrupări a lui Dumnezeu, atunci vei rămâne cu mâna goală, fără a obține nimic și, în cele din urmă, vei fi declarat vinovat de a I te împotrivi lui Dumnezeu. Cei care sunt capabili să asculte adevărul și să se supună lucrării lui Dumnezeu vor fi revendicați sub numele celui de-al doilea Dumnezeu întrupat – Atotputernicul. Ei vor putea accepta îndrumarea personală a lui Dumnezeu, dobândind adevăruri din ce în ce mai înalte, precum și viață adevărată. Vor vedea viziunea ce nu a fost văzută vreodată de oamenii din trecut: «M-am întors să văd ce glas vorbea cu mine; și când m-am întors, am văzut șapte sfeșnice de aur, iar printre sfeșnice, pe „Cineva Care era ca un fiu al omului”. Era îmbrăcat într-o mantie care-I ajungea până la picioare și era încins la piept cu un brâu de aur. Capul și părul Îi erau albe ca lâna albă sau ca zăpada, ochii Îi erau ca flacăra focului, picioarele Îi erau ca bronzul încins, ars în cuptor, iar glasul Îi era asemenea vuietului unor ape mari. În mâna dreaptă avea șapte stele, și din gură Îi ieșea o sabie ascuțită, cu două tăișuri. Fața Lui era ca soarele atunci când strălucește în toată puterea lui» (Apocalipsa 1:12-16). Viziunea aceasta este expresia întregii firi a lui Dumnezeu, iar expresia întregii Sale firi este și expresia lucrării lui Dumnezeu în întruparea Sa prezentă” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Prefață”). Ascultând asta, am rămas înmărmurită. Se dezvăluiau tainele cărții Apocalipsei. Era plin de autoritate – niciun om n-ar fi putut rosti acele cuvinte. Mi-am amintit autoritatea cu care a vorbit Domnul Isus când a venit să lucreze și m-am întrebat: chiar erau acestea cuvântările lui Dumnezeu? Imediat am fost cuprinsă de bucurie și-am început să ascult cu atenție. Mai ales când sora mea a citit unele profeții din Apocalipsa, mă gândeam că nu erau ceva ce putea interpreta vreun om. Apocalipsa ne spune: „Iată că Leul din seminția lui Iuda, Rădăcina lui David, a învins și este vrednic să desfacă sulul și cele șapte sigilii ale lui!” (Apocalipsa 5:5). Numai Mielul, numai Dumnezeu putea dezvălui aceste taine. Era acesta cuvântul lui Dumnezeu? Era cu putință ca El să fi apărut și să lucreze în China? Oare aș putea găsi în cartea aceea răspunsul la ceea ce mă nedumerise în toți acești ani? Am devenit curioasă în legătură cu asta. Chiar atunci, sora mea a citit așa: „Ele sunt și împlinirea cuvintelor din Apocalipsa: «Cel ce are urechi, să audă ce zice bisericilor Duhul!» Aceste cuvinte reprezintă etapa inițială a lucrării pe care Dumnezeu a început-o în Epoca Împărăției” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Prefață”). M-a interesat și mai mult – nu era asta profeția din cartea Apocalipsei? Se împliniseră profețiile din Apocalipsa? Erau acestea cuvintele lui Dumnezeu? Dorind să citesc temeinic, am rugat-o pe sora mea să-mi lase cartea. N-am mai putut de bucurie când mi-a dat-o. De-abia așteptam s-o deschid! Dar mă și preocupau unele lucruri. Chiar era în acord cu Scriptura cartea aceasta? Am pus pe pat o Biblie și cartea asta, una lângă alta, comparându-le. În carte, am citit pasajul următor: „Numai când voi trece în noul cer și pământ, voi lua cealaltă parte a slavei Mele și o voi dezvălui mai întâi în Țara Canaanului, făcând să strălucească o lumină orbitoare pe toată fața pământului, scufundat în întunecimea profundă a nopții, ca întreg pământul să poată veni la lumină; ca oamenii de pe tot pământul să poată veni să ia putere din puterea luminii, permițându-i slavei Mele să crească și să se arate din nou fiecărei națiuni; și ca toată omenirea să-și poată da seama că am venit cu mult timp în urmă în lumea oamenilor și că Mi-am adus de multă vreme slava dinspre Israel către Răsărit; pentru că slava Mea strălucește dinspre Răsărit și a fost adusă din Epoca Harului până în ziua de azi. Dar am plecat din Israel și de acolo am ajuns în Răsărit. Numai când lumina din Răsărit se va transforma treptat în alb, întunericul de pe pământ va începe să se transforme în lumină și numai atunci omul va descoperi că am plecat demult din Israel și că Mă ridic din nou în Răsărit. Odată ce M-am pogorât în Israel și mai târziu am plecat de acolo, nu Mă mai pot naște din nou în Israel, pentru că lucrarea Mea conduce tot universul și, mai mult, fulgerul luminează direct de la Răsărit la Apus. Din acest motiv am coborât în Răsărit și am adus Canaanul popoarelor din Răsărit. Voi aduce oameni din toate părțile pământului în Țara Canaan, și astfel continui să cuvântez în Țara Canaanului pentru a controla întregul univers. În acest moment nu există lumină pe întreg pământul, în afară de Canaan, și toți oamenii sunt amenințați de foame și de frig. Mi-am dat slava lui Israel și apoi Mi-am luat-o înapoi, aducându-i astfel pe israeliți la Răsărit și aducând toată omenirea la Răsărit. I-am adus pe toți la lumină ca să poată fi reuniți cu ea și să se afle în comuniune cu ea și să nu mai trebuiască să o caute. Îi voi lăsa pe toți cei care caută să vadă din nou lumina și să vadă slava pe care o aveam în Israel; îi voi lăsa să vadă că am venit de mult pe un nor alb în mijlocul omenirii, să vadă nenumărați nori albi și fructe în grămezile lor abundente și, mai mult, să vadă pe Iahve Dumnezeul lui Israel. Îi voi lăsa să se uite la Învățătorul iudeilor, la Mesia cel așteptat și la arătarea Mea deplină, care a fost persecutată de împărați de-a lungul veacurilor. Voi lucra asupra întregului univers și voi face o mare lucrare, dezvăluind toată slava Mea și toate faptele Mele omului în zilele de pe urmă. Îmi voi arăta chipul slăvit în plinătatea Sa celor care M-au așteptat mulți ani, celor care au tânjit să vin pe un nor alb, lui Israel, care a tânjit să Mă arăt din nou și întregii omeniri care Mă prigonește, pentru ca toți să știe că Mi-am luat cu mult timp în urmă slava și am adus-o în Răsărit și nu mai este în Iudeea. Pentru că zilele de pe urmă au venit deja!” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cele șapte tunete răsună – Prorocind că Evanghelia Împărăției se va răspândi în tot universul”). Apoi l-am comparat cu o profeție din Biblie: „Căci așa cum iese fulgerul de la răsărit și se vede până la apus, tot așa va fi și venirea Fiului Omului” (Matei 24:27). Se potrivea cu cuvintele Domnului Isus – era total în acord cu Biblia. Cine, afară de Dumnezeu, putea desfereca aceste taine? Cuvintele astea mă atrăgeau: cu cât citeam, cu atât voiam să citesc mai mult. Simțeam că în cartea aceasta voi găsi răspunsul la confuzia din sufletul meu.

Apoi am citit încă un pasaj: „Întrucât căutăm urmele lui Dumnezeu, se cuvine să căutăm voia lui Dumnezeu, cuvintele și cuvântările Lui deoarece, oriunde există noi cuvinte rostite de Dumnezeu, acolo este și glasul Lui și, oriunde se află urmele lui Dumnezeu, acolo sunt și faptele Lui. Oriunde este exprimarea lui Dumnezeu, acolo Se arată El și, oriunde Se arată Dumnezeu, acolo există adevărul, calea și viața. În căutarea urmelor lui Dumnezeu, ați ignorat cuvintele «Dumnezeu este adevărul, calea și viața». Prin urmare, mulți oameni, chiar și atunci când primesc adevărul, nu cred că au găsit urmele lui Dumnezeu și tot cu atât mai puțin recunosc arătarea lui Dumnezeu. Ce greșeală gravă! Arătarea lui Dumnezeu nu poate fi împăciuită cu noțiunile omului și cu atât mai puțin poate Dumnezeu să Se arate la porunca omului. Dumnezeu Își face propriile alegeri și propriile planuri atunci când Își înfăptuiește lucrarea; mai mult, El are propriile Sale obiective și metode. Indiferent ce lucrare face, El nu are nevoie să discute despre aceasta cu oamenii sau să le ceară sfatul, cu atât mai puțin să anunțe fiecare persoană în parte despre lucrarea Lui. Aceasta este firea lui Dumnezeu, care, de altfel, ar trebui să fie recunoscută de toată lumea. Dacă doriți să fiți martori ai arătării lui Dumnezeu, să urmați pașii Lui, atunci trebuie mai întâi să vă îndepărtați de propriile noțiuni. Nu trebuie să-I ceri lui Dumnezeu să facă tot felul de lucruri, cu atât mai puțin ar trebui să-L constrângi și să-L limitezi la propriile tale noțiuni. În schimb, ar trebui să vă întrebați cum se cuvine să căutați urmele lui Dumnezeu, cum se cuvine să acceptați arătarea Lui și cum se cuvine să vă supuneți noii lucrări a lui Dumnezeu: asta ar trebui să facă omul. Întrucât omul nu este adevărul și nu deține adevărul, el ar trebui să caute, să accepte și să asculte” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Anexă 1: Arătarea lui Dumnezeu a adus o nouă epocă”). Am citit pasajul ăsta de două ori la rând. Mă gândeam că, oriunde se poate găsi glasul lui Dumnezeu, se pot găsi și urmele pașilor Lui. Acolo Se arată Dumnezeu. Erau acelea într-adevăr cuvintele lui Dumnezeu? Nimeni în afară de Dumnezeu n-ar putea spune așa ceva. Asta citeau în Biserica lui Dumnezeu Atotputernic, deci poate că Dumnezeu lucra în acea biserică? Eram entuziasmată și-am continuat să citesc.

Mai târziu, am dat peste pasajul acesta: „Astăzi, Dumnezeu S-a întors în lume pentru a-Și săvârși lucrarea. Prima Lui oprire este exemplarul de conducere dictatorială: China, bastionul ferm al ateismului. Dumnezeu a câștigat un grup de oameni prin înțelepciunea și puterea Lui. În această perioadă, El a fost vânat de partidul de guvernământ al Chinei prin toate mijloacele și supus unei suferințe mari, fără să aibă un loc unde să Își poată odihni capul, fără posibilitatea de a-Și găsi un adăpost. În ciuda acestora, Dumnezeu Își continuă lucrarea pe care intenționează să o săvârșească: El își face auzită vocea și răspândește evanghelia. Nimeni nu poate pătrunde atotputernicia lui Dumnezeu. În China, o țară care Îl privește pe Dumnezeu ca pe un dușman, Dumnezeu nu Și-a încetat niciodată lucrarea. În schimb, tot mai mulți oameni au acceptat lucrarea și cuvântul Lui, deoarece Dumnezeu mântuiește fiecare membru al omenirii în parte, în cea mai mare măsură posibilă” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Anexă 2: Dumnezeu conduce destinul întregii omeniri”). Când însă am citit partea asta „Astăzi, Dumnezeu S-a întors în lume pentru a-Și săvârși lucrarea. Prima Lui oprire este exemplarul de conducere dictatorială: China,” m-am oprit imediat, simțindu-mă dezamăgită. Cu ochii ațintiți pe cele două fraze, mă tot gândeam: „Dumnezeu, în China? Cum să fie cu putință? Poate n-ar trebui să citesc. Dacă mă rătăcesc?” Dar apoi mi-am spus: cuvintele astea păreau glasul lui Dumnezeu. Dacă eu nu le cercetam și Domnul Se întorsese cu adevărat, nu mi-aș pierde șansa, oare? Mă simțeam incredibil de sfâșiată și mă tot întrebam: De ce S-ar arăta Dumnezeu și ar lucra în China? Am comparat asta cu Biblia și-am citit ce a spus Domnul Isus: „Căci așa cum iese fulgerul de la răsărit și se vede până la apus, tot așa va fi și venirea Fiului Omului” (Matei 24:27). Era „răsăritul” o referire la China? Dar China era atât de retrogradă și ateismul avea putere totală în țara aceea! Ar putea Dumnezeu să Se arate și să lucreze în China? Cartea asta afirma foarte clar că așa era. Ezitam, totuși – să continui sau să renunț? Apoi m-am gândit cât mă luptasem în căutarea mea toți anii aceia. Deci, câtă vreme exista o rază de speranță, nu puteam renunța. Am hotărât, așadar, să merg la Biserica lui Dumnezeu Atotputernic să investighez.

A doua zi, m-am dus la Biserica lui Dumnezeu Atotputernic. Un frate era în mijlocul unei predici, vorbind chiar despre ce mă întrebam eu: cum să fii eliberat din păcat. Citea cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic. „În Epoca Harului, demonii au fost alungați din om prin punerea mâinilor și prin rugăciune, însă firea coruptă din om a rămas încă. Omul a fost vindecat de boala lui și i-au fost iertate păcatele, dar, în ceea ce privește modul în care omul urma să fie curățat de firea coruptă satanică din interiorul lui, această lucrare trebuia încă să fie făcută. Omul a fost doar mântuit și i-au fost iertate păcatele pentru credința sa, dar natura păcătoasă a omului nu a fost distrusă și încă a rămas în el. Păcatele omului au fost iertate prin intermediul Dumnezeului întrupat, dar acest lucru nu a însemnat că omul nu a mai avut păcat în el. Păcatele omului ar putea fi iertate prin jertfa de păcat, dar, doar în ceea ce privește modul în care omul poate fi făcut să nu mai păcătuiască și modul în care natura sa păcătoasă poate fi distrusă complet și transformată, el nu are nicio cale de a rezolva această problemă. Păcatele omului au fost iertate și acest lucru se datorează lucrării răstignirii lui Dumnezeu, dar omul a continuat să trăiască înlăuntrul vechii sale firi satanice. Acestea fiind spuse, omul trebuie să fie complet mântuit de corupta sa fire satanică, astfel încât natura lui păcătoasă să poată fi complet distrusă, să nu se mai dezvolte niciodată, permițând astfel ca firea omului să fie transformată. Acest lucru ar cere omului să înțeleagă drumul creșterii în viață, să înțeleagă calea vieții și modul de a-și schimba firea. În plus, ar cere omului să acționeze potrivit cu această cale, astfel încât firea lui să poată fi schimbată treptat, iar el să poată trăi sub strălucirea luminii, ca tot ceea ce face el să poată fi în acord cu voia lui Dumnezeu, ca el să-și poată arunca firea coruptă satanică și astfel încât să se poată elibera de influența întunericului Satanei, prin aceasta ieșind pe deplin din păcat. Doar atunci va primi omul mântuirea completă” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Taina întrupării (4)”).

El a avut părtășie astfel: „Înțelegem din cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic că în Epoca Harului Dumnezeu a făcut numai lucrarea de răscumpărare. Domnul Isus a răspândit Evanghelia Împărăției, spunând oamenilor să se mărturisească și să se căiască. El a vindecat bolnavii, a alungat demoni și a iertat păcatele oamenilor. În plus, a dăruit omenirii har nemărginit. La sfârșit, El a fost răstignit ca jertfă pentru păcat pentru toți oamenii. De atunci, ca să fim iertați de păcate și să ne bucurăm de harul și binecuvântările lui Dumnezeu, nu trebuie decât să ne rugăm și să ne mărturisim. Aceasta a fost lucrarea Domnului Isus în Epoca Harului. Deci, încheierea lucrării Domnului Isus de răscumpărare însemna că lucrarea de mântuire a lui Dumnezeu a fost făcută? Bineînțeles că nu. Lucrarea de răscumpărare doar ne-a iertat de păcate, dar sursa păcătoșeniei și natura noastră păcătoasă nu au fost rezolvate. Tot nu ne putem abține și păcătuim mereu. Suntem aroganți, ne dăm aere, mințim și înșelăm. Uneori simțim lucruri precum invidia și ura. Trăim într-o stare în care ziua păcătuim și seara ne mărturisim, din care nu ne putem smulge. Spune în Evrei 12:14: «Fără sfințire, nimeni nu-L va vedea pe Domnul.» Dumnezeu e sfânt și drept. Cum suntem noi, atât de murdari și corupți, vrednici să intrăm în Împărăția cerurilor? Dumnezeu Atotputernic a venit în zilele de pe urmă, exprimând adevăruri și făcând lucrarea judecății, pentru a rezolva natura noastră păcătoasă, a ne permite să lepădăm total lanțurile și chingile păcatului, pentru a fi curățiți și a ne duce în Împărăția lui Dumnezeu. Asta împlinește profețiile Domnului Isus: «Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteți purta. Însă când va veni El, Duhul adevărului, vă va călăuzi în tot adevărul» (Ioan 16:12-13). «Eu n-am venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea. Pe cel ce Mă respinge și nu primește cuvintele Mele are cine să-l judece: Cuvântul pe care l-am spus Eu, acela îl va judeca în ziua de pe urmă» (Ioan 12:47-48). În zilele de pe urmă, Dumnezeu Atotputernic a rostit milioane de cuvinte, exprimând toate adevărurile necesare pentru a purifica și a mântui pe deplin omenirea. El judecă și demască toate firile noastre corupte, antiDumnezeu și natura noastră satanică, dezvăluind complet sursa păcătoșeniei și a împotrivirii noastre față de Dumnezeu. Totodată, El ne orientează spre calea lepădării păcatului și a dobândirii mântuirii lui Dumnezeu. Singurul mod de a vedea adevărul corupției noastre e să acceptăm judecata și mustrarea cuvintelor lui Dumnezeu; apoi, putem să simțim remușcare, să ne urâm și să ne căim în fața lui Dumnezeu, să fim eliberați de corupție și curățiți. Lucrarea de judecată a lui Dumnezeu din zilele de pe urmă e unica noastră cale de-a fi purificați, mântuiți și de-a intra în Împărăția cerurilor.”

Auzind părtășia acestui frate m-am luminat atât de mult, de parcă mi se luase o greutate mare de pe umeri. Rezultă că Domnul Isus a făcut lucrarea de răscumpărare și omul a fost iertat de păcatele sale prin jertfa pentru păcat, dar natura păcătoasă din el a rămas, totuși. Acceptarea lucrării de judecată din zilele de pe urmă a lui Dumnezeu e singurul mod de-a rezolva problema păcatului, de-a scăpa din lanțurile și constrângerile păcatului, de-a fi curățiți și vrednici să intrăm în Împărăția lui Dumnezeu. Doar Dumnezeu Însuși putea dezvălui tainele lucrării Sale de gestionare și doar Dumnezeu poate curăți și mântui deplin omenirea. Eram sigură că asta era lucrarea lui Dumnezeu și eram entuziasmată.

A doua zi, o soră din Biserica lui Dumnezeu Atotputernic mi-a citit un pasaj din cuvintele lui Dumnezeu. „Hristos al zilelor de pe urmă folosește o multitudine de adevăruri pentru a-i învăța pe oameni, pentru a demasca substanța omului și pentru a-i analiza cuvintele și faptele. Aceste cuvinte cuprind diferite adevăruri, precum datoria omului, cum ar trebui el să asculte de Dumnezeu, cum ar trebui să Îi fie credincios lui Dumnezeu, cum ar trebui să trăiască umanitatea normală, precum și înțelepciunea și firea lui Dumnezeu și așa mai departe. Aceste cuvinte sunt toate îndreptate către substanța omului și firea sa coruptă. În special, cele care dezvăluie cum Îl nesocotesc oamenii pe Dumnezeu vizează modul în care oamenii sunt o întruchipare a Satanei și o forță inamică față de Dumnezeu. În realizarea lucrării Sale de judecată, Dumnezeu nu clarifică pur și simplu natura oamenilor în doar câteva cuvinte; El o demască, o tratează și o emondează pe termen lung. Toate aceste diferite metode de demascare, tratare și emondare nu pot fi înlocuite prin cuvinte obișnuite, ci prin adevărul de care oamenii sunt complet lipsiți. Doar metodele de acest fel pot fi considerate judecată; doar prin acest tip de judecată oamenii pot să fie supuși și pe deplin convinși cu privire la Dumnezeu și, mai mult decât atât, să câștige adevărata cunoaștere a lui Dumnezeu. Ceea ce aduce cu sine lucrarea judecății este faptul că omul înțelege adevăratul chip al lui Dumnezeu și adevărul despre răzvrătirea proprie. Lucrarea judecății îi permite omului să înțeleagă mai bine voia lui Dumnezeu, scopul lucrării lui Dumnezeu și tainele de neînțeles pentru el. De asemenea, îi permite omului să își recunoască și să își cunoască esența coruptă și rădăcinile stricăciunii sale, precum și să descopere urâțenia omului. Aceste efecte sunt toate aduse de lucrarea judecății, deoarece esența acestei lucrări este de fapt lucrarea de dezvăluire a adevărului, căii și vieții lui Dumnezeu în fața tuturor celor care au credință în El” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Hristos înfăptuiește lucrarea judecății prin adevăr”). După ce a citit asta, ea a avut părtășie și mi-a împărtășit mărturie, oferindu-mi și mai multă claritate. În zilele de pe urmă, Dumnezeu exprimă adevăruri și face lucrarea judecății ca să rezolve natura păcătoasă a omului. Dacă nu acceptăm judecata lui Dumnezeu, ci ne petrecem toată viața în religie, nu vom scăpa de păcat și nu vom fi curățiți. Mulțumită milei și harului lui Dumnezeu, eu am găsit, în sfârșit, calea spre curățirea de păcat. Eram așa de emoționată că nu-mi puteam opri lacrimile. Mi-am amintit de ultimii opt ani, cum mersesem la nenumărate biserici, mari și mici, căutând calea de-a scăpa de păcat și de-a intra în Împărăția cerurilor. De fiecare dată, însă, intram cu speranță și plecam cu dezamăgire. Harul lui Dumnezeu a fost cel care mi-a îngăduit să-I ascult glasul și să-I văd arătarea. Eram incredibil de binecuvântată! Mă simțeam ca un copil pierdut întors, în sfârșit, la mama sa, după ani de pribegie. Am avut o senzație de pace și bucurie indescriptibilă!

Dar mai aveam o oarecare confuzie care nu fusese rezolvată. Am întrebat-o pe sora asta: „Chinezii sunt așa de necultivați și sunt împotriva lui Dumnezeu. De ce ar apărea și ar lucra Dumnezeu acolo în zilele de pe urmă?” Ea mi-a citit un pasaj din cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic. „Lucrarea lui Iahve a fost facerea lumii, a fost începutul; această etapă a lucrării este finalul lucrării și încheierea. La început, lucrarea lui Dumnezeu a fost îndeplinită printre cei aleși ai Israelului și a reprezentat începutul unei noi epoci în cel mai sfânt dintre toate locurile. Ultima etapă a lucrării este îndeplinită în cea mai necurată dintre țări, pentru a judeca lumea și pentru a încheia epoca. În prima etapă, lucrarea lui Dumnezeu a fost făcută în cel mai strălucitor dintre locuri, iar ultima etapă este îndeplinită în cel mai întunecat dintre toate locurile, iar acest întuneric va fi izgonit, lumina va fi adusă, iar toți oamenii vor fi cuceriți. După ce vor fi cuceriți oamenii din cel mai necurat și întunecat loc dintre toate și după ce întreaga populație va recunoaște că există un Dumnezeu, care este adevăratul Dumnezeu și fiecare persoană a fost convinsă pe deplin, atunci acest fapt va fi folosit pentru a îndeplini lucrarea de cucerire dintr-un capăt în celălalt al întregului univers. Această etapă a lucrării este simbolică: odată ce lucrarea acestei epoci se va încheia, lucrarea de gestionare de șase mii de ani va ajunge pe deplin la final. Odată ce aceia din cel mai întunecat dintre toate locurile vor fi cuceriți, se înțelege de la sine că va fi la fel peste tot. Astfel, doar lucrarea de cucerire din China are un simbolism semnificativ. China întrupează toate forțele întunericului, iar oamenii din China îi reprezintă pe toți cei care aparțin trupului, Satanei din carne și oase. Poporul chinez este cel care a fost cel mai mult corupt de marele balaur roșu, care se opune cel mai puternic lui Dumnezeu, a cărui umanitate este cea mai josnică și necurată și, astfel, reprezintă arhetipul întregii omeniri corupte. Aceasta nu înseamnă că alte țări nu au probleme deloc; noțiunile omului sunt toate la fel și, deși oamenii acestor țări pot avea o bună valoare, dacă nu Îl cunosc pe Dumnezeu, atunci înseamnă că I se opun Lui. […] În poporul chinez corupția, impuritatea, nedreptatea, opoziția și răzvrătirea se manifestă cel mai pe deplin și sunt dezvăluite în toate diferitele lor forme. Pe de o parte, ei sunt de un calibru slab și, pe de altă parte, viețile și mentalitatea lor sunt înapoiate, iar obiceiurile lor, mediul social, originea familiei – toate sunt cele mai înapoiate și slabe. Statutul lor, de asemenea, este umil. Lucrarea din acest loc este simbolică și, după ce această lucrare de testare va fi îndeplinită în întregime, lucrarea ulterioară a lui Dumnezeu va fi mult mai ușoară. Dacă poate fi finalizată această etapă a lucrării, atunci lucrarea ulterioară e de la sine înțeleasă. Odată ce această etapă a lucrării va fi îndeplinită, marele succes va fi complet realizat, iar lucrarea de cucerire din întregul univers va ajunge la o încheiere totală. De fapt, odată ce lucrarea printre voi va avea succes, aceasta va fi echivalentul succesului pretutindeni în întreg universul. Aceasta este semnificația motivului pentru care vă fac să fiți un model și specimen” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Viziunea lucrării lui Dumnezeu (2)”). Apoi, ea a avut părtășie: „Cuvintele lui Dumnezeu sunt foarte clare. E foarte semnificativ ca Dumnezeu să apară și să lucreze în China în zilele de pe urmă. Acum, lucrarea lui Dumnezeu este de judecată și de curățire. El exprimă adevăruri pentru a demasca natura umană antiDumnezeu, satanică și diversele noastre firi corupte. El ne arată firea Lui dreaptă, măreață și mânioasă, care nu admite jignire. De aceea a trebuit El să-i aleagă pe cei mai profund corupți și potrivnici Lui, ca să facă din ei un exemplu. Să lucreze printre acești oameni e unicul mod de-a dezvălui toate tipurile de corupție din omenire și de-a-Și arăta mai bine sfințenia și dreptatea. Așa poate obține cele mai bune rezultate în lucrarea Sa de judecată. În plus, China e bârlogul marelui balaur roșu. Marele balaur roșu e întruchiparea Satanei – ăștia-s oamenii pe care Satana i-a corupt cel mai profund. De aceea China e axa mondială a răului, iar chinezii sunt cel mai profund corupți. Ei Îl tăgăduiesc pe Dumnezeu și I se împotrivesc cel mai mult și au cea mai rea umanitate. Chinezii sunt chintesența umanității corupte. Faptul că Dumnezeu Se arată, lucrează și exprimă adevăruri în China, demascând și ultima picătură din corupția și răzvrătirea chinezilor, poate cuceri mai bine omenirea. Asta poate arăta mai eficient esența și adevărul despre cât de adânc l-a corupt Satana pe om. Totodată, lucrând în cea mai murdară, coruptă și antiDumnezeu țară, cucerind, purificând și transformând cei mai necultivați și profund corupți oameni ai Chinei, oamenii din alte țări vor fi mai ușor de mântuit. Lucrând astfel, Dumnezeu permite întregii omeniri să vadă marea Lui putere și să fie deplin convinsă. Asta dezvăluie autoritatea, puterea lui Dumnezeu, precum și înțelepciunea și atotputernicia Sa.”

Apoi, ea mi-a mai citit din cuvintele lui Dumnezeu. „Chinezii nu au crezut niciodată în Dumnezeu; nu L-au slujit niciodată pe Iahve și nu L-au slujit niciodată pe Isus. Ei doar se ploconesc, ard tămâie, ard talismane de hârtie și îl venerează pe Buddha. Pur și simplu venerează idoli – toți sunt extrem de răzvrătiți. Așadar, cu cât mai joasă este poziția oamenilor, cu atât mai mult arată că ceea ce câștigă Dumnezeu de la voi este și mai multă glorie. […] Potrivit noțiunilor umane, ca să arăt că am un statut înalt, că sunt de mare valoare și să Îmi arăt onoarea, sfințenia și măreția, ar fi trebuit să Mă nasc într-o țară frumoasă. Dacă M-aș fi născut într-un loc care Mă recunoaște, într-o familie de elită, și dacă aș fi avut o situație bună și un statut înalt, atunci aș fi fost tratat foarte bine. Asta nu ar fi de folos lucrării Mele și, atunci, ar mai putea fi dezvăluită o mântuire atât de măreață? Toți cei care Mă văd Mă vor asculta și nu vor fi poluați cu murdărie. Ar fi trebuit să Mă nasc într-un asemenea loc. Asta credeți voi. Dar gândiți-vă la asta: oare Dumnezeu a venit pe pământ pentru a Se bucura sau pentru a lucra? Dacă aș fi lucrat într-un loc atât de plăcut și comod ca acela, Mi-aș fi putut câștiga gloria deplină? Aș putea să cuceresc toată creația Mea? Când Dumnezeu a venit pe pământ, nu era din lumea asta, și nu S-a întrupat ca să Se bucure de lume. Locul unde lucrarea Îi va dezvălui firea și care va fi cel mai semnificativ este cel în care S-a născut El. Fie că este un tărâm sfânt sau murdar și indiferent unde lucrează El, El este sfânt. Totul în lume a fost creat de El, deși totul a fost corupt de Satana. Totuși, toate lucrurile încă aparțin Lui; toate sunt în mâinile Lui. El vine într-un ținut murdar și lucrează ca să Își dezvăluie sfințenia; face asta doar de dragul lucrării Sale, ceea ce înseamnă că El îndură mari umilințe ca să facă o asemenea lucrare pentru a-i mântui pe oamenii din acest ținut necurat. Face lucrul acesta pentru a fi martor, de dragul întregii omeniri. O astfel de lucrare le arată oamenilor dreptatea lui Dumnezeu și reușește să demonstreze mai bine supremația Sa. Măreția și corectitudinea Lui se manifestă în mântuirea unui grup de oameni umili, pe care alții îi disprețuiesc. Faptul că S-a născut într-un ținut murdar nu dovedește că El este umil; pur și simplu permite întregii creații să vadă măreția Lui și adevărata Lui dragoste pentru omenire. Cu cât mai mult face El asta, cu atât mai mult dezvăluie dragostea Lui pură, dragostea Lui fără cusur pentru oameni. Dumnezeu este sfânt și drept. Chiar dacă S-a născut într-un ținut murdar și chiar dacă trăiește cu acei oameni care sunt plini de murdărie, la fel cum Isus a trăit cu păcătoșii în Epoca Harului, oare nu toată lucrarea Lui este săvârșită pentru supraviețuirea întregii omeniri? Nu e totul ca omenirea să poată câștiga marea mântuire? În urmă cu două mii de ani, El a locuit cu păcătoșii câțiva ani. Asta a fost de dragul răscumpărării. Astăzi, El trăiește cu un grup de oameni murdari și josnici, de dragul mântuirii. Nu toată lucrarea Lui este de dragul vostru, al oamenilor? Dacă nu pentru a mântui omenirea, de ce să fi trăit și să fi suferit cu păcătoșii atât de mulți ani după ce S-a născut într-o iesle? Și dacă nu ca să mântuiască omenirea, de ce să Se întoarcă întrupat a doua oară, născut în acest ținut unde se adună demonii, și să trăiască alături de acești oameni care au fost profund corupți de Satana? Nu este Dumnezeu loial? Care parte din lucrarea Lui nu a fost pentru omenire? Care parte nu a fost pentru destinul vostru? Dumnezeu este sfânt – lucrul acesta e de neschimbat! Nu este poluat de mizerie, deși El a venit într-un ținut murdar; toate acestea pot să însemne doar că dragostea lui Dumnezeu pentru omenire este foarte altruistă și că suferința și umilirea pe care le îndură El sunt extrem de mari!” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Semnificația mântuirii descendenților lui Moab”).

Apoi, ea a avut părtășie: „Cuvintele lui Dumnezeu ne spun că faptul că El a devenit trup în zilele de pe urmă, că S-a arătat și lucrează în China, are o semnificație extraordinară. Chinezii sunt poporul care I se împotrivește lui Dumnezeu și Îl urăște cel mai mult. Ei sunt cei mai lipsiți de calibru și umanitate, dar Dumnezeu S-a întrupat acolo, mergând să lucreze în China, exprimând adevărul cu o îngăduință și răbdare incredibile. Dumnezeu a îndurat o umilire uriașă pentru a-i mântui pe ei, poporul cel mai murdar și mai corupt. Asta dezvăluie și mai mult cât de smerit și ascuns e Dumnezeu și ne arată sfințenia și dreptatea Lui, iubirea Lui autentică, altruistă pentru omenire. În plus, înțelegem că Dumnezeu este Domnul creației. El are autoritatea de a-Și face lucrarea în orice țară, printre oricare oameni, dar, indiferent în ce țară Se arată și lucrează El, lucrarea Lui e pentru toată umanitatea – e pentru a mântui întreaga rasă umană. În zilele de pe urmă, Dumnezeu Atotputernic S-a arătat și lucrează în China, exprimând adevăruri. El a făcut deja un grup de biruitori, iar acum Evanghelia Lui se extinde peste tot globul. Lucrarea și cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic sunt ca o lumină mare strălucind de la Răsărit până la Apus. Tot mai mulți oameni aud glasul lui Dumnezeu, întorcându-se spre Dumnezeu Atotputernic în număr mare, acceptând curățirea și mântuirea lui Dumnezeu. Dacă urmăm concepțiile și închipuirile noastre, crezând că, întrucât celelalte două etape ale lucrării lui Dumnezeu au fost în Israel, El e Dumnezeul israeliților și nu S-ar arăta și nu ar lucra în China, atunci nu ar însemna asta că Îl delimităm? Dumnezeu a spus: «Numele Meu va fi minunat printre neamuri» (Maleahi 1:11). Cum s-ar împlini asta, atunci? În zilele de pe urmă, faptul că Dumnezeu devine trup și lucrează în China, unde domnește ateismul, spulberă total concepțiile omenești. Ne arată că Dumnezeu nu e doar Dumnezeul israeliților, ci e și Dumnezeul neamurilor. El e Dumnezeul întregii omeniri, nu doar al unei singure țări sau al unui singur popor. Faptul că Dumnezeu Se întrupează în China, Se arată și lucrează acolo, e incredibil de semnificativ!”

M-am simțit foarte stânjenită după ce am auzit părtășia ei. Nu am înțeles lucrarea lui Dumnezeu, ci am împărtășit opiniile pastorilor delimitându-L pe Dumnezeu, crezând că ar fi imposibil să lucreze în China. Ce aroganță și ignoranță din partea mea! Numai să mă gândesc, și mi se face frică. Mulțumită harului lui Dumnezeu, eu am avut norocul să-I aud glasul și să accept lucrarea Sa din zilele de pe urmă. Altfel, încă L-aș mai delimita pe Dumnezeu pe baza concepțiilor mele, osândind arătarea și lucrarea Sa și n-aș avea nicio speranță de-a dobândi mântuirea Sa. Din toată inima sunt recunoscătoare pentru mântuirea lui Dumnezeu! Totodată, am experimentat personal ce spunea Domnul Isus: „Cel ce caută găsește, iar celui ce bate i se va deschide” (Matei 7:8). Cuvintele astea sunt foarte adevărate și Dumnezeu e credincios. Câtă vreme căutăm, Dumnezeu ne va îndruma și ne va lumina. Slavă Ție, Dumnezeu Atotputernic!