Aplicația Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

Ascultați glasul lui Dumnezeu și întâmpinați întoarcerea Domnului Isus!

Îi rugăm pe toți cei care caută adevărul să ne contacteze.

Cuvântul Se arată în trup

Culori individuale

Teme

Font

Dimensiunea fontului

Spațiu între linii

Lățimea paginii

0 rezultat(e) de căutare

Nu s-a găsit niciun rezultat

Capitolele 24 şi 25

Fără o lectură atentă, este imposibil să detectezi ceva în cuvântările acestor două zile; de fapt, acestea ar fi trebuit rostite într-o singură zi, totuşi, Dumnezeu le-a împărțit pe două zile. Altfel spus, cuvântările acestor două zile alcătuiesc un tot unitar, dar pentru a face să fie mai uşor ca oamenii să le accepte, Dumnezeu le-a repartizat în două zile pentru a le da oamenilor şansa să respire. Astfel este consideraţia pe care o are Dumnezeu faţă de om. În toată lucrarea lui Dumnezeu, toţi oamenii își îndeplinesc funcţiile şi îndatoririle la locurile lor. Nu doar oamenii cu duh de înger sunt cei care cooperează; cei cu duhul unui „demon” cooperează şi ei, aşa cum fac toate duhurile Satanei. În cuvântările lui Dumnezeu se văd voia lui Dumnezeu şi cerinţele Lui din partea omului. Cuvintele „Mustrarea Mea vine peste toate persoanele, totuşi rămâne, de asemenea, distantă faţă de toţi oamenii. Întreaga viaţă a fiecărei persoane este plină de iubire şi ură pentru Mine” arată că Dumnezeu foloseşte mustrarea pentru a-i ameninţa pe toți oamenii, făcându-i să câştige cunoaştere despre El. Din cauza corupţiei exercitate de Satana şi a fragilităţii îngerilor, Dumnezeu foloseşte numai cuvinte, şi nu decrete administrative pentru a-i mustra pe oameni. Încă din vremea creației până astăzi, acesta a fost principiul lucrării lui Dumnezeu cu privire la îngeri şi la toţi oamenii. Deoarece îngerii sunt din Dumnezeu, într-o bună zi, cu siguranţă vor deveni poporul împărăţiei lui Dumnezeu şi El va avea grijă de ei şi îi va proteja. Toţi ceilalţi, între timp, vor fi, de asemenea, clasificaţi în funcție de fel, toate variatele duhuri rele ale Satanei vor fi mustrate, iar toţi cei care sunt fără duhuri vor fi stăpâniţi de fiii şi de poporul lui Dumnezeu. Acesta este planul lui Dumnezeu. Astfel, cândva Dumnezeu a spus „Este sosirea zilei Mele într-adevăr momentul morţii omului? Aş putea cu adevărat să distrug omul în momentul când Împărăţia Mea este formată?” Deşi acestea sunt două întrebări simple, ele reprezintă rânduielile lui Dumnezeu pentru destinaţia întregii omeniri. Când Dumnezeu soseşte, este timpul în care „oamenii din întreg universul sunt răstigniţi pe cruce cu capul în jos”. Acesta este scopul pentru care Dumnezeu le apare tuturor oamenilor, folosind mustrarea pentru a-i face să ştie de existenţa Lui. Întrucât timpul când Dumnezeu Se pogoară pe pământ este epoca finală, iar timpul când ţările de pe pământ se află în cea mai turbulentă perioadă a lor, așa spune Dumnezeu „Când Mă pogor pe pământ, acesta este învăluit în întuneric, iar omul «doarme profund»”. Ca atare, astăzi nu există decât o mână de oameni care sunt în stare să-L cunoască pe Dumnezeu întrupat, adică aproape nimeni. Deoarece acum este epoca finală, nimeni nu L-a cunoscut cu adevărat pe Dumnezeul concret, iar oamenii au doar o cunoaştere superficială a Lui. Şi aceasta, datorită faptului că oamenii trăiesc în mijlocul rafinării dureroase. Când oamenii părăsesc procesul de rafinare este, de asemenea, şi momentul când încep să fie mustraţi, este timpul când Dumnezeu le apare tuturor oamenilor, astfel încât ei să poată să-L vadă personal. Din pricina lui Dumnezeu întrupat, nenorocirea se abate asupra oamenilor şi nu sunt în stare să scape – ceea ce reprezintă pedepsirea marelui balaur roşu de către Dumnezeu şi decretul Lui administrativ. Când soseşte căldura primăverii şi florile înfloresc, când tot ce se află sub cer este acoperit de verde şi toate lucrurile de pe pământ sunt la locul lor, toţi oamenii şi toate lucrurile vor intra treptat în mustrarea lui Dumnezeu şi în vremea aceea, toată lucrarea lui Dumnezeu pe pământ se va încheia. Dumnezeu nu va mai lucra și nici nu va mai trăi pe pământ, căci marea Lui lucrare va fi fost înfăptuită. Sunt oamenii incapabili să lase la o parte trupul lor pentru această scurtă perioadă? Ce lucruri pot să scindeze iubirea dintre om şi Dumnezeu? Cine este capabil să rupă iubirea dintre om şi Dumnezeu? Să fie părinţii, soţii, surorile, soţiile sau rafinarea dureroasă? Pot mustrările de conştiinţă să şteargă imaginea lui Dumnezeu din om? Sunt datoria şi acţiunile oamenilor unii către ceilalţi isprava lor? Pot fi acestea remediate de către om? Cine este în stare să se protejeze singur? Sunt oamenii capabili să-şi poarte singuri de grijă? Cine sunt cei puternici în viaţă? Cine este în stare să Mă părăsească şi să trăiască singur? În repetate rânduri, de ce cere Dumnezeu ca toţi oamenii să facă lucrarea de introspecţie? De ce spune Dumnezeu „ale cui greutăţi au fost rânduite cu propria mână?”

În prezent, în întregul univers e noapte întunecată, iar oamenii sunt amorţiţi şi înceţi la minte, însă arătătorul orar ticăie înainte mereu, minutele şi secundele nu se opresc, iar mişcarea de revoluţie a pământului, a soarelui şi a lunii se accelerează. În simțămintele lor, oamenii cred că ziua nu este departe, de parcă ziua lor de pe urmă ar fi înaintea ochilor lor. Oamenii pregătesc neîncetat totul pentru momentul morţii lor, astfel încât să le servească unui scop la moartea lor; dacă nu, ei vor fi trăit în zadar şi nu este acest lucru regretabil? Când Dumnezeu anihilează lumea, începe cu schimbări în afacerile interne ale ţărilor, în urma cărora vor avea loc lovituri de stat; astfel, Dumnezeu mobilizează sprijinul oamenilor din tot universul. Ţinutul unde marele balaur roşu zace încolăcit este o zonă de demonstraţie. Deoarece, la interior, acesta a fost rupt în bucăţi, afacerile sale interne au fost aruncate în haos, fiecare își face treaba de autoapărare, pregătindu-se să fugă pe lună – dar cum ar putea ei să scape de sub stăpânirea mâinii lui Dumnezeu? Exact aşa cum a spus Dumnezeu că oamenii vor „bea din propria lor cupă a amărăciunii”. Momentul luptei interne va fi exact atunci când Dumnezeu va pleca de pe pământ; El nu va rămâne în continuare în ţara marelui balaur roşu şi Îşi va încheia imediat lucrarea Lui pe pământ. Se poate spune că timpul zboară şi că nu a mai rămas mult. Din tonul cuvintelor lui Dumnezeu se poate vedea că Dumnezeu a vorbit deja despre destinaţia tuturor din întregul univers, că El nu mai are nimic altceva de spus celor rămaşi. Aceasta este ceea ce Dumnezeu îi dezvăluie omului. Datorită scopului lui Dumnezeu de a-l crea pe om spune El: „În ochii Mei, omul este stăpânitorul tuturor lucrurilor. Autoritatea pe ca re i-am acordat-o nu a fost mică, îngăduindu-i să stăpânească toate lucrurile de pe pământ – iarba de pe munţi, animalele din păduri şi peştii din apă.” Când Dumnezeu l-a creat pe om, a predestinat ca omul să fie stăpânul tuturor lucrurilor – şi totuşi omul a fost corupt de către Satana şi, astfel, nu poate trăi aşa cum şi-ar dori. Acest lucru a condus la lumea de astăzi, în care oamenii nu sunt diferiţi faţă de animale, iar munţii s-au amestecat cu râurile, cu rezultatul că „Întreaga sa viaţă este una de suferinţă, de alergătură şi de distracţie adăugată deşertăciunii”. Întrucât nu există niciun rost al vieţii omului şi pentru că nu acesta a fost scopul lui Dumnezeu la creația omului, întreaga lume a devenit tulbure. Când Dumnezeu va pune întregul univers în ordine, toţi oamenii vor începe în mod oficial să experimenteze viaţa umană, şi numai atunci vor începe vieţile lor să aibă rost. Oamenii vor începe să facă uz de autoritatea dată lor de către Dumnezeu, vor apărea în mod oficial în faţa tuturor lucrurilor drept stăpânii acestora, vor accepta călăuzirea lui Dumnezeu pe pământ şi nu vor mai fi nesupuşi Lui, ci I se vor supune. Oamenii de astăzi, totuși, sunt foarte departe de aceasta. Tot ce fac ei este să îşi „umple buzunarele” prin intermediul lui Dumnezeu, şi astfel Dumnezeu pune o serie de întrebări cum ar fi „Oare lucrarea pe care am făcut-o asupra omului nu îi este de niciun folos?” Dacă Dumnezeu nu ar pune aceste întrebări, nimic nu s-ar întâmpla; însă atunci când El adresează asemenea întrebări, unii oameni nu sunt în stare să rămână neclintiţi, căci există datoria din conştiinţele lor, iar ei nu sunt cu totul pentru Dumnezeu, ci pentru ei înşişi. Absolut totul este pustiu; astfel, oamenii aceștia şi „oamenii din toate religiile, sferele societăţii, naţiunile şi confesiunile religioase cunosc cu toţii deşertăciunea pe pământ şi cu toţii Mă caută şi aşteaptă întoarcerea Mea”. Toţi oamenii tânjesc după întoarcerea lui Dumnezeu, astfel încât El să poată pune capăt vechii epoci deşarte, şi totuşi, ei se tem şi de a nu cădea în nenorocire. Întreaga lume religioasă va fi imediat lăsată în părăsire şi uitată de toţi; lor le lipseşte realitatea şi îşi vor da seama că este neclară şi abstractă credinţa lor în Dumnezeu. Oamenii din toate sferele societăţii se vor dispersa şi ei, iar toate naţiunile şi confesiunile vor începe să cadă în dezordine. Pe scurt, ordinea tuturor lucrurilor va fi destrămată, toate îşi vor pierde normalitatea şi astfel, și oamenii îşi vor arăta adevăratul chip. Din acest motiv Dumnezeu spune „Multe sunt dăţile în care am strigat la om, şi totuşi a simţit cineva vreodată compasiune? A trăit vreodată cineva în umanitate? Omul poate trăi în trup, dar este lipsit de umanitate. S-a născut el în regnul animal?” Schimbarea, de asemenea, se petrece printre oameni, iar din pricina acestei schimbări, fiecare este clasificat în funcție de natura sa. Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă şi rezultatul care trebuie obţinut în urma lucrării din zilele de pe urmă. Cu cât mai limpede vorbeşte Dumnezeu de natura omului, cu atât se dovedeşte că sfârşitul lucrării Lui se apropie şi, mai mult, că Dumnezeu este mai ascuns faţă de oameni, ceea ce îi face să se simtă mai tulburaţi. Cu cât mai puţin respectă oamenii voia lui Dumnezeu, cu atât acordă mai puţină atenţie lucrării lui Dumnezeu din zilele de pe urmă; aceasta îi împiedică să o întrerupă, iar în acest fel, Dumnezeu Îşi face lucrarea pe care intenţionează să o facă atunci când nimeni nu este atent. Acesta este un principiu al lucrării lui Dumnezeu de-a lungul epocilor. Cu cât El este mai puţin atent cu privire la slăbiciunea oamenilor, cu atât se dovedeşte că divinitatea lui Dumnezeu este mai aparentă şi, astfel, ziua lui Dumnezeu se apropie.

Anterior:Capitolele 22 și 23

Următorul:Capitolul 26

S-ar putea să vă placă și