de Jeffrey, Australia

Timp de mai bine de un an, Dumnezeu a avut părtășie cu privire la adevărurile despre discernerea conducătorilor falși. La adunări, am avut părtășie de multe ori bazându-mă pe propria mea înțelegere și cunoaștere despre acest lucru, dar, în viața reală, nu puteam discerne conducătorii falși. Când vedeam cea mai mică manifestare a unui conducător care nu făcea lucrare reală, îl etichetam și îl condamnam orbește ca fiind un conducător fals. Drept urmare, nu numai că nu am reușit să protejez lucrarea bisericii, dar aproape că am provocat o perturbare a lucrării. Acest eșec m-a învățat o lecție care mi-a dat un anumit discernământ cu privire la conducătorii falși.

Mă ocupam de activitățile generale din biserică. Eram responsabil de gestionarea anumitor articole și instrumente din biserică. Pe parcursul datoriei mele, am descoperit că frații și surorile tratau obiectele în mod necorespunzător. Acest lucru a făcut dificilă gestionarea. Am mers la conducătoare, sora Megan, și i-am raportat aceste probleme. I-am reamintit și că poate să discute despre aceste probleme cu ceilalți și să aibă părtășie despre ele la adunări. Odată ce a înțeles, a fost de acord să facă acest lucru. După aceea, am așteptat-o pe Megan să vină la o adunare, dar, deși am așteptat-o mult, nu am văzut-o niciodată la nicio adunare și nici nu a verificat vreodată situația, așa că am devenit obsedat de conducătoare. M-am gândit: „A trecut mult timp. De ce nu a monitorizat niciodată această sarcină? I-am spus despre această problemă de mai multe ori, dar nu a fost rezolvată. Dumnezeu a avut părtășie despre aspecte ale adevărului care țin de discernerea conducătorilor falși. Dacă nu urmărești și nu rezolvi problemele, ești un conducător fals. Trebuie să raportez această problemă superiorilor. În acest fel, conducătorii superiori vor vedea că am simțul dreptății. S-ar putea chiar să-și facă o părere bună despre mine!” Dar, la momentul respectiv, doar m-am gândit la asta și nu am acționat. Mai târziu, contractul de închiriere pentru locul în care ne depozitam cărțile conținând cuvintele lui Dumnezeu urma să expire peste o lună, așa că trebuia să mutăm cărțile într-un alt loc cât mai curând posibil. Deoarece erau foarte multe cărți și fiecare cutie era grea, mi-ar fi fost greu să le mut singur și mi-ar fi luat mult timp. Eram puțin neliniștit, așa că am întrebat-o pe conducătoare dacă poate găsi câteva persoane care să mă ajute. Conducătoarea spunea mereu că este în căutare de oameni, dar nu a venit nimeni o lungă perioadă de timp. În cele din urmă, doi frați au venit și m-au ajutat cu o tură, dar apoi au plecat în grabă. Această situație m-a făcut să mă simt foarte frustrat. M-am gândit: „De ce nu a găsit conducătoarea mai mulți oameni care să mă ajute? De ce nu monitorizează această lucrare? De ce nu vine aici să vadă câtă muncă am de făcut?” Cu cât mă gândeam mai mult, cu atât deveneam mai furios, și nu am mai vrut să-i raportez conducătoarei ce probleme erau, pentru că mi se părea inutil. În acea perioadă, nu voiam să o văd pe conducătoare și nici să vorbesc cu ea când o vedeam. M-am gândit: „Dacă nu vrei să cauți pe nimeni, bine. O să termin singur. În orice caz, îmi voi aminti acest comportament al tău și, când va veni vremea, îl voi raporta superiorilor tăi.” M-am gândit apoi la un pasaj din cuvintele lui Dumnezeu despre discernerea conducătorilor falși: „În ceea ce privește problemele și dificultățile care apar în lucrarea bisericii, este adevărat și că falșii conducători pur și simplu nu le acordă nicio atenție sau doar debitează doctrine și repetă papagalicește câteva sloganuri ca să scape de ele. În toate aspectele lucrării, nu îi vei vedea niciodată venind ei înșiși la locul de muncă pentru a încerca să înțeleagă și să urmărească lucrarea. Nu îi vei vedea având părtășie despre adevăr pentru a rezolva problemele de acolo și cu atât mai puțin îi vei vedea conducând și supraveghind personal lucrarea, prevenind apariția defectelor și abaterilor în ea. Aceasta este cea mai evidentă manifestare a modului superficial în care lucrează conducătorii falși” [Cuvântul, Vol. 5: Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor, „Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor (4)”]. M-am gândit: „Comportamentul conducătoarei mele este același cu cel descris de cuvintele lui Dumnezeu. Dacă nu vrea să investigheze sau să rezolve problemele din lucrarea mea, nu este ea o conducătoare falsă?” Dar m-am gândit și la faptul că nu i-am comunicat conducătoarei problemele pe care le vedeam și nici nu le-am cerut mai multor persoane care înțelegeau adevărul să verifice, așa că poate nu o puteam numi conducătoare falsă atât de pripit. M-am gândit: „Ce-ar fi să caut mai întâi mai multe adevăruri-principii în acest domeniu, apoi să discut cu mai mulți frați și surori care înțeleg adevărul înainte de a lua o decizie?” Dar comportamentul ei era exact așa cum descriau cuvintele lui Dumnezeu, așa că ce mai era de căutat? Nu eram sigur dacă părerea mea era corectă și nu voiam să o acuz pe nedrept, așa că nu știam ce să fac. Mintea mea era plină de imagini despre cum conducătoarea nu-mi rezolvase problema. Așa că, pur și simplu, nu am mai căutat adevărul, nu am luat în considerare contextul părtășiei lui Dumnezeu și nu am înțeles corect cuvintele lui Dumnezeu. Am folosit o singură frază, un singur exemplu de comportament, ca dovadă pentru a o acuza pe Megan și a crede că era o conducătoare falsă. După aceea, am auzit alte surori care se ocupau de activități generale spunând că Megan nu le monitoriza foarte des lucrarea nici lor și că lucrarea lor era uneori întârziată. Când am auzit asta, m-am simțit și mai sigur: „Megan nu face lucrare reală și nu monitorizează lucrarea, deci asta nu o dezvăluie ca fiind o conducătoare falsă? Recent, la adunări, am avut părtășie despre aspecte ale adevărului referitoare la discernerea conducătorilor falși. Nu pot să cred că am întâlnit unul! Trebuie să am un simț al dreptății, să susțin lucrarea bisericii și să expun această conducătoare falsă.” Dar, când am vrut să raportez aceste probleme superiorilor lui Megan, m-am simțit neliniștit. Încă nu discutasem despre problemă cu ea și nici nu o căutasem sau discutasem cu cei care înțelegeau adevărul, așa că nu acționam prea orbește și arbitrar? Dar asta a fost când am auzit că superiorii lui Megan veniseră să discute cu ea și că îi întrebaseră pe toți liderii de echipă despre modul în care își făcea datoria. Când am auzit asta, nu mi-am putut păstra calmul: „Cine știa că superiorii lui Megan aflaseră deja că are o problemă? Acum este aproape sigur că e o conducătoare falsă.” M-am gândit: „Trebuie să raportez imediat superiorilor ei problemele lui Megan. Nu trebuie să mai caut nimic. Altfel, după ce superiorii lui Megan își termină ancheta și o demit, când vor spune cine a avut discernământ față de ea, cine i-a descoperit problemele și cine a avut simțul dreptății și a raportat-o, numele meu nu va fi menționat. Atunci cum pot demonstra că am avut discernământ? Nu mai pot aștepta!” Am stabilit cu nerăbdare o întâlnire cu superiorul lui Megan, fratele Sean, și i-am raportat problemele ei. I-am spus: „Conducătoare fiind, Megan nu-mi monitorizează lucrarea și nici nu se interesează de problemele mele din lucrare. De fiecare dată când îi expun o problemă, ea nu o rezolvă.” De asemenea, i-am arătat un pasaj din cuvintele lui Dumnezeu despre discernerea conducătorilor falși. I-am spus că purtarea conducătorilor falși dezvăluită prin cuvintele lui Dumnezeu era aceeași cu a ei și că eu credeam că ea era o conducătoare falsă. Când am terminat, el a spus: „Am cercetat deja, iar Megan chiar are unele probleme. Sunt unele lucrări pe care nu le-a monitorizat în mod corespunzător și se chinuie să își facă datoria. Trebuie să fie emondată și ajutată să reflecteze asupra ei înseși și să învețe din asta. Dar am aflat și că, în ultimele câteva luni, Megan a supravegheat mai mult lucrarea de udare, deoarece sunt mulți nou-veniți care s-au alăturat recent bisericii. Unii pastori religioși au provocat tulburări grave, iar acești nou-veniți au nevoie urgentă de udare, astfel încât să prindă rădăcini în adevărata cale. Aceasta este cea mai importantă și critică lucrare în acest moment. Megan și-a investit toată energia în această lucrare. Activitățile generale nu sunt la fel de urgente. Atât timp cât nu împiedică lucrurile, nu este o mare problemă dacă ea este puțin mai lentă în monitorizarea lor pentru moment. Pentru că toate aceste lucrări au venit în același timp și nu avem personal suficient, ea trebuie să prioritizeze, așa că activitățile generale trebuie să fie puse pe planul doi pentru moment. Acesta este motivul pentru care Megan nu ți-a verificat lucrarea la timp, dar ea a decis să practice astfel doar după ce a discutat cu partenerii ei. În plus, Megan obișnuia să se ocupe doar de o singură sarcină înainte. Ea este o conducătoare nouă, așa că îi este greu să fie responsabilă pentru atât de multe sarcini. Sunt unele lucruri pe care nu le poate monitoriza, așa că are nevoie de ajutorul nostru și de comunicare.” Sean chiar a împărtășit principiile referitoare la acest lucru. Abia după ce am citit principiile mi-am dat seama că lucrarea mai importantă trebuie prioritizată mai întâi. În acel moment, lucrarea de udare era prioritară. Ei puteau face alte lucrări doar atât timp cât lucrarea de udare nu era afectată. Dacă lucrarea de udare ar fi fost afectată, nu ar fi însemnat că sacrificam ceva important pentru ceva neimportant? Deși Megan nu a monitorizat cum trebuie unele lucrări, cauza a fost că a prioritizat lucrarea mai importantă, nu că nu a făcut lucrare reală. Dar eu nu am încercat niciodată să înțeleg de ce nu a verificat lucrarea sau de ce nu a rezolvat problemele pe care le-am semnalat. În schimb, am dezvoltat o prejudecată împotriva ei, am devenit obsedat de ea, am crezut că nu face lucrare reală și am etichetat-o imediat drept conducătoare falsă. Nu eram eu prea arbitrar? În acel moment, Sean m-a întrebat: „Dacă am demite-o pe Megan chiar acum, ar putea biserica să găsească pe cineva care să o înlocuiască imediat? Ar putea să continue lucrarea?” M-am gândit și am simțit că încă era potrivit ca Megan să fie conducătoare în continuare. După ce am vorbit cu Sean, m-am simțit foarte trist. Inițial, am crezut că am un puternic simț al dreptății, găsind chiar cuvinte ale lui Dumnezeu care se aplicau situației, și că am raportat-o pe Megan doar după ce am căutat adevărul. Dar s-a dovedit că nu am înțeles adevărul, iar discernământul meu a fost eronat. Unde greșisem?

Căutând, am citit un pasaj din cuvintele lui Dumnezeu: „Caracterizarea cuiva drept fals conducător sau fals lucrător trebuie să se bazeze pe suficiente fapte. Nu trebuie să se bazeze pe unul sau două incidente sau fărădelegi, cu atât mai puțin poate fi folosită dezvăluirea temporară a corupției drept fundament pentru aceasta. Singurele standarde exacte folosite la caracterizarea cuiva sunt abilitatea sa de a face lucrare reală și de a folosi adevărul pentru a rezolva probleme, precum și dacă este o persoană dreaptă, dacă este cineva care iubește adevărul și I se poate supune lui Dumnezeu și dacă are lucrarea și luminarea Duhului Sfânt. O persoană poate fi caracterizată corect drept fals conducător sau fals lucrător doar pe baza acestor factori. Aceștia sunt standardele și principiile pentru a evalua și a stabili dacă o persoană este un fals conducător sau fals lucrător” [Cuvântul, Vol. 5: Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor, „Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor (20)”]. Din cuvintele lui Dumnezeu am înțeles că, pentru a discerne un conducător fals, trebuie să ne uităm în principal dacă poate face lucrare reală și dacă acceptă adevărul. Nu era deloc așa cum îmi imaginasem, că li se cere conducătorilor să rezolve fiecare problemă din datoria mea și că, dacă o fac, sunt conducători adevărați, dar, dacă nu o fac, sunt conducători falși care nu fac lucrare reală. Acest punct de vedere este fals și nu este în conformitate cu adevărul. Pentru a stabili dacă un conducător este fals, ceea ce contează cel mai mult este dacă poate să verifice prompt, să înțeleagă, să priceapă progresul și stadiul fiecărei sarcini din sfera sa de responsabilitate; dacă poate descoperi și cerceta cu promptitudine problemele, dificultățile și abaterile pe care frații și surorile le întâmpină în îndatoririle lor; și dacă colaborează cu aceștia pentru a căuta adevărurile-principii ca să rezolve aceste probleme. Bazându-ne pe asta, putem judeca dacă un conducător face lucrare reală. De asemenea, depinde dacă ei pot accepta adevărul și dacă sunt potriviți. În cazul în care conducătorii au întrebări pe care nu le înțeleg, ei pot căuta mai sus. Atunci când alții oferă sugestii sau semnalează neajunsuri, conducătorii ar trebui să fie capabili să se supună, să caute adevărul și să reflecteze asupra lor înșiși. Atunci când experimentează emondare, impedimente și eșecuri, ar trebui să fie capabili să învețe din ele și să se schimbe după aceea. Asta înseamnă că sunt oameni care acceptă adevărul. De asemenea, atunci când un conducător este responsabil de mai multe sarcini, acesta nu trebuie să le îndeplinească pe toate singur. Rolul lui principal este să verifice fiecare sarcină, astfel încât lucrarea bisericii să decurgă normal. Cine face astfel este un conducător calificat. Conducătorii falși par întotdeauna ocupați, dar fac doar lucrări superficiale sau neimportante. Ei nu fac niciodată lucrarea cea mai importantă la timp; ei aleargă orbește și își umplu timpul, dar nu sunt eficienți. Pentru că nu înțeleg adevărurile-principii, nu pot să recunoască sau să vadă clar problemele din lucrarea lor și nu știu cum să planifice sau să rânduiască lucrurile. Ei sunt capabili doar să recite doctrine și cuvinte goale care nu oferă căi de practică sau nu rezolvă problemele reale pe care frații și surorile le întâmpină în îndatoririle lor. În plus, conducătorii falși nu caută adevărul atunci când se confruntă cu lucruri, nu acceptă îndrumarea și ajutorul altora și, în cele din urmă, împiedică multe sarcini să se desfășoare fără probleme și chiar le fac să stagneze. Aceasta este o gravă neglijare a datoriei; acesta este un conducător fals. Din cuvântul lui Dumnezeu am înțeles că, pentru a discerne dacă cineva este un conducător fals, trebuie să ne uităm la mai multe aspecte și să facem o investigație amănunțită. Dacă ne uităm doar la comportamentul și la corupția temporare ale unei persoane, nu luăm în considerare contextul și motivele, dacă s-a pocăit și s-a schimbat, și o caracterizăm arbitrar, este mult prea ușor să acuzăm oamenii pe nedrept. Toată lumea are corupție și neajunsuri, dar, atât timp cât pot să se cunoască pe ei înșiși, să se pocăiască și să fac schimbări, biserica le va da ocazia să continue să practice. După ce am aplicat adevărurile-principii la comportamentul lui Megan, am văzut că ea monitoriza îndeplinirea celor mai importante sarcini, iar atunci când a avut o problemă, a discutat-o cu ceilalți și a găsit o soluție. În general, făcea lucrare reală și obținea rezultate în datoria ei. Doar că toată această lucrare venise în același timp, așa că încă nu găsise un echilibru și unele lucruri îi scăpaseră din vedere. Acesta era un neajuns în datoria ei și avea nevoie să i se reamintească și de ajutor. Odată ce mi-am dat seama de aceste lucruri, am văzut, în sfârșit, că nu înțelesesem adevărurile-principii și că nu tratam oamenii corect. Am văzut că conducătoarea mea avea probleme, dar nu am comunicat cu ea despre ele; nu am luat în considerare toate aspectele și am caracterizat-o orbește drept conducătoare falsă. Nu aveam deloc frică de Dumnezeu în inima mea.

După aceasta, am văzut un pasaj din cuvintele lui Dumnezeu: „Când cineva este ales de către frați și surori să fie conducător sau este promovat de casa lui Dumnezeu să facă o anumită parte a lucrării sau să îndeplinească o anumită datorie, acest lucru nu înseamnă că are un statut sau o poziție specială sau că adevărurile pe care le înțelege sunt mai profunde și mai numeroase decât cele înțelese de alți oameni – cu atât mai puțin că această persoană este capabilă să se supună lui Dumnezeu și nu-L va trăda. Cu siguranță, nici nu înseamnă că Îl cunoaște pe Dumnezeu și că este cineva care se teme de El. De fapt, nu a atins nimic din toate acestea. Promovarea și cultivarea nu sunt decât promovare și cultivare în sensul direct și nu echivalează cu faptul că persoana respectivă a fost predestinată și aprobată de Dumnezeu. Promovarea și cultivarea sa înseamnă pur și simplu că a fost promovată și așteaptă cultivarea. Iar rezultatul final al acestei cultivări depinde de faptul dacă această persoană urmărește adevărul și dacă este capabilă să aleagă calea urmăririi adevărului. Așadar, atunci când cineva din biserică este promovat și cultivat pentru a fi conducător, acesta este doar promovat și cultivat în sensul direct; nu înseamnă că deja îndeplinește standardele sau că este competent în calitate de conducător, că este deja capabil să îndeplinează lucrarea de conducere și poate face o lucrare reală – nu așa stau lucrurile. Majoritatea oamenilor nu pot discerne aceste lucruri și, bazându-se pe închipuirile proprii, îi admiră pe cei care au fost promovați. Aceasta este o greșeală. Indiferent de cât de mulți ani cred în Dumnezeu, oare cei care sunt promovați chiar dețin adevărul-realitate? Nu neapărat. Sunt ei capabili să implementeze rânduielile de lucru ale casei lui Dumnezeu? Nu neapărat. Au un simț al răspunderii? Sunt loiali? Pot să se supună? Când se confruntă cu o problemă, sunt capabili să caute adevărul? Toate acestea sunt necunoscute. Au acești oameni o inimă cu frică de Dumnezeu? Și cât de mari le sunt inimile cu frică de Dumnezeu? Sunt capabili să evite să-și urmeze propria voință atunci când acționează? Sunt capabili să-L caute pe Dumnezeu? În perioada în care îndeplinesc o lucrare de conducere, sunt capabili să vină frecvent înaintea lui Dumnezeu pentru a-I căuta intențiile? Sunt capabili să conducă oamenii în adevărul-realitate? Cu siguranță nu sunt capabili de astfel de lucruri. Nu au primit instruire și nu au avut suficiente experiențe, așa că nu sunt capabili de aceste lucruri. De aceea, promovarea și cultivarea cuiva nu înseamnă că acesta înțelege deja adevărul, nici nu spune că este deja capabil să își facă datoria într-un mod care este conform standardelor. Deci, care este scopul și semnificația promovării și cultivării cuiva? Este ca această persoană să fie promovată, ca individ, pentru ca ea să practice și să fie udată și antrenată în mod special, făcând-o astfel capabilă să înțeleagă adevărurile-principii și principiile, mijloacele și metodele de a face diverse lucruri și de rezolvare a diferitelor probleme, precum și cum să gestioneze și să trateze diferitele tipuri de medii și de oameni pe care îi întâlnesc, în conformitate cu intenția lui Dumnezeu și într-un mod care protejează interesele casei lui Dumnezeu. Judecând pe baza acestor aspecte, sunt oamenii talentați promovați și cultivați de casa lui Dumnezeu capabili, în mod adecvat, să își asume lucrarea și să își facă bine datoria în timpul perioadei de promovare și cultivare sau înainte de promovare și cultivare? Bineînțeles că nu. Astfel, e inevitabil ca, în timpul perioadei de cultivare, acești oameni să experimenteze emondarea, judecata și mustrarea, expunerea și chiar demiterea; acest lucru e normal, asta înseamnă antrenament și cultivare” [Cuvântul, Vol. 5: Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor, „Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor (5)”]. Din cuvintele lui Dumnezeu am înțeles că, dacă cineva este ales conducător sau lucrător, nu înseamnă că înțelege adevărul și că își va face lucrarea complet competent. Nu înseamnă nici că ei înțeleg totul și că pot face fiecare sarcină perfect. Ei au doar un anumit calibru și o anumită capacitate de muncă și pot accepta și urmări adevărul, așa că biserica le oferă șansa de a fi cultivați și instruiți. Prin descoperirea și rezolvarea constante ale problemelor din lucrarea lor, ei vor înțelege, în cele din urmă, unele adevăruri și vor învăța să acționeze după principii. Dar, în această perioadă, conducătorii și lucrătorii sunt încă în stadiul de practică, așa că sunt inevitabile abaterile, deficiențele și neajunsurile în lucrarea lor, iar noi ar trebui să tratăm problema corect. Atunci când avem probleme sau dificultăți, ar trebui să căutăm, să avem părtășie și să rezolvăm lucrurile alături de conducătorii noștri. Numai în acest fel lucrarea poate fi eficientă. Dacă cerem prea mult de la conducători și de la lucrători, dacă aruncăm pe umerii lor toate problemele pe care le găsim pentru a le rezolva, apoi îi etichetăm drept conducători falși atunci când sunt lenți în a găsi soluții, suntem neprincipiali și nu suntem în conformitate cu intențiile lui Dumnezeu. Citind cuvintele lui Dumnezeu, am văzut că nu tratasem conducătorii și lucrătorii pe baza adevărurilor-principii, ci, mai degrabă, pe baza propriilor mele noțiuni și a imaginației. Cerințele mele pentru conducători erau prea mari și prea exigente. Când am văzut că conducătoarea mea nu mi-a monitorizat lucrarea în mod corespunzător și nu mi-a rezolvat rapid problemele și dificultățile, am etichetat-o drept conducătoare falsă. Nu am luat în considerare contextul problemei sau lucrarea ei în ansamblu, și nici dacă ar putea să accepte adevărul și să schimbe lucrurile. Am condamnat-o orbește ca fiind o conducătoare falsă pe baza informațiilor incomplete pe care le-am văzut. Acesta nu a fost un simț al dreptății, a fost o tulburare și a încălcat adevărurile-principii. Nu am înțeles adevărul și am fost lipsit de principii în tratarea conducătorilor și a lucrătorilor. Mai grav, nu aveam frică de Dumnezeu în inima mea. Când am văzut cea mai mică problemă la conducătoarea mea, am exagerat-o, am condamnat-o nechibzuit și n-am vrut să trec peste asta. Nu am tratat-o bazându-mă pe natura ei esență sau pe fondul real al situației, în schimb, o rănisem. La acest gând, am fost brusc cuprins de teamă. Mi-am dat seama că natura acestei probleme era gravă. Dacă Sean nu ar fi cunoscut situația și m-ar fi ascultat și ar fi demis-o pe Megan, lucrarea bisericii ar fi fost afectată, așa că nu aș fi făcut un rău? Ar fi fost o fărădelege majoră! Dacă mi s-ar întâmpla din nou așa ceva, nu puteam să mă bazez pe imaginația mea ca să-i evaluez pe ceilalți. Trebuia să caut adevărurile-principii mai mult, să tratez oamenii corect, conform cerințelor lui Dumnezeu, și să fac lucrurile bazându-mă pe principii.

După aceea, Megan a venit la mine și mi-a vorbit despre starea ei recentă și despre problemele din lucrare. A spus că vrea să se schimbe, că a aflat despre problemele și dificultățile din lucrarea mea și împreună am avut părtășie cu frații și cu surorile din fiecare echipă. Mi-am dat seama că nu era o persoană care nu accepta adevărul. Deși existau inadvertențe în lucrarea ei și domenii pe care nu le monitoriza, odată ce știa că există o problemă, putea să facă schimbări rapid. Am văzut că, de fapt, nu era o conducătoare falsă, care nu făcea lucrare reală.

La început, am crezut că aveam o oarecare înțelegere a acestei probleme; nu am înțeles adevărul și nu am putut discerne conducătorii falși, ceea ce m-a făcut să comit o greșeală. Dar odată, la o adunare, i-am auzit pe frații și pe surorile mele spunând că, uneori, greșelile nu se datorează doar lipsei de discernământ sau lipsei de înțelegere a adevărului. Trebuie să vedem și dacă acțiunile noastre au fost denaturate de intenții sau de firi corupte. Am citit un pasaj din cuvintele lui Dumnezeu, care spune: „Nu-ți considera fărădelegile ca simplele greșeli ale unei persoane imature sau nechibzuite; nu folosi scuza că nu ai practicat adevărul deoarece slabul tău calibru a făcut imposibil acest lucru. Mai mult, nu privi fărădelegile pe care le-ai săvârșit ca pe faptele cuiva care n-a știut mai mult. Dacă te pricepi să te ierți pe tine și să te tratezi cu generozitate, atunci îți spun că ești un laș care nu va câștiga niciodată adevărul, iar fărădelegile tale te vor bântui fără încetare; te vor împiedica să îndeplinești cerințele adevărului și te vor face să rămâi de-a pururi un tovarăș credincios al Satanei” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Fărădelegile îl vor conduce pe om în iad”). După ce am citit cuvintele lui Dumnezeu, am înțeles că, atunci când apare o situație, nu o putem trata ca pe o chestiune simplă și gata. Trebuie să căutăm adevărul și să ajungem să ne cunoaștem propria fire coruptă. Doar atunci pot exista o schimbare autentică și un progres în viața noastră. Dacă ne tratăm mereu fărădelegile ca pe niște greșeli trecătoare, dacă simțim că nu contează, spunem că vom fi mai atenți data viitoare și ne iertăm mereu propriile fărădelegi, atunci nu ne vom înțelege niciodată propriile probleme, nu vom obține niciodată adevărul și, în cele din urmă, pe măsură ce fărădelegile noastre se înmulțesc și nu facem nicio schimbare, Dumnezeu ne va disprețui, ne va respinge și ne va elimina. Prin ceea ce au dezvăluit cuvintele lui Dumnezeu, am început să reflectez exact la ce gânduri aveam atunci când s-a produs această situație, ce intenții mă denaturau sau ce firi corupte afișam. Prin reflecție, am descoperit că, atunci când am văzut problemele conducătoarei, de fapt, nu eram sigur dacă am văzut lucrurile corect și am vrut să citesc mai mult din cuvintele lui Dumnezeu. Dar, când am auzit că Megan nu a monitorizat lucrarea altor persoane care se ocupau de activități generale și că superiorii ei îi verificau performanțele, am crezut că exista o mare posibilitate ca ea să fie o conducătoare falsă și am simțit că trebuia să raportez rapid superiorilor lui Megan, astfel încât frații și surorile mele să vadă că aveam simțul dreptății și discernământ. Deci, fără a înțelege adevărurile-principii sau fără a continua să caut și fără să cunosc contextul sau motivele, am caracterizat-o orbește pe Megan drept conducătoare falsă pe baza unei informații pe care o auzisem. Am crezut că am văzut lucrurile cu exactitate și că nu ar trebui să existe probleme. Dar acum mi-am dat seama că fusesem nechibzuit și că avusesem o intenție greșită. Am reflectat asupra mea: „De ce am raportat-o pe conducătoarea mea fără să înțeleg adevărurile-principii? Care este sursa acestei probleme?” Am citit aceasta în cuvintele lui Dumnezeu: „Există mulți oameni care își urmează ideile, indiferent ce fac, și privesc lucrurile în termeni extrem de simpliști și nici nu caută adevărul. Există o absență totală a principiului și, în inimile lor, ei nu se gândesc cum să acționeze conform cerințelor lui Dumnezeu sau într-un mod care să-L mulțumească și nu știu decât să urmeze cu încăpățânare voia lor. Dumnezeu nu are niciun loc în inimile unor astfel de oameni. Unii oameni spun: «Mă rog la Dumnezeu doar atunci când întâmpin dificultăți, dar tot nu pare să aibă vreun efect; așa că, în general, când mi se întâmplă lucruri în prezent, nu mă rog la Dumnezeu, pentru că rugăciunea aceasta nu este de niciun folos.» Dumnezeu lipsește cu desăvârșire din inimile unor asemenea oameni. Ei nu caută adevărul, indiferent ce fac în vremuri normale; își urmează doar propriile idei. Așadar, există principii în acțiunile lor? În mod cert, nu. Văd totul în termeni simpli. Chiar și când oamenii au părtășie cu ei despre adevărurile-principii, ei nu sunt capabili să le accepte, deoarece acțiunile lor au fost mereu lipsite de principii, Dumnezeu nu are niciun loc în inimile lor și nu e nimeni în inimile lor în afară de ei înșiși. Ei simt că intențiile lor sunt bune, că nu comit rele, că acestea nu pot fi considerate ca fiind împotriva adevărului și cred că acționând după propriile intenții ar însemna să practice adevărul și că I se supun lui Dumnezeu acționând așa. De fapt, ei nu caută cu adevărat și nu se roagă la Dumnezeu în privința acestui lucru, ci acționează din impuls, conform intențiilor lor pline de zel, ei nu își îndeplinesc datoria după cerința lui Dumnezeu, nu au o inimă supusă Lui, sunt lipsiți de această dorință. Aceasta este cea mai mare greșeală din practica oamenilor. Dacă ai credință în Dumnezeu, dar totuși El nu Se află în inima ta, oare nu încerci să-L înșeli? Și ce efect poate să aibă o astfel de credință în Dumnezeu? Pur și simplu, ce poți câștiga? Și care este rostul unei asemenea credințe în Dumnezeu?” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a). Prin expunerea cuvintelor lui Dumnezeu am văzut că, atunci când se întâmplau lucruri, rareori căutam adevărul sau practicam în conformitate cu principiile. În schimb, îmi urmam propriile idei. În inima mea, nu era nici loc pentru Dumnezeu, nici teamă de El. Când se întâmplă ceva, cei care se tem de Dumnezeu caută mai întâi adevărurile-principii și ce spun cuvintele lui Dumnezeu despre acea problemă, apoi privesc oamenii și lucrurile pe baza cuvintelor lui Dumnezeu și a adevărului. Din moment ce nu am fost în stare să discern conducătorii falși, ar fi trebuit să caut adevărul, să înțeleg clar ce sunt conducătorii falși, manifestările lor și cum să stabilesc cine este conducător fals. Dar, în schimb, am emis doar judecăți arbitrare bazate pe propria mea imaginație. Am crezut că, dacă un conducător nu mi-a monitorizat lucrarea sau nu mi-a rezolvat problemele, înseamnă că e un conducător fals. Deși am citit și am meditat la cuvintele lui Dumnezeu în acea perioadă, nu le-am înțeles. Când am văzut un rând din cuvintele lui Dumnezeu despre conducătorii falși care se potrivea literalmente cu comportamentul lui Megan, am concluzionat că ea era o conducătoare falsă și am crezut că am văzut situația foarte clar. În realitate, scoteam lucrurile din context și aplicam orbește regulile. Și m-am simțit neliniștit pe parcursul întregului proces. Am vrut să caut mai mult și să comunic cu Megan înainte de a o raporta, dar am simțit că era deja atât de evident comportamentul ei, încât nu m-am deranjat să caut mai mult și pur și simplu am acționat după propriile mele idei. Am fost atât de arogant și de neprihănit de sine! Am văzut și că aveam o umanitate rea. Nu am fost cu adevărat atent la intențiile lui Dumnezeu și nici nu am protejat lucrarea bisericii. Când am văzut probleme în lucrarea conducătoarei mele, nu i le-am semnalat; în schimb, am căutat o ocazie să o raportez superiorilor ei, astfel încât să-mi pot arăta discernământul. Am putut vedea cât de detestabil am fost și a fost o conștientizare sfâșietoare. Nu mi-am imaginat niciodată că eram genul acesta de persoană. Era clar că nu înțelegeam adevărurile-principii și, totuși, eram foarte arogant și irezonabil. Am fost încântat de mine însumi după ce am raportat-o pe conducătoarea mea, pentru că am simțit că văzusem lucruri pe care nimeni altcineva nu le discernuse și că înțelesesem adevărurile-principii. Dar, de fapt, nu înțelesesem nimic; am înțeles doar cuvinte și doctrine și am aplicat orbește regulile. Am raportat arbitrar pe cineva fără principii. Nu perturbam astfel lucrarea bisericii? Nu acumulam fapte bune, ci făceam răul!

Mai târziu, am citit cuvintele lui Dumnezeu și am învățat principiile după care trebuie să tratez conducătorii și lucrătorii. Dumnezeu Atotputernic spune: „Oamenii nu trebuie să aibă așteptări mari sau cerințe nerealiste de la cei care sunt promovați și cultivați; ar fi nerezonabil și nedrept față de ei. Puteți să le supravegheați lucrarea. Dacă descoperiți probleme sau lucruri care încalcă principiile pe parcursul lucrării lor, puteți să ridicați problema și să căutați adevărul pentru a rezolva aceste chestiuni. Nu ar trebui să-i judecați, condamnați, atacați sau excludeți, pentru că sunt doar în perioada de cultivare și nu ar trebui priviți ca oameni care au fost desăvârșiți, cu atât mai puțin ca oameni care sunt fără vină sau ca oameni care dețin adevărul-realitate. La fel ca voi, se află abia într-o perioadă de antrenament. Diferența e că își asumă mai multă lucrare și responsabilități decât oamenii obișnuiți. Ei au o responsabilitate și o obligație de a face mai multă lucrare; trebuie să plătească un preț mai mare, să îndure mai multe greutăți, să depună mai mult efort psihic, să rezolve mai multe probleme, să tolereaze mai multă cenzură din partea oamenilor și, bineînțeles, trebuie să facă un efort mai mare și, prin comparație cu oamenii de rând care-și fac îndatoririle, trebuie să doarmă mai puțin, să se bucure de mai puține mâncăruri fine și să nu se lanseze în atât de multă bârfă. Iată ce e special la ei; în afară de asta, sunt la fel ca oricine altcineva. […] Așadar, care este cel mai rezonabil mod de a-i trata? Să îi privești ca pe niște oameni obișnuiți și, atunci când trebuie să apelezi la cineva în legătură cu o problemă, să ai părtășie cu ei, să învățați din punctele forte ale fiecăruia și să vă completați reciproc. În plus, este responsabilitatea tuturor să-i supravegheze pe conducători și lucrători ca să vadă dacă fac o lucrare reală, dacă pot să folosească adevărul să rezolve probleme; acestea sunt standardele și principiile prin care se stabilește dacă un conducător sau lucrător este conform standardului. Dacă un conducător sau un lucrător e capabil să se ocupe de problemele generale și să le rezolve, atunci este competent. Dar, dacă nu poate nici măcar să se ocupe de problemele obișnuite și să le rezolve, nu e potrivit să fie conducător sau lucrător, și trebuie înlăturat imediat din funcția sa. Trebuie ales altcineva, iar lucrarea casei lui Dumnezeu nu trebuie să fie întârziată. Întârzierea lucrării casei lui Dumnezeu înseamnă a se răni pe sine și pe ceilalți, nu este bine pentru nimeni” [Cuvântul, Vol. 5: Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor, „Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor (5)”]. După ce am citit cuvintele lui Dumnezeu, am înțeles cum să tratez conducătorii și lucrătorii. Conducătorii pe care biserica îi alege nu înțeleg pe deplin adevărul, nu sunt perfect calificați și nu înțeleg fiecare aspect al lucrării sau nu știu cum să o facă bine. De asemenea, ei sunt într-o perioadă de practică și pot da dovadă de corupție, abateri sau pot face greșeli. Ar trebui să tratăm oamenii corect și să nu cerem prea mult de la ei; nu trebuie să fim irezonabili cerându-le să facă totul perfect, fără nicio abatere sau omisiune. În schimb, trebuie să fim înțelegători și toleranți și să colaborăm armonios cu ei pentru a face bine lucrarea bisericii. Aceasta este ceea ce înseamnă să fim atenți la intențiile lui Dumnezeu, iar tratarea conducătorilor și a lucrătorilor în acest mod este în conformitate cu principiile. De asemenea, avem responsabilitatea de a monitoriza activitatea conducătorilor. Ar trebui să acceptăm și să ne supunem atunci când acțiunile conducătorilor noștri sunt în acord cu adevărul, dar atunci când acțiunile lor nu sunt conforme cu adevărurile-principii, ar trebui să punem în discuție aceste chestiuni, să avem părtășie pe această temă și să-i ajutăm în timp util, astfel încât ei să-și poată da seama de abaterile din îndatoririle lor și să le corecteze rapid. Acest lucru este benefic pentru intrarea lor în viață și pentru lucrarea bisericii. Dacă principiile confirmă că cineva este un conducător fals care nu face lucrare reală, atunci ar trebui să fie expus și raportat. Când am conștientizat acest lucru, inima mea s-a luminat și am știut cum să tratez conducătorii și lucrătorii pe viitor.

Cu toate că, de data aceasta, îmi discernusem și îmi denunțasem conducătoarea în mod eronat, am învățat câteva adevăruri-principii despre discernerea conducătorilor falși. Am învățat și cum ar trebui să tratez conducătorii și lucrătorii, am dobândit unele cunoștințe despre propria mea fire coruptă și mi-am însușit câteva lecții. Slavă lui Dumnezeu!