Aplicația Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

Ascultați glasul lui Dumnezeu și întâmpinați întoarcerea Domnului Isus!

Îi rugăm pe toți cei care caută adevărul să ne contacteze.

Cuvântul Se arată în trup

Culori individuale

Teme

Font

Dimensiunea fontului

Spațiu între linii

Lățimea paginii

0 rezultat(e) de căutare

Nu s-a găsit niciun rezultat

Capitolul 29

Cu privire la lucrarea făcută de oameni: parte din ea se desfășoară cu instrucțiuni directe de la Dumnezeu, dar, pentru cealaltă parte, Dumnezeu nu oferă instrucțiuni clare, lucru ce arată suficient că ceea ce este făcut de Dumnezeu astăzi încă nu a fost dezvăluit – adică, multe lucruri au rămas ascunse și încă n-au fost făcute publice. Dar unele lucruri trebuie făcute publice și există unele lucruri care trebuie să lase oamenii nedumeriți și confuzi; asta cere lucrarea lui Dumnezeu. De exemplu, venirea lui Dumnezeu, din Ceruri, printre oameni: cum a sosit, în ce clipă a sosit sau dacă Cerul, pământul şi toate lucrurile au suferit modificări sau nu – aceste lucruri cer ca oamenii să fie confuzi. Asta se bazează, de asemenea, pe circumstanțe concrete, fiindcă trupul uman în sine este incapabil să intre direct în tărâmul spiritual. Prin urmare, chiar dacă Dumnezeu spune clar cum a venit din Cer pe pământ sau când spune „În ziua în care toate lucrurile au fost înviate, am venit printre oameni și am petrecut zile și nopți minunate cu ei”, astfel de cuvinte sunt ca și cum ai vorbi cu trunchiul unui copac – nu există nici cea mai mică reacție pentru că oamenii nu cunosc etapele lucrării lui Dumnezeu. Chiar și atunci când sunt pe deplin conștienți, cred că Dumnezeu a zburat din Cer, în jos, pe pământ, ca o zână și a renăscut printre oameni. La asta ajung gândurile oamenilor. Asta din cauză că esența oamenilor este aceea de a fi incapabili să înțeleagă esența lui Dumnezeu și realitatea tărâmului spiritual. Doar prin esența lor, oamenii ar fi incapabili să se poarte ca un exemplu pentru ceilalți deoarece ei sunt, în mod inerent, aceiași, și nu diferiți. Astfel, a cere oamenilor să ofere celorlați un exemplu demn de urmat sau să servească drept exemplu devine o himeră, un abur care se înalță din apă. Pe când, atunci când Dumnezeu spune: „[el] vede puțin din ceea ce am și ceea ce sunt,” aceste cuvinte sunt adresate doar manifestării lucrării pe care Dumnezeu o face în trup; cu alte cuvinte, ele sunt adresate adevăratului chip al lui Dumnezeu – la divinitate, care se referă, în primul rând, la firea Sa divină. Adică, oamenilor li se cere să înțeleagă lucruri precum: de ce Dumnezeu lucrează în acest fel, ce lucruri trebuie să fie îndeplinite prin cuvintele lui Dumnezeu, ce dorește Dumnezeu să realizeze pe pământ, ce dorește să dobândească printre oameni, metodele prin care Dumnezeu vorbește și care este atitudinea lui Dumnezeu față de oameni. Se poate spune că nu există nimic demn de laudă în om, adică nu există nimic în el ce ar putea constitui un exemplu demn de urmat pentru ceilalți.

Tocmai din cauza normalității lui Dumnezeu întrupat, din cauza diferenței dintre Dumnezeu din Cer și Dumnezeu întrupat – care nu pare să fie născut din Dumnezeu din Cer – spune Dumnezeu: „Mulți ani am petrecut printre oameni, dar ei au rămas mereu neștiutori și nu M-au cunoscut niciodată.” Dumnezeu spune, de asemenea: „Când pașii Mei vor călca dincolo de marginile universului, omul va începe să reflecteze asupra sa și toți oamenii vor veni la Mine și se vor închina în fața Mea și Mă vor preamări. Aceasta va fi ziua proslăvirii Mele, ziua întoarcerii Mele și, de asemenea, ziua plecării Mele.” Numai aceasta este ziua în care chipul adevărat al lui Dumnezeu este arătat omului. Totuși, Dumnezeu nu-Și întârzie lucrarea ca urmare a acestui lucru și, pur și simplu, face lucrarea care trebuie făcută. Când judecă, El condamnă în funcție de atitudinea oamenilor față de Dumnezeu întrupat. Acesta este unul dintre firele principale ale cuvântărilor lui Dumnezeu din această perioadă. De exemplu, Dumnezeu spune: „am început oficial, în întregul univers, ultima parte a planului Meu de gestionare. De acum înainte, oricine nu este precaut poate fi aruncat în mijlocul unei mustrări nemiloase în orice clipă.” Acesta este conținutul planului lui Dumnezeu și nu este nici ciudat și nici straniu, ci tot o etapă a lucrării. Oamenii și fiii lui Dumnezeu de peste tot sunt, între timp, judecați de Dumnezeu în conformitate cu tot ceea ce fac în biserici și, astfel, Dumnezeu spune: „Pe măsură ce Îmi fac lucrarea, toți îngerii Mi se alătură în bătălia decisivă și se hotărăsc să-Mi îndeplinească dorințele în etapa finală, astfel încât oamenii de pe pământ se închină în fața Mea la fel ca îngerii, nu vor deloc să Mi se împotrivească și nu fac nimic să se răzvrătească împotriva Mea. Aceasta este dinamica lucrării Mele în univers.” Aceasta este diferența în lucrarea pe care Dumnezeu o desfășoară peste tot pe pământ; El folosește măsuri diferite în concordanță cu persoana spre care sunt îndreptate. Astăzi, oamenii bisericilor au, cu toții, o inimă jinduitoare și au început să mănânce și să bea cuvintele lui Dumnezeu – ceea ce este suficient pentru a arăta că lucrarea lui Dumnezeu se apropie de sfârșit. A privi în jos, din cer, este asemănător cu a privi încă o dată scene mohorâte cu ramuri uscate și frunze căzute, cu lut suflat de vântul tomnatic, pare că o apocalipsă e pe cale să se întâmple printre oameni, ca și cum toate ar fi pe cale să fie preschimbate în pustiu. Poate din cauza sensibilității Duhului există mereu un sentiment de nefericire în inimă, cu o fărâmă de confort liniștit, dar și acesta este amestecat cu ceva durere. Aceasta s-ar putea să fie descrierea cuvintelor lui Dumnezeu cum că „omul se trezește, totul e în ordine pe pământ și zilele supraviețuirii pe pământ nu mai există, pentru că Eu am sosit!” Oamenii ar putea deveni oarecum negativi după auzirea acestor cuvinte sau ar putea fi un pic dezamăgiți de lucrarea lui Dumnezeu sau s-ar putea concentra mult pe sentimentul din duhul lor. Însă, înainte de încheierea lucrării Sale pe pământ, nu e cu putință ca Dumnezeu să fie atât de nesăbuit încât să ofere oamenilor o astfel de iluzie. Dacă ai cu adevărat astfel de sentimente, atunci asta arată că dai prea multă atenție sentimentelor tale, că ești cineva care face cum îi place și nu-L iubește pe Dumnezeu; arată că astfel de oameni se concentrează prea mult pe supranatural și nu-I acordă nicio atenție lui Dumnezeu. Din cauza mâinii lui Dumnezeu, indiferent de cum încearcă oamenii să scape, ei sunt incapabili să scape acestei circumstanțe. Cine poate scăpa de mâna lui Dumnezeu? Când nu ți-au fost statutul și circumstanțele aranjate de Dumnezeu? Indiferent dacă suferi sau ești binecuvântat, cum ai putea să te furișezi din calea mâinii lui Dumnezeu? Aceasta nu este o chestiune umană, este în întregime trebuința lui Dumnezeu – cine nu s-ar supune din cauza asta?

„Voi folosi mustrarea pentru a răspândi lucrarea Mea printre neamuri, adică voi folosi forța împotriva tuturor celor ce sunt străini. Firește, această lucrare se va desfășura în același timp cu lucrarea Mea printre cei aleși.” Odată cu rostirea acestor cuvinte, Dumnezeu începe această lucrare peste tot în univers și este o etapă a lucrării Sale, care a avansat deja până în acest punct; nimeni nu poate schimba lucrurile. Nenorocirea va risipi o parte din oameni, făcându-i să piară cu lumea. Când universul va fi mustrat în mod oficial, Dumnezeu Se va arăta tuturor popoarelor. Și din cauza arătării Lui, oamenii vor fi mustrați. Mai mult, Dumnezeu a mai spus: „Când voi desfăşura în mod oficial sulul, atunci oamenii din tot universul vor fi mustrați, atunci oamenii din lumea întreagă vor fi supuși încercărilor.” De aici se poate vedea clar cum conținutul celor șapte peceți este conținutul mustrării, adică există nenorocire în cele șapte peceți. Astfel, astăzi, cele șapte peceți nu au fost încă rupte; „încercările” la care se face referire aici sunt mustrarea suferită de oameni și, în mijlocul acestei mustrări, un grup de oameni, care acceptă oficial „certificatul” eliberat de Dumnezeu, va fi câștigat și, astfel, vor fi oamenii din Împărăția lui Dumnezeu. Acestea sunt originile fiilor și ale oamenilor lui Dumnezeu și, astăzi, ei nu au fost încă hotărâți și doar pun bazele experiențelor viitoare. Dacă cineva are adevărata viață, va putea rămâne ferm în timpul încercărilor, iar dacă este fără de viață, asta dovedește suficient că lucrarea lui Dumnezeu nu a avut niciun efect asupra sa, că pescuiește în ape tulburi și nu se concentrează asupra cuvintelor lui Dumnezeu. Datorită faptului că aceasta este lucrarea din zilele de pe urmă, care are rolul de a încheia această epocă în loc să continue lucrarea, astfel spune Dumnezeu: „Cu alte cuvinte, este viața pe care omul nu a experimentat-o niciodată din momentul Facerii până în prezent, așa că Eu spun că fac o lucrare care nu s-a mai făcut niciodată”, și mai spune: „Fiindcă ziua Mea se apropie pentru întreaga omenire, fiindcă nu pare îndepărtată, ci este chiar în fața ochilor omului.” Odinioară, Dumnezeu a distrus personal mai multe orașe, totuși nici unul dintre ele nu a fost nimicit în același mod ca ultima dată. Deși, în trecut, Dumnezeu a distrus Sodoma, Sodoma de azi nu trebuie tratată la fel ca în trecut – nu trebuie distrusă direct, ci trebuie întâi cucerită, apoi judecată și, în cele din urmă, supusă pedepsei veșnice. Acestea sunt etapele lucrării și, în cele din urmă, Sodoma de astăzi va fi anihilată în aceeași ordine ca în cazul distrugerii trecute a lumii – ceea ce reprezintă planul lui Dumnezeu. Ziua în care Dumnezeu Se arată este ziua condamnării oficiale a acesteia și nu va fi mântuită prin intermediul arătării Sale. Astfel, Dumnezeu spune: „Voi apărea sfintei Împărății și Mă voi ascunde de ținutul murdăriei.” Întrucât Sodoma de astăzi este murdară, Dumnezeu nu i Se arată cu adevărat, ci folosește acest mijloc pentru a o mustra – nu ai văzut asta clar? Se poate spune că nimeni de pe pământ nu este capabil de a vedea adevăratul chip al lui Dumnezeu. Dumnezeu nu S-a arătat niciodată oamenilor și nimeni nu știe în ce nivel din Cer se află El. Acest lucru a permis oamenilor din ziua de astăzi să se afle în aceste circumstanțe. Dacă ar fi să vadă chipul lui Dumnezeu, acela ar fi cu siguranță momentul în care sfârșitul lor este revelat, momentul în care fiecare este clasat după fel. Astăzi, cuvintele în divinitate sunt arătate direct oamenilor, ceea ce prevestește că zilele de pe urmă ale omenirii au sosit și nu vor mai dura mult. Acesta este unul dintre semnele supunerii oamenilor la încercări în momentul în care Dumnezeu Se arată tuturor. În acest fel, deși oamenii se bucură de cuvintele lui Dumnezeu, ei au mereu un sentiment de rău augur, ca și cum o însemnată calamitate este pe cale să îi lovească. Oamenii din ziua de astăzi sunt ca niște vrăbii în ținuturi înghețate, pe care moartea le-a îndatorat forțat și le-a lăsat fără nicio cale de supraviețuire. Din cauza morții pe care o datorează oamenii, ei toți simt că zilele lor de pe urmă au sosit. Acest lucru este ceea ce se întâmplă în inimile oamenilor din întreg universul și, deși nu este revelat pe chipurile lor, ceea ce se află în inimile lor nu se poate ascunde de ochii Mei – aceasta este realitatea oamenilor. Poate că multe dintre cuvinte sunt oarecum prost alese – dar tocmai aceste cuvinte sunt suficiente pentru a arăta problema. Fiecare dintre cuvintele rostite din gura lui Dumnezeu se va împlini, fie ele din trecut sau din prezent; ele vor face faptele să apară înaintea oamenilor, o sărbătoare pentru ochii lor, moment în care vor fi uluiți și tulburați. Încă nu ai văzut clar ce epocă este astăzi?

Anterior:Capitolul 28

Următorul:Capitolul 30

S-ar putea să vă placă și