Aplicația Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

Ascultați glasul lui Dumnezeu și întâmpinați întoarcerea Domnului Isus!

Îi rugăm pe toți cei care caută adevărul să ne contacteze.

Cuvântul Se arată în trup

Culori individuale

Teme

Font

Dimensiunea fontului

Spațiu între linii

Lățimea paginii

0 rezultat(e) de căutare

Nu s-a găsit niciun rezultat

`

Interpretarea celei de-a douăzeci și șaptea cuvântări

Azi, cuvintele lui Dumnezeu au ajuns la apogeu, adică, cea de a doua parte a epocii judecății a atins punctul culminant. Însă nu este cel mai înalt punct. În acest moment, tonul lui Dumnezeu s-a schimbat, nu este nici batjocoritor nici amuzant și nu izbește, nici nu blestemă; Dumnezeu Și-a îndulcit tonul cuvintelor Lui. Acum, Dumnezeu începe să „facă schimb de sentimente” cu omul. Dumnezeu continuă lucrarea epocii judecății, dar și deschide calea următoarei secțiuni a lucrării, astfel încât toate secțiunile lucrării Lui să se întrepătrundă una cu cealaltă. Pe de o parte, El vorbește despre „îndărătnicia și recidivismul oamenilor”, iar pe de alta, El spune „În bucuriile și necazurile de a fi despărțit și apoi reunit cu oamenii” – ambele provocând o reacție în inimile oamenilor și mișcându-le chiar și pe cele mai împietrite dintre ele. Scopul lui Dumnezeu în rostirea acestor cuvinte este, înainte de toate, să-i facă pe toți oamenii să se prosterne înaintea lui Dumnezeu, fără nici un murmur, chiar la final, și numai după aceea „Îmi voi face Eu acțiunile evidente, făcându-i pe toți să Mă cunoască prin eșecul lor.” Oamenii din această perioadă de cunoaștere a lui Dumnezeu rămân în întregime superficiali, nefiind vorba de cunoaștere adevărată. Cu toate că ei încearcă din răsputeri, sunt incapabili să atingă voia lui Dumnezeu; azi, cuvintele lui Dumnezeu au atins zenitul lor, dar oamenii rămân în etapele timpurii și, astfel, sunt incapabili să pătrundă rostirile de aici și acum – ceea ce arată că între Dumnezeu și om e o diferență ca de la cer la pământ. Pe baza acestui lucru, atunci când cuvintele lui Dumnezeu vor ajunge la sfârșit, oamenii vor fi capabili numai să atingă cele mai joase standarde ale lui Dumnezeu. Acestea sunt mijloacele prin care Dumnezeu lucrează în acești oameni care au fost pe-de-a-ntregul corupți de marele balaur roșu, iar Dumnezeu trebuie să lucreze astfel încât să obțină efectul optim. Oamenii bisericilor acordă ceva mai multă atenție cuvintelor lui Dumnezeu, dar intenția lui Dumnezeu este ca ei să poată să-L cunoască pe Dumnezeu în cuvintele Lui – nu este o diferență aici? Și totuși, după cum stau lucrurile, Dumnezeu nu mai este atent la slăbiciunile omului și continuă să vorbească fără să țină seamă dacă oamenii sunt capabili să-I accepte sau nu cuvintele. După cum este intenția Lui, atunci când cuvintele Lui se vor sfârși va fi în clipa în care lucrarea Lui pe pământ va fi încheiată. Însă această lucrare se deosebește de trecut. Când cuvântările lui Dumnezeu vor ajunge la final, nimeni nu va ști; când lucrarea lui Dumnezeu va ajunge la final, nimeni nu va ști; și când forma lui Dumnezeu se va schimba, nimeni nu va ști. Astfel este înțelepciunea lui Dumnezeu. Pentru a evita orice învinuire din partea Satanei și orice amestec al forțelor ostile, Dumnezeu lucrează fără ca cineva să știe, iar în acest moment nu există nicio reacție printre oamenii pământului. Cu toate că despre semnele transfigurării lui Dumnezeu s-a vorbit cândva, nimeni nu poate să o perceapă, căci omul a uitat această chestiune și nu-i acordă nicio atenție. Iar din cauza atacurilor atât dinăuntru, cât și dinafară – dezastrele lumii exterioare și arderea și curățirea cuvintelor lui Dumnezeu – oamenii nu mai sunt dispuși să trudească pentru Dumnezeu, căci sunt prea ocupați cu propriile treburi. Când toți oamenii se vor lepăda de cunoștințele și urmărirea trecutului, când toți oamenii se vor fi văzut pe ei înșiși în mod clar, vor eșua și propriul sine nu va mai avea un loc în inimile lor. Numai atunci oamenii vor tânji cu onestitate după cuvintele lui Dumnezeu, numai atunci cuvintele lui Dumnezeu vor avea cu adevărat un loc în inimile lor și numai atunci vor fi devenit aceste cuvinte sursa existenței lor – iar în acest moment, voia lui Dumnezeu va fi fost împlinită. Însă oamenii de azi sunt foarte departe de aceasta. Unii dintre ei de-abia s-au mișcat un centimetru și astfel Dumnezeu spune că acesta este „recidivism”.

Toate cuvintele lui Dumnezeu conțin multe întrebări. De ce continuă Dumnezeu să pună asemenea întrebări? „De ce nu pot să se căiască și să se nască din nou? De ce sunt oamenii veșnic dispuși să trăiască în mlaștină în loc să trăiască într-un loc fără noroi?…” În trecut, Dumnezeu a lucrat prin atragerea neîntârziată a atenției asupra lucrurilor sau prin dezvăluire directă. Dar după ce oamenii au îndurat o durere nemaipomenită, Dumnezeu nu a mai vorbi așa direct. Pe de o parte, oamenii își văd propriile defecte în aceste întrebări, iar pe de altă parte, ei înțeleg calea spre practică. Deoarece tuturor oamenilor le place să se bucure de roadele muncii altora, Dumnezeu vorbește potrivit trebuințelor lor, dându-le subiecte asupra cărora să cugete, astfel încât ei să poată să le cântărească. Acesta este un aspect al sensului întrebărilor lui Dumnezeu. În mod firesc, aceasta nu este semnificația unora dintre întrebările Lui, de exemplu: „Oare să Mă fi purtat rău cu ei? Oare să îi fi îndrumat în direcția greșită? Oare îi conduc Eu spre iad? Întrebări ca acestea relevă concepțiile din adâncul inimilor oamenilor. Cu toate că gurile lor nu o spun, există îndoială în cele mai multe dintre inimile lor și ei cred că cuvintele lui Dumnezeu îi zugrăvesc ca nefiind buni de nimic. Firește, asemenea oameni nu se cunosc pe sine, dar în cele din urmă, ei vor recunoaște biruința cuvintelor lui Dumnezeu – acest lucru este inevitabil. După aceste întrebări, Dumnezeu spune și că „Voi face fărâme toate națiile, pe lângă familia omului.” Când oamenii vor accepta numele lui Dumnezeu, toate națiile vor tremura drept rezultat, oamenii își vor schimba treptat mentalitatea, iar în familii relațiile dintre tată și fiu, mamă și fiică sau soț și soție vor înceta să mai existe. În plus, relațiile dintre membrii familiilor vor deveni și mai înstrăinate; ei se vor alătura marii familii și uniformitatea vieților aproape tuturor familiilor va fi zdruncinată. Iar din această cauză, noțiunea de familie din inimile oamenilor va deveni din ce în ce mai nedeslușită.

De ce, în cuvintele lui Dumnezeu de azi, s-a dedicat atât de mult „schimbului de sentimente” cu oamenii? Firește, aceasta este și pentru a obține un efect concret: de a arăta cum inima lui Dumnezeu este plină de neliniște. Dumnezeu spune: „când Eu sunt trist, cine Mă poate alina cu inima sa?” Dumnezeu rostește aceste cuvinte deoarece inima Lui este copleșită de durere. Căci oamenii sunt incapabili să acorde toată atenția voii lui Dumnezeu, și sunt întotdeauna destrăbălați și nu se pot controla – procedează după cum le place; deoarece sunt prea josnici, și întotdeauna se iartă pe ei înșiși și neglijează voia lui Dumnezeu. Dar din pricină că oamenii au fost corupți de către Satana până în ziua de azi, și sunt incapabili de a se elibera, Dumnezeu spune: „Cum pot ei să scape din fălcile lupului hămesit? Cum pot să scape de amenințările și ispitirile lui?” Oamenii trăiesc în trup – în gura lupului hămesit. Din această cauză și pentru că oamenii nu au nicio conștiință de sine și întotdeauna se complac și cedează depravării, Dumnezeu nu poate să nu se simtă neliniștit. Cu cât mai mult Dumnezeu le reamintește astfel oamenilor, cu atât mai bine se simt ei în inimile lor și cu atât mai mult devin dispuși să interacționeze cu Dumnezeu. Numai atunci omul și Dumnezeu se vor înțelege, fără nicio despărțire sau distanță între ei. Azi, toată omenirea așteaptă venirea zilei lui Dumnezeu și astfel omenirea nu a avansat niciodată. Totuși Dumnezeu spune: „Când Soarele dreptății va apărea, Orientul va fi iluminat și atunci, la rându-i, va ilumina întregul univers, atingându-i pe toți.” Cu alte cuvinte, când Dumnezeu Își va schimba forma, Orientul va fi iluminat primul și țara Orientului va fi prima care să fie înlocuită, după ce țările rămase vor fi înnoite de la sud la nord. Aceasta este ordinea și toate vor fi în concordanță cu cuvintele lui Dumnezeu și, odată ce această etapă se va termina, toți oamenii vor vedea. Dumnezeu lucrează potrivit acestei ordini. Când ei vor zări această zi, oamenii se vor bucura peste măsură. Se poate vedea din intenția presantă a lui Dumnezeu că această zi nu este departe.

În cuvintele de azi, cea de a doua și cea de a treia parte provoacă lacrimi de durere în toți acei care Îl iubesc pe Dumnezeu. Inimile lor sunt imediat învăluite în tristețe și de acum înainte, toți oamenii sunt umpluți de o mâhnire nemaipomenită din pricina inimii lui Dumnezeu – numai după ce Dumnezeu Își va încheia lucrarea Lui pe pământ, ei se vor simți în largul lor. Aceasta este tendința generală. „Mânia se ridică în inima Mea, acompaniată de un sentiment de amărăciune crescândă. Când ochii Mei văd faptele oamenilor și fiecare cuvânt și acțiune a lor în parte ca fiind imorale, mânia Mea erupe și în inima Mea există un simț mai dezvoltat al nedreptăților lumii oamenilor, ceea ce Mă întristează și mai tare; tânjesc să pun capăt trupului omului pe loc. Nu știu de ce omul este incapabil să se curețe pe sine în trup, de ce omul nu poate să se iubească pe sine în trup. Oare să fie faptul că «funcția» trupului este atât de importantă?” În cuvintele lui Dumnezeu de azi, Dumnezeu i-a dezvăluit omului în mod public toată neliniștea din inima Lui, fără să-i ascundă ceva. Când îngerii din cel de-al treilea Cer cântă cântece pentru El, Dumnezeu încă se simte legat de oamenii de pe pământ și din această cauză El spune: „Când îngerii cântă cântece întru slava Mea, aceasta nu poate decât să-Mi stârnească mila pentru oameni. Numaidecât, inima Mea se umple de tristețe și Îmi este imposibil să Mă eliberez de această emoție dureroasă.” Acesta este motivul pentru care Dumnezeu rostește cuvintele: „Voi îndrepta nedreptățile lumii omenești. Îmi voi face lucrarea Mea cu propriile mâini în întreaga lume, oprindu-l pe Satana să-i facă iarăși rău poporului Meu, oprindu-i pe dușmani să facă din nou orice le este pe plac. Voi deveni Împărat pe pământ și Îmi voi muta tronul acolo, făcându-i pe toți dușmanii Mei să cadă la pământ și să-și mărturisească fărădelegile înaintea Mea.” Tristețea lui Dumnezeu Îi sporește ura față de diavoli și astfel, El le revelează maselor în avans sfârșitul lor. Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu. Dumnezeu a dorit dintotdeauna să fie reunit cu toți oamenii și să pună capăt vechii epoci. Toți oamenii din întregul univers încep să se miște – adică, toți oamenii de sub cosmos intră sub călăuzirea lui Dumnezeu. Drept rezultat, gândurile lor se îndreaptă spre revoltă împotriva împăraților lor. Nu peste mult timp, oamenii din lume vor erupe în haos și conducătorii tuturor țărilor vor fugi în toate direcțiile, în cele din urmă fiind împinși pe ghilotină de către popoarele lor. Acesta este sfârșitul sfârșitului regilor diavolilor; în final, nimeni nu va putea să scape, toți vor trebui să treacă prin asta. Azi, cei care sunt „isteți” au început să dea înapoi. Văzând că lucrurile nu arată bine, ei folosesc această oportunitate pentru a se retrage și a scăpa de greutatea catastrofei. Dar o spun răspicat, lucrarea pe care Dumnezeu o face în zilele de pe urmă este îndeosebi mustrarea omului, deci cum ar putea acești oameni să fie capabili să scape? Azi este primul pas. Într-o bună zi, toți din întregul univers vor cădea în tumultul războiului, oamenii de pe pământ nu vor mai avea niciodată conducători, întreaga lume va fi ca o grămadă de nisip mărunt, nefiind guvernați de nimeni, iar oamenilor le va păsa numai de viețile lor, nepăsători față de nimeni altcineva, căci totul va fi controlat de mâna lui Dumnezeu – motiv pentru care Dumnezeu spune: „Întreaga omenire se destramă în diferitele nații ale lumii, potrivit voii Mele.” „Trâmbițele îngerilor” despre care Dumnezeu vorbește acum constituie un semn, ele vor da semnalul de alarmă pentru oameni, iar atunci când trâmbițele vor mai suna o dată, ultima zi a lumii va fi sosit. În acel moment, toată mustrarea lui Dumnezeu se va abate asupra pământului în totalitatea sa; aceasta va fi o judecată fără inimă și startul oficial al vremurilor de mustrare. Printre israeliți, adesea se va auzi glasul lui Dumnezeu pentru a-i călăuzi prin medii diferite și astfel și îngerii le vor apărea. Israeliții vor fi desăvârșiți în numai câteva luni, deoarece ei nu vor trebui să treacă prin etapa împrăștierii veninului marelui balaur roșu, va fi ușor pentru ei să intre pe calea cea bună sub diferite tipuri de călăuzire. După evenimentele din Israel se poate vedea starea întregului univers, iar aceasta arată doar cât de rapide sunt etapele lucrării lui Dumnezeu. „A sosit vremea! Îmi voi pune lucrarea în mișcare, voi domni ca Împărat printre oameni!” În trecut, Dumnezeu a domnit doar în cer. Azi, El domnește pe pământ; Dumnezeu Și-a luat înapoi toată autoritatea Lui și astfel este prezis că toată omenirea nu va mai avea niciodată viața omenească normală, căci Dumnezeu va re-orândui cerul și pământul și nici unui om nu-i este îngăduit să se amestece. Astfel, Dumnezeu îi amintește adesea omului că „A sosit vremea!” Când israeliții se vor fi întors toți în țara lor – în ziua în care țara lui Israel va fi fost în întregime redobândită – marea lucrare a lui Dumnezeu va fi desăvârșită. Fără ca cineva să-și dea seama, oamenii din întregul univers se vor revolta și țările de pe tot cuprinsul universului vor cădea asemenea stelelor din cer; într-o clipă, ele vor deveni ruine. Și după ce se va fi ocupat de ele, Dumnezeu va înălța preaiubita Împărăție a inimii Lui.

Anterior:Interpretarea celei de-a douăzeci și șasea cuvântări

Următorul:Interpretarea celei de-a treizeci și treia cuvântări

S-ar putea să vă placă și