de Sheila, Filipine

Am acceptat lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă în decembrie 2020. Am fost aleasă conducătoare de biserică după câteva luni. Biserica avea multe lucrări care trebuiau făcute și multe probleme care trebuiau rezolvate. M-am dedicat cu entuziasm acestei activități. După o vreme, m-am familiarizat cu lucrarea bisericii, dar încă mă confruntam cu multe probleme. Mulți nou-veniți nu veneau regulat la întâlniri. Unii erau afectați de zvonurile de pe internet, unii nu înțelegeau clar adevărurile viziunilor și aveau noțiuni religioase neînlăturate, iar alții nu puteau veni regulat la întâlniri fiind prea ocupați. Confruntată cu aceste probleme, am muncit din greu să am părtășie cu ei despre voia lui Dumnezeu și să-i ajut aă-și înlăture noțiunile, dar problemele lor au rămas nerezolvate. Eram descurajată. Mă întrebam mereu de ce toate eforturile mele încă nu dăduseră roade. De ce nu ne binecuvânta Dumnezeu biserica? Frații și surorile aveau atâtea probleme, iar părtășiile mele cu ei dăduseră greș una după alta. Poate că nu eram potrivită să fiu conducătoare? Nu m-am putut abține să nu-mi reproșez: eu eram cauza tuturor acestor probleme. Dacă-mi acceptam răspunderea și mă retrăgeam, altcineva putea fi lider și lucrarea ar avea mai mult succes. Eram abătută și am devenit pasivă în datorie, așteptând să fiu destituită. Chiar m-am gândit că Dumnezeu îmi pregătea aceste greutăți ca să mă dea în vileag, să mă facă să dau greș, și că, probabil, El mă abandonase deja. Acest gând m-a speriat. Oare Dumnezeu chiar mă abandonase? Mă rugam și căutam, dar tot nu înțelegeam voia lui Dumnezeu. Gândul că El mă abandonase tot reapărea din când în când. Mă simțeam mereu negativă, obosită și slăbită. Eram foarte speriată, și simțeam că nu mai avem lucrarea Duhului Sfânt.

În perioada aceea, biserica avea nevoie de câțiva lideri de grup, așa că supraveghetorul mi-a recomandat câțiva nou-veniți. I-am numit direct, fără a analiza prea mult lucrurile. La început toți au spus că vor să-și asume o datorie, dar când au început în mod oficial, unul a spus că trebuia să muncească și că nu-și putea face datoria, fiind ocupat, iar altul ar fi ajuns târziu la întâlniri din cauza problemelor familiale, deci nici el nu putea s-o facă. În final, am stabilit că nu erau potriviți să fie cultivați ca lideri de grup și tot ce puteam să fac era să aleg alții pentru sarcinile de lideri. Am muncit din greu să rezolv aceste dificultăți întâlnite în lucrare, dar, pentru o vreme, nu obțineam niciun rezultat. În acel moment, chiar nu eram capabilă să suport toate aceste eșecuri. Eram negativă și chiar mă temeam să înfrunt o nouă zi. Nu mai voiam să fac lucrarea bisericii, pentru că lucrasem mult, dar nu realizasem nimic. Am crezut că Dumnezeu voia să mă expună drept incompetentă prin această situație, dar nu voiam să mă las să cad într-o astfel de stare. Nu voiam să fiu expusă și alungată pentru că nu aveam rezultate în datorie.

O dată, în devoțiunile mele, am dat peste unul dintre articolele din „65. Principiile asumării responsabilității și demisiei”, din 170 de principii ale practicării adevărului: „Orice conducător sau lucrător fals care nu acceptă adevărul, care nu poate face lucrări practice și care, de ceva vreme, a fost lipsit de lucrarea Duhului Sfânt, trebuie să își asume responsabilitatea și să demisioneze.” Citind asta, m-am simțit și mai negativă. Ce trebuia să fac? Nu rezolvasem niciuna dintre problemele bisericii, așadar, eram un lider fals. Ar trebui să-mi recunosc răspunderea și să mă retrag, pentru a ceda locul de lider unei persoane competente? Făceam deja de trei luni lucrarea bisericii, dar încă nu rezolvasem problemele din biserică. În plus, într-un asemenea mediu încă nu înțelegeam voia lui Dumnezeu și nu făcusem niciun progres. Chiar Îl înțelegeam greșit pe Dumnezeu. Îmi făceam griji că alții mă vor crede prea negativă și mă temeam că mă vor certa din cauză că m-am gândit să mă retrag.

O dată, la o întâlnire, am citit aceste cuvinte ale lui Dumnezeu: „Ești o persoană obișnuită. Trebuie să treci prin multe eșecuri, multe perioade de nedumerire, multe erori de judecată și multe abateri. Acest lucru poate să-ți dezvăluie întru totul firea coruptă, slăbiciunile și neajunsurile, ignoranța și nesăbuința, permițându-ți să te reexaminezi și să te cunoști pe tine însuți și să cunoști atotputernicia, înțelepciunea deplină a lui Dumnezeu și firea Sa. Vei dobândi lucruri pozitive de la El și vei ajunge să înțelegi adevărul și să intri în realitate. Printre experiențele tale, vor fi multe care nu vor decurge așa cum îți dorești, în fața cărora te vei simți neputincios. Cu acestea, trebuie să cauți și să aștepți; trebuie să câștigi de la Dumnezeu răspunsul la fiecare problemă și să înțelegi din cuvintele Sale esența de fond a fiecărei probleme și esența fiecărui tip de persoană. Așa se comportă o persoană obișnuită, normală” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Prețuirea cuvintelor lui Dumnezeu este fundamentul credinței în Dumnezeu”). Dumnezeu e incredibil de înțelept. Am dobândit o nouă înțelegere despre felul în care lucrează Dumnezeu. Am aflat că toți trebuie să treacă prin eșecuri și greutăți în datorie, iar voia lui Dumnezeu era să mă facă să caut adevărul în toate astea, ca să-mi înlătur firea coruptă. Înfruntasem anumite dificultăți și avusesem câteva eșecuri, dar nu căutasem nici adevărul, nici voia lui Dumnezeu. M-am gândit doar să mă retrag, simțind că n-avusesem succes în datorie sau că nu-mi făcusem treaba de lider. Nici măcar nu am îndrăznit să le spun celorlalți despre situația mea reală. Eram foarte ignorantă. Nu înțelegeam voia lui Dumnezeu și nici de ce Dumnezeu ar permite să mi se întâmple așa ceva. Am înțeles din cuvintele lui Dumnezeu că eram doar o persoană de rând, așa că era firesc să întâlnesc dificultăți și eșecuri în datorie. Era voia lui Dumnezeu în asta. Așadar, mi-am deschis sufletul în fața celorlalți despre starea mea recentă și le-am cerut ajutorul. Le-am spus și că mă gândisem să-mi recunosc răspunderea și să mă retrag. Ei nu m-au desconsiderat, ci m-au ajutat și m-au încurajat, având părtășie cu mine despre cuvintele lui Dumnezeu. Am fost foarte impresionată.

Ei mi-au citit din cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic. Dumnezeu spune: „În timp ce experimentezi lucrarea lui Dumnezeu, indiferent de câte ori ai eșuat, ai căzut, ai fost emondat sau dezvăluit, acestea nu sunt lucruri rele. Indiferent de modul în care ai fost emondat sau dacă acest lucru este făcut de către conducători, lucrători, frații sau surorile tale, toate acestea sunt lucruri bune. Trebuie să îți amintești acest lucru: indiferent cât de mult suferi, de fapt, beneficiezi de pe urma acestui lucru. Oricine are experiență poate confirma asta. Indiferent de situație, a fi emondat sau dezvăluit este întotdeauna un lucru bun. Nu este o condamnare. Este mântuirea lui Dumnezeu și cea mai bună oportunitate ca să ajungi să te cunoști. Poate să-ți aducă o schimbare în bine în experiența ta de viață. Fără așa ceva, nu vei avea nici oportunitatea, nici condiția și nici contextul ca să poți dobândi o înțelegere a adevărului corupției tale. Dacă realmente înțelegi adevărul și ești capabil să descoperi lucrurile corupte ascunse în adâncul inimii tale, dacă le poți distinge clar, atunci este bine, acest lucru a rezolvat o problemă majoră a intrării în viață și este foarte benefic pentru schimbările firii. A deveni capabil să te cunoști cu adevărat pe tine însuți este cea mai bună oportunitate de a-ți drege căile și de a deveni o persoană nouă; este pentru tine cea mai bună ocazie să obții o nouă viață. Odată ce te cunoști cu adevărat pe tine însuți, vei putea vedea că, atunci când adevărul devine viața cuiva, este, cu adevărat, un lucru de mare preț, și vei fi însetat după adevăr, îl vei practica și vei pătrunde în realitate. Acesta este un lucru nespus de măreț! Dacă poți să profiți de această oportunitate, să reflectezi cu seriozitate asupra ta și să câștigi o cunoaștere autentică de sine ori de câte ori dai greș sau cazi, atunci, în mijlocul negativității și slăbiciunii, vei putea să te ridici înapoi pe picioare. Odată trecut de acest prag, vei putea să faci un pas mare înainte și să pătrunzi în adevărul-realitate” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Pentru a dobândi adevărul, trebuie să înveți de la oamenii, din evenimentele și lucrurile din apropiere”). „Mântuirea omenirii de către Dumnezeu este o mântuire a celor care iubesc adevărul, o mântuire a părții din ei cu voință și hotărâre și a acelei părți din ei care tânjește după adevăr și echitate în inimile lor. Hotărârea unei persoane este partea din inima ei care tânjește după echitate, bunătate și adevăr și care are conștiință. Dumnezeu mântuiește această parte din oameni și, prin aceasta, El le schimbă firea stricată, astfel încât ei să poată să înțeleagă și să dobândească adevărul, astfel încât stricăciunea lor să poată fi curățită, iar firea vieții lor să poată fi transformată. Dacă nu ai aceste lucruri în tine, nu poți fi mântuit. […] De ce se spune că Petru este un fruct? Pentru că sunt lucruri de valoare în el, lucruri care merită desăvârșite. El a căutat adevărul în toate lucrurile, a avut hotărâre și a fost ferm în voința sa; a avut rațiune, a fost dispus să sufere greutăți și a iubit adevărul în inima lui; nu a renunțat la ceea ce s-a întâmplat și a fost capabil să învețe lecții din toate lucrurile. Toate acestea sunt puncte forte. Dacă nu ai niciunul dintre aceste puncte forte e de rău. Nu îți va fi ușor să dobândești adevărul și să fii mântuit. Dacă nu știi cum să experimentezi sau nu ai experiență, nu vei putea rezolva dificultățile altora. Întrucât ești incapabil să practici și să experimentezi cuvintele lui Dumnezeu, nu ai idee ce să faci când ți se întâmplă lucruri, te superi și izbucnești în plâns atunci când întâmpini probleme și devii negativ și fugi când suferi vreun eșec minor și ești incapabil să reacționezi în modul corect. Din cauza asta, îți este imposibil să dobândești intrarea în viață” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a). După ce a citit aceste cuvinte, o soră a avut părtășie cu mine: „Indiferent ce fel de dificultăți sau eșecuri întâlnim, ar trebui să ne rugăm și să căutăm voia lui Dumnezeu, nu să renunțăm la adevăr și la datoria noastră. Să renunți la datoria ta nu e calea spre rezolvarea problemelor. Doar prin dificultățile și obstacolele întâlnite în datorie corupția și neajunsurile noastre sunt dezvăluite, iar noi ne putem cunoaște cu adevărat. Fără acele experiențe, n-avem cum să ne vedem corupția și ceea ce ne lipsește. Atunci, cum ne-am putea schimba? Așadar, nu e rău să experimentăm eșecuri sau să dăm peste pietre de încercare. Atunci ar trebui să căutăm adevărul și să învățăm o lecție – nu trebuie să-L înțelegem greșit pe Dumnezeu. Dacă ne retragem și renunțăm la datorie când întâlnim dificultăți, cum vom experimenta lucrarea lui Dumnezeu și urmări mântuirea? Ce mărturie am avea? Dumnezeu nu cere multe de la noi. Confruntați cu probleme și greutăți, dacă avem voință și ne rugăm cu sinceritate și căutăm adevărul, atunci, Dumnezeu ne va călăuzi și ne va ajuta.” Să citesc cuvintele lui Dumnezeu, iar apoi să ascult părtășia surorii a fost cu adevărat luminător pentru mine. Am înțeles că a experimenta eșecuri și obstacole e dragostea lui Dumnezeu și o șansă bună să caut adevărul și să învăț o lecție. Petru a a experimentat multe încercări, rafinări, dificultăți și eșecuri în viață. Uneori, a suferit slăbiciunea trupului, dar nu și-a pierdut niciodată credința în Dumnezeu. A continuat să urmărească adevărul, să caute voia lui Dumnezeu și să compenseze ceea ce îi lipsea. La final, a înțeles adevărul și L-a cunoscut pe Dumnezeu, a dobândit supunere și dragoste față de Dumnezeu. Ar trebui să fiu puternică și hotărâtă ca Petru, rugându-mă lui Dumnezeu și căutându-I voia când trec prin dificultăți și eșecuri, reflectând asupra a ceea ce îmi lipsește, în loc să-L înțeleg greșit pe Dumnezeu și să dau vina pe El.

O dată, în devoțiunile mele, am citit un pasaj din cuvintele lui Dumnezeu, care m-a ajutat să-I înțeleg mai bine voia. Dumnezeu Atotputernic spune: „Oamenii trebuie să învețe să țină cont de cuvintele lui Dumnezeu și să-I înțeleagă inima. Nu trebuie să-L înțeleagă greșit pe Dumnezeu. De fapt, în multe cazuri, îngrijorarea oamenilor izvorăște din interesul pentru propria persoană. Vorbind în termeni generali, este teama că nu vor avea niciun final. Se gândesc mereu: «Dacă Dumnezeu mă dă în vileag, mă elimină și mă respinge?» Aceasta este interpretarea ta greșită despre Dumnezeu; acestea sunt doar ipotezele tale părtinitoare. Trebuie să-ți dai seama care este intenția lui Dumnezeu. Când El îi dă pe oameni în vileag, nu o face pentru a-i elimina. Oamenii sunt demascați pentru a le dezvălui neajunsurile, greșelile și naturile-esențe personale, pentru a-i face să se cunoască pe ei înșiși și pentru a deveni capabili de o adevărată pocăință; din acest motiv, dezvăluirea oamenilor este pentru a le ajuta viețile să crească. Fără o înțelegere pură, oamenii pot să-L interpreteze greșit pe Dumnezeu și să devină negativi și slabi. Pot chiar să cedeze în fața disperării. De fapt, dezvăluirea de către Dumnezeu nu înseamnă neapărat că vei fi eliminat. Aceasta are loc pentru a te ajuta să ajungi să-ți cunoști corupția și pentru a te face să te pocăiești. Deseori, pentru că oamenii sunt răzvrătiți și nu caută să găsească rezolvarea în adevăr când dezvăluie corupție, Dumnezeu trebuie să exercite disciplină. Și astfel, uneori, El îi dezvăluie pe oameni, expunând urâțenia lor și cât de demni de milă sunt, determinându-i să se cunoască pe ei înșiși, ceea ce le ajută viața să crească. Expunerea oamenilor are două implicații diferite: pentru cei ticăloși, a fi dați în vileag înseamnă că sunt eliminați. Pentru cei care pot accepta adevărul, este o reamintire și un avertisment; ei sunt obligați să reflecteze asupra lor, să-și vadă adevărata stare și să nu mai fie îndărătnici și nesăbuiți, deoarece ar fi periculos să continue astfel. Expunerea oamenilor în acest mod este pentru a le aduce aminte ca, atunci când își realizează datoria, nu cumva să devină zăpăciți și nepăsători, să eșueze în a lua lucrurile în serios, să se mulțumească doar cu puține rezultate și să creadă că și-au îndeplinit datoria la un standard acceptabil când, de fapt, evaluați conform cerințelor lui Dumnezeu, ei nu au atins standardele, dar tot se complac și consideră că se descurcă bine. În astfel de împrejurări, Dumnezeu îi va disciplina, le va atrage atenția și le va reaminti oamenilor. Uneori, Dumnezeu le dezvăluie urâțenia – ceea ce, în mod evident, este pentru a le servi drept aducere aminte. În astfel de momente, ar trebui să reflectezi asupra ta: faptul că-ți realizezi datoria astfel este inadecvat, în tine este răzvrătire, sunt prea multe elemente negative, tot ce faci e superficial și, dacă tot nu te căiești, de drept, ar trebui să fii pedepsit. Ocazional, când Dumnezeu te disciplinează sau te dă în vileag, asta nu înseamnă în mod neapărat că vei fi eliminat. Această chestiune ar trebui abordată corect. Chiar dacă ești eliminat, ar trebui să accepți acest lucru și să te supui și să te grăbești să meditezi și să te pocăiești” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Doar prin practicarea adevărului și supunere față de Dumnezeu poți dobândi o schimbare a firii”). Cuvintele lui Dumnezeu mi-au arătat că scopul Lui când expune oamenii nu e să-i alunge, ci mai degrabă să-i facă să-și recunoască neajunsurile și corupția, astfel încât ei să poată urmări adevărul pentru a-și rezolva problemele și a progresa mai repede în viață. Nu m-am putut abține să nu reflectez asupra mea. Când m-am confruntat cu orice gen de dificultăți sau probleme, n-am cugetat sincer la voia lui Dumnezeu și n-am căutat-o. Nici n-am reflectat asupra mea pentru a-mi vedea problemele. M-am gândit doar că El folosea aceste situații pentru a mă expune și alunga, că nu eram o lideră potrivită și c-ar trebui să-mi accept responsabilitatea și să mă retrag. Îl înțelegeam greșit pe Dumnezeu. Apoi, mi-am dat seama că atât de multe probleme și greutăți din lucrarea mea rămâneau nerezolvate, în principal fiindcă nu-mi făceam datoria din toată inima. Mereu am simțit că am atâtea de făcut, iar eu nu aveam nicio direcție și niciun țel când lucram. Făceam doar ce-mi trecea prin cap, fără să caut rezultate. Unii nou-veniți au fost înșelați de zvonuri, iar eu n-am căutat despre care aspect al adevărului să am părtășie cu ei pentru a le înlătura noțiunile, ca ei să poată discerne acele zvonuri și să rămână fermi pe adevărata cale. Când cultivam oameni, n-am căutat pricipiile corespunzătoare, nici n-am înțeles clar circumstanțele lor reale, ci am procedat orbește. Drept rezultat, nu am rezolvat nimic nici în acea privință. În udarea nou-veniților, nu m-am gândit la aspectele adevărului despre care să am părtășie pentru a le rezolva problemele, așa că nu am obținut rezultate reale nici acolo. Chiar dacă, în aparență, părea că lucram din greu, nu eram atentă și nu sintetizam problemele din lucrare la timp, ceea ce însemna că nu se realiza nimic. În plus, nu numai că n-am reușit să reflectez și să mă înțeleg, ci nici n-am căutat adevărurile pe care trebuia să le pătrund. Dimpotrivă, am presupus că Dumnezeu mă expunea intenționat, făcându-mă să dau prost. Eram mereu morocănoasă și nu voiam să dau de eșecuri și de greutăți, ci doar să-mi fie mereu ușor, să meargă totul ca pe roate. L-am înțeles greșit și L-am învinuit pe Dumnezeu la cea mai mică dificultate. Cum puteam să-I experimentez lucrarea și să-mi fac bine datoria? Eram atât de nerezonabilă. Nu așa ar trebui să se comporte o ființă creată. Realizând asta, am regretat enorm și m-am rugat lui Dumnezeu: „Dumnezeule, ai pregătit această situație ca să mă instruiești, să-mi permiți să cresc în viață, dar eu nu am înțeles voia Ta – Te-am înțeles greșit. Sunt foarte răzvrătită. Te rog să mă luminezi, să mă îndrumi și să mă ajuți să-mi înțeleg firea coruptă.”

Apoi, un pasaj din cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic m-a ajutat să mă înțeleg. Dumnezeu spune: „Îmi găsesc plăcerea în aceia care nu îi suspectează pe alții și Îmi plac aceia care acceptă adevărul cu dragă inimă; față de aceste două tipuri de oameni Eu dau dovadă de mare grijă, căci în ochii Mei ei sunt oameni sinceri. Dacă ești înșelător, atunci vei fi precaut și bănuitor cu privire la toți oamenii și toate lucrurile și, astfel, credința ta în Mine se va clădi pe o temelie a suspiciunii. Nu aș putea recunoaște niciodată o astfel de credință. Din cauza lipsei credinței adevărate, ești și mai lipsit de dragostea adevărată. Iar dacă ești predispus să te îndoiești de Dumnezeu și să faci speculații cu privire la El după bunul tău plac, atunci ești, fără îndoială, cel mai înșelător dintre toți oamenii. Tu speculezi dacă Dumnezeu poate fi asemenea omului: păcătos de neiertat, cu un caracter meschin, lipsit de corectitudine și rațiune, fără simțul dreptății, predispus la tactici răutăcioase, trădătoare și viclene, încântat de rău și de întuneric și așa mai departe. Motivul pentru care oamenii au astfel de gânduri nu este acela că nu-L cunosc pe Dumnezeu câtuși de puțin? O astfel de credință este pur și simplu păcat! Sunt unii care chiar cred că aceia care sunt pe placul Meu sunt tocmai cei care lingușesc și lingăii și că aceia cărora le lipsesc asemenea abilități nu vor fi bineveniți în casa lui Dumnezeu și își vor pierde locul acolo. Sunt acestea singurele cunoștințe pe care le-ați acumulat de-a lungul anilor? Aceasta este ceea ce ați câștigat? Iar cunoașterea voastră despre Mine nu se oprește la aceste înțelegeri greșite; chiar mai rea este blasfemia voastră împotriva Duhului lui Dumnezeu și denigrarea cerului. De aceea spun că o astfel de credință ca a voastră vă va face doar să vă îndepărtați și mai mult de Mine și să-Mi fiți și mai potrivnici” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cum să Îl cunoașteți pe Dumnezeul de pe pământ”). În fața dezvăluirii cuvintelor lui Dumnezeu, mi-a fost foarte rușine de mine. M-am îndoit de El și L-am înțeles greșit, confruntată cu eșecuri și dificultăți, considerându-L rece și lipsit de inimă, la fel ca oamenii. M-am gândit că, atunci când vrea să folosească pe cineva, Dumnezeu îi va permite să se bucure de harul Său, dar, în caz contrar, l-ar alunga, l-ar da laoparte și l-ar ignora. M-am îndoit de Dumnezeu și L-am suspectat pe baza acestor feluri de gânduri. Am fost atât de vicleană! Nu eram credincioasă de mult timp, înțelegeam puține adevăruri și aveam multe defecte, dar biserica tot m-a cultivat ca lider, dându-mi șansa de a practica, astfel încât să pot învăța adevărul cât mai rapid posibil și să pătrund în realitatea lui. Când n-am fost suficient de atentă în datorie, ceea ce a dus la lipsa realizărilor, biserica tot nu m-a suspendat. Ceilalți tot m-au ajutat cu toții și m-au încurajat. Au avut părtășie cu mine despre cuvintele lui Dumnezeu, îndrumându-mă să înțeleg voia lui Dumnezeu și să-mi recunosc corupția și neajunsurile. Dar eu mă păzeam de Dumnezeu, mă îndoiam de El. Era asta o dovadă de credință adevărată în Dumnezeu? Fusesem atât de profund coruptă de Satana, mereu urmându-i minciunile, precum: „Nu avea încredere în nimeni, fiindcă până și urma ta te va părăsi în întuneric” și „Nu poți fi răutăcios, dar trebuie să fii precat.” Eu eram precaută cu toți, chiar și cu Dumnezeu. Asta mi-a arătat că firea mea vicleană era chiar foarte gravă și că doar de acolo proveneau suspiciunile mele și faptul că-L înțelegeam greșit pe Dumnezeu. În fața dificultăților, m-am îndoit de Dumnezeu și L-am înțeles greșit, dar El tot m-a luminat și călăuzit să înțeleg adevărul, făcându-mă să-mi văd propriile probleme. Am putut simți dragostea Lui și cât de reală era mântuirea Lui pentru mine. M-am rugat lui Dumnezeu, gata să mă căiesc și să nu mai trăiesc după firea mea vicleană, bănuindu-L și înțelegându-L greșit.

Mai târziu, am citit acest pasaj din cuvintele lui Dumnezeu: „În ciuda faptului că acum poate îți faci datoria de bună voie, că poate renunți la lucruri și te jertfești de bună voie, dacă ai încă neînțelegeri, speculații, îndoieli sau nemulțumiri în privința lui Dumnezeu, ba chiar te răzvrătești împotriva Lui și Îi reziști, sau dacă folosești diferite metode și tehnici să I te opui și să Îi respingi suveranitatea asupra ta – dacă nu înlături aceste lucruri – atunci va fi aproape imposibil ca adevărul să fie stăpânul tău, iar viața ta va fi epuizantă. Oamenii se luptă și sunt chinuiți adesea de aceste stări negative, de parcă ar fi dat de bucluc, și sunt mereu preocupați de ideea de bine și rău. Cum pot ei descoperi și înțelege adevărul? Pentru a căuta adevărul, o persoană trebuie mai întâi să se supună. Apoi, după o perioadă de experimentare, va fi capabilă să dobândească o anume luminare, punct în care e ușor să înțeleagă adevărul. Dacă o persoană încearcă mereu să priceapă ce este bine și ce este rău și nu mai știe ce este adevărat și ce este fals, nu are cum să descopere sau să înțeleagă adevărul. Și ce va decurge de aici dacă ea nu poate înțelege niciodată adevărul? Neînțelegerea adevărului provoacă noțiuni și neînțelegeri despre Dumnezeu; când o persoană are neînțelegeri despre Dumnezeu, e posibil să se plângă în privința Lui. Când izbucnesc aceste nemulțumiri, ele devin opoziție; opoziția față de Dumnezeu e împotrivire față de El și este o fărădelege gravă. Dacă o persoană a comis multe fărădelegi, atunci a făcut multiple fapte rele și ar trebui pedepsită. Așa ceva decurge din a fi mereu incapabil să înțelegi adevărul” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Un om poate să-și rezolve noțiunile și neînțelegerile despre Dumnezeu numai urmărind adevărul”). Citirea acestor cuvinte mi-a provocat o teamă persistentă. Dacă aș fi continuat să trăiesc într-o stare de negativitate, fără să caut adevărul, fără să-mi deschid sufletul în fața fraților și surorilor, aș fi continuat să trăiesc după firea mea vicleană, înțelegându-L greșit pe Dumnezeu. Apoi, L-aș fi putut învinui cu ușurință și m-aș fi putut împotrivi Lui, făcând o fărădelege. Aș fi putut chiar să fac rău și să-L combat. Asta ar fi foarte periculos! În perioada când Îl înțelegeam greșit pe Dumnezeu și mă îndoiam de El, starea mea negativă practic mă controla. Mă temeam mereu să nu fiu expusă și alungată. Nu mă simțeam deloc liberă – era foarte obositor. În datorie, mă străduiam doar să duc la bun sfârșit sarcinile. Imediat ce apărea o nouă problemă, nu mă puteam abține să nu-L înțeleg greșit pe Dumnezeu și voiam să mă retrag. Cuvintele Lui m-au îndrumat să-mi deschid sufletul față de ceilalți, să caut adevărul și să aflu despre firea mea coruptă. Altfel, aș fi continuat să-L percep greșit pe Dumnezeu și aș fi decis să renunț la datorie. Consecințele ar fi fost înspăimântătoare.

Am citit alt pasaj din cuvintele Lui, care mi-a dat o cale de practică dacă întâmpin probleme în lucrarea bisericii. Dumnezeu spune: „Cu privire la problemele care apar în Biserică, nu fiți plini de atâtea presimțiri rele. Pe parcursul construirii Bisericii, greșelile sunt inevitabile, dar nu vă panicați când întâmpinați probleme; mai degrabă, fiți calmi și stăpâni pe voi. Nu v-am spus deja asta? Vino des înaintea mea și roagă-te, iar Eu îți voi arăta clar intențiile Mele” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvântări ale lui Hristos la început”, Capitolul 41). Am aflat din cuvintele lui Dumnezeu că e inevitabil să întâmpinăm diverse dificultăți când ducem la bun sfârșit lucrarea bisericii. E perfect normal și Dumnezeu permite ca acest lucru să se întâmple. Când întâmpinăm dificultăți, cât timp ne rugăm sincer și ne sprijinim pe Dumnezeu, El ne va călăuzi înainte. Unii noi credincioși care tocmai acceptaseră lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă n-au înțeles pe deplin adevărurile viziunilor și încă puteau fi amăgiți de zvonuri. Trebuia să mă bazez mai mult pe Dumnezeu și să-I folosesc cuvintele pentru a demasca șiretlicurile Satanei și a-i ajuta pe noii credincioși să pună o bază pe adevărata cale. După ce am înțeles voia lui Dumnezeu, când m-am întors la lucrarea bisericii, am sintetizat erorile și problemele existente în lucrarea noastră anterioară. Ca răspuns la problemele pe care le întâmpinau noii credincioși, m-am dotat cu adevăruri relevante, iar apoi am ajutat la rezolvarea lor prin părtășie. Cât despre cultivarea oamenilor, mai întâi am căutat principiile corespunzătoare și m-am rugat cu inima. La adunări, m-am axat pe observarea persoanelor care se potrivesc principiilor de cultivare. Selectarea oamenilor în acest fel a fost ceva mai precisă.

Uneori, mai întâmpin încă eșecuri și dificultăți în datorie, dar acum privesc aceste probleme dintr-o altă perspectivă. Mă întreb: Ce lecție vrea Dumnezeu să învăț din această situație? Mă rog în mod conștient, citesc cuvintele lui Dumnezeu și caut o cale de practică. Am învățat și cum să caut ajutor de la alți frați și surori. Dacă alții îmi semnalează probleme în lucrare, eu îmi pot vedea greșelile și neajunsurile. Nu mai cred că Dumnezeu încearcă să mă pună într-o lumină proastă. În schimb, simt că e o șansă bună de a reflecta asupra mea, de a mă înțelege și de a crește în viață. Odată, o soră mi-a spus, „Am observat că ai devenit mai răbdătoare cu udarea noilor credincioși, iar când întâmpini probleme cauți mai bine voia lui Dumnezeu.” Am fost atât de mișcată să aud asta. Chiar dacă a fost doar o mică schimbare din partea mea, am experimentat cu adevărat că dragostea și mântuirea lui Dumnezeu pentru umanitate sunt reale. Dumnezeu mă călăuzește mereu și sunt mai hotărâtă să-mi fac datoria și să-L mulțumesc.