de Patricia, Coreea de Sud

În septembrie 2017, am întâlnit online o creștină filipineză, pe nume Teresa. Mi-a spus că nu obținea nimic de la slujbele bisericii și că a văzut tot mai mulți credincioși urmând tendințe laice. Biserica ei i se părea dezolantă și voia să găsească una cu lucrarea Duhului Sfânt. A spus și că voia să citească mai mult din cuvintele lui Dumnezeu, să-L cunoască și să trăiască o nouă viață. Văzându-i ardoarea spirituală, am vrut să împărtășesc Evanghelia cu ea, ca să audă glasul lui Dumnezeu și să accepte lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă. Odată, am întrebat-o ce așteaptă de la credința ei. A spus: „Vreau să merg în împărăția lui Dumnezeu și să fiu veșnic cu El, dar sunt o păcătoasă și nu sunt vrednică de Împărăția Lui.” I-am spus că trebuie să-nțelegem standardele pentru intrarea în Împărăția lui Dumnezeu și am întrebat-o dacă vrea să afle despre acest aspect al adevărului. Mi-a spus foarte entuziasmată: „Absolut!” Am văzut că era o credincioasă adevărată care voia să cerceteze, așa că abia așteptam să-i împărtășesc mărturie despre lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă. Dar urma să meargă la serviciu și a trebuit să încheiem discuția din acea zi.

Mai târziu, a fost foarte ocupată cu slujba ei, lucrând de dimineață până seara târziu, iar după serviciu, era extenuată și avea nevoie de odihnă. Pe deasupra, puținul timp pe care îl avea săptămânal trebuia să și-l petreacă mergând la slujbele bisericii, deci nu prea aveam șanse să discutăm. Lucra aproape de fiecare dată când o contactam, prin urmare, chiar n-aveam timp să vorbim. După o vreme, am început să mă simt descurajată. Mă gândeam că trebuie să comunicăm online, din moment ce nu suntem în aceeași țară, iar dacă ea nu are timp să se conecteze, cum să-i împărtășesc lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă? Am început să mă gândesc că am mâinile legate și c-ar trebui s-o las baltă. Poate altcineva avea să împărtășească Evanghelia cu ea. Chiar când eram gata să renunț, mi-am amintit ceva ce a spus Dumnezeu: „Ești conștient de povara de pe umerii tăi, de însărcinarea și de responsabilitatea ta? Unde-ți este simțul misiunii istorice? Cum vei sluji drept un bun stăpân în epoca următoare? Ai un puternic simț al stăpânirii? Cum L-ai descrie pe stăpânul tuturor lucrurilor? Este cu adevărat stăpânul tuturor ființelor vii și al tuturor lucrurilor fizice din lume? Ce planuri ai pentru progresul următoarei etape a lucrării? Câți oameni așteaptă să le fii păstor? E sarcina ta una grea? Ei sunt săraci, vrednici de milă, orbi și năuciți, jelindu-se în întuneric: «Unde este calea?» Cât de mult tânjesc ei ca lumina, precum o stea căzătoare, să coboare deodată și să împrăștie forțele întunericului care i-au asuprit pe oameni de atât de mulți ani? Cine poate să știe cu câtă nerăbdare speră ei și cum tânjesc la asta zi și noapte? Acești oameni care suferă profund rămân închiși într-o temniță a întunericului, fără speranță de eliberare, chiar și în ziua în care trece lumina; când vor înceta să mai plângă? Înspăimântătoare e nenorocirea acestor spirite fragile cărora nu li s-a permis niciodată să se odihnească, iar legăturile nemiloase și istoria încremenită de multă vreme îi țin în această stare. Și cine a auzit sunetul plânsetului lor? Cine a văzut starea lor nefericită? Te-ai gândit vreodată cât de îndurerată și de îngrijorată este inima lui Dumnezeu? Cum poate El suporta să vadă omenirea nevinovată, pe care a creat-o cu mâinile Sale, suferind astfel de chinuri? La urma urmei, ființele umane sunt victimele care au fost otrăvite. Și, cu toate că omul a supraviețuit până în ziua de azi, cine ar fi știut că de multă vreme e otrăvit de cel rău? Ai uitat că ești una dintre victime? Din dragostea ta pentru Dumnezeu, nu ești dornic să lupți pentru a-i salva pe acești supraviețuitori? Nu ești dispus să-ți dedici toată energia ca să-L răsplătești pe Dumnezeu, care iubește omenirea ca pe trupul și sângele Său?” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cum ar trebui să te îngrijești de viitoarea ta misiune?”). Gândindu-mă la cuvintele Lui Dumnezeu, m-am simțit foarte prost. Nu făcusem tot posibilul ca să împărtășesc Evanghelia cu ea și nici măcar nu îi spusesem că Domnul Isus S-a întors deja. Credea din inimă în Domnul și tânjea să-I înțeleagă voia, dar trăia în întuneric spiritual, fără susținere. Dacă renunțam la ea chiar când avea nevoie de ajutor, când avea să audă glasul lui Dumnezeu? Acum că dezastrele se extind, dacă n-aveam să fiu imediat martoră pentru lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă, ea putea rata mântuirea. La acest gând, m-am simțit și mai prost și m-am rugat lui Dumnezeu: „Dumnezeule, știu că totul e posibil cu Tine. Vreau să fac tot ce pot ca să-mpărtășesc Evanghelia cu sora Teresa. Te rog, îndrumă-mă.” După ce m-am rugat, mi-a trecut brusc prin minte că ea nu are timp, dar aș putea să stabilesc dinainte un timp când să ne rugăm împreună. Așa că am întrebat-o și a fost imediat de acord. Am stabilit ora 5 și ceva dimineața în fiecare zi. Pe atunci eram foarte ocupată cu datoria mea și lucram până târziu în fiecare noapte. Mă gândeam că nu voi dormi aproape deloc dacă trebuie să mă trezesc așa de devreme. Dar mi-am spus că grija pentru confortul meu fizic ar întârzia venirea Teresei înaintea lui Dumnezeu. M-am simțit vinovată din cauza asta. Mi-am amintit că Dumnezeu a spus: „Trupul aparține Satanei. În interiorul acestuia sunt dorințe extravagante, se gândește doar la sine, își dorește să se bucure de confort și de timpul liber, să se desfete în lene și în trândăvie și, satisfăcându-l până la un anumit punct, în cele din urmă, vei termina prin a fi mâncat de acesta” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Numai iubirea față de Dumnezeu este credința adevărată în Dumnezeu”). Știam că a satisface trupul înseamnă a-l satisface pe Satana. Nu aș reuși să mărturisesc și să-mi fac datoria și mi-aș pierde șansa de a fi martoră pentru lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă. Am spus o rugăciune, gata să întorc spatele trupului. Chiar dacă trebuia să plătesc un preț mai mare, trebuia să împărtășesc cu ea Evanghelia. Am început să ne vedem pentru rugăciunea de dimineață devreme, iar când am spus o rugăciune foarte sinceră pentru ea, sperând să aibă mai mult timp pentru părtășia despre cuvintele lui Dumnezeu, mi-a spus foarte serios: „Simt cât ești de autentică. Mulțumesc pentru rugăciune. Sunt foarte impresionată.” M-a uns la suflet când am auzit-o spunând asta și am văzut că oamenii chiar simt când cineva e autentic. Am decis în tăcere, înaintea lui Dumnezeu, că voi împărtăși cu ea mărturia lucrării lui Dumnezeu din zilele de pe urmă. Așadar, i-am sugerat să ne facem puțin timp pentru a avea părtășie împreună. A acceptat și-am reușit să avem zilnic o părtășie de 30 de minute. A spus din nou că vrea să știe cum să intre în Împărăția lui Dumnezeu.

Chiar a doua zi, am vorbit despre asta în părtășia noastră. Am spus: „Orice credincios vrea să intre în Împărăția cerurilor, așadar, ce trebuie să facem? Trebuie să-L ascultăm pe Domnul. Domnul Isus a spus: «Nu oricine-Mi zice: „Doamne, Doamne!” va intra în Împărăția Cerurilor, ci doar acela care face voia Tatălui Meu, Care este în ceruri» (Matei 7:21). Domnul a fost foarte clar. Cheia intrării în Împărăția cerurilor e să facem voia lui Dumnezeu. Ce înseamnă asta? Pe scurt, a face voia Lui înseamnă să pui cuvintele Domnului în practică și să-I urmezi poruncile. Înseamnă să te eliberezi de păcat și să pui cuvintele lui Dumnezeu în practică, să-L iubești și să te supui Lui din toată inima. Oamenii care mint, păcătuiesc, se împotrivesc mereu lui Dumnezeu și încalcă cerințele Lui nu Îi îndeplinesc voia. Așadar, sunt ei vrednici să intre în Împărăția cerurilor?” A spus: „Nu. Noi mințim, păcătuim cu vorbele constant și tot mai mulți credincioși urmează tendințe lumești, gonind după bani. Nu-L venerăm pe Dumnezeu în mod autentic. Nici pastorii nu fac excepție. Cum să intrăm așa în Împărăția cerurilor?” Am răspuns: „Da. Am fost răscumpărați de Domnul Isus, iar păcatele noastre sunt iertate, dar noi continuăm să mințim și să păcătuim. Păcătuim ziua, ne confesăm noaptea. Biblia spune: «Fără sfințire, nimeni nu-L va vedea pe Domnul» (Evrei 12:14). Nu suntem sfinți acum și nu suntem vrednici de Împărăția lui Dumnezeu în acest fel. Dar toți vor să fie mântuiți și să intre în Împărăția Lui. Deci cum face Dumnezeu acest lucru posibil pentru noi? Biblia spune: «Deci, Hristos a fost oferit cândva pentru a îndura păcatele multora; iar celor ce-L caută Se va arăta a doua oară, fără păcat, pentru mântuire» (Evrei 9:28). Domnul vine din nou în zilele de pe urmă ca să ne mântuiască, ca să ne elibereze complet din robia păcatului, ca să ne facă oameni supuși lui Dumnezeu, care Îi fac voia, ca toți să fim complet mântuiți și să putem intra în Împărăția Lui.” A fost foarte încântată când a auzit asta și a spus: „Mi-ar plăcea să nu mai păcătuiesc. Așadar, cum ne mântuiește Dumnezeu de păcat?” I-am trimis câteva versete din Scriptură: „Sfințește-i prin adevăr! Cuvântul Tău este adevărul” (Ioan 17:17). „În mâna dreaptă a Celui Ce ședea pe tron am văzut un sul scris pe ambele părți și sigilat cu șapte sigilii. Am văzut un înger puternic proclamând cu glas tare: «Cine este vrednic să desfacă sulul și să-i rupă sigiliile?»” (Apocalipsa 5:1-2). „Iată că Leul din seminția lui Iuda, Rădăcina lui David, a învins și este vrednic să desfacă sulul și cele șapte sigilii ale lui!” (Apocalipsa 5:5). Am spus: „Domnul a zis că va folosi adevărul pentru a sanctifica umanitatea, iar Apocalipsa și Cartea lui Daniel spun amândouă că o carte sigilată va fi deschisă în zilele de pe urmă. Această carte se referă la noile cuvinte rostite de Dumnezeu în zilele de pe urmă și acesta e adevărul care va sfinți omenirea. Doar Dumnezeu Însuși poate desigila cartea și exprima adevărul spre a mântui omenirea. Domnul rostește multe adevăruri ca să ne purifice și să ne schimbe, ca să ne mântuiască de păcat, când vine în zilele de pe urmă. Și Cartea Apocalipsei spune de mai multe ori: «Cel ce are urechi, să audă ce zice bisericilor Duhul!» (Apocalipsa Capitole 2, 3). Dumnezeu va vorbi bisericilor în zilele de pe urmă. Trebuie doar să-I ascultăm glasul. Nu-L putem întâmpina pe Domnul decât dacă Îi auzim glasul, iar aceasta este singura noastră șansă să fim purificați și mântuiți de Dumnezeu, să fim vrednici de Împărăția Lui.”

În acel moment al părtășiei, Teresa m-a întrebat: „De ce-ar avea nevoie Dumnezeu să rostească cuvinte noi în zilele de pe urmă? Am citit Biblia toată viața și mi-a dat credință și m-a învățat multe, cum ar fi îngăduința, răbdarea și iertarea. Simt că Biblia e suficientă, iar pastorul nostru spune mereu că toate cuvintele lui Dumnezeu sunt în Biblie și nimic din afara ei nu e cuvântul lui Dumnezeu.” Am văzut că Teresa avea unele noțiuni despre faptul că Domnul vorbește în zilele de pe urmă, că nu accepta asta, așa că n-am combătut direct ceea ce spusese. Am împărtășit cu ea chiar experiența mea. I-am spus: „Și eu obișnuiam să cred același lucru. Credeam că tot ce-a spus Domnul e în Biblie și că nu există în afara acesteia cuvinte noi ale lui Dumnezeu. Dar, mai târziu, am auzit un frate menționând ceva ce a spus Domnul Isus și m-a făcut să văd lucrurile diferit. Domnul Isus a spus: «Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteți purta. Însă când va veni El, Duhul adevărului, vă va călăuzi în tot adevărul» (Ioan 16:12-13). Domnul Isus a fost foarte limpede cu privire la asta. A spus că are multe alte lucruri de împărtășit, dar oamenii n-au statură și nu le-ar suporta. Avea să spună mai multe în zilele de pe urmă, pentru a îndruma oamenii să înțeleagă toate adevărurile și să le pătrundă, ca să putem fi eliberați de robia păcatului și complet mântuiți. Imaginează-ți un copil. Când e mic, iar mama lui îl învață să vorbească și să umble, i-ar spune să câștige bine ca să poată avea grijă de mama și de tata? Sigur că nu. Ar fi prea mic ca să înțeleagă asta, așa că, la acea vârstă, părinții îi vor spune doar lucruri pe care poate să le înțeleagă. Apoi, când va crește și va învăța mai multe, îi vor spune mai multe și despre viață, cum ar fi modul cum să-și găsească o slujbă și să aibă o familie. La fel cum Domnul Isus a făcut lucrarea de răscumpărare în Epoca Harului, bazându-Se pe nevoile planului Său de gestionare și pe cele ale oamenilor, exprimând calea căinței, învățându-i pe oameni să fie smeriți, îngăduitori, să poarte o cruce, să-i ierte pe ceilalți de șaptezeci de ori câte șapte. Dar au existat și alte lucruri pe care Domnul nu le-a spus oamenilor – toate adevărurile pentru a purifica și mântui omenirea. Pe acestea le-a păstrat pentru venirea Domnului în zilele de pe urmă, iar asta e cartea sigilată prorocită în Cartea Apocalipsei. În ultimii 2000 de ani, nimeni n-a citit acea carte, pentru că n-a fost deschisă până când Domnul S-a întors în zilele de pe urmă. Crezi că ar fi posibil să fie în Biblie ceea e scris în acea carte?” A spus convinsă: „Nu poate fi în Biblie.” Am mai avut părtășie cu ea despre asta de câteva ori, până când a spus că a înțeles.

Credeam că noțiunile ei fuseseră înlăturate, dar a doua zi, când am menționat din nou că Domnul a spus cuvinte noi în zilele de pe urmă, a spus că toate cuvintele Lui pentru zilele de pe urmă ar trebui să fie în Biblie. La început am crezut că n-am auzit bine, dar după ce mi-a confirmat, am fost foarte dezamăgită și descurajată. M-am gândit că de la început abia am reușit să stabilesc o oră cu ea, iar acum tot n-a înțeles, nici după ce i-am explicat de multe ori. Oare avea să fie capabilă să înțeleagă asta? N-am spus nimic, dar am început să mă gândesc să bat în retragere. Dar apoi mi-am dat seama că nu era vorba că nu rămăsese cu nimic din părtășia noastră. A eticheta repede pe cineva nu era în acord cu voia lui Dumnezeu. Apoi, mi-am amintit brusc de ceva din cuvintele Lui: „Dacă Dumnezeu ți-a încredințat datoria de a răspândi Evanghelia, ar trebui să accepți însărcinarea de la Dumnezeu, cu respect și ascultare. Ar trebui să te străduiești să te ocupi cu iubire și răbdare de fiecare persoană care investighează calea adevărată și ar trebui să poți suporta greutățile și truda. Fii sârguincios în a-ți asuma responsabilitatea pentru împărtășirea Evangheliei; furnizează o părtășie clară cu privire la adevăr, astfel încât să Îi poți da socoteală lui Dumnezeu. Aceasta este atitudinea cu care cineva ar trebui să-și îndeplinească datoria” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Răspândirea Evangheliei este datoria de onoare a tuturor credincioșilor”). „Dacă o persoană care investighează adevărata cale pune în mod repetat aceeași întrebare, cum ar trebui să răspunzi? Nu ar trebui să te deranjeze să-ți faci timp și să te deranjezi răspunzându-i și ar trebui să găsești un mod de avea părtășie clară despre întrebare până când înțelege și nu mai pune acea întrebare. Atunci îți vei fi îndeplinit responsabilitatea, iar inima ta va fi nevinovată. Mai important, vei fi fără vină față de Dumnezeu în această chestiune, fiindcă această datorie, această responsabilitate ți-a fost încredințată de Dumnezeu” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Răspândirea Evangheliei este datoria de onoare a tuturor credincioșilor”). Mi-a fost rușine de mine când m-am gândit la ce ne cere Dumnezeu. Avusesem părtășie doar de câteva ori, dar nu voiam să mai încerc pentru că nu renunțase încă la noțiunile ei. Nu eram iubitoare. Și eu am avut multe noțiuni la început, când am devenit credincioasă, dar frații și surorile au tot avut părtășie cu mine și s-au rugat pentru mine până să renunț la acele noțiuni și să vin înaintea lui Dumnezeu pentru a-I accepta mântuirea. Acest lucru s-a datorat iubirii și-ngăduinței lui Dumnezeu. Așadar, eu de ce nu puteam să am părtășie cu ea, cu răbdare, când împărtășeam Evanghelia? În acel moment, m-am rugat lui Dumnezeu: „Dumnezeule, dacă e una dintre oile Tale, Te rog, îndrumă-mă. Voi face tot ce pot ca să cooperez cu Tine.” După ce m-am rugat, m-am gândit la faptul că Biblia fusese temelia credinței pentru Teresa, în toți acești ani. Era de înțeles că nu putea accepta imediat pe deplin că noile cuvinte ale lui Dumnezeu pentru zilele de pe urmă nu sunt în Biblie. M-am gândit că aș putea discuta cu ea dintr-o altă perspectivă. După aceea, i-am împărtășit două fragmente din cuvintele lui Dumnezeu: „Dumnezeu Însuși este viața și adevărul, iar viața Lui și adevărul coexistă. Cei care sunt incapabili să dobândească adevărul nu vor câștiga niciodată viața. Fără îndrumare, sprijin și furnizarea adevărului, vei dobândi doar cuvinte, doctrine și, mai presus de toate, moartea. Viața lui Dumnezeu este mereu prezentă, iar adevărul și viața Lui coexistă. Dacă nu poți găsi sursa adevărului, atunci nu vei dobândi hrana vieții; dacă nu poți dobândi provizia vieții, atunci cu siguranță nu vei avea adevărul și, astfel, în afară de închipuiri și noțiuni, întregul tău corp nu va fi nimic altceva decât trupul tău, trupul tău spurcat. Să știi, cuvintele din cărți nu sunt considerate viață, istoria scrisă nu poate fi venerată ca adevăr, iar reglementările din trecut nu pot servi drept istorisire a cuvintelor rostite în prezent de Dumnezeu. Doar ceea ce este exprimat de Dumnezeu atunci când El vine pe pământ și trăiește printre oameni este adevărul, viața, voia lui Dumnezeu și modul Său actual de a lucra” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Doar Hristos din zilele de pe urmă îi poate oferi omului calea vieții veșnice”). „Faptul pe care vreau să îl explic aici este acesta: ceea ce este Dumnezeu și ceea ce are El este pururea inepuizabil și infinit. Dumnezeu este sursa vieții și a tuturor lucrurilor; El nu poate fi înțeles de nicio ființă creată. În cele din urmă, trebuie să continui să le amintesc tuturor: să nu Îl mai limitați vreodată pe Dumnezeu la cărți, cuvinte sau la cuvântările Lui din trecut. Există un singur cuvânt pentru a descrie lucrarea lui Dumnezeu: nouă. Lui nu Îi place să ia căi vechi sau să Își repete lucrarea; mai mult, nu vrea ca oamenii să I se închine limitându-L unei anumite sfere. Aceasta este firea lui Dumnezeu” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Epilog”). După aceea, am avut părtășie cu ea: „Dumnezeu e Creatorul și înțelepciunea Lui e infinită. El poate să exprime mai multe adevăruri bazate pe planul Lui de lucru și pe nevoile omenirii. Cum ar putea fi limitat la ce scrie în Biblie? N-ar însemna asta să-L reducem la ce conține Biblia?” Apoi, i-am spus fabula chinezească despre broasca din fântână. Am zis: „O broască trăia pe fundul unei fântâni și putea să vadă cerul doar prin deschizătura puțului, așa că a crezut că cerul are dimensiunea acelei deschizături. Apoi, într-o zi, a plouat atât de mult în urma unei furtuni puternice, încât a putut să sară din fântână. A văzut întinderea nesfârșită a cerului, care era de fapt cu mult mai mare decât deschiderea puțului. A înțeles că nu reușise să vadă tot cerul fiindcă stătea pe fundul fântânii.” I-am spus că și eu simțisem asta și că-L înțelesesem foarte superficial pe Dumnezeu. El e atât de măreț, iar noi, atât de mărunți. Dumnezeu este abundent! Cuvintele Lui sunt precum apele vii, curgând etern și nelimitat. Noi nu putem ști niciodată ce are El și ce este, cu propria rațiune. Cum am putea să-L delimităm pe Dumnezeu? Domnul Isus a spus: „Eu sunt calea, adevărul și viața” (Ioan 14:6). Dumnezeu e izvorul vieții. Am întrebat-o dacă El poate exprima mai multe adevăruri decât Biblia, lucruri și mai mărețe, tot ce au nevoie oamenii în zilele de pe urmă. A spus: „Sigur că poate.” Am văzut că noțiunile ei începeau să cedeze, că i se deschidea inima. I-am trimis același verset: „Cel ce are urechi, să audă ce zice bisericilor Duhul!” (Apocalipsa 2:7). I-am zis că Duhul le spune bisericilor exact ceea ce Domnul Isus spune când Se întoarce în zilele de pe urmă. Iar Biblia are o consemnare despre ce a vorbit și a făcut Dumnezeu în Epoca Legii și în Epoca Harului. Totul a fost consemnat de ființe umane și apoi compilat într-o singură carte, după ce Dumnezeu terminase acea lucrare. Când am întrebat-o dacă ar putea fi dinainte în Biblie cuvintele noi exprimate de Domnul Isus când Se întoarce, a zâmbit și a zis: „Acum înțeleg. Cuvintele spuse de Domnul când Se întoarce nu sunt în Biblie, iar Dumnezeu poate rosti cuvinte în afara Bibliei.” A fost foarte emoționată și a spus că oamenii nu-L înțeleg pe Dumnezeu destul de bine. A vrut să citească și mai mult din cuvintele Lui și să-L înțeleagă mai mult.

Am fost încântată și foarte recunoscătoare pentru îndrumarea lui Dumnezeu, s-o văd pe Teresa că recunoaște că Domnul Se va întoarce și va vorbi din nou. Așa că am întrebat-o: „Pentru că Domnul Se va întoarce și va vorbi din nou, ce mediu crezi că va folosi pentru rostirile Sale?” Mi-a răspuns: „Prin Duh.” I-am zis că și eu am crezut asta înainte, dar am cercetat Scriptura, cu frații și surorile, și am văzut că se spune: „Căci așa cum iese fulgerul și luminează de la o margine a cerului la cealaltă, tot așa va fi și cu Fiul Omului (în ziua Sa)! Dar mai întâi trebuie să sufere multe și să fie respins de această generație” (Luca 17:24-25); „Așa cum s-a întâmplat în zilele lui Noe, tot așa va fi și în zilele Fiului Omului” (Luca 17:26); „Fiți pregătiți și voi, pentru că Fiul Omului va veni în ceasul în care nu vă așteptați!” (Matei 24:44). Am spus: „Aceste versete menționează toate că Domnul Se va întoarce drept «Fiul Omului». Fiul Omului înseamnă că El e născut din om și are umanitate normală. N-ar fi numit așa dacă ar fi în formă spirituală. Iahve Dumnezeu a fost în formă spirituală, așa că n-a fost numit Fiul Omului. Asta înseamnă că Domnul Se întoarce în trup în zilele de pe urmă. Dacă ar veni într-un corp spiritual înviat, coborând pe un nor și arătându-Se fățiș tuturor, toți s-ar ploconi, tremurând de frică, și nimeni n-ar îndrăzni să-L respingă. Atunci, cuvintele Domnului: «mai întâi trebuie să sufere multe și să fie respins de această generație» cum ar fi împlinite?” Părea că Teresa meditează la ceva, așa că am întrebat-o: „Când Domnul Se arată și lucrează în zilele de pe urmă, de ce ar decide să vină în trup, și nu ca Duh?” A negat din cap. Am spus: „Oamenii nu-L pot vedea sau atinge pe Dumnezeu în formă spirituală. Dacă ar apărea brusc un trup spiritual și ar vorbi, cum te-ai simți?” Ea a spus: „Speriată.” Am răspuns: „Da, oamenii ar fi speriați și confuzi. Vrea Dumnezeu să le fie frică tuturor atunci când ne vorbește? Categoric, nu. Iar umanitatea coruptă e prea întinată; nu suntem vrednici să vedem Duhul lui Dumnezeu. Vederea Duhului lui Dumnezeu ne-ar ucide. De aceea e atât de important pentru noi, umanitatea coruptă, ca Dumnezeu să vină în trup în zilele de pe urmă, să exprime adevăruri pentru mântuirea noastră.” După aceea, i-am mai citit câteva fragmente din cuvintele lui Dumnezeu: „Mântuirea omului de către Dumnezeu nu este făcută direct, folosind metoda și identitatea Duhului, deoarece Duhul Său nu poate fi nici atins, nici văzut de către om, și de care omul nici nu se poate apropia. Dacă El ar încerca să-l mântuiască pe om, în mod direct, folosind metoda Duhului, omul ar fi incapabil să primească mântuirea Lui. Dacă Dumnezeu nu ar îmbrăca forma exterioară a unui om creat, nu ar exista nicio cale ca omul să primească această mântuire. Căci omul nu are cum să se apropie de El, la fel cum nimeni nu a putut să se apropie de norul lui Iahve. Numai devenind o ființă umană creată, adică, doar prin punerea cuvântului Său în corpul trupesc ce urmează El să devină, poate El să lucreze personal cuvântul în toți cei care Îl urmează. Doar atunci poate omul, personal, să-I vadă și să-I audă cuvântul și, mai mult, să intre în stăpânirea cuvântului Său și, astfel, să ajungă să fie pe deplin mântuit. Dacă Dumnezeu nu S-ar fi întrupat, niciun om în carne și oase nu ar fi fost capabil să primească o mântuire atât de mare și nici măcar o singură persoană nu ar fi fost mântuită. Dacă Duhul lui Dumnezeu ar lucra direct în mijlocul omenirii, întreaga umanitate ar fi lovită sau, altfel, fără nicio cale de a intra în contact cu Dumnezeu, ar fi complet luată în captivitate de Satana” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Taina întrupării (4)”). „Acesta era avantajul lui Dumnezeu în a deveni trup: El putea să profite de cunoașterea omenirii și să folosească limba omenească pentru a le vorbi oamenilor și pentru a-Și exprima voia. El a explicat sau «a tradus» omului limbajul Său divin, profund, pe care oamenii se străduiau să îl înțeleagă în limba omenească, într-un mod uman. Asta i-a ajutat pe oameni să-I înțeleagă voia și să știe ce voia El să facă. El putea, de asemenea, să aibă conversații cu oamenii dintr-o perspectivă umană, folosind un limbaj uman, și să comunice cu oamenii într-un fel pe care ei îl înțelegeau. El putea chiar să vorbească și să lucreze folosind limbajul și cunoașterea umană pentru ca oamenii să poată simți caracterul generos și apropiat al lui Dumnezeu, pentru ca ei să Îi poată vedea inima” (Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Lucrarea lui Dumnezeu, firea lui Dumnezeu și Dumnezeu Însuși III”). După ce am citit cuvintele lui Dumnezeu, mi-am continuat părtășia: „Dumnezeu a decis să vină în trup și să trăiască o viață reală printre noi, ca să ne fie mai aproape și să ne furnizeze adevărul, pentru a ne mântui. Exact cum fac părinții cu copilul lor. Ar vrea un părinte să se teamă copilul său de fiecare dată când îl vede? Sigur că nu. Părinții nu vor niciodată să se teamă copilul lor, să se-ascundă când îi vede, așadar, cum e cu Dumnezeu? Dacă Dumnezeu ar vorbi direct din cer, ne-ar fi teamă și ne-am îndepărta de El. Dumnezeu nu vrea să ne îndepărtăm, să simțim că e greu să ne apropiem de El, așadar, întoarcerea Domnului în zilele de pe urmă e ca atunci când Domnul Isus S-a arătat și a lucrat. A venit în trup, drept un Fiu al Omului obișnuit, normal, mâncând și vorbind cu discipolii Lui și ajutându-i mereu să-și rezolve problemele și confuziile. Văzându-L pe Dumnezeu adevărat viu trăind cu adevărat printre oameni ne ajută să ne simțim mult mai apropiați de El. Noi vrem să ne apropiem de El, să ne bazăm pe El. Dumnezeu întrupat poate interacționa cu noi fără să existe distanță și poate folosi însăși limba noastră pentru a exprima adevărul, a ne susține și hrăni. Poate folosi exemple și analogii ca să-I înțelegem mai bine voia, iar apoi ne e mai ușor să-nțelegem adevărul și să pătrundem în el. Iubirea lui Dumnezeu pentru noi e foarte practică, foarte reală! Devenind trup, Dumnezeu îngăduie enormă umilință și suferință pentru a vorbi și lucra, ca noi să înțelegem adevărul, să fim eliberați de păcat și complet mântuiți. Aceasta e mântuirea Lui pentru umanitatea coruptă.” În acel moment, Teresa a fost mișcată până la lacrimi. A spus: „Acum înțeleg. Domnul Se întoarce în formă întrupată în zilele de pe urmă. Și eu vreau ca Dumnezeu să vină printre noi în trup. Dumnezeu a plătit un preț atât de mare pentru mântuirea noastră. Nu suntem vrednici de asta…” M-a emoționat foarte mult să văd cât de impresionată era Teresa și mi-am amintit ce a spus Dumnezeu: „Poți să comunici firea exprimată de Dumnezeu în fiecare epocă într-un mod concret, printr-un limbaj ce transmite corespunzător însemnătatea epocii? Poți tu, cel care experimentezi lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă, să descrii în detaliu firea dreaptă a lui Dumnezeu? Poți să mărturisești clar și cu precizie despre firea lui Dumnezeu? Cum vei transmite ce-ai văzut și ce-ai experimentat acelor credincioși demni de milă, săraci și devotați, care sunt înfometați și însetați după dreptate și care te așteaptă să îi păstorești?” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cum ar trebui să te îngrijești de viitoarea ta misiune?”). „Ca să fii martor pentru lucrarea lui Dumnezeu, trebuie să te bazezi pe experiența și cunoașterea ta și pe prețul pe care l-ai plătit. Doar astfel poți să-I împlinești voia” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cei care urmează să fie desăvârșiți trebuie să se supună rafinării”). Când împărtășeam Evanghelia înainte, deseori împărtășeam doar teorii cu oamenii și nu m-am gândit niciodată dacă L-am înțeles cu adevărat pe Dumnezeu, dacă aș putea să aduc mărturie prin experiențele mele reale, personale. Această experiență mi-a arătat că a împărtăși Evanghelia nu înseamnă doar să vorbesc cu alți oameni, ci e o șansă să-L cunosc mai bine pe Dumnezeu. Am simțit iubirea lui Dumnezeu și prin părtășia cu Teresa. Dacă El n-ar fi venit să lucreze și să vorbească în trup, n-am avea cum să înțelegem adevărul sau să ne fie curățite firile corupte. Pur și simplu, am sfârși distruși în dezastre. Cu cât mă gândeam mai mult la asta, cu atât simțeam mai mult cât de măreață și reală e iubirea lui Dumnezeu pentru noi.

După părtășia noastră, Teresa a zis: „Părtășia de astăzi a fost cu totul nouă pentru mine. Chiar am câștigat foarte mult din asta.” Am fost încântată s-o aud spunând asta și i-am zis: „Domnul Isus S-a întors deja ca Dumnezeu Atotputernic întrupat. Dumnezeu Atotputernic a exprimat cuvinte noi și face lucrarea judecății din zilele de pe urmă, pentru a curăți și mântui pe deplin omenirea. Prin asta se-mplinesc prorociri biblice, inclusiv: «Căci este timpul să înceapă judecata chiar de la Casa lui Dumnezeu» (1 Petru 4:17), și: «Tatăl nu judecă pe nimeni, ci toată judecata I-a dat-o Fiului» (Ioan 5:22).” Teresa a fost foarte încântată să audă că Domnul S-a întors deja, dar a fost și confuză. M-a întrebat: „Domnul Isus ne-a iertat deja păcatele când a fost răstignit. De ce ar mai trebui Domnul să Se întoarcă și să facă lucrarea de judecată pentru a-l mântui pe om în zilele de pe urmă?” I-am citit două fragmente din cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic, referitoare la întrebarea ei: „Știi doar că Isus va coborî în zilele de pe urmă, dar cum va coborî El mai exact? Un păcătos ca tine, care tocmai a fost răscumpărat și nu a fost schimbat sau desăvârșit de Dumnezeu, poți fi tu după inima lui Dumnezeu? Căci tu, care ești încă cu sinele tău vechi, este adevărat că ai fost mântuit de Isus și că nu ești socotit ca păcătos datorită mântuirii lui Dumnezeu, dar aceasta nu dovedește că nu ești păcătos și lipsit de puritate. Cum poți fi sfânt dacă nu ai fost schimbat? Înăuntrul tău, ești împovărat de necurățenie, egoism și răutate, dar, totuși, vrei să cobori cu Isus – ai vrea tu să fii așa de norocos! Ai pierdut un pas în credința ta în Dumnezeu: ai fost doar răscumpărat, dar nu ai fost schimbat. Pentru ca tu să fii după inima lui Dumnezeu, Dumnezeu trebuie să facă personal lucrarea de a te schimba și curăța; dacă ești doar răscumpărat, vei fi incapabil să atingi sfințenia. În acest fel, nu vei fi calificat să te împărtășești din binecuvântările lui Dumnezeu, pentru că ai pierdut un pas în lucrarea lui Dumnezeu de a gestiona omul, care este pasul-cheie al schimbării și perfecționării. Și astfel, tu, un păcătos care tocmai a fost răscumpărat, ești incapabil să primești direct moștenirea lui Dumnezeu” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Referitor la apelative și identitate”). „Deși Isus a lucrat mult printre oameni, El a completat doar răscumpărarea întregii omeniri și a devenit jertfa pentru păcat a omului; El nu l-a scăpat pe om de toată firea lui stricată. Deplina mântuire a omului de influența Satanei nu necesita doar ca Isus să devină jertfa pentru păcat și să poarte păcatele omului, ci necesita și ca Dumnezeu să facă o lucrare și mai mare pentru a-l scăpa pe om cu totul de firea lui satanic de coruptă. Și astfel, acum că omul a fost iertat de păcatele lui, Dumnezeu S-a întors în trup pentru a-l conduce pe om în noua epocă și a început lucrarea de mustrare și judecată. Lucrarea aceasta l-a adus pe om într-un tărâm mai înalt. Toți cei care se supun stăpânirii Lui se vor bucura de un adevăr mai mare și vor primi binecuvântări mai mari. Ei vor trăi cu adevărat în lumină și vor dobândi adevărul, calea și viața” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Prefață”). După ce-am citit cuvintele lui Dumnezeu, am zis: „Domnul Isus chiar ne-a răscumpărat. Ce a înfăptuit această răscumpărare? Am fost răscumpărați din păcatele noastre, așa că nu mai suntem pedepsiți pentru încălcarea legii. Asta a înfăptuit lucrarea de răscumpărare a Domnului Isus. Păcatele ne sunt iertate prin credința noastră în Domnul, dar, totuși, nu ne putem abține să nu mințim și să nu păcătuim tot timpul. Trăim în cercul vicios al păcătuirii ziua și confesării noaptea, niciodată capabili să scăpăm de robia păcatului. De ce se întâmplă asta? Pentru că nu am scăpat de natura noastră păcătoasă. Natura asta păcătoasă e ca o tumoare malignă în adâncul nostru. Dacă nu e îndepărtată, putem fi iertați de o mie de ori, de zece mii de ori, tot nu vom fi niciodată eliberați de păcat sau vrednici de Împărăția cerurilor. De aceea, Domnul trebuie să Se întoarcă, să exprime adevăruri și să facă lucrarea de judecată. Acea lucrare de judecată e ca să înlăture naturile noastre păcătoase, ca să putem fi complet eliberați din robia păcatului și să fim purificați și mântuiți pe deplin.”

Teresa a fost foarte bucuroasă să audă asta și a spus cu tărie: „Îmi poți vorbi despre lucrarea de judecată? Cum îndeplinește Dumnezeu această judecată ca să ne mântuiască de păcat?” I-am citit un fragment din cuvintele lui Dumnezeu: „Hristos al zilelor de pe urmă folosește o multitudine de adevăruri pentru a-i învăța pe oameni, pentru a demasca substanța omului și pentru a-i analiza cuvintele și faptele. Aceste cuvinte cuprind diferite adevăruri, precum datoria omului, cum ar trebui el să asculte de Dumnezeu, cum ar trebui să Îi fie credincios lui Dumnezeu, cum ar trebui să trăiască umanitatea normală, precum și înțelepciunea și firea lui Dumnezeu și așa mai departe. Aceste cuvinte sunt toate îndreptate către substanța omului și firea sa coruptă. În special, cele care dezvăluie cum Îl disprețuiesc oamenii pe Dumnezeu vizează modul în care oamenii sunt o întruchipare a Satanei și o forță inamică față de Dumnezeu. În realizarea lucrării Sale de judecată, Dumnezeu nu clarifică pur și simplu natura oamenilor în doar câteva cuvinte; El o demască, o tratează și o emondează pe termen lung. Toate aceste diferite metode de demascare, tratare și emondare nu pot fi înlocuite prin cuvinte obișnuite, ci prin adevărul de care oamenii sunt complet lipsiți. Doar metodele de acest fel pot fi considerate judecată; doar prin acest tip de judecată oamenii pot să fie supuși și pe deplin convinși cu privire la Dumnezeu și, mai mult decât atât, să câștige adevărata cunoaștere a lui Dumnezeu. Ceea ce aduce cu sine lucrarea judecății este faptul că omul înțelege adevăratul chip al lui Dumnezeu și adevărul despre răzvrătirea proprie. Lucrarea judecății îi permite omului să înțeleagă mai bine voia lui Dumnezeu, scopul lucrării lui Dumnezeu și tainele de neînțeles pentru el. De asemenea, îi permite omului să își recunoască și să își cunoască esența coruptă și rădăcinile stricăciunii sale, precum și să descopere urâțenia omului. Aceste efecte sunt toate aduse de lucrarea judecății, deoarece esența acestei lucrări este de fapt lucrarea de dezvăluire a adevărului, căii și vieții lui Dumnezeu în fața tuturor celor care au credință în El. Această lucrare este lucrarea de judecată realizată de Dumnezeu” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Hristos înfăptuiește lucrarea judecății prin adevăr”). După ce am citit asta, am spus: „În zilele de pe urmă, Dumnezeu Își înfăptuiește judecata prin cuvinte, pentru a expune natura satanică a omenirii prin care se opune lui Dumnezeu. Dezvăluie toate exprimările firii noastre satanice și ale împotrivirii față de Dumnezeu, ca să aflăm adevărul despre cât de profund ne-a corupt Satana, văzând în același timp și firea sfântă și dreaptă a lui Dumnezeu. Fiind judecați, mustrați și emondați de cuvintele lui Dumnezeu, vedem toate firile satanice dezvăluite de noi, ca de exemplu a fi arogant și înșelător. Poate că suntem capabili să facem sacrificii pentru Dumnezeu, dar când se întâmplă ceva ce nu ne place, cum ar fi să ne-mbolnăvim sau să-nfruntăm un dezastru, Îl înțelegem greșit și Îl învinuim. Doar atunci noi vedem că natura noastră e tot contra lui Dumnezeu și, deși facem sacrificii pentru El, acestea sunt doar pentru binecuvântări și recompense și ca să intrăm în Împărăția cerurilor. Facem un târg cu Dumnezeu. N-avem devotament sau supunere adevărată față de El, cu atât mai puțin iubire adevărată. Prin judecata și mustrarea cuvintelor Lui și prin ceea ce dezvăluie lucrurile care ni se-ntâmplă, vedem adevărul corupției noastre și ajungem s-o disprețuim. Experimentăm și firea sfintă și dreaptă a lui Dumnezeu, care nu va îngădui nicio ofensă, și avem o inimă care se teme de Dumnezeu și Îl ascultă. Este singurul mod prin care putem să vedem cât de profund ne-a corupt Satana. Fără judecata și mustrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă, n-am putea să vedem niciodată adevărul corupției noastre sau să fim eliberați de ea. În special, n-am avea niciodată iubire, nici supunere față de El. Exact ca o persoană bolnavă. Dacă nu știe că suferă de ceva, nu se va trata, nici nu va ști de ce tratament are nevoie, deci nu se face bine. Dar, dacă merge la doctor, acesta îi poate spune ce are, care sunt cauzele și cum se poate trata și se va însănătoși dacă urmează sfatul doctorului. Așadar, Dumnezeu judecă omenirea prin cuvintele Lui în zilele de pe urmă, pentru a înlătura natura noastră păcătoasă și firile noastre satanice. Trebuie să acceptăm judecata și mustrarea cuvintelor Sale, ca să fim eliberați de păcat, să scăpăm de firile noastre corupte, satanice, să fim mântuiți de Dumnezeu și să intrăm în Împărăția cerurilor.” În acel moment, Teresa a spus: „Acum înțeleg. Prin lucrarea de judecată Dumnezeu ne curățește și ne mântuiește. Vreau să scap de viața asta de păcătuire și mărturisire, așa că trebuie să accept judecata și curățirea lui Dumnezeu.” După aceea, am urmărit împreună câteva filme evanghelice și-am citit mult din cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic. Teresa mi-a spus încântată: „Aceste cuvinte au atâta autoritate și putere. Sunt cutremurătoare. Acesta e glasul lui Dumnezeu! Dumnezeu Atotputernic chiar este Domnul Isus întors. Este Domnul întors ca să ne purifice și mântuiască!” Apoi, m-a întrebat repede: „Cum pot să am un exemplar din cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic? Unde pot să am în persoană părtășie cu alți credincioși?” I-am spus că o pot prezenta membrilor bisericii locale și i-am trimis versiunea online a cărții „Cuvântul Se arată în trup”. A fost foarte încântată – a făcut ochi mari și mi-a spus că vrea să ia cartea și să citească cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic cât se poate de repede. Văzând cât era de entuziasmată să-L întâmpine pe Domnul, am fost recunoscătoare pentru luminarea și îndrumarea lui Dumnezeu, care i-a permis Teresei să-I audă glasul și să intre în casa Lui.

După două sau trei zile, mi-a spus că îi dăduse celei mai bune prietene de-ale ei vestea că Domnul S-a întors deja, iar aceasta a avertizat-o să nu creadă așa ceva. Și pastorul ei o sunase și o amenințase, spunând că va fi dată afară din biserică dacă își păstra credința în Dumnezeu Atotputernic. A spus: „Sunt sigură că Dumnezeu Atotputernic e Hristos din zilele de pe urmă pentru că sunt adevărul cuvintele Lui și doar Hristos poate să exprime adevărul. El este Domnul Isus întors. Nu voi fi influențată de prietena mea, iar pastorul nu mă poate opri.” A mai spus: „De ani la rând caut o biserică adevărată, dar am fost mereu dezamăgită. Niciuna dintre ele nu hrănește și tot mai mulți membri urmează tendințe lumești. Mă simțeam neajutorată. Sunt foarte recunoscătoare lui Dumnezeu. N-am visat niciodată că voi auzi glasul lui Dumnezeu și că Îl voi întâmpina pe Domnul. În sfârșit, am găsit biserica lui Dumnezeu.” A fost foarte emoționată și am văzut lacrimi în ochii ei – părea plină de speranță. Am fost incredibil de impresionată. Am văzut că, atunci când una dintre oile lui Dumnezeu Îi aude glasul, Îl va urma și-și va păstra credința, oricât ar interveni Satana. Dar, când m-am gândit cât de descurajată fusesem, vrând să renunț când am dat de o piedică, și că eram gata să renunț la Teresa și să nu mai împărtășesc cu ea mărturia despre lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă, am fost năpădită de regret și vină. Am văzut și că doar Dumnezeu ne iubește cu adevărat și Se îngrijește de noi, pentru că, atunci când am fost gata să renunț, cuvintele Lui m-au luminat și îndrumat exact la timp, ca să-mi văd răzvrătirea și să-nțeleg imperiozitatea voii Lui de a-l mântui pe om. Apoi, am putut să mă schimb puțin câte puțin și să-mi îndeplinesc datoria.

A fost și o experiență profundă pentru mine, împărtășirea Evangheliei înseamnă să-mi folosesc experiența și înțelegerea lucrării și cuvintelor lui Dumnezeu ca să fiu martoră pentru Dumnezeu, ca să-i aduc înaintea lui Dumnezeu pe oamenii care tânjesc după întoarcerea Domnului. Nimic nu e mai semnificativ. Am simțit și voia presantă a lui Dumnezeu și speranța Lui ca mai mulți credincioși să vină înaintea Lui și să primească mântuirea Sa. Sunt atât de mulți oameni de toate confesiunile care se luptă cu agonia vieții în întuneric, tânjind după apariția lui Dumnezeu. Dumnezeu e foarte mâhnit și îngrijorat pentru ei. Așa că am simțit și mai mult că a împărtăși Evanghelia e responsabilitatea mea. I-am jurat lui Dumnezeu că, indiferent ce piedici îmi ies în cale, mă voi baza pe El și-mi voi îndeplini datoria și responsabilitatea, împărtășind Evanghelia. Voi împărtăși mărturie prin adevărata mea înțelegere a lui Dumnezeu și-I voi aduce oile înaintea Lui, ca să poată primi foarte curând mântuirea Sa din zilele de pe urmă.