de Wen Jing, China

Acum câțiva ani, m-am întors din afara orașului la biserica mea locală ca să-mi fac datoria. Auzind-o pe conducătoarea Zhang Xin spunând că Xiao Liu era diaconul de udare, am fost uimită. Știam că Xiao Liu obișnuia să semene discordie și că reprima și pedepsea oamenii. Pentru a câștiga putere în biserică, ea și câțiva răufăcători au afirmat că lucrătorii și conducătorii sunt falși, provocând haos în biserică. În acel moment, frații și surorile au identificat-o ca răufăcătoare pe baza comportamentului ei și au pregătit materialele necesare ca s-o excludă. De ce era ea acum diaconul de udare? Am întrebat-o pe Zhang Xin, care a spus că Xiao Liu se schimbase și purta o povară în datoria ei și că ar trebui s-o privesc cu iubire, din perspectiva creșterii. Deși aveam îndoieli, abia mă întorsesem, așa că nu știam ce se întâmpla și m-am gândit că, în calitate de conducătoare, Zhang Xin nu s-ar împotrivi principiilor în alegerea oamenilor, așa că nu am mai întrebat și altceva. Zhang Xin a menționat și că sora Fang Ling, fosta ei parteneră la conducere, nu mai îndeplinise nicio datorie și nu mai participase la adunări de când fusese destituită, așa că urma să fie îndepărtată, și mi-a cerut să dau exemple de situații în care Fang Ling s-a comportat rău. Acest lucru m-a făcut să devin un pic suspicioasă. Fang Ling pur și simplu nu purtase o povară în datoria ei și era o conducătoare falsă, care nu făcea lucrare practică. Însă, după ce-a fost destituită, a continuat să predice Evanghelia, s-a ocupat de treburi generale și n-a făcut nimic rău. De ce trebuia să fie îndepărtată? Cu cât mă gândeam mai mult la asta, cu atât mi se părea mai greșit. Mi-am amintit că, pe când țineam legătura cu Zhang Xin, fusese destul de răzbunătoare. Fang Ling a raportat odată liderilor superiori că Zhang Xin își făcea datoria fără să poarte o povară. Oare îi purta pică pentru acest incident și dorea să se răzbune pe Fang Ling? Dacă era așa, Zhang Xin o pedepsea pe Fang Ling, iar asta însemna că făcea rău! Dar mi-am dat seama și că nu știam despre comportamentul recent al lui Fang Ling, așa că nu puteam fi sigură că era ceva în neregulă cu Zhang Xin. Am decis să aștept până când aveam să știu cu siguranță.

Apoi, am auzit că Zhang Xin a denaturat faptele și-a judecat-o pe Fang Ling la o adunare, iar când o soră a contrazis-o, a acuzat-o pe ea și pe Fang Ling că s-au aliat ca s-atace conducerea și a aranjat ca acea soră să reflecteze în izolare. Deoarece o altă soră a spus că Fang Ling îi trata pe ceilalți cu dragoste, Zhang Xin a mințit apoi, spunând că siguranța acelei surori era în pericol, și a împiedicat-o timp de trei luni să participe la adunări. Mai era și o soră însărcinată cu problemele generale, pe care Zhang Xin a împiedicat-o să-și facă datoria doar pentru că o sfătuia pe Zhang Xin. Lucrul acesta chiar m-a șocat. Cum putea Zhang Xin să nu aibă nici cea mai mică teamă de Dumnezeu? A făcut atâtea lucruri rele pentru a reprima oamenii. Iar cei pe care i-a reprimat erau oamenii din biserică și care urmăreau adevărul. Cu siguranță era o problemă cu Zhang Xin. M-am dus la sora Li Xinrui, care îi uda pe nou-veniți, ca să avem părtășie și să lămurim problema. Ea mi-a spus: „Xiao Liu nu arată deloc căință. Încă se plânge de nedreptățile pe care le-a îndurat și tot caută să arate cine a greșit și cine a avut dreptate la fiecare adunare la care participă, perturbând viața bisericii. Când Fang Ling era conducătoarea, a cercetat comportamentul rău al lui Xiao Liu, așa că Xiao Liu a spus cu neobrăzare că vrea să se răzbune pe ea.” Eram indignată. Zhang Xin chiar a spus că Xiao Liu s-a căit. În mod clar, ea tolera o răufăcătoare care perturba biserica. Nu era acest un semn al unei false conducătoare? Dar m-am gândit că Zhang Xin nu era de multă vreme conducătoare, iar eu n-o ajutasem prin părtășie, așa că am decis să îi semnalez aceste probleme mai întâi ei. După ce m-am întâlnit cu Zhang Xin, i-am spus c-a-ncălcat principiile împiedicându-le pe acele surori să-și facă datoria. În mod neașteptat, chiar a țipat la mine: „Unii oameni refuză să mă asculte și mă vorbesc de rău pe la spate! Știu exact cine are aceste păreri despre mine. Dacă nu vor să m-asculte, du-te și raportează asta conducătorilor superiori! Tot ce fac eu e drept și corect. Nu mi-e teamă de cei care spun lucruri despre mine.” Răspunsul ei dușmănos m-a înspăimântat. Acum, doar ea avea ultimul cuvânt în biserică și reprima și pedepsea pe oricine n-o asculta. Nu era altceva decât o tirană. Îi spusesem doar un singur lucru, iar ea fusese atât de dușmănoasă încât mă temeam că, dac-aș mai semnala lucruri și-aș demasca-o, mi-ar interzice să-mi fac datoria. Dacă s-ar fi întâmplat asta, intrarea mea în viață ar fi avut de suferit. Gândindu-mă la asta, nu i-am mai semnalat problemele. După ce am ajuns acasă, m-am simțit foarte vinovată. O răufăcătoare perturba biserica, iar frații și surorile mele erau reprimați. În loc să rezolve problema, Zhang Xin reprima oamenii, iar când i-am semnalat ei problema, n-a acceptat-o. Știam că trebuie să denunț această situație conducătorilor superiori. După aceea, m-am dus s-o văd pe Xinrui. Am vorbit despre principiile de redactare a unei scrisori de denunț și ne-am pregătit s-o denunțăm pe Zhang Xin. Însă când am terminat de scris despre comportamentele ei rele și-am vrut să predăm scrisoarea, eu am ezitat iar. Ce ne făceam dacă Zhang Xin afla despre scrisoarea noastră de denunț, inventa o acuzație, ne înscena totul și ne excludea? Cum puteam fi mântuită, dacă eram exclusă? După ce m-am gândit la asta, multă vreme n-am predat scrisoarea. Dar, în timp ce asistam la haosul din biserică, mă simțeam prost că n-am denunțat-o. Ori de câte ori m-am gândit la această chestiune în acele câteva zile, m-am supărat cu adevărat.

Într-o seară, când m-am dus acasă la Xinrui, Zhang Xin a venit pe neașteptate și a acuzat-o agresiv pe Xinrui că a demascat-o la biserică. Văzând atitudinea ei dușmănoasă, m-am indignat foarte mult. Era într-adevăr prea îngâmfată. Era furioasă, dar le interzicea celorlalți s-o demaște. Oamenii nici nu aveau dreptul să vorbească, iar întreaga biserică era sub controlul ei. Trebuia să apăr dreptatea și s-o demasc pe Zhang Xin, ca să protejez lucrarea bisericii. Dar având în vedere cât de arogantă era, cum n-asculta pe nimeni și era atât de răzbunătoare, m-am gândit că dac-o provocam, puteam fi următoarea pe care o va pedepsi. Ar putea inventa vreo acuzație ca să fiu exclusă. M-am simțit foarte contrariată, așa că am apelat în tăcere la Dumnezeu, ca să-mi dea curaj și încredere. M-am gândit la cuvântul lui Dumnezeu: „Fiecare biserică are oameni care perturbă biserica sau care tulbură lucrarea lui Dumnezeu. Toți sunt satane care, deghizate, s-au strecurat în casa lui Dumnezeu. […] Acești oameni se poartă ca apucații în biserică, răspândindu-și negativitatea, împrăștiind moarte, făcând tot ce doresc, spunând tot ceea ce doresc, și nimeni nu îndrăznește să îi oprească. Sunt plini de firea Satanei. De îndată ce încep să cauzeze probleme, un aer al morții intră în biserică. Aceia care practică adevărul în cadrul bisericii sunt disprețuiți, incapabili să facă tot ce le stă în putință, în timp ce aceia care deranjează biserica și răspândesc moartea își fac de cap în sânul bisericii – și, mai mult decât atât, majoritatea oamenilor îi urmează. Aceste biserici sunt pur și simplu sub controlul Satanei; diavolul este regele lor. În cazul în care credincioșii din biserică nu se ridică și nu îi alungă pe acei demoni șefi, atunci și ei se vor ruina mai devreme sau mai târziu. De acum înainte, trebuie luate măsuri împotriva unor astfel de biserici. Dacă cei care sunt capabili să practice un pic din adevăr nu caută să facă asta, atunci acea biserică va fi nimicită. Dacă în biserică nu este niciun om dispus să practice adevărul și nimeni care să poată mărturisi ferm pentru Dumnezeu, atunci acea biserică ar trebui să fie complet izolată, iar legătura sa cu alte biserici ar trebui tăiată. Lucrul acesta se numește «îngroparea morții»; înseamnă lepădarea de Satana” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Un avertisment pentru cei care nu practică adevărul”). Cuvântul Lui mi-a dat curaj și putere și nu m-am mai temut. Firea dreaptă a lui Dumnezeu nu tolerează ofensele, iar pentru acei răufăcători și antihriști extremi, Dumnezeu are ură deplină și cel mai mare dezgust. Chiar dacă dețin puterea și fac ravagii în biserică pentru o vreme, în final vor fi descoperiți și alungați. Cuvântul lui Dumnezeu este foarte clar; când cei răi și antihriștii controlează biserica, dacă nimeni nu practică adevărul, atunci ei tolerează forțele malefice care fac ravagii în biserică. O astfel de biserică este condusă de Satana, iar dacă membrii nu se pocăiesc, Dumnezeu îi va părăsi și-i va alunga pe toți. Acest lucru chiar m-a șocat. Zhang Xin era o tirană în biserică, îi ataca și-i pedepsea pe frații și surorile mele, dar totuși, ca să mă protejez, n-am luat atitudine pentru a o demasca și a o opri, lăsând-o pe ea și pe Xiao Liu să facă rău și să perturbe lucrarea bisericii. Eu eram de partea Satanei și mă împotriveam lui Dumnezeu și eram părtașă la răul lor. Dându-mi seama de acest lucru, am găsit curaj s-o demasc pe Zhang Xin pentru c-a protejat o răufăcătoare, și-a folosit poziția ca să-i pedepsească pe alții și-a luat calea antihristului. Auzind asta, Zhang Xin a rămas fără cuvinte. A schimbat pe loc subiectul, a fost de acord să-i permită lui Fang Ling să se-ntoarcă-n biserică, iar apoi a plecat.

Câteva pasaje din cuvântul lui Dumnezeu mi-au oferit o oarecare claritate și am putut să înțeleg mai mult esența lui Zhang Xin. Cuvântul lui Dumnezeu spune: „Una dintre cele mai evidente caracteristici ale esenței unui antihrist este aceea că ei monopolizează puterea și își conduc propria dictatură: nu ascultă de nimeni, nu respectă pe nimeni și, indiferent de punctele forte ale oamenilor sau de punctele de vedere corecte ori opiniile înțelepte pe care le-ar putea exprima sau ce metode potrivite ar putea propune, nu le acordă nicio atenție; este ca și cum nimeni nu ar fi calificat să coopereze cu ei sau să ia parte la orice fac. Acesta este tipul de fire pe care o au antihriștii. Unii oameni spun că asta înseamnă să ai o umanitate rea – dar cum ar putea fi doar o banală umanitate rea? Este în întregime o fire satanică, iar o astfel de fire este extrem de feroce. De ce spun că firea lor este extrem de feroce? Antihriștii expropriază totul din casa lui Dumnezeu și proprietatea bisericii și tratează aceste lucruri ca fiind proprietăți personale care trebuie să fie gestionate doar de ei și nu permit să se amestece în asta. Singurele lucruri la care se gândesc atunci când fac lucrarea bisericii sunt propriile interese, propriul statut și propria mândrie. Ei nu permit nimănui să le prejudicieze interesele, cu atât mai puțin permit cuiva de calibru sau oricui este capabil să vorbească despre mărturia sa bazată pe experiență să le amenințe reputația și statutul. Și, astfel, încearcă să-i suprime și să-i excludă drept concurenți pe aceia care pot să vorbească despre mărturii bazate pe experiențe și pe aceia care pot să aibă părtășie despre adevăr și să-i aprovizioneze pe aleșii lui Dumnezeu, și încearcă disperați să-i izoleze pe acei oameni de toți ceilalți, să le târască bine numele prin noroi și să-i distrugă. Doar apoi se vor simți antihriștii împăcați. […] Iau ei în considerare interesele casei lui Dumnezeu? Nu. La ce se gândesc ei? Se gândesc doar cum să-și păstreze statutul. Cu toate că antihriștii știu că sunt incapabili să facă o lucrare reală, ei nu cultivă și nu promovează oamenii de calibru bun care urmăresc adevărul; singurii oameni pe care îi promovează sunt aceia care îi măgulesc, care sunt apți să îi venereze pe alții, care îi aprobă și îi admiră în inimile lor, care știu să-și urmeze interesul, care nu înțeleg adevărul și sunt incapabili să aibă discernământ. Antihriștii îi atrag pe acești oameni de partea lor ca să-i slujească, să alerge de colo-colo pentru ei și să-și petreacă fiecare zi orbitând în jurul lor. Aceasta le dă antihriștilor putere în biserică și înseamnă că mulți oameni se apropie de ei și îi urmează și că nimeni nu îndrăznește să-i ofenseze. Toți acești oameni pe care îi cultivă antihriștii sunt oameni care nu urmăresc adevărul. Cei mai mulți dintre ei nu au înțelegere spirituală și nu știu decât să respecte regulile. Le place să urmeze tendințele și pe cei aflați la putere. Sunt de felul celor care prind curaj când au un stăpân puternic – o adunătură de oameni confuzi. Cum era acea zicală a necredincioșilor? Mai bine să fii pajul unui om bun decât strămoșul venerat al unui om rău. Antihriștii fac exact opusul – se poartă ca strămoșii venerați ai unor astfel de oameni și își propun să-i cultive drept partizani și aplaudaci ai lor. Ori de câte ori un antihrist este la putere într-o biserică, va recruta mereu oameni confuzi și pe cei care își pierd vremea orbește ca ajutoare ale sale, excluzându-i și suprimându-i totodată pe cei cu calibru care pot înțelege și practica adevărul, care se pot ocupa de lucrare – și, mai ales, pe acei conducători și lucrători care sunt capabili de lucrare reală” [Cuvântul, Vol. 4: Expunerea antihriștilor, „Punctul opt: I-au pus pe alții să li se supună numai lor, nu adevărului sau lui Dumnezeu (Partea întâi)”]. „Cine sunt oamenii pe care un antihrist îi consideră dizidenți? Cel puțin, aceștia sunt cei care nu-l iau în serios pe antihrist în calitate de conducător, adică nu-l admiră sau nu-l venerează, dar care îl tratează ca pe o persoană obișnuită. Acesta este un fel. Apoi sunt cei care iubesc adevărul, urmăresc adevărul, o schimbare în firea lor și urmăresc iubirea pentru Dumnezeu; ei aleg un drum diferit de cel al unui antihrist și sunt dizidenți în ochii antihristului. Mai sunt și alții? (Cei care le fac mereu sugestii antihriștilor și care îndrăznesc să-i expună.) Oricine îndrăznește să-i ofere unui antihrist sugestiile sale și să-l dea în vileag, sau ale cărui puncte de vedere sunt diferite de ale antihristului, este privit de acesta ca fiind dizident. Și mai există un fel: cei care îl egalează pe antihrist în calibru și abilitate, a căror capacitate de vorbire și acțiune este asemănătoare cu a lui sau pe care îi vede ca fiind mai presus de el și capabili să-l discearnă. Pentru un antihrist, acest lucru este peste măsură, o amenințare la adresa statutului său. Astfel de oameni sunt cei mai mari dizidenți ai antihristului. Antihristul nu îndrăznește să neglijeze astfel de oameni sau să-i slăbească câtuși de puțin. El îi consideră niște spini în coastă, o iritare constantă, este vigilent și se păzește de ei în orice moment și îi evită în tot ceea ce face. Mai ales când antihristul vede că un dizident îl va discerne și îl va da în vileag, îl cuprinde o panică deosebită; este disperat să excludă și să atace un astfel de dizident, într-atât încât nu este mulțumit până când nu-l va îndepărta pe acel disident din biserică. Cu un asemenea mod de a gândi și o inimă plină cu aceste lucruri, oare de ce fel de lucruri sunt ei capabili? I-ar trata pe acești frați și surori drept dușmani și s-ar gândi la modalități prin care să-i doboare și să scape de ei? Cu siguranță ar face-o. Și-ar stoarce creierii gândindu-se la modalități prin care să-i forțeze pe dizidenți să se supună și ar face orice pentru a-i înfrânge, nu-i așa? A-i forța pe dizidenți să se supună înseamnă că antihristul îi face pe toți să asculte de el, procedând în așa fel încât să nu îndrăznească nimeni să spună nimic altceva sau să susțină alte păreri, darămite să-l expună. A-l înfrânge pe dizident înseamnă că antihristul îi înscenează lucruri și îl condamnă, creând unele impresii false, astfel încât dizidentul pică de prost și ajunge să fie emondat, ceea ce-i distruge reputația. A face așa ceva nu este cea mai gravă formă de faptă rea? Nu ofensează firea lui Dumnezeu?” (Cuvântul, Vol. 4: Expunerea antihriștilor, „Punctul doi: Ei îi atacă și îi exclud pe dizidenți”). Natura antihriștilor este deosebit de sinistră și dușmănoasă. Ca să acapareze puterea și să înființeze o împărăție independentă, ei îi promovează pe cei pe care îi preferă drept mâna lor dreaptă, iar dacă cineva le semnalează neajunsurile, îi demască sau le amenință statutul, ei îl consideră un ghimpe în coastă, îl atacă și-l exclud prin orice mijloace, și chiar îi îndepărtează din biserică. Antihriștii au esență de răufăcători. Ei sunt sătui de adevăr, n-au conștiință, nici rațiune și, oricât de mult îi pedepsesc pe alții, nu se simt deloc vinovați. Examinând comportamentul lui Zhang Xin, în calitate de conducătoare, ea n-a susținut deloc lucrarea bisericii, și-a folosit puterea ca să-și cultive adepții, să controleze biserica și s-atace și să excludă contestatarii. Xiao Liu era o răufăcătoare și trebuia să fie exclusă, dar pentru că a apărat-o pe Zhang Xin, aceasta a favorizat-o și a găsit diverse motive ca s-o absolve de vină. Fang Ling avea simțul dreptății și, când a semnalat problemele lui Zhang Xin, aceasta i-a purtat pică. Când Fang Ling a fost destituită, Zhang Xin a văzut șansa de răzbunare, așa că a făcut totul s-o-ndepărteze pe sora Fang din biserică. Când alte surori n-au urmat-o și n-au acuzat-o pe Fang Ling, ea le-a reprimat și le-a pedepsit. Zhang Xin era sinistră și dușmănoasă, pedepsea pe oricine îi amenința statutul sau n-o asculta și era o tirană care făcea ravagii în biserică, fără să simtă vreo remușcare. Era un adevărat antihrist. După ce am identificat aceste lucruri în cazul lui Zhang Xin, am predat scrisoarea de denunț.

Nu a durat mult ca Zhang Xin să se răzbune pe noi. M-a împiedicat să vin la adunări, spunând că sunt în pericol. Pentru că surorile Li Xinrui și Yuan Siyu identificaseră cum era cu adevărat Zhang Xin, le-a împiedicat și pe ele să mai vină la adunări. Așadar, am hotărât să organizăm adunări împreună. Apoi, după o vreme, Zhang Xin ne-a înscenat mie și lui Xinrui că ne disputăm conducerea, provocând haos în biserică, și că suntem răufăcătoare, iar apoi le-a cerut fraților și surorilor să ne respingă. Unii au crezut cuvintele lui Zhang Xin fără discernământ și mă ignorau cu răceală când mă vedeau pe stradă. Când s-a întâmplat acest lucru, m-am simțit rănită și nedreptățită. De ce, după ce am practicat adevărul, eram reprimate, pedepsite și incriminate de aceste forțe ale răului? De ce Zhang Xin mai prospera în biserică, deși făcea rău? De ce frații și surorile noastre ne-au înțeles greșit și ne-au respins? Sufeream atât de mult, încât nu știam cum îmi voi urma calea în viitor și eram prinsă în negativitate. Când surorile au analizat comportamentul lui Zhang Xin în adunări, n-am vrut să vorbesc. Mi-am spus: „Am luat atitudine ca s-o demasc pe Zhang Xin, și nu doar c-am fost reprimată, dar și frații și surorile mele au înțeles greșit că eu lupt pentru conducere. Acum sunt reprimată și izolată. Cine va vorbi în numele meu? Ei bine, o las baltă, treburile bisericii nu mă privesc.” Eram foarte slăbită și într-un întuneric spiritual profund. În frământarea mea, am îngenuncheat în fața lui Dumnezeu, cu lacrimi în ochi și I-am spus de nenumărate ori: „Dumnezeule, sufăr foarte mult după ce am trăit aceste lucruri. De ce sunt reprimată și respinsă pentru că practic adevărul spre-a proteja interesele bisericii? Dumnezeule, Te rog să mă îndrumi, să mă ajuți să înțeleg voia Ta.”

Mai târziu, am citit în cuvântul lui Dumnezeu: „Atunci când te confrunți cu problemele vieții reale, cum ar trebui să cunoști și să înțelegi autoritatea lui Dumnezeu și suveranitatea Lui? Când te confrunți cu aceste probleme și nu știi cum să le înțelegi, să le tratezi și să le experimentezi, ce atitudine ar trebui să adopți ca să-ți dovedești intenția de a te supune, dorința de a te supune și realitatea supunerii tale față de suveranitatea și aranjamentele lui Dumnezeu? Mai întâi, trebuie să înveți să aștepți; apoi trebuie să înveți să cauți; apoi trebuie să înveți să te supui. «Așteptarea» înseamnă așteptarea timpului lui Dumnezeu, așteptarea oamenilor, evenimentelor și lucrurilor pe care El le-a aranjat pentru tine, așteptarea ca intențiile Lui să ți se dezvăluie treptat. «Căutarea» înseamnă observarea și înțelegerea intențiilor atente ale lui Dumnezeu pentru tine prin intermediul oamenilor, evenimentelor și al lucrurilor pe care El le-a proiectat, înțelegerea adevărului prin ele, înțelegerea a ceea ce trebuie să realizeze oamenii și a căilor pe care trebuie să le respecte, înțelegerea a ceea ce intenționează Dumnezeu să realizeze în oameni și a săvârșirilor pe care El intenționează să le atingă în ei. «Supunerea», desigur, se referă la acceptarea oamenilor, evenimentelor și lucrurilor pe care Dumnezeu le-a orchestrat, acceptarea suveranității Lui și, prin aceasta, ajungerea la cunoașterea felului în care Creatorul dictează soarta omului, cum îi dă omului viața Lui, cum lucrează adevărul în om” (Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Dumnezeu Însuși, Unicul III”). După ce am reflectat la cuvântul lui Dumnezeu, am înțeles deodată că, atunci când se întâmplă lucruri pe care nu le înțeleg, ar trebui să fiu supusă, să-nvăț să caut voia lui Dumnezeu și s-aștept ca lucrurile să se desfășoare când alege El. Mi-am dat seama că după ce am trimis scrisoarea de denunț, era un proces pe care conducătorii de nivel superior trebuiau să-l urmeze. Înainte ca ei să se ocupe de asta, Zhang Xin ar fi continuat să facă rău, să atace, să excludă contestatari – aceasta era natura ei rea care se dezvăluia. În această perioadă, trebuia să avem răbdare și să așteptăm. Aceasta era o parte necesară a procesului. Dar nu am avut curajul să ascult și să aștept și nu am căutat să învăț lecții în acest mediu. Când am văzut că nu se ocupaseră de Zhang Xin, iar în schimb, eu am fost acuzată și respinsă, m-am plâns de Dumnezeu și L-am înțeles greșit, I-am negat dreptatea și m-am simțit dezamăgită de El. Am fost atât de irațională!

După aceea, m-am rugat lui Dumnezeu și I-am cerut să mă-ndrume să-I înțeleg firea dreaptă. Apoi, am citit un pasaj din cuvântul Lui: „Cum cunosc și înțeleg oamenii dreapta fire a lui Dumnezeu? Cei drepți primesc binecuvântările Sale și când cei răi sunt blestemați de El. Aceasta este dreptatea lui Dumnezeu. Dumnezeu răsplătește binele și pedepsește răul și recompensează fiecare om în funcție de faptele sale. Acest lucru e corect, dar, în prezent, se petrec niște evenimente care nu sunt în acord cu noțiunile omului, și anume că există unii care cred în Dumnezeu și I se închină și care sunt uciși sau Îi îndură blestemele sau pe care Dumnezeu nu i-a binecuvântat niciodată sau cărora nu le-a acordat atenție; oricât de mult I se închină ei, El îi ignoră. Sunt unii oameni răi pe care Dumnezeu nu-i binecuvântează și nici nu-i pedepsește și, totuși, ei sunt bogați și au mulți urmași și totul le merge bine; au succes în toate. Este aceasta dreptatea lui Dumnezeu? Unii oameni spun: «Îl venerăm pe Dumnezeu, dar n-am primit încă binecuvântări din partea Lui, în vreme ce oamenii răi care nu Îl venerează și chiar I se împotrivesc trăiesc mai bine și mai prosper decât noi. Dumnezeu nu este drept!» Ce vă arată acest lucru? Tocmai v-am dat două exemple. Care vorbește despre dreptatea lui Dumnezeu? Unii oameni spun: «Amândouă sunt manifestări ale dreptății lui Dumnezeu!» De ce spun asta? Există principii pentru acțiunile lui Dumnezeu – doar că oamenii nu le pot vedea clar și, neputând să le vadă clar, nu pot spune că Dumnezeu nu este drept. Omul poate să vadă doar ceea ce se află la suprafață; nu poate să vadă lucrurile așa cum sunt. Prin urmare, ceea ce face Dumnezeu este drept, oricât de puțin este în acord cu noțiunile și închipuirile omului. Sunt mulți oameni care se plâng în mod constant că Dumnezeu nu este drept. Acest lucru se întâmplă din cauză că ei nu înțeleg situația așa cum este. Lor le este ușor să greșească atunci când se uită mereu la lucruri prin prisma propriilor noțiuni și închipuiri. Cunoștințele oamenilor există printre gândurile și punctele lor de vedere, în cadrul ideilor sau al tranzacțiilor personale sau în cadrul perspectivelor pe care le au cu privire la ce este bine și ce este rău, ce este corect sau greșit sau pe baza logicii. Când o persoană vede lucrurile din astfel de perspective, îi este ușor să-L înțeleagă greșit pe Dumnezeu și să genereze noțiuni, iar acea persoană I se va împotrivi și se va plânge cu privire la El” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a). „Ce ați spune – este distrugerea Satanei de către Dumnezeu o expresie a dreptății Sale? (Da.) Și dacă i-ar permite Satanei să rămână? Nu îndrăzniți să spuneți, nu-i așa? Esența lui Dumnezeu este dreptatea. Deși ceea ce face El nu este ușor de înțeles, tot ceea ce face El este drept; doar că, pur și simplu, oamenii nu înțeleg. Când Dumnezeu i l-a dat pe Petru Satanei, cum a răspuns Petru? «Omenirea nu este în măsură să priceapă ce faci Tu, dar tot ceea ce faci conține voia Ta; în toate acestea există dreptate. Cum să nu rostesc vorbe de laudă pentru înțelepciunea și faptele Tale?» Acum, ar trebui să vedeți că motivul pentru care Dumnezeu nu îl distruge pe Satana în timp ce îl mântuiește pe om este că oamenii pot să vadă clar cum i-a corupt Satana și măsura în care i-a corupt și cum îi purifică și mântuiește Dumnezeu. În cele din urmă, când oamenii au înțeles adevărul și au văzut clar chipul hidos al Satanei și păcatul monstruos al corupției lor de către Satana, Dumnezeu îl va distruge pe Satana, arătându-le dreptatea Lui. Momentul în care Dumnezeu îl distruge pe Satana este plin de firea și înțelepciunea lui Dumnezeu. Tot ceea ce face Dumnezeu este drept. Deși s-ar putea ca oamenii să nu poată să perceapă dreptatea lui Dumnezeu, ei nu ar trebui să emită judecăți după bunul plac. În cazul în care ceva din ce face El li se pare nerezonabil oamenilor sau dacă aceștia au vreo noțiune privind acest lucru, iar asta îi determină să spună că El nu este drept, atunci sunt extrem de nerezonabili. Vezi că unele lucruri i s-au părut de neînțeles lui Petru, dar a fost sigur că înțelepciunea lui Dumnezeu era prezentă și că voia Sa bună era în acele lucruri. Oamenii nu pot înțelege totul; sunt atât de multe lucruri pe care nu le pot pricepe” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a). Reflectând la cuvântul lui Dumnezeu, mi-am dat seama că aveam noțiunea potrivit căreia dreptatea înseamnă corectitudine și raționalitate. O răufăcătoare și un antihrist au perturbat lucrarea bisericii și, de vreme ce noi am protejat interesele bisericii, demascând și denunțând asta, Dumnezeu ar fi trebuit să ne protejeze, să nu fim asuprite, iar răufăcătoarea și antihristul ar fi trebuit să fie excluși pe loc. Am crezut că aceasta este dreptatea lui Dumnezeu. După ce am scris scrisoarea de denunț și am văzut că nimeni nu se-ocupase de antihrist și de răufăcătoare, că aveau încă poziții înalte-n biserică și că ne izolaseră și acuzaseră, am început să mă îndoiesc de dreptatea lui Dumnezeu, ba chiar am întrebat irațional unde e dreptatea lui Dumnezeu. Eram atât de arogantă! M-am gândit cum Petru, când a fost pus la încercare, a trecut printr-o rafinare dureroasă. Deși nu putea înțelege ce făcea Dumnezeu, a crezut că Dumnezeu era drept în tot ceea ce făcea, în înțelepciunea Sa. Iată de ce a putut să asculte de Dumnezeu și, în final, a avut cea mai mare dragoste pentru Dumnezeu, L-a ascultat până la moarte și a dat o mărturie frumoasă. Însă eu nu am înțeles și am evaluat dreptatea lui Dumnezeu din punct de vedere tranzacțional, bazându-mă doar pe puținul pe care-l vedeam înaintea mea. Când Dumnezeu a făcut lucruri care se conformau noțiunilor mele, în avantajul meu, L-am considerat drept și L-am putut lăuda. Când m-a reprimat un antihrist, iar viitorul și destinul meu au fost în joc, mi-am pierdut credința în Dumnezeu și chiar m-am îndoit că El era drept și am negat că biserica era condusă de adevăr și dreptate. Am evaluat dreptatea Lui doar în funcție de cât puteam beneficia de pe urma faptelor Sale. Era o absurditate. Dumnezeu este Creatorul, esența lui Dumnezeu este dreptatea, iar Dumnezeu urăște răul, care este determinat de esența Sa. Deși biserica nu-i exclusese încă pe cei doi, asta cu siguranță nu însemna că Dumnezeu nu era dezgustat de faptele lor, nu însemna că Dumnezeu nu disprețuia răul și nu însemna că biserica nu era condusă de adevăr. Existau intenții bune și înțelepciunea lui Dumnezeu asta. Numai că eu n-am înțeles. Trebuia să fiu rațională, să-mi asum locul de ființă creată, să mă supun rânduielilor suverane ale lui Dumnezeu, să mă rog Lui, să caut și să aștept luminarea și îndrumarea Sa. Înțelegând asta, mi s-a luminat inima și nu L-am mai înțeles greșit pe Dumnezeu. Mi-am dat seama și că unii frați și surori din biserică încă nu o văzuseră pe Zhang Xin cum era în realitate. Prin aceste lucruri, treptat, toți aveau să vadă clar esența lui Zhang Xin. Toți trebuiau să o vadă așa cum era înainte să o poată respinge. Acest lucru avea să ne ajute într-adevăr să ne dezvoltăm discernământul. După ce am înțeles asta, m-am rugat lui Dumnezeu, spunând că vreau să mă supun orchestrărilor și rânduielilor Lui și să învăț lecții în acest mediu.

Mai târziu, am citit în cuvântul lui Dumnezeu: „Dacă îți dorești să fii mântuit, nu numai că trebuie să depășești obstacolul marelui balaur roșu și nu numai că trebuie să-l poți deosebi pe marele balaur roșu, să vezi prin înfățișarea lui hidoasă și să i te împotrivești întru totul – există și obstacolul antihriștilor pe care să-l depășești. În biserică, un antihrist nu este doar dușmanul lui Dumnezeu, ci și dușmanul aleșilor lui Dumnezeu. Dacă nu poți să deslușești un antihrist, ești predispus să fii indus în eroare și cucerit, să mergi pe calea unui antihrist și să fii blestemat și pedepsit de Dumnezeu. Dacă se întâmplă asta, credința ta în Dumnezeu a eșuat complet. Ce trebuie să dețină oamenii pentru a primi mântuirea? În primul rând, ei trebuie să înțeleagă multe adevăruri și să fie capabili să deslușească esența, firea și calea unui antihrist. Acesta este singurul mod de a se asigura că nu venerează sau nu urmează oameni în timp ce cred în Dumnezeu și singurul mod de a-L urma pe Dumnezeu până la capăt. Numai oamenii care sunt capabili să deslușească un antihrist pot crede cu adevărat în Dumnezeu, Îl pot urma și pot fi mărturie pentru Dumnezeu. Atunci, unii vor spune: «Ce să fac dacă nu dețin momentan adevărul pentru acest lucru?» Trebuie să te înarmezi cât mai repede cu adevărul; trebuie să înveți să înțelegi oamenii și lucrurile. Deslușirea unui antihrist nu este o chestiune simplă și necesită abilitatea de a vedea clar esența lui și de a vedea prin comploturile, trucurile, intențiile și obiectivele din spatele a tot ceea ce face. În acest fel, nu vei fi indus în eroare sau controlat de el și poți să rămâi ferm, să urmărești adevărul în siguranță și fără riscuri și să fii statornic pe calea urmăririi adevărului și a dobândirii mântuirii. Dacă nu poți să depășești bariera de antihriști, atunci se poate spune că ești în mare pericol și că ești susceptibil de a fi indus în eroare și capturat de un antihrist și a ajunge să trăiești sub influența Satanei. […] Așadar, dacă dorești să ajungi acolo unde ți se poate acorda mântuirea, primul test pe care trebuie să-l treci e acela de a putea să-l percepi pe Satana și să-l vezi așa cum este de fapt și trebuie și să ai curajul să te ridici în picioare, să-l expui și să te lepezi de Satana. Atunci, unde e Satana? Satana este alături de tine și în jurul tău; s-ar putea chiar să trăiască înlăuntrul inimii tale. Dacă trăiești în firea Satanei, se poate spune că aparții Satanei. Nu poți vedea sau atinge pe Satana sau duhurile rele de pe tărâmul spiritual, dar Satanele și diavolii vii care există în viața reală sunt peste tot. Orice persoană care simte aversiune față de adevăr este rea, iar orice conducător sau lucrător care nu acceptă adevărul este un antihrist sau un conducător fals. Oare astfel de oameni nu sunt Satane și diavoli vii? Acești oameni ar putea fi chiar cei la care te închini și te uiți cu admirație; ar putea fi oamenii care te conduc sau oamenii pe care multă vreme i-ai admirat, în care ai avut încredere, pe care te-ai bazat și după care ai sperat în inima ta. Totuși, aceștia sunt de fapt baricade care îți stau în cale și te împiedică să urmărești adevărul și să obții mântuirea; sunt conducători falși și antihriști. Ei pot prelua controlul asupra vieții tale și asupra căii pe care o parcurgi și îți pot distruge șansa de a ți se acorda mântuirea. Dacă nu reușești să-i deslușești și să le vezi adevărata față, atunci în orice clipă ai putea să fii indus în eroare și capturat. Așadar, ești în mare pericol. Dacă nu poți să te eliberezi de acest pericol, ești victima de sacrificiu a Satanei. Oricum, oamenii care sunt induși în eroare și controlați și care devin urmăritorii unui antihrist nu pot ajunge în veci și pururi la mântuire. Întrucât nu iubesc sau nu urmăresc adevărul, rezultatul inevitabil este că sunt induși în eroare și urmează un antihrist” (Cuvântul, Vol. 4: Expunerea antihriștilor, „Punctul trei: Ei îi exclud și îi atacă pe cei ce urmăresc adevărul”). După ce am reflectat la cuvântul lui Dumnezeu, am înțeles voia Lui. Dumnezeu permite ca în biserică să apară antihriști și răufăcători, iar înțelepciunea Lui este în spatele acestui lucru. Se folosește de perturbarea și înșelătoria lor pentru a le oferi oamenilor discernământ, astfel încât ei să se elibereze de influența întunecată a Satanei și să obțină mântuirea. M-am gândit la modul în care Zhang Xin mă reprimase și mă pedepsise și la faptul că frații și surorile mele mă înțeleseseră greșit și mă respinseseră. Deși mi-a provocat o oarecare suferință, în timpul acestui proces, am văzut un real exemplu al modului în care antihriștii înșală și fac rău oamenilor, am dobândit cunoaștere și discernământ și am văzut clar că Zhang Xin era un antihrist a cărui esență urăște adevărul și este ostilă față de Dumnezeu. Nu m-am mai simțit constrânsă și controlată de ea, am învățat din eșecurile ei și am reușit să evit să iau calea greșită. Nu erau acestea câștiguri practice? Nu erau toate dragostea și mântuirea lui Dumnezeu? Tot gândindu-mă la asta, mi-am dat seama că Dumnezeu este foarte înțelept și drept și cu atât mai mult am regretat că nu I-am știut firea cea dreaptă. Când am fost persecutată de un antihrist, pur și simplu L-am învinuit pe Dumnezeu pentru toată acea nedreptate, L-am înțeles greșit și m-am plâns de El. Am fost atât de rebelă. Odată ce mi-am dat seama de asta, m-am simțit îndatorată față de Dumnezeu și-am vrut să mă pocăiesc. Demascarea conducătorilor falși și a antihriștilor este o acțiune bună și dreaptă și era responsabilitatea și obligația mea. Dacă răufăcătorii puteau fi demascați și alungați, frații și surorile mele puteau să aibă o viață bisericească bună. Chiar dacă ei mă înțelegeau greșit sau dacă eram exclusă de antihrist, nu aveam nimic de regretat. M-am gândit la un alt pasaj din cuvântul lui Dumnezeu: „Oamenii răi rămân răi și nu pot scăpa de ziua pedepsei. Oamenii buni vor fi întotdeauna buni și vor fi descoperiți când lucrarea lui Dumnezeu se va sfârși. Niciun om rău nu va fi considerat drept și niciunul dintre cei drepți nu va fi considerat rău. Aș lăsa Eu vreun om să fie învinuit pe nedrept?” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cei care se supun lui Dumnezeu cu o inimă sinceră vor fi negreșit câștigați de Dumnezeu”). Cuvântul Lui a fost extrem de clar. Dumnezeu este drept, El oferă milă și mântuire pentru cei care Îl iubesc cu adevărat și îi blestemă și îi pedepsește pe răufăcători și pe antihriști. Acest fapt este determinat de firea dreaptă a lui Dumnezeu. Dacă sunt sau nu mântuită, depinde de Dumnezeu, nu de antihriști. Deși biserica noastră a fost controlată de antihrist și noi am fost reprimați, acest lucru a fost doar temporar. Dumnezeu vede totul, Duhul Sfânt dezvăluie totul și, mai devreme sau mai târziu, antihristul va fi descoperit și alungat. În acele zile, m-am gândit adesea la cuvântul lui Dumnezeu și, încet, am simțit o eliberare în inimă și am căpătat încredere în lucrarea lui Dumnezeu.

Într-o zi, conducătorii superiori au stabilit ca două surori să rezolve haosul din biserica noastră. Eram foarte entuziasmate și I-am tot mulțumit lui Dumnezeu. În mod neașteptat, după ce raportaserăm cu sinceritate comportamentul rău al lui Zhang Xin, ea a fost doar destituită pentru că era o conducătoare falsă. Deși ne-am reluat cu toții viața bisericească, nu m-am putut abține să nu mă simt neliniștită. Zhang Xin era malefică din fire. Pentru statutul ei, pedepsise și reprimase constant oamenii și pe cei malefici îi atrăgea și-i apăra. Nici n-accepta adevărul și refuza să se pocăiască. Ea nu era o conducătoare falsă, ci un adevărat antihrist. Dar apoi m-am gândit: „Dacă voi aduce vorba despre ea, oare frații și surorile vor spune că refuz să renunț la problemele ei? Atunci lasă, nu-i problema mea. Oricum, ea nu-mi va face nimic acum.” Gândindu-mă la asta, am decis să nu mai menționez aceste lucruri. În timpul devoționalelor mele, am citit în cuvântul lui Dumnezeu: „Antihriștii nu vor accepta niciodată adevărul; vor persista în greșelile lor până la capăt, fără să se întoarcă din drum sau să se căiască” [Cuvântul, Vol. 4: Expunerea antihriștilor, „Anexa șase: Anexa patru: Rezumând caracterul antihriștilor și firea-esență pe care o au (Partea a treia)”]. Știam că Zhang Xin avea esența unui antihrist și că, dacă nu era alungată, avea să profite de orice oportunitate de a tulbura viața bisericii și de a crea haos, iar apoi, frații și surorile mele ar fi suferit din nou din cauza ei. Trebuia să iau atitudine și s-o demasc pe Zhang Xin. Nu mai puteam să continuu să mă protejez. În cuvântul lui Dumnezeu, am citit: „Odată ce adevărul a luat viață în tine, când observi pe cineva care este hulitor față de Dumnezeu, care nu se teme de Dumnezeu și este superficial în timp ce își îndeplinește datoria sau care perturbă și tulbură lucrarea bisericii, vei răspunde conform adevărurilor-principii și vei fi capabil să-l identifici și să-l dai în vileag, după caz. Dacă adevărul nu a devenit viața ta și trăiești în continuare în firea ta satanică, atunci, când descoperi oameni răi și diavoli care provoacă perturbări și tulburări în lucrarea bisericii, te vei face că nu vezi și că n-auzi; le vei înlătura, fără reproșuri din partea conștiinței tale. Chiar vei crede că oricine provoacă tulburări în lucrarea bisericii nu are nimic de-a face cu tine. Indiferent cât de mult suferă lucrarea bisericii și interesele casei lui Dumnezeu, ești nepăsător, nu intervii și nici nu te simți vinovat, ceea ce te face să fii cineva care nu are conștiință sau rațiune, un neîncrezător, un muncitor. Mănânci ceea ce aparține lui Dumnezeu, bei ceea ce este aparține lui Dumnezeu și te bucuri de tot ce vine de la Dumnezeu, dar crezi că orice daună adusă intereselor casei lui Dumnezeu nu are legătură cu tine, ceea ce te face un trădător care mușcă mâna ce îl hrănește. Dacă nu aperi interesele casei lui Dumnezeu, ești măcar om? Acesta este un demon care s-a insinuat în biserică. Pretinzi că tu crezi în Dumnezeu, pretinzi că ești unul dintre cei aleși și vrei să mănânci și să bei gratis în casa lui Dumnezeu. Nu trăiești viața unei ființe umane, ești mai degrabă o fiară decât o persoană și, în mod clar, ești unul dintre neîncrezători. Dacă ești cineva care crede cu adevărat în Dumnezeu, atunci, chiar dacă nu ai dobândit încă adevărul și viața, cel puțin vei vorbi și vei acționa de partea lui Dumnezeu; cel puțin, nu vei sta cu mâinile în sân când vei vedea că sunt compromise interesele casei lui Dumnezeu. Când simți dorința de a închide ochii, te vei simți vinovat și inconfortabil și îți vei spune: «Nu pot să stau aici și să nu fac nimic, trebuie să mă ridic și să spun ceva, trebuie să-mi asum responsabilitatea, trebuie să dau în vileag acest comportament rău, trebuie să-l opresc, pentru ca interesele casei lui Dumnezeu să nu fie prejudiciate, iar viața bisericească să nu fie tulburată.» Dacă adevărul a devenit viața ta, atunci nu numai că vei avea acest curaj și această hotărâre și vei fi capabil să înțelegi complet chestiunea, dar vei și îndeplini responsabilitatea pe care ar trebui să o porți pentru lucrarea lui Dumnezeu și pentru interesele casei Sale, iar datoria ta va fi astfel îndeplinită” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a). Citind cuvântul lui Dumnezeu, mi-am dat seama că prin luminarea și îndrumarea Lui am avut discernământ în ceea ce privește faptele rele ale lui Zhang Xin și ale lui Xiao Liu. Dacă nu luam atitudine și nu le demascam, nu aveam conștiință și nu reușeam să protejez lucrarea bisericii. Nu mai puteam să fiu egoistă și josnică ignorând situația. M-am gândit la ce scria într-unul dintre decretele administrative ale Epocii Împărăției: „Fă orice este benefic pentru lucrarea lui Dumnezeu și nu face nimic care este în detrimentul intereselor lucrării lui Dumnezeu. Apără numele lui Dumnezeu, mărturia lui Dumnezeu și lucrarea lui Dumnezeu” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cele zece decrete administrative care trebuie respectate de aleșii lui Dumnezeu în Epoca Împărăției”). Am înțeles mai bine cerințele lui Dumnezeu. Eram membru al bisericii, așadar, în ceea ce privește lucrarea bisericii, aveam responsabilitatea de a lua atitudine și de a o proteja. Mai târziu, conducătorii de nivel superior au venit să analizeze situația. Am raportat comportamentul rău al lui Zhang Xin și al lui Xiao Liu, iar conducătorii superiori au început să cerceteze din nou, pentru a-mi verifica spusele. Prin părtășie, la o adunare despre adevărul privind identificarea antihriștilor, toți frații și surorile au dobândit discernământ. Unul câte unul, ei au demascat și au denunțat faptele rele ale lui Zhang Xin și Xiao Liu. În cele din urmă, s-a stabilit că Zhang Xin era un adevărat antihrist și a fost exclusă din biserică. Xiao Liu a refuzat să se pocăiască pentru faptele ei rele și-a fost exclusă pentru c-a fost complicea unui antihrist. Unii frați și surori care au fost înșelați de Zhang Xin și-au venit în fire și au respins-o cu toții pe Zhang Xin și nu au mai urmat-o. După aceea, viața bisericii a revenit la normal.

Deși au existat răsturnări de situație privind denunțarea acestui antihrist, faptul că ea m-a reprimat mi-a permis să dobândesc puțin discernământ asupra antihriștilor, să-mi dezvolt intuiția, să primesc o oarecare experiență practică și-o cunoaștere a firii drepte a lui Dumnezeu, iar credința mea în Dumnezeu a sporit și mai mult. Toată slava să fie a lui Dumnezeu Atotputernic!