Aplicația Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

Ascultați glasul lui Dumnezeu și întâmpinați întoarcerea Domnului Isus!

Îi rugăm pe toți cei care caută adevărul să ne contacteze.

Cuvântul Se arată în trup

Culori individuale

Teme

Font

Dimensiunea fontului

Spațiu între linii

Lățimea paginii

0 rezultat(e) de căutare

Nu s-a găsit niciun rezultat

Capitolele 22 și 23

Astăzi, toți sunt dornici să înțeleagă voia lui Dumnezeu și să cunoască firea Lui, totuși nimeni nu cunoaște motivul pentru care ei sunt incapabili să-și urmeze dorințele, ei nu știu de ce întotdeauna îi trădează propriile inimi și de ce nu reușesc să realizeze ceea ce vor. Ca urmare, ei sunt, încă o dată, asaltați de o deznădejde zdrobitoare, dar sunt și înfricoșați. Incapabili de a-și exprima aceste emoții conflictuale, ei pot doar să-și plece capetele îndurerați și să continue să se întrebe: S-ar putea ca Dumnezeu să nu mă fi luminat? Ar putea fi faptul că Dumnezeu m-a lepădat, în secret? Poate că toți ceilalți sunt în regulă și Dumnezeu i-a luminat pe toți, cu excepția mea. De ce mă simt întotdeauna deranjat atunci când citesc cuvintele lui Dumnezeu, de ce nu pot niciodată să înțeleg nimic? Deși mințile oamenilor gândesc aceste lucruri, nimeni nu îndrăznește să le exprime; ei doar continuă să se frământe. De fapt, nimeni altul decât Dumnezeu nu este capabil să înțeleagă cuvintele Sale sau să priceapă adevărata Sa voie. Deși Dumnezeu cere mereu ca oamenii să-I înțeleagă voia – nu este aceasta ca și cum ai încerca să forțezi pe cineva să facă ceva peste puterile sale? Este Dumnezeu neștiutor cu privire la eșecurile omului? Aceasta este intersecția lucrării lui Dumnezeu, este ceea ce oamenii nu înțeleg și, astfel, Dumnezeu spune: „Omul trăiește în mijlocul luminii, însă nu este conștient de prețiozitatea luminii. El nu cunoaște substanța și sursa luminii și, mai mult, cui îi aparține ea”. Potrivit cuvintelor lui Dumnezeu și cu ceea ce-i cere El omului, nimeni nu va supraviețui, căci, în trupul omului, nu există nimic care să accepte cuvintele lui Dumnezeu. Deci, dacă oamenii sunt capabili să asculte cuvintele lui Dumnezeu, să le prețuiască și să tânjească după ele și să aplice propriilor lor situații cuvintele indicând starea omului din cuvântările lui Dumnezeu și, astfel, să se cunoască pe ei înșiși, atunci acesta este cel mai înalt standard. Atunci când Împărăția este, în cele din urmă, realizată, cei care trăiesc în trup vor fi în continuare incapabili să înțeleagă voia lui Dumnezeu și vor mai necesita îndrumarea personală a lui Dumnezeu. Obiectivul lui Dumnezeu în înfrângerea Satanei este tocmai faptul că oamenii vor exista fără amestecul acestuia și vor poseda viața normală a omului. Și aceasta este, în special, pentru a recupera esența originală a omului, care a fost creat de Dumnezeu. În mintea lui Dumnezeu, „trupul” se referă la următoarele: incapacitatea de a cunoaște esența lui Dumnezeu, de a vedea problemele tărâmului spiritual și, în plus, capacitatea de a fi corupți de Satana, dar și aceea de a fi dirijați de Duhul lui Dumnezeu. Aceasta este substanța trupului creat de Dumnezeu. Firește, aceasta este și pentru a evita haosul cauzat de lipsa ordinii din viața omenirii. Cu cât Dumnezeu vorbește mai mult și cu cât devin mai pătrunzătoare cuvintele Lui, cu atât oamenii le înțeleg mai mult. Oamenii, fără să știe, se schimbă și trăiesc în lumină și, astfel, „datorită luminii, toți oamenii cresc și au părăsit întunericul”. Aceasta este frumoasa scenă a Împărăției și seamănă cu ceea ce s-a spus adesea în trecut: „trăind în lumină, îndepărtându-se de moarte”. Când Sinim va fi înfăptuit pe pământ – când va fi creată Împărăția – aici nu va mai exista război, nu va mai fi niciodată foamete, nu vor mai fi epidemii și cutremure, oamenii vor înceta să fabrice arme, toți vor trăi în pace și stabilitate și, atât oamenii, cât și țările vor interacționa normal împreună. Cu toate acestea, prezentul nu suportă nicio comparație cu acest lucru. Totul sub ceruri este în haos, încep treptat să aibă loc lovituri de stat în fiecare țară. Pe măsură ce Dumnezeu Își face auzit glasul, oamenii se schimbă, în mod treptat și, pe plan intern, fiecare țară este sfâșiată cu încetul. Bazele stabile ale Babilonului încep să se clatine, ca un castel care ajunge în cer și, pe măsură ce voia lui Dumnezeu se schimbă, au loc schimbări nemaipomenite, neobservate în lume și, în orice moment, apar tot felul de semne, arătând oamenilor că a sosit ziua cea de pe urmă a lumii! Acesta este planul lui Dumnezeu, aceștia sunt pașii prin care El lucrează și fiecare țară va fi, cu siguranță, sfâșiată în bucăți, vechea Sodoma va fi nimicită a doua oară și, astfel, Dumnezeu spune: „Lumea se prăbușește! Babilonul este paralizat!”. Nimeni, în afară de Dumnezeu Însuși, nu este capabil să înțeleagă complet acest lucru; există, la urma urmei, o limită pentru conștiința oamenilor. De exemplu, miniștrii afacerilor interne ar putea ști că împrejurările actuale sunt instabile și haotice, însă ei nu sunt capabili să le abordeze. Ei pot doar să se lase purtați de curent, sperând, în inimile lor, la ziua în care își pot ține capetele sus, tânjind să vină o zi când soarele va răsări din nou la Răsărit, strălucind peste pământ și schimbând această stare nefericită a lucrurilor. Totuși, habar n-au că, atunci când soarele răsare a doua oară, nu este pentru a restabili vechea ordine, ci pentru a reveni și a provoca o schimbare completă. Acesta este planul lui Dumnezeu pentru întregul univers. El va înfăptui o lume nouă, dar, mai presus de toate, El va reînnoi mai întâi omul. Astăzi, ceea ce este esențial, este să aducă oamenii în cuvintele lui Dumnezeu și nu doar să le permită să se bucure de binecuvântările statutului. În plus, așa cu spune Dumnezeu: „În Împărăție, Eu sunt Împărat – dar, în loc să Mă trateze pe Mine ca Împăratul acesteia, omul Mă tratează ca pe Mântuitorul care a coborât din cer. Ca urmare, el tânjește după Mine să-i dau pomană și nu urmărește cunoașterea Mea”. Acestea sunt adevăratele condiții ale tuturor oamenilor. Ceea ce este vital astăzi este înlăturarea completă a lăcomiei insațiabile a omului, permițând astfel oamenilor să-L cunoască pe Dumnezeu fără a cere nimic; nu este de mirare, deci, că Dumnezeu spune: „Atât de mulți au strigat înaintea Mea la fel ca un cerșetor; atât de mulți și-au deschis «sacii» înaintea Mea și M-au implorat să le dau mâncare pentru a supraviețui”. Aceste stări diferite subliniază lăcomia oamenilor și arată că oamenii nu-L iubesc pe Dumnezeu, ci Îi fac cereri sau, altfel spus, încearcă să câștige lucrurile la care tânjesc. Oamenii au natura unui lup flămând, toți sunt vicleni și lacomi și, astfel, Dumnezeu le face mereu cereri, forțându-i să renunțe la lăcomia din inimile lor și să-L iubească pe Dumnezeu cu sinceritate. În realitate, până acum, oamenii încă nu și-au dat toată inima lui Dumnezeu, dar ei stau cu picioarele în două bărci, uneori bazându-se pe ei înșiși, alteori pe Dumnezeu, fără să I se încredințeze complet. Când lucrarea lui Dumnezeu ajunge într-un anumit punct, toți oamenii vor trăi în mijlocul iubirii și credinței adevărate, iar voia lui Dumnezeu va fi împlinită; astfel, cerințele lui Dumnezeu nu sunt ridicate.

Îngerii se mișcă, în mod constant, printre fiii și poporul lui Dumnezeu, grăbindu-se între cer și pământ și coborând în lumea oamenilor, după ce, în fiecare zi, se întorc în tărâmul spiritual. Aceasta este datoria lor și, astfel, în fiecare zi, fiii și oamenii lui Dumnezeu sunt păstoriți, iar viața lor se schimbă treptat. În ziua în care Dumnezeu Își schimbă forma, lucrarea îngerilor pe pământ se va încheia în mod oficial, iar ei se vor întoarce pe tărâmul cerului. Astăzi, toți fiii și popoarele lui Dumnezeu sunt în aceeași stare. Odată cu trecerea clipelor, toți oamenii se schimbă, iar fiii și oamenii lui Dumnezeu se maturizează treptat. În comparație, toți răzvrătiții se schimbă, de asemenea, înaintea marelui balaur roșu: oamenii nu mai sunt loiali față de acesta, iar diavolii nu mai urmează aranjamentele lui. În schimb, toți „se poartă după cum cred de cuviință, alegând drumul care li se potrivește cel mai bine”. Astfel, când Dumnezeu spune: „Cum ar putea să nu piară țările de pe pământ? Cum ar putea ele să nu cadă?”, cerurile se coboară, într-o clipită, apăsând pământul… Este ca și cum ar exista un sentiment amenințător care prevestește sfârșitul omenirii. Diferitele semne prevestitoare profețite aici sunt exact ceea ce se întâmplă în țara marelui balaur roșu și niciunul dintre cei de pe pământ nu poate să scape. Aceasta este ceea ce este profețit în cuvintele lui Dumnezeu. În premonițiile oamenilor de astăzi, ei simt că timpul este scurt și par să simtă că urmează să se abată un dezastru asupra lor – totuși, ei nu au niciun mod de scăpare și, astfel, sunt toți fără speranță. Dumnezeu spune: „Pe măsură ce decorez, zi de zi, «camera interioară» a Împărăției Mele, nimeni nu a dat vreodată, pe neașteptate, buzna în «atelierul Meu» pentru a-Mi întrerupe lucrarea”. De fapt, înțelesul cuvintelor lui Dumnezeu nu stă doar în a-i face pe oameni să-L cunoască pe Dumnezeu în cuvintele Lui. Mai presus de toate, ele indică faptul că, în fiecare zi, Dumnezeu planifică tot felul de progrese în întregul univers pentru a sluji următoarea parte a lucrării Sale. Motivul pentru care El spune: „Nimeni nu a dat vreodată, pe neașteptate, buzna în «atelierul Meu» pentru a-Mi întrerupe lucrarea” se datorează faptului că Dumnezeu lucrează în divinitate și, chiar dacă ar vrea, oamenii sunt incapabili să ia parte în lucrarea Lui. Aș dori să întreb: Ai putea rândui toate progresele întregului univers? Ai putea face ca oamenii de pe pământ să-și sfideze strămoșii? Ai putea manevra oamenii din întregul univers pentru a sluji voii lui Dumnezeu? Poți să-l provoci pe Satana să conducă o revoltă? Poți să-i faci pe oameni să simtă că lumea este pustie și goală? Oamenii sunt incapabili de astfel de lucruri. În trecut, când „abilitățile” Satanei încă nu fuseseră exercitate pe deplin, Satana s-a amestecat mereu în fiecare etapă a lucrării lui Dumnezeu; în această etapă, Satana a rămas fără șiretlicuri și, astfel, Dumnezeu îi permite să-și arate adevăratul său caracter, pentru ca toți oamenii să-l poată cunoaște. Acesta este adevărul cuvintelor: „Nimeni nu Mi-a întrerupt vreodată lucrarea”.

În fiecare zi, oamenii din biserici citesc cuvintele lui Dumnezeu, în fiecare zi ei sunt analizați pe „masa de operație”. De exemplu, cuvinte batjocoritoare cum ar fi: „a-și pierde poziția”, „a fi concediat”, cu „temerile potolite și calmul restaurat”, „abandon”, lipsit de „sentimente” și așa mai departe, îi lasă muți de rușine; este ca și cum nicio parte din tot corpul lor – din cap până la picioare, din interior la exterior – nu ar fi aprobată de Dumnezeu. De ce cuvintele lui Dumnezeu despoaie atât de mult viețile oamenilor? Oare Dumnezeu îngreunează, în mod deliberat, lucrurile pentru oameni? Este ca și cum fețele tuturor oamenilor ar fi mânjite cu un noroi care nu poate fi spălat. Cu capetele plecate, ei dau socoteală zilnic pentru păcatele lor ca și cum ar fi niște artiști înșelători. Oamenii au fost corupți de Satana până acolo încât le lipsește o conștientizare deplină a adevăratelor lor stări. Dar, pentru Dumnezeu, veninul Satanei este în fiecare parte a corpului lor, chiar și în măduva oaselor; ca urmare, cu cât sunt mai profunde revelațiile lui Dumnezeu, cu atât devin oamenii mai înfricoșați. Astfel, toți oamenii îl pot cunoaște pe Satana și îl pot vedea pe acesta în om, deoarece ei au fost incapabili de a-l vedea cu ochiul liber. Și, din moment ce toate au intrat în realitate, Dumnezeu expune natura omului – adică, El expune imaginea Satanei – și, astfel, îi permite omului să-l privească pe realul, tangibilul Satana, ceea ce este mai în măsură să-i ajute să-L cunoască pe Dumnezeul concret. Dumnezeu îi permite omului să-L cunoască în trup și îi dă formă lui Satana, permițând astfel omului să-l cunoască pe realul, tangibilul Satana în trupul tuturor oamenilor. Aceste stări diferite sunt manifestarea faptelor Satanei. Și, astfel, este corect să spunem că toți aceia care sunt din trup sunt întruchiparea chipului Satanei. Deoarece Dumnezeu este incompatibil cu dușmanii Săi, pentru că ei sunt ostili unul față de celălalt și sunt două forțe diferite, demonii sunt demoni, iar Dumnezeu este Dumnezeu și sunt la fel de incompatibili ca focul cu apa și întotdeauna la fel de despărțiți precum cerul și pământul. Când Dumnezeu a creat omul, unii oameni au fost duhurile îngerilor; alții nu aveau duh și, astfel, au fost posedați de duhurile demonilor. Și, astfel, ei sunt numiți demoni. În cele din urmă, îngerii sunt îngeri, demonii sunt demoni – și Dumnezeu este Dumnezeu. Aceasta este ceea ce se înțelege prin clasificarea fiecăruia în funcție de natură, astfel că, atunci când îngerii domnesc pe pământ și se bucură de binecuvântări, Dumnezeu Se întoarce la locuința Sa, iar restul – dușmanii lui Dumnezeu – sunt prefăcuți în cenușă. De fapt, pe dinafară, toți oamenii Îl iubesc pe Dumnezeu – dar rădăcina stă în esența lor; cum pot cei care au natura îngerilor să-I scape lui Dumnezeu din mână și să cadă în Adânc? Și cum Îl pot iubi, cu adevărat, pe Dumnezeu cei cu natura demonilor? În esență, acești oameni nu-L iubesc cu adevărat pe Dumnezeu, deci cum ar putea să aibă ei vreodată șansa de a intra în Împărăție? Totul a fost aranjat de Dumnezeu de la crearea lumii, exact așa cum spune Dumnezeu: „Eu avansez în mijlocul vântului și al ploii și am petrecut an după an în rândul oamenilor, iar acest lucru este urmat de ziua de astăzi. Nu sunt aceștia pașii planului Meu de gestionare (planul mântuirii)? Cine a sporit vreodată planul Meu? Cine poate să se desprindă de pașii din planul Meu?” După ce devine trup, Dumnezeu trebuie să experimenteze viața omului și oare nu aceasta este partea reală a Dumnezeului concret? Dumnezeu nu ascunde nimic omului din cauza slăbiciunii lui; în schimb, El îi dezvăluie omului adevărul, exact așa cum spune Dumnezeu: „Am petrecut an după an în rândul oamenilor”. El a petrecut an după an pe pământ pentru că El este Dumnezeu devenit trup; în consecință, se poate considera că El devine trup, doar după ce trece prin tot felul de procese și numai după ce devine capabil să lucreze în divinitatea din trup. Și, apoi, doar după ce va dezvălui toate tainele, El Își va schimba forma. Aceasta este o explicație alternativă a faptului de a „nu fi supranatural” și este ordonată direct de Dumnezeu.

Oamenii trebuie să treacă testul fiecăruia dintre cuvintele lui Dumnezeu, fără superficialitate – aceasta este însărcinarea dată de Dumnezeu!

Anterior:Capitolul 21

Următorul:Capitolele 24 şi 25

Conținuturi Similare