de Shu Qin, China

În 2021, am fost aleasă conducătoare. Din cauza cerințelor de lucru, ulterior, am preluat răspunderea la o altă biserică. Observând că lucrarea bisericii nu era foarte eficientă, m-am gândit: „Conducătorii care au aranjat să vin la această biserică sigur mă prețuiesc foarte mult și cred că pot schimba lucrarea acestei biserici, așa că trebuie să mă descurc bine și să-i fac să vadă că pot face o oarecare lucrare practică.” Apoi, am mers la fiecare grup din biserică, să aflu despre situația lucrării și să rezolv dificultățile și problemele din îndatoririle fraților și surorilor. Unii frați și surori erau într-o stare proastă, așa că i-am ajutat și sprijinit cu afecțiune. Când am găsit oameni nepotriviți în anumite slujbe, am discutat cu partenera mea și i-am transferat sau înlocuit conform principiilor. După o vreme, lucrarea bisericii se îmbunătățise într-o oarecare măsură. Eram foarte fericită și nu mă puteam abține să nu mă gândesc: „Se pare că încă pot face puțină lucrare practică. Așadar, trebuie să continui să trudesc și să obțin rezultate mai bune, ca frații și surorile mele să vadă că am capacitatea de a lucra și să spună că sunt o conducătoare bună.”

Într-o zi, în timp ce discutam o parte a lucrărilor, am observat că eficiența celei de udare scăzuse semnificativ. Mai mulți nou-veniți nu veneau la adunări. M-am gândit: „Toate celelalte lucrări sunt mai eficiente acum, dar eficiența celei de udare a scăzut. Nu pot lăsa lucrarea de udare să afecteze rezultatele globale, altfel toată lumea va spune că sunt o conducătoare incapabilă și nu mă vor mai privi cu aceiași ochi.” Așadar, am mers repede la personalul de udare ca să cercetez problema. Atunci am aflat că liderul de grup, sora Wu Wen, nu ținea cont de dificultățile reale ale nou-veniților atunci când le rânduia adunările și îndatoririle. A organizat adunări când unii nou-veniți trebuiau să lucreze, așa că aceștia nu au putut să participe. Câțiva nou-veniți aveau dificultăți în datoria lor, credeau că nu erau capabili de ea, și se simțeau negativi. Când am auzit asta, m-am înfuriat puțin. M-am gândit: „I-am spus clar că trebuie să ținem cont de situațiile nou-veniților, atunci când rânduim adunări și îndatoriri pentru ei. De ce nu poate să fie flexibilă? Se pare că nu are calibru pentru a uda nou-veniți. Rezultatele slabe ale lucrării pe care le-am avut au toate legătură cu ea. N-o pot lăsa să afecteze ea singură întreaga lucrare a bisericii. Trebuie demisă imediat. Dacă nu o demit, rezultatele lucrării nu se vor îmbunătăți niciodată. Nu numai că asta va împiedica lucrarea bisericii, dar superiorii, frații și surorile mele vor crede că sunt incapabilă să lucrez sau să rezolv probleme reale. Nu pot permite ca oamenii să-mi pună la îndoială competența.” Așadar, le-am menționat conlucrătorilor demiterea lui Wu Wen. Diaconul de udare a spus: „În trecut, Wu Wen a fost eficientă la udarea nou-veniților. S-ar putea ca, în ultimul timp, să fie într-o stare proastă și să fi fost puțin prea pripită când a instruit nou-veniții. Ar trebui să aflăm despre situația ei și apoi să avem părtășie ca s-o ajutăm. Dacă trece un timp și ea nu se schimbă, o putem demite atunci.” Dar nu am ascultat deloc. Doar m-am gândit: „Nu-i ca și cum Wu Wen abia a început să ude nou-veniți. I-am amintit de asta și înainte. Cred că nu acceptă să i se amintească sau să fie ajutată. Dacă nu o demitem prompt și există o întârziere sau lucrarea este afectată, eu voi fi cea trasă la răspundere. Orice-ar fi, de data asta trebuie să-i fac să fie de acord cu mine și s-o demită pe Wu Wen.” Așadar, am spus furioasă: „Wu Wen este ineficientă în datoria ei – asta demonstrează că e incompetentă și nepotrivită pentru această datorie. Dacă o păstrați și rezultatele lucrării noastre nu se îmbunătățesc, care dintre voi își poate asuma răspunderea? O puteți ajuta fără mine!” Când au văzut ce atitudine aveam, conlucrătorii nu au spus nimic.

Ulterior, am auzit că Wu Wen a fost foarte negativă după ce a fost înlocuită. Simțea că mulți ani udase cu rezultate decente nou-veniții. Pe parcursul acelei perioade, îi instruia pe nou-veniții care erau la începutul în credinței, fiindcă biserica nu avea suficient personal pentru udare. Combinase mai multe locuri de adunare și apăruseră probleme când nu putuse să se ocupe de dificultățile tuturor nou-veniților. Nu credea că putea fi demisă astfel – a simțit că o demisesem pe baza unui comportament de moment, mai degrabă decât pe baza unei evaluări echilibrate a comportamentului său consecvent și că acest gen de demitere contravenea principiilor. Totuși, nu doar că nu am căutat adevărul și nu am reflectat asupra mea, ci am simțit și că statura lui Wu Wen era prea mică și că nu putea să se cunoască sau să învețe lecții, așa că nu am luat deloc în serios problema.

După ce Wu Wen a fost demisă, am ales-o pe sora Zhen Xin drept lider de grup. M-am gândit bucuroasă: „Acum lucrarea de udare ar trebui să fie mai eficientă.” Dar, după o vreme, am aflat că abilitatea de a lucra a lui Zhen Xin era cam slabă și nu era la fel de responsabilă c Wu Wen. Nu putea înțelege la timp stările nou-veniților și nu știa cum să aibă părtășie pentru a le rezolva problemele. Drept urmare, după un timp, lucrarea de udare tot nu s-a îmbunătățit. Am început să mă simt neliniștită și m-am întrebat dacă demiterea lui Wu Wen nu fusese o greșeală. Cum lucrurile ajunseseră în acest punct, am decis, totuși, să am părtășie cu Zhen Xin și să îi mai acord ajutor, ca să văd dacă rezultatele ei puteau fi îmbunătățite.

Cum mai mulți nou-veniți veneau la biserică, prioritatea era să instruim repede mai mulți oameni pentru udare. Așa că am început să caut candidați rapid. M-am gândit la sora Chen Chen, care a fost suspendată recent. Predicase Evanghelia înainte și avusese câteva rezultate. Era prietenoasă și se pricepea să comunice cu oamenii, așa că, dacă o instruiam, lucrarea de udare avea să se îmbunătățească, iar superiorii mei aveau să spună cu siguranță că aveam calibru bun și eram competentă. Așadar, i-am cerut diaconului de udare să se axeze pe cultivarea lui Chen Chen. Diaconul de udare a spus: „Ne-am gândit să rânduim lucrurile în acest fel, dar am văzut că Chen Chen tot nu avea cunoaștere de sine după ce a fost suspendată. Când predica Evanghelia, concurase pentru faimă și câștig, semănase invidie și dispute, făcându-i pe ceilalți să nu-și poată îndeplini normal îndatoririle. Dacă o instruim acum să ude nou-veniți, oare nu va face mai multe răutăți și nu va provoca mai multe perturbări? Udarea este una dintre cele mai importante sarcini – cei instruiți pentru asta trebuie să aibă umanitate bună și să nu perturbe lucrarea bisericii. Trebuie să facem lucrurile conform principiului!” Cuvintele ei m-au neliniștit. M-am gândit: „Chen Chen este prietenoasă și are calibru. Dacă o instruim să ude nou-veniți, cu siguranță asta va face rapid lucrarea mai eficientă. Dacă decidem să n-o instruim fiindcă pare să îi lipsească adevărata căință, conducătorii mei nu-mi vor putea vedea capacitatea de lucru. Asta nu e bine. Trebuie să-i conving să facă ce vreau eu. Nu pot ceda pur și simplu.” Așadar, i-am spus diaconului de udare: „Oare acum e momentul să urmăm orbește regulile? Principiile spun și că ar trebui să li se dea șansa de a se căi celor care au comis fărădelegi în trecut. Chen Chen este prietenoasă și are calibrul pentru a uda nou-veniți, așa că o putem instrui. Trebuie doar s-o supraveghem îndeaproape și să n-o lăsăm să provoace tulburări. Chen Chen are calibru bun și învață repede. Să avem încă o persoană pricepută la udare va rezolva multe probleme pentru biserică.” Când diaconul de udare mi-a văzut atitudinea încăpățânată, nu a mai spus nimic.

Dar, câteva zile mai târziu, diaconul de udare a raportat că Chen Chen nu a cunoscut noțiunile și confuzia nou-veniților înainte să-i ude și nu a oferit părtășie țintită și soluții. În schimb, a insistat să aibă părtășie pe baza propriilor idei. Asta făcuse ca doi nou-veniți să devină conflictuali, potrivnici și să nu mai creadă. M-am simțit puțin neliniștită. Cu un asemenea calibru, Chen Chen n-ar fi trebuit să facă așa ceva. Ulterior, când am vorbit cu ea, mi-am dat seama că numai la exterior era proactivă în îndatoririle ei. Nu-și înțelegea deloc fărădelegile din trecut și, după ce în lucrarea ei de udare apăruse o problemă atât de gravă, nu a reflectat asupra ei și nu a învățat o lecție din asta. Era amorțită. Abia atunci am conștientizat puțin că poate fusesem prea pripită cultivând-o și că poate trebuia să continue să reflecteze. Dar, gândindu-mă mai bine, Chen Chen avea calibru bun și fusese conducătoare, așa că, dacă o ajutam mai mult, ar trebui să poată să se înțeleagă și să schimbe lucrurile rapid. Tot ce trebuia să fac era s-o instruiesc și să îmbunătățesc rezultatele lucrării de udare, iar conducătorii mei aveau să mă aprobe.

Exact pe când mă așteptam la rezultate bune, partenera mea mi-a spus într-o dimineață: „Frații și surorile au scris ca să spună că nu ți-ai făcut datoria conform principiilor. Ai rânduit forțat ca Chen Chen, care era încă în izolare și reflecție, să facă lucrarea de udare. În perioada aceasta, Chen Chen a avut multe probleme când a udat nou-veniții și nu a reflectat asupra ei, nici nu a fost deloc conștientă de ea însăși. Având în vedere comportamentul ei consecvent, este complet nepotrivită pentru cultivare, iar ei recomandă să continue să se izoleze și să reflecteze.” Când am auzit ce a spus partenera mea, mi-a tresărit inima. „S-a terminat. Asta nu e doar o evaluare, este raportarea și expunerea mea pentru că nu mi-am făcut datoria conform principiilor. Cred în Dumnezeu de ani buni și nimeni nu m-a raportat niciodată. Ce vor crede frații și surorile despre mine acum?” Mi-a fost foarte rușine atunci. Am ridicat cana și am luat câteva înghițituri de apă, încercând să mă calmez, dar inima îmi era zbuciumată ca marea în timpul furtunii: „Dacă liderii mei află despre conținutul acelei scrisori, cu siguranță vor spune că nu-mi fac datoria conform principiilor și că perturb lucrarea bisericii. Oare mă vor demite din cauza asta?” Mintea îmi era tulburată. În final, m-am prăbușit pe scaun, ca o minge dezumflată. Când partenera mea a văzut în ce stare eram, a spus: „Ne este de ajutor să fim supravegheați și expuși de frații și surorile noastre. Ar trebui să primești asta de la Dumnezeu.” Am promis că voi primi de la Dumnezeu, dar nu mi-am putut liniști mintea. Întreaga zi, nu am putut să mănânc, nici să dorm. Gândul la felul în care informațiile despre purtarea mea au fost dezvăluite în această scrisoare îmi străpungea inima. Am căzut în genunchi și m-am rugat lui Dumnezeu: „Dumnezeule! Știu că ai intenții bune când permiți să mi se întâmple asta. Te rog să mă îndrumi ca să-Ți înțeleg voia și să învăț lecții din asta.”

În timp ce reflectam și căutam, am dobândit o oarecare cunoaștere a stării mele, citind cuvintele lui Dumnezeu. Dumnezeu Atotputernic spune: „Orice fac, antihriștii au mereu propriile ținte și intenții, acționează întotdeauna conform propriului plan, iar atitudinea lor față de rânduielile și de lucrarea casei lui Dumnezeu este: «Poate că tu ai o mie de planuri, dar eu am o singură regulă»; toate acestea sunt determinate de natura antihriștilor. Pot ei să-și schimbe mentalitatea și să acționeze conform adevărurilor-principii? Ar fi absolut imposibil […]. Indiferent de datoria pe care o îndeplinesc antihriștii, ei rămân întotdeauna la același principiu: trebuie să obțină un oarecare câștig în ceea ce privește reputația, statutul sau interesele lor și nu trebuie să sufere nicio pierdere. Tipul de lucrare care le place antihriștilor cel mai mult este aceea pentru care nu trebuie să sufere sau să plătească niciun preț și care aduce un beneficiu pentru reputația și statutul lor. Pe scurt, indiferent ce fac, antihriștii iau mai întâi în considerare propriile interese și acționează doar după ce s-au gândit la toate; nu se supun cu adevărat, sincer și absolut adevărului fără compromisuri, ci o fac selectiv și condiționat. Ce condiție este aceasta? Este că statutul și reputația lor trebuie să fie protejate și nu trebuie să sufere nicio pierdere. Abia după ce această condiție este îndeplinită, vor hotărî și vor alege ce să facă. Adică, antihriștii se gândesc serios la modul în care să trateze adevărurile-principii, însărcinările date de Dumnezeu și lucrarea casei lui Dumnezeu sau la cum să gestioneze lucrurile cu care se confruntă. Nu se gândesc la cum să mulțumească voia lui Dumnezeu, cum să nu aducă prejudicii intereselor casei lui Dumnezeu, cum să-L mulțumească pe Dumnezeu sau cum să fie de folos fraților și surorilor; acestea nu sunt lucruri la care se gândesc. Ce iau în considerare antihriștii? Dacă statutul și reputația lor vor fi sau nu afectate și dacă prestigiul lor va fi știrbit. Dacă a face un lucru conform adevărurilor-principii aduce beneficii lucrării bisericii și fraților și surorilor, dar ar face ca reputația lor să aibă de suferit și i-ar determina pe mulți oameni să-și dea seama de adevărata lor statură și să știe ce fel de natură-esență au, atunci cu siguranță nu vor acționa conform adevărurilor-principii. Dacă a face lucrare reală îi va face pe mai mulți oameni să aibă o părere bună despre ei, să-i respecte și să-i admire, le va îngădui să dobândească un prestigiu și mai mare sau va permite cuvintelor acestora să aibă autoritate și să determine mai mulți oameni să li se supună, atunci vor alege să o facă în acel mod; altfel, nu vor alege să-și ignore interesele din considerație pentru interesele casei lui Dumnezeu sau pentru frați și surori. Aceasta este natura-esență a antihriștilor” [Cuvântul, Vol. 4: Expunerea antihriștilor, „Punctul nouă (Partea a treia)”]. Din lucrurile dezvăluite în cuvântul lui Dumnezeu, am înțeles că tot ceea ce fac antihriștii este să-și apere reputația și statutul. În chestiuni care nu le implică reputația și statutul, ei pot acționa conform principiilor adevărului, dar dacă a acționa conform principiilor adevărului le amenință reputația și statutul, antihriștii vor încălca flagrant principiile și se vor purta arbitrar, conform propriilor idei. Ar prefera să prejudicieze interesele bisericii pentru a și le apăra pe ale lor. Am reflectat la tot ce făcusem de când am devenit conducătoare și am văzut că semăna perfect cu purtarea antihriștilor dezvăluiți de cuvântul lui Dumnezeu. Am vrut întotdeauna să realizez ceva repede, ca să demonstrez că eram competentă și puteam face lucrare practică – în acest fel, superiorii, frații și surorile mele ar vedea că a fost alegerea corectă să mă facă lider. Așadar, când am selectat și folosit oameni, nu am căutat deloc principiile adevărului, nu m-am gândit cum să ajut lucrarea bisericii, n-am ascultat sfaturile celorlalți și am insistat să decid de una singură. Când văzusem că Wu Wen nu rânduia adunări și îndatoriri pentru nou-veniți pe baza situațiilor lor reale, nu o întrebasem despre starea și dificultățile ei, nici nu lucrasem cu ea ca să găsesc sursa problemelor și să pătrund principiile, ca ea să poată evita să facă aceleași greșeli. Văzând că nu avea rezultate în datoria ei și modul în care acest lucru avea să-mi afecteze reputația și statutul, o etichetasem pe nedrept, am exclus-o și vrusesem s-o demit. Pentru a-mi proteja reputația și statutul, ignorasem principiile și sfaturile conlucrătorilor și am demis-o forțat. Nu avusesem deloc iubire sau răbdare pentru ea și nu avusesem părtășie despre adevăr ca s-o ajut. Doar o demisesem direct. Eram cu adevărat inumană! După ce am demis-o, noua soră pe care o alesesem nu a putut face lucrarea, ceea ce a afectat în mod direct rezultatele lucrării de udare. Chiar și atunci, nu am reflectat asupra mea. Pentru o îmbunătățire rapidă a rezultatelor lucrării și pentru a avea aprobarea conducătorilor, încălcasem principiile din nou – promovând și cultivând pe cineva care tulburase lucrarea bisericii. Ba chiar scosesem lucrurile din context și am spus, în mod absurd, că ar trebui să-i dăm o șansă să se căiască. Îl criticasem pe diaconul de udare pentru că urma orbește regulile, făcând-o să se teamă să mă contrazică. Rezultatul a fost că Chen Chen nu era deloc potrivită și prejudiciase lucrarea de udare. Am văzut că, de dragul reputației și statutului meu, am urmărit succesul rapid în datoria mea și am ignorat principiile casei lui Dumnezeu și aluziile celorlalți. Chiar și după ce am fost raportată și expusă, nu am reflectat asupra motivelor eșecurilor mele – mi-am făcut griji pentru felul în care mă vor privi conducătorii. Mi-am apărat cu încăpățânare reputația și statutul și am preferat să las interesele bisericii să aibă de suferit pentru a le apăra pe ale mele. Ceea ce arătam era firea unui antihrist!

Ulterior, am citit alt pasaj din cuvântul lui Dumnezeu, care m-a făcut să întrevăd natura acțiunilor mele: „Dacă cineva spune că iubește adevărul și că îl urmărește, dar în esență, țelul urmărit este să iasă în evidență, să se dea mare, să-i facă pe oameni să aibă o părere bună despre el, să-și atingă propriile interese, iar îndeplinirea datoriei sale nu este pentru a se supune lui Dumnezeu sau pentru a-L mulțumi, ci, în schimb, vrea să dobândească faimă, câștig și statut, atunci căutarea lui este nedreaptă. În aceste condiții, când vine vorba de lucrarea bisericii, sunt faptele lui un obstacol sau ajută la progresul acestor lucruri? În mod clar, sunt un obstacol; nu o ajută să progreseze. Unii oameni se laudă că fac lucrarea bisericii, dar totuși urmăresc faima, câștigul și statutul propriu, își desfășoară propria activitate, își creează micul lor grup, micul lor regat – își face datoria acest fel de om? Toată lucrarea pe care o face perturbă, tulbură și împiedică în principal biserica. Care este consecința faptului că urmărește faima, câștigul și statutul? Mai întâi, asta afectează modul în care aleșii lui Dumnezeu mănâncă și beau cuvântul lui Dumnezeu în mod normal și cum înțeleg adevărul, le îngreunează intrarea în viață, îi împiedică să intre pe calea cea dreaptă a credinței în Dumnezeu și îi conduce pe drumul greșit – ceea ce le face rău celor aleși și îi duce la ruină. Și, în cele din urmă, ce efecte are asupra lucrării bisericii? Tulbură, păgubește și scindează” [Cuvântul, Vol. 4: Expunerea antihriștilor, „Punctul nouă (Partea întâi)”]. După ce am citit cuvântul lui Dumnezeu, am înțeles că atunci când urmărim reputația și statutul personal sub pretextul că ne facem datoria, în esență, ne purtăm ca slujitorii Satanei și întrerupem lucrarea bisericii. Cuvântul lui Dumnezeu a dezvăluit esența acțiunilor mele. Dumnezeu mi-a arătat slavă dându-mi oportunitatea de a fi conducătoare de biserică și a sperat că voi ține cont de voia Lui și îi voi uda bine pe frații și surorile mele, că le voi rezolva dificultățile și problemele din intrarea în viață și voi promova și instrui oameni potriviți ca să facă diferitele lucrări ale bisericii și că voi asigura demersul normal al lucrării bisericii. Dar nu am ținut cont de voia și cerințele lui Dumnezeu și nu mi-am îndeplinit responsabilitățile de conducătoare. Când am selectat și am folosit oameni, am ținut cont doar de propriile interese. Drept urmare, persoana pe care o promovasem și o cultivasem pentru udare nu era potrivită pentru lucrare. Nu numai că nu reușisem să ud nou-veniții, dar am împiedicat lucrarea de udare, ceea ce i-a făcut pe nou-veniți să se retragă. Cum îmi îndeplineam prin asta datoria? Perturbam lucrarea bisericii și făceam rău! Chiar și așa, nu eram deloc conștientă – eram prea egoistă și amorțită! M-am gândit la antihriști și la oamenii răi care erau excluși din biserică. Ei complotau mereu pentru beneficiul propriu, ignorau principiile adevărului ca să-și mențină reputația și statutul, își făceau îndatoririle arbitrar și absurd, perturbau grav lucrarea bisericii și, în cele din urmă, din cauza numeroaselor lor fapte rele, ei erau urâți și alungați de Dumnezeu. Exista vreo diferență de substanță între faptele mele și cele ale antihriștilor? Când am recunoscut asta, am fost îngrozită și m-am rugat lui Dumnezeu: „Dumnezeule, am fost neglijentă în datoria mea. Am urmărit faima, statutul, succesul rapid și am mers pe calea greșită. Dumnezeule, vreau să mă căiesc înaintea Ta. Te rog să mă conduci și să mă îndrumi.”

Ulterior, prin reflecție și căutare, am realizat că, pentru a fi eficienți în datoria noastră, trebuie să avem intențiile corecte, să ne axăm pe căutarea adevărului și să acționăm conform principiilor. Abia atunci putem primi îndrumarea lui Dumnezeu și ne putem îmbunătăți continuu rezultatele. Dumnezeu spune: „Atunci când primești o însărcinare dată de Dumnezeu și scopul este să-ți îndeplinești datoria și să-ți închei misiunea, trebuie mai întâi să înțelegi intenția lui Dumnezeu. Trebuie să știi că această însărcinare este dată de Dumnezeu, este intenția Sa, iar tu ar trebui să o accepți, să ții cont de ea și, mai important, să i te supui. În al doilea rând, ar trebui să cauți care sunt adevărurile pe care este nevoie să le înțelegi pentru a îndeplini această datorie, ce principii ar trebui să respecți și cum să practici într-o manieră benefică pentru aleșii lui Dumnezeu și lucrarea casei Sale. Acestea sunt principiile de practică. După ce înțelegi intenția lui Dumnezeu, ar trebui să cauți cu promptitudine și să înțelegi adevărurile care au legătură cu îndeplinirea acestei datorii, iar după ce înțelegi adevărurile, să stabilești principiile și calea de practică a acestor adevăruri. La ce se referă «principiile»? În mod specific, un principiu se referă la ceva pe care trebuie să se bazeze atingerea unui obiectiv sau obținerea unor rezultate atunci când se practică adevărul. […] O persoană trebuie să înțeleagă principiile pentru a practica adevărul: principiile sunt cheia, cel mai important element. Odată ce ai înțeles principiile fundamentale de îndeplinire a datoriei tale, acest lucru arată că înțelegi standardele cerute pentru îndeplinirea acelei datorii. Stăpânirea acestor principii este echivalentă cu a ști cum să practici adevărul. Prin urmare, pe ce bază s-a stabilit această abilitate de practică? Pe baza înțelegerii intenției lui Dumnezeu și a adevărului. Dacă știi doar o propoziție din ceea ce cere Dumnezeu, se consideră acest lucru ca fiind înțelegerea adevărului? Nu. Ce standarde trebuie îndeplinite pentru se considera că ai înțeles adevărul? Trebuie să înțelegi semnificația și valoarea îndeplinirii datoriei tale și, odată ce-ți sunt clare aceste două aspecte, ai înțeles adevărul cu privire la îndeplinirea datoriei tale. Mai mult, după ce înțelegi adevărul, trebuie să pricepi și principiile de îndeplinire a datoriei tale și căile de practică. Odată ce poți să înțelegi și să pui în aplicare principiile de îndeplinire a datoriei tale și investești uneori puțină înțelepciune, poți să asiguri eficacitatea îndeplinirii datoriei tale. Înțelegând aceste principii și acționând în conformitate cu ele, poți să ajungi să practici adevărul. Dacă îți îndeplinești datoria fără să amesteci nicio intenție umană, dacă faci acest lucru supunându-te pe deplin cerințelor lui Dumnezeu și conform rânduielilor de lucru ale casei lui Dumnezeu, întru totul conform cuvintelor Sale, atunci ți-ai îndeplinit datoria într-o manieră complet calificată și, chiar dacă s-ar putea să existe unele discrepanțe în rezultate prin comparație cu cerințele lui Dumnezeu, tot se consideră îndeplinirea cerințelor Sale. Dacă îți îndeplinești datoria pe deplin în conformitate cu principiile, dacă ești loial, toate în măsura posibilităților tale, atunci îndeplinirea datoriei tale se aliniază complet la intenția lui Dumnezeu. Ți-ai îndeplinit datoria de ființă creată cu toată inima, mintea și puterea, ceea ce reprezintă rezultatul obținut prin practicarea adevărului” (Cuvântul, Vol. 4: Expunerea antihriștilor, „Punctul unu: Ei încearcă să tragă oamenii de partea lor”). Cuvintele lui Dumnezeu sunt foarte clare. Pentru a accepta însărcinarea dată de Dumnezeu, trebuie să căutăm mai întâi voia lui Dumnezeu, ar trebui să pătrundem în datoria noastră, să dobândim o înțelegere a a adevărului, să ascultăm de Dumnezeu și să urmăm cu strictețe principiile adevărului în datoria noastră. În plus, când ne facem datoria, trebuie să ținem cont de interesele bisericii, să ne analizăm adesea pe noi înșine și să nu complotăm pentru câștigul personal. Asta reduce denaturarea propriilor idei și erorile pe care le facem în îndatoririle noastre. M-am gândit la felul în care acționasem doar pentru faimă și statut în datoria mea – am căutat rar principiile adevărului și, chiar când am știut puțin, nu am ascultat. În alegerea personalului de udare, calitățile esențiale necesare sunt părtășia clară despre adevăr, răbdarea și responsabilitatea. Wu Wen era responsabilă în datoria ei, iubitoare și răbdătoare cu nou-veniții. Orice stări sau dificultăți aveau nou-veniții, ea putea să aibă părtășie în mod activ și să rezolve probleme. De asemenea, pricepuse câteva principii ale udării nou-veniților. În trecut, fusese eficientă în datoria ei și făcuse câteva greșeli doar recent, din cauza unor dificultăți reale pe care nu le-a putut gestiona. În această situație, ar fi trebuit să ofer părtășie și să ajut din iubire – fie asta, fie să o tratez, să o emondez, să o expun și să o mustru, mai degrabă decât să o demit cu nepăsare. De asemenea, când văzusem că Chen Chen era entuziastă și prietenoasă la exterior, îmi imaginasem că era potrivită pentru cultivare. Acum am realizat că asta nu era conform principiilor. Cei care sunt izolați pentru auto-reflecție pot fi repartizați să răspândească Evanghelia și să ude nou-veniți dacă nu provoacă perturbări sau întreruperi, dar oamenii cu o umanitate rea, care fac rău și perturbă lucrarea bisericii nu pot fi deloc cultivați. Dorința lui Chen Chen de renume și statut era puternică și se luptase adesea pentru ele în trecut, perturbând lucrarea bisericii. După ce a fost demisă și izolată pentru auto-reflecție, nu a arătat niciodată vreo înțelegere reală a fărădelegilor ei din trecut. Astfel de oameni nu pot fi ținte ale cultivării importante. Încălcasem principiul, promovând-o și cultivând-o pe Chen Chen, provocând întârzieri ale lucrării de udare. Nu înțelegeam principiile demiterii și folosirii oamenilor, și lucrasem pentru faimă și statut. Asta perturbase și împiedicase lucrarea bisericii și prejudiciase intrării în viață a fraților și surorilor mele. Gândindu-mă la asta, am fost copleșită de regret. Ulterior, am citit un pasaj din cuvântul lui Dumnezeu. „În casa lui Dumnezeu, indiferent ce faci, nu lucrezi la propria-ți întreprindere; este lucrarea casei lui Dumnezeu, este lucrarea lui Dumnezeu. Trebuie să ai în permanență în minte această cunoaștere și conștientizare și să spui: «Nu e afacerea mea personală; îmi fac datoria și-mi îndeplinesc responsabilitatea. Fac lucrarea bisericii. E o sarcină pe care mi-a încredințat-o Dumnezeu și o fac pentru El. Este datoria mea, nu e afacerea mea personală.» Acesta e primul lucru pe care oamenii ar trebui să-l înțeleagă. Dacă tratezi o datorie ca pe o afacere personală și nu cauți adevărurile-principii când acționezi, ci o îndeplinești conform motivelor, opiniilor și planurilor proprii, atunci e foarte probabil să faci greșeli. Așadar, cum ar trebui să acționezi dacă faci o distincție foarte clară între datoria ta și afacerile tale personale și ești conștient că aceasta este o datorie? (Să caut ceea ce Dumnezeu cere și să caut principiile.) Așa e. Dacă ți se întâmplă ceva și nu înțelegi adevărul, și ai o oarecare idee, dar lucrurile tot nu-ți sunt clare, atunci trebuie să găsești frați și surori care înțeleg adevărul, cu care să ai părtășie; aceasta este căutarea adevărului și, înainte de toate, aceasta e atitudinea pe care ar trebui să o ai față de datoria ta. Nu ar trebui să decizi lucrurile pe baza a ceea ce crezi tu că e potrivit, iar apoi să dai verdictul și să spui «caz închis» – asta duce cu ușurință la probleme. O datorie nu este o afacere personală; indiferent dacă sunt majore sau minore, chestiunile din casa lui Dumnezeu nu sunt afacerea personală a nimănui. Atât timp cât are legătură cu datoria, atunci nu este o chestiune privată, nu e o afacere personală – ea privește adevărul și privește principiul. Așadar, care este primul lucru pe care ar trebui să-l faceți? Ar trebui să căutați adevărul și să căutați principiile. Iar dacă nu înțelegeți adevărul, trebuie să căutați mai întâi principiile; dacă înțelegeți deja adevărul, identificarea principiilor va fi ușoară” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Ce înseamnă îndeplinirea adecvată a datoriei?”). Cuvântul lui Dumnezeu mi-a oferit o cale de practică. Îndatoririle sunt însărcinări date de Dumnezeu, nu afaceri personale, așa că nu le putem face cum ne place, pentru a ne satisface interesele personale. În toate, trebuie să căutăm principiile adevărului și să practicăm conform cerințelor lui Dumnezeu. Dacă nu înțelegi, ar trebui să ai părtășie și să cauți mai mult cu ceilalți. Orice cred ceilalți, tu nu trebuie decât să accepți examinarea atentă a lui Dumnezeu și să faci tot ce poți. Chiar dacă, uneori, există abateri și greșeli în lucrarea ta și nu obții rezultate bune rapid, dacă lucrezi ca să-L mulțumești pe Dumnezeu și nu ca să vadă ceilalți, mergi pe calea cea dreaptă, iar Dumnezeu te va îndruma. Ulterior, m-am destăinuit fraților și surorilor mele, dezvăluind cum îmi făcusem datoria pentru reputație și statut, dorința mea de succes rapid, încălcările principiilor în selectarea și folosirea oamenilor, precum și modul în care mă purtasem arbitrar și mă folosisem de funcția mea ca să-i cert pe ceilalți, lucru care le-a făcut rău. Le-am cerut scuze solemn și i-am rugat să mă supravegheze mai mult. Când am practicat astfel, frații și surorile mele nu m-au desconsiderat, ci m-au încurajat, au spus că ne-am putea supraveghea reciproc și am putea lucra împreună, ca să ne îndeplinim bine îndatoririle.

Curând, s-a întâmplat altceva. Diaconul evanghelic nu a putut temporar să-și facă datoria, din cauza piedicilor din partea familiei sale. După ce am auzit vestea, am fost puțin neliniștită. M-am gândit: „Acum, fiecare biserică face tot ce poate ca să predice Evanghelia – în acest moment, dacă diaconul evanghelic nu-și va putea îndeplini datoria, lucrarea noastră va fi grav afectată! Dacă nu o înlocuiesc la timp, rezultatele noastre nu se vor îmbunătăți niciodată. Superiorii mei vor crede, cu siguranță, că sunt.” Așadar, am discutat cu partenera mea dacă să transferăm diaconul evanghelic și să găsim pe cineva să-i ia locul. Partenera mea a spus: „Diaconul evanghelic a fost mereu o lucrătoare responsabilă și capabilă, iar rezultatele lucrării evanghelice au fost bune. Dacă o transferi doar pentru că nu poate scăpa de constrângerile familiei sale pentru o vreme, asta ar fi împotriva principiilor.” Tocmai când eram pe cale să-mi susțin punctul de vedere, m-am gândit imediat la felul în care o înlocuisem forțat pe Wu Wen. Nu acționam iarăși ca să-mi apăr reputația și statutul? Partenera mea mi-a amintit că ar trebui să-mi îndeplinesc datoria conform principiilor. Aproape că făcusem altă greșeală gravă. În vreme ce-I mulțumeam lui Dumnezeu în inima mea, i-am spus partenerei mele: „Intențiile mele sunt greșite. Aș transfera-o neprincipial și aș lucra din nou pentru faimă și statut. Ea chiar este responsabilă și o persoană corectă. Dacă nu-și poate face lucrarea în momentul de față, atunci vom prelua noi surplusul de muncă și vom face lucrarea evanghelică. Hai să și aflăm mai multe despre situația ei și să încercăm s-o sprijinim și s-o ajutăm!” După ce m-a ascultat, partenera mea a aprobat din cap, iar eu m-am simțit în largul meu practicând astfel.

Acum, când îmi fac datoria, mă întreb adesea: „Oare astăzi mi-am îndeplinit-o conform principiilor adevărului? Am făcut lucrurile cu o fire coruptă în interacțiunile mele cu oamenii?” Dacă fac un lucru care nu este conform principiilor și voii lui Dumnezeu, mă rog Lui să-l rectific cu promptitudine. Când practic astfel, văd îndrumarea lui Dumnezeu, lucrarea bisericii se îmbunătățește puțin, iar frații și surorile mele își pot îndeplini îndatoririle în mod activ. Slavă lui Dumnezeu!